Recurs contencios administrativ. constatarea dizolvării de drept a consiliului local.

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. CONSTATAREA DIZOLVĂRII DE DREPT A CONSILIULUI LOCAL.

 art.40 alin.1 din Legea nr.215/2001;

art.55 alin.1 lit.a din Legea nr.215/2001.

Nu au putut fi primite susţinerile recurentului cu privire la nemotivarea hotărârii primei instanţe, deoarece aceasta, în mod legal şi temeinic, a făcut aplicarea art. 40 alin.1  şi art. 55 alin. 1 lit. a din Legea nr. 215/2001, reţinând că pentru dizolvarea consiliului local este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, respectiv neîntrunirea acestuia timp de două luni consecutiv şi convocarea acestuia pentru şedinţe în mod legal, fără ca legiuitorul să diferenţieze în funcţie de caracterul ordinar sau extraordinar al şedinţelor.

Interpretarea noţiunii de întrunire propusă de recurentul-pârât nu a putut fi reţinută deoarece dacă ar fi admisă o astfel de interpretare ar însemna, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, ca şi în situaţia în care la şedinţă ar fi prezenţi doar doi consilieri, să se considere că a avut loc o întrunire a consiliului local. Or, într-o astfel de situaţie, cazul de dizolvare prevăzut de legiuitor nu ar mai avea aplicabilitate aproape niciodată, ceea ce ar contraveni principiului de interpretare logică actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat, şi în plus ar fi nesocotită intenţia legiuitorului să existe o activitate efectivă a legiuitorului local.

Faptul că s-ar fi urmărit cu ştiinţă dizolvarea consiliului local şi consilierii care au convocat şedinţa extraordinară din 30.10.2012 nu s-au prezentat la şedinţă nu are relevanţă în cauză, dizolvarea de drept a consiliului local fiind mai mult decât o simplă sancţiune de drept administrativ, respectiv o măsură de depăşire a unui blocaj instituţional, astfel că nu se pune problema cercetării culpei individuale a consilierilor.

Cu privire la pronunţarea primei instanţe fără a face referire la datele de identificare ale entităţii dizolvate, Curtea a constatat că acest motiv este nepertinent, deoarece există un singur Consiliu Local al Comunei B., instituţia fiind identificată prin sediu şi circumscripţie, astfel că nu se poate vorbi în mod serios despre o lipsă de efecte juridice a hotărârii.

Decizia nr.1532/CA/08.04.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr.7220/CA/19.12.2012 Tribunalul Bihor a respins ca nefondată excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu invocată de pârât, a admis acţiunea formulată de reclamanta Instituţia Prefectului – J. B.  cu sediul în O. , str. P. T.  nr. 5, jud. B.  în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei B.  cu sediul în localitatea B. , judeţul B. A constatat dizolvat de drept Consiliul Local al comunei B. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :

Consiliul local B.  are 13 membri, astfel cum rezultă din procesele verbale depuse la dosar (f. 5, 12). Prin dispoziţia nr. 123/21.09.2012 (f.9) primarul comunei B. a convocat o şedinţă ordinară a Consiliului local B.  pentru data de 26.09.2012, convocatorul fiind semnat de către toţi consilierii locali în funcţie (f. 10). La şedinţă s-au prezentat doar 6 din cei 13 consilieri, astfel cum rezultă din lista consilierilor prezenţi la şedinţa din data de 26.09.2012 (f. 11). În data de 26. 09.2012 un număr de 6 consilieri locali au convocat o şedinţă extraordinară a Consiliului local B.  pentru data de 30.10.2012, astfel cum rezultă din convocatorul din data de 26.10.2012 (f.7). În data de 30.10.2012 au fost prezenţi un număr de 6 consilieri locali la şedinţă, lipsind toţi consilierii care au convocat-o, astfel cum rezultă din procesul verbal depus la dosar (f.8).

Asupra excepţiei lipsei capacităţii de exerciţiu a pârâtului, instanţa a reţinut următoarele :

În dreptul administrativ noţiunile de capacitate de folosinţă, de exerciţiu şi de personalitate juridică sunt subsumate celei de capacitate administrativă.

Prin capacitate administrativă se înţelege aptitudinea unei persoane de a emite acte administrative.

