Recurs.competenta de solutionare a cererii de reabilitare

Decizie 356 din 15.06.2010


RECURS.COMPETENTA DE SOLUTIONARE  A CERERII DE REABILITARE.  Decizia nr. 356/R/ din 15 iunie 2010

Curtea de Apel Oradea

Sectia penala si pentru cauze cu minori

Potrivit art. 494 din Codul de procedura penala, instanta competenta sa se pronunte asupra reabilitarii judecatoresti este fie judecatoria sau tribunalul care a judecat în prima instanta cauza în care s-a pronuntat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanta corespunzatoare, în a carei raza teritoriala domiciliaza condamnatul.

Cererea de reabilitare judecatoreasca este subsecventa condamnarii, asa încât determinarea competentei trebuie sa urmeze regimul judecatii cauzei în care s-a formulat cererea ulterioara, cum este în cazul reabilitarii.

Petentul condamnat O. M solicitat la data de 26 mai 2009 Tribunalului Bihor sa se dispuna reabilitarea judecatoreasca de sub efectul condamnarii de trei ani închisoare aplicata prin Sentinta Penala nr. 33/20 decembrie 1993 pronuntata de Tribunalul Bihor, definitiva prin Decizia Penala nr. 1675 din 098 iunie 1995 a Curtii Supreme de Justitie .

Prin sentinta penala sus mentionata, modificata prin Decizia penala nr. 55 din 14 iunie 1994° Curtii de Apel Oradea, petentul a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii prevazuta si pedepsita de art. 197 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, infractiune comisa de catre acesta împreuna cu alti coinculpati în localitatea Voievozi judetul Bihor.

Tribunalul Bihor a admis cererea petentului si a dispus reabilitarea de sub efectul pedepsei sus mentionate.

 Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs  Parchetul de pe lânga Tribunalul Bihor, solicitând admiterea acesteia, casarea în totalitate a hotarârii atacate si trimiterea cauzei spre competenta solutionare la Judecatoria Marghita, având în vedere Decizia nr. 83/2007 a  Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite.

Verificând sentinta atacata prin prisma motivelor atacate, cât si din oficiu conform art. 385/6 alin. 2 si art. 3875/14 C.pr.pen, Curtea constata ca aceasta este nelegala si netemeinica, iar recursul formulat de procuror este întemeiat si, în consecinta, în baza dispozitiilor art. 385/15 pct. 2 lit. c C.pr.pen combinat cu art. 494 teza finala C.pr.pen cu referire la 414/2 alin. 3 teza finala C.pr.pen, va fi admis în sensul ca se va casa în totalitate Sentinta Penala nr. 84/08.04.2010 pronuntata de Tribunalul Bihor si se va trimite cauza spre solutionare la Judecatoria Marghita.

În speta s-a apreciat ca este incident cazul de casare prevazut de art. 385/9 pct. 1 teza I C.pr. pen.

La data pronuntarii Sentintei penale nr. 33/1993 a  Tribunalului Bihor, competenta de solutionare a cauzei revenea tribunalelor, însa ulterior competenta materiala a fost modificata astfel ca, cauzele având ca obiect infractiunea de viol în forma prevazuta de art. 197 al. 2 lit. b Cod penal se solutioneaza în prima instanta de catre judecatorii.

 În caz de modificare a competentei materiale, cererea de reabilitare se solutioneaza de instanta competenta sa judece fapta în prima instanta la data introducerii cererii.

Potrivit art. 494 din Codul de procedura penala, instanta competenta sa se pronunte asupra reabilitarii judecatoresti este fie judecatoria sau tribunalul care a judecat în prima instanta cauza în care s-a pronuntat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanta corespunzatoare, în a carei raza teritoriala domiciliaza condamnatul.

Cererea de reabilitare judecatoreasca este subsecventa condamnarii, asa încât determinarea competentei trebuie sa urmeze regimul judecatii cauzei în care s-a formulat cererea ulterioara, cum este în cazul reabilitarii.

Prin urmare, într-o asemenea situatie ne aflam în fata a doua cauze diferite, cea dintâi, în care s-a pronuntat condamnarea, având ca obiect rezolvarea unui raport de drept penal de conflict, stins prin tragerea la raspundere penala a autorului, în vreme ce, în a doua cauza, activitatea jurisdictionala de solutionare a cererii de reabilitare rezolva un aspect adiacent obiectivului principal al procesului penal.

Mai mult, în timp ce prima activitate jurisdictionala este integrata într-o faza specifica procesului penal, cea de a doua, privind reabilitarea, se situeaza în afara acestuia, dupa executarea hotarârii, astfel cum rezulta din  însusi titlul VI al partii speciale a Codului de procedura penala, intitulat sugestiv "Proceduri speciale" care reglementeaza în capitolul II procedura reabilitarii judecatoresti.

Ca urmare, fata de acest caracter autonom al reabilitarii, se impune sa fie incidenta regula tempus regit actum în aplicarea normelor de procedura penala.

Asa fiind, instanta corespunzatoare celei care a judecat în prima instanta nu poate fi decât aceea care, la data introducerii cererii prin care se solicita reabilitarea, este competenta sa judece în prima instanta infractiunea pentru care inculpatul a fost condamnat ( a se vedea în acest sens si Decizia nr. 83 din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite).

Revenind la speta, curtea constata ca cererea a fost introdusa la data de  26 mai 2009 , data la care competenta de solutionare a cauzei având ca obiect infractiunea prev. de art.197 alin 2 lit. b Cod penal apartine judecatoriei, conform art. 25 Cod procedura penala si nu tribunalului, fata de dispozitiile art. 27 alin.1 lit. a Cod procedura penala, modificate prin OUG nr.207/2000 si celelalte acte normative ulterioare.

 Pentru considerentele ce preced, în baza dispozitiilor art. 385/15 pct. 2 lit. c C.pr.pen. combinat cu art. 494 teza finala C.pr.pen. cu referire la art. 414/2 al. 3 teza finala Cod procedura penala, Curtea va admite recursul penal declarat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Bihor, va casa în totalitate hotarârea atacata si va trimite cauza spre competenta solutionare Judecatoriei Marghita.