Consiliile locale sunt organe ale administraţiei publice locale învestite de lege cu capacitatea de a adopta acte administrative în probleme de interes local. Prin urmare, consiliile locale au capacitate administrativă, având astfel atât capacitate de folosinţă cât şi de exerciţiu, în înţelesul specific conferit acestor noţiuni de dreptul administrativ, înţeles distinct de cel din dreptul civil.

Prin urmare, instanţa a respins ca nefondată excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu invocată de pârât.

Conform art. 55 alin. 1 lit. a din Legea 215/2001 „consiliul local se dizolvă de drept: a) în cazul în care acesta nu se întruneşte timp de două luni consecutiv, deşi a fost convocat conform prevederilor legale;”

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că pentru a fi incident acest caz de dizolvare de drept a consiliului local este necesar să fie întrunite în mod cumulativ două condiţii, respectiv neîntrunirea acestuia timp de două luni consecutiv şi convocarea acestuia pentru şedinţe în mod legal.

În lumina textului de lege menţionat anterior rezultă că legiuitorul nu a înţeles să diferenţieze în această materie în funcţie de caracterul ordinar sau extraordinar al şedinţelor. Astfel, nu a putut fi reţinută susţinerea pârâtului din întâmpinare conform căreia ar fi necesar ca ambele şedinţe în care consiliul local nu s-a întrunit să fie ordinare. În acest sens, instanţa a constatat că atunci când a dorit să facă o astfel de diferenţiere, chiar în materia instituţiei dizolvării consiliului loca, legiuitorul a făcut-o în mod expres, astfel cum rezultă din prevederile art. 55 alin. 1 lit. b din Legea 215/2001, care consacră în alt caz de dizolvare a consiliului local, respectiv acela în care acesta nu a adoptat în trei şedinţe ordinare consecutive nicio hotărâre.

Instanţa a constatat că această condiţie este întrunită în speţă. Astfel, din înscrisurile de la dosar rezultă că timp de două luni consecutiv, respectiv în lunile septembrie şi octombrie ale anului 2012, consiliul local nu s-a întrunit.

Nu s-a reţinut susţinerea pârâtului conform căreia această condiţie nu a fost îndeplinită deoarece prin prezenţa a şase consilieri locali la fiecare din cele două şedinţe, consiliul local s-a întrunit, însă nu a putut desfăşura activitate în mod legal. Instanţa a reţinut că noţiunea de întrunire trebuie înţeleasă în sensul că este nevoie de îndeplinirea cvorumului de şedinţă.

Astfel, potrivit art. 40 alin. 1 din legea 215/2001 „şedinţele consiliului local se desfăşoară legal în prezenţa majorităţii consilierilor locali în funcţie.” Acest text de lege consacră cvorumul necesar pentru ca şedinţele de consiliul local să se poată desfăşura. În lipsa unui astfel de cvorum, nu se poate considera că la şedinţa respectivă consiliul local s-a întrunit.

Interpretarea noţiunii de întrunire propusă de pârât nu a putut fi reţinută deoarece dacă ar fi admisă o astfel de interpretare ar însemna ca şi în situaţia în care la şedinţă ar fi prezenţi doar doi consilieri, să se considere că a avut loc o întrunire a consiliului local. Or, într-o astfel de situaţie, cazul de dizolvare prevăzut de legiuitor nu ar mai avea aplicabilitate aproape niciodată. Este ştiut că o regulă de interpretare a legii este aceea că textele de lege trebuie să fie interpretate în sensul în care produc efecte şi nu în sensul în care ar fi lipsite de astfel de efecte. Dacă s-ar reţine interpretarea propusă de pârât, cazul de dizolvare de drept prevăzut de lege ar avea aplicabilitate doar în situaţia în care ar lipsi toţi consilierii locali de la şedinţe, în toate celelalte cazuri putându-se face doar aplicarea cazului de dizolvare prevăzut de litera b a aceluiaşi text de lege.

Pe de altă parte, instanţa a apreciat că soluţia de interpretare propusă de pârât este contrară şi interpretării teleologice a textului de lege, legiuitorul urmărind prin consacrarea acestui caz de dizolvare să evite menţinerea unui consiliu local care este inactiv timp de două luni consecutive, simpla întrunire a unor consilieri fără ca aceştia să poată adopta vreo hotărâre din lipsă de cvorum fiind lipsită de relevanţă.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie prevăzută de lege, instanţa a constatat că şi aceasta este îndeplinită. Astfel, instanţa a reţinut că ambele şedinţe au fost convocate de persoane care puteau convoca în mod legal consiliul local, respectiv de primar şi un număr de 6 consilieri locali, convocarea s-a făcut în scris, toţi consilierii au semnat convocatoarele, fiindu-le adusă la cunoştinţă ordinea de zi a şedinţelor şi fiind înştiinţaţi despre data, ora şi locul  în care urma să aibă loc şedinţă.

Referitor la termenul în care a fost convocat consiliul local, instanţa a constatat că în ceea ce priveşte şedinţa din data de 30.10.2012, având în vedere caracterul extraordinar al acesteia, a fost respectat termenul de 3 zile prevăzut de art. 39 alin. 3 din Legea nr.215/2001.

Cu privire la şedinţa din data de 26.09.2012, instanţa a constatat că aceasta a fost convocată în data de 21.09.2012 pentru data de 26.09.2012. În lipsa unei prevederi speciale în Legea nr.215/2001 termenele prevăzute de aceasta se calculează potrivit dreptului comun, adică pe zile libere. Or, calculat în acest fel, termenul de 5 zile prevăzute de art. 39 alin. 3 din Legea nr.215/2001 nu a fost respectat.

Cu toate acestea, instanţa a constatat că o astfel de nerespectare a termenului de 5 zile nu este de natură să atragă nelegalitatea convocării, având în vedere că acest termen este unul prevăzut în interesul consilierilor, pentru a le da posibilitatea acestora să ia cunoştinţă de problemele care urmează a fi dezbătute şi să se pregătească pentru şedinţă. În speţă, instanţa a constatat că toţi consilierii au semnat convocatorul pentru şedinţa din data de 26.09.2012 şi nici unul dintre cei care au lipsit nu au susţinut că nu s-au prezentat la şedinţă deoarece nu au avut timp suficient să se pregătească pentru aceasta. Astfel, neexistând o vătămare, nu intervine nulitatea convocării.

Prin urmare, instanţa a constatat că ambele condiţii prevăzute de lege pentru dizolvarea de drept a consiliului local sunt îndeplinite.

Este fără relevanţă în speţă incidenţa vreunui caz de răspundere disciplinară a consilierilor locali care au absentat de la şedinţe, răspunderea disciplinară a acestora fiind o instituţie distinctă şi independentă de instituţia dizolvării consiliului local. Astfel, cele două instituţii nu se exclud reciproc, putând coexista în măsura în care condiţiile ambelor sunt întrunite.

Pe de altă parte, este fără relevanţă în speţă şi faptul că tocmai consilierii care au convocat şedinţa de consiliu local au lipsit precum şi eventuala intenţie a acestora de a se ajunge la dizolvarea consiliului local. Astfel, instanţa a reţinut că legiuitorul a prevăzut acest caz de dizolvare urmărind protejarea interesului locuitorilor unităţii administrativ teritoriale de a avea un consiliu local funcţional, care să poată rezolva problemele de interes local. În acest context, legiuitorul nu a condiţionat în vreun fel incidenţa acestui caz de dizolvare de lipsa culpei consilierilor locali.

Pentru toate aceste motive, instanţa, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de lege pentru a interveni dizolvarea de drept a consiliului local, a admis acţiunea şi a constatat dizolvat de drept Consiliul Local al comunei B.

Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţei, a declarat recurs recurentul pârât Consiliul Local al Comunei B. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii. În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea şi modificarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond .

A arătat că în mod greşit instanţa de fond a admis recursul Instituţiei Prefectului judeţului B. şi a constatat dizolvarea de drept a Consiliului local al comunei B. Sentinţa nu este motivata în drept şi nici în considerentele sentinţei şi nici în dispozitiv, nu este inserat temeiul de drept al dizolvării.

Din economia textului art. 55 din Legea nr. 215/2001 se înţelege că imposibilitatea întrunirii consiliului local trebuie să existe în situaţia în care avem de-a face cu 2 convocări pentru şedinţe ordinare de consiliu local. In situaţia de faţă avem de-a face cu o şedinţa ordinară şi cu una extraordinară. Din acest motiv consideră că nu sunt întrunite cerinţele art. 55 al.l lit. a din Legea nr. 25/2001.

În ceea ce priveşte noţiunea de întrunire efectivă, a arătat că, de fiecare dată consiliul local s-a întrunit, dar nu s-au putut desfăşura în sensul parcurgerii ordinii de zi datorită lipsei consilierilor care au făcut să nu fie întrunită majoritatea cerută de art. 40 din Legea nr. 215/2001. Raportat la aceasta situaţie, trebuie făcută distincţia intre noţiunea de întrunire şi cea de desfăşurare legală a activităţii consiliului întrunit în şedinţă. In speţa avem de-a face mai degrabă cu o aplicare a dispoziţiilor art. 40 din Legea nr. 215/2001 şi anume necesitatea de a fi sancţionaţi consilierii care au lipsit de 2 ori consecutiv de la şedinţa de consiliu. A solicitat a se observa ca cei absenţi sunt aceiaşi, mai mult chiar, sunt chiar consilierii care au convocat aşa zisa şedinţa extraordinară de consiliu, pentru data de 30 octombrie 2012, şi care nu s-au prezentat la şedinţă.

Instanţa de fond, face confuzie între noţiunea de "cvorum" şi noţiunea de "întrunire" şi consideră că în situaţia în care nu există cvorumul legala pentru a se putea lua hotărâri legale, se consideră ca nu s-a întrunit consiliul legal. Consideră greşită o astfel de abordare, şi că, dacă aceasta ar fi fost intenţia legiuitorului, ar fi fost foarte simplu să indice în textul art. 55 al. 1 lit. a din Legea nr. 215/2001 ca neîndeplinirea cvorumului la doua şedinţe consecutive duce la dizolvarea de drept a consiliului local. Dacă ar fi fost aşa, nu ar fi fost nevoie de reglementarea din art. 55 al. 1 lit b unde se arată că dizolvarea de drept are loc şi atunci când nu s-a adoptat în 3 şedinţe ordinare consecutive nici o hotărâre.

În drept a invocat dispoziţiile legale menţionate în recurs.

Intimata reclamantă prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului declarat în cauză şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate.

Examinând sentinţa recurată atât prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu, având în vedere actele şi lucrările dosarului, s-a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Nu au putut fi primite susţinerile recurentului cu privire la nemotivarea hotărârii primei instanţe, deoarece aceasta, în mod legal şi temeinic, a făcut aplicarea art. 40 alin.1  şi art. 55 alin. 1 lit. a din Legea nr. 215/2001, reţinând că pentru dizolvarea consiliului local este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, respectiv neîntrunirea acestuia timp de două luni consecutiv şi convocarea acestuia pentru şedinţe în mod legal, fără ca legiuitorul să diferenţieze în funcţie de caracterul ordinar sau extraordinar al şedinţelor.

Interpretarea noţiunii de întrunire propusă de recurentul-pârât nu a putut fi reţinută deoarece dacă ar fi admisă o astfel de interpretare ar însemna, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, ca şi în situaţia în care la şedinţă ar fi prezenţi doar doi consilieri, să se considere că a avut loc o întrunire a consiliului local. Or, într-o astfel de situaţie, cazul de dizolvare prevăzut de legiuitor nu ar mai avea aplicabilitate aproape niciodată, ceea ce ar contraveni principiului de interpretare logică actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat, şi în plus ar fi nesocotită intenţia legiuitorului să existe o activitate efectivă a legiuitorului local.

Faptul că s-ar fi urmărit cu ştiinţă dizolvarea consiliului local şi consilierii care au convocat şedinţa extraordinară din 30.10.2012 nu s-au prezentat la şedinţă nu are relevanţă în cauză, dizolvarea de drept a consiliului local fiind mai mult decât o simplă sancţiune de drept administrativ, respectiv o măsură de depăşire a unui blocaj instituţional, astfel că nu se pune problema cercetării culpei individuale a consilierilor.

Cu privire la pronunţarea primei instanţe fără a face referire la datele de identificare ale entităţii dizolvate, Curtea a constatat că acest motiv este nepertinent, deoarece există un singur Consiliu Local al Comunei B., instituţia fiind identificată prin sediu şi circumscripţie, astfel că nu se poate vorbi în mod serios despre o lipsă de efecte juridice a hotărârii.

Acestea fiind avute în vedere, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât.

Fără cheltuieli de judecată în recurs. 

Domenii speta

Spete similare