Soluţionarea greşită a cauzei pe excepţie deoarece instanţa a respins ca fiind rămas fără obiect excepţia prescripţiei dreptului de a cere reducţiunea şi nulitatea testamentului autentificat, determină desfiinţarea cu trimitere pentru soluţionarea un...

Soluţionarea greşită a cauzei pe excepţie deoarece instanţa a respins ca fiind rămas fără obiect excepţia prescripţiei dreptului de a cere reducţiunea şi nulitatea testamentului autentificat, determină desfiinţarea cu trimitere pentru soluţionarea unitară a cauzei.

Art. 297 Cod procedură civilă.

Domeniu succesiuni

Prin primul motiv de recurs - art. 304 pct. 6 C.pr.civ. recurentul pârât V. M invocă situaţiile de plus petita şi ultra petita, ori criticile susţinute  nu se încadrează în prevederile art. 304  pct. 6 C.pr.civ.

Astfel, recurentul pârât arată că eronat în apel s-a constatat că excepţia prescripţiei dreptului de a cere reducţiunea şi nulitatea testamentului autentificat sub nr. 3626/1998 nu a fost soluţionată, când, în realitate, în considerentele deciziei recurate s-a reţinut că instanţa de fond nu a examinat excepţiile petitelor acţiunii, deoarece a respins fără obiect excepţia prescripţiei dreptului de a cere reducţiunea şi nulitatea testamentului autentificat sub nr. 3626/16.10.1998 şi a certificatului de moştenitor nr. 138/14.04.1999.

Ca atare, constatând că prima instanţă a soluţionat greşit excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, tribunalul a dispus în apel, admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare, tocmai pentru a se analiza în primă instanţă şi celelalte excepţii invocate în acţiune.

Sistematizând capetele de cerere din acţiune, instanţa de apel  a reţinut că prin cererile relative la dezbaterea succesiunii defunctului C.I, reclamanţii au investit instanţele şi cu petitul privind nulitatea certificatului de moştenitor emis de pe urma acestuia din motive procedurale, dar şi de natură substanţială în ce priveşte drepturile succesorale ale reclamanţilor, precum şi limitele dreptului defunctului de a dispune prin testament, în favoarea soţiei sale.

Aşadar, din această perspectivă, critica recurentului pârât va fi respinsă, ca nefondată.

În ce priveşte autoritatea de lucru judecat, invocată prin concluziile scrise ale părţii, cu ocazia dezbaterii în fond a apelului, în raport de sentinţa civilă nr. 11513/27.09.1999, fiind o apărare nouă, nu poate fi invocată direct în recurs, în condiţiile art. 294 alin. 1 C.pr.civ, cu referire la art. 316 C.pr.civ.

Nefondate sunt şi criticile întemeiate pe motivul de recurs  prevăzut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ .

Într-adevăr, instanţa de apel a constatat că faţă de obiectul acţiunii, soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului de opţiune succesorală de pe urma defunctei C.I, a fost greşită, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. ultim C.pr.civ, dat fiind că instanţa a analizat excepţia din perspectiva succesiunii defunctului C.I, şi nu a defunctei C.I.

Fondate sunt şi considerentele deciziei recurate, în ce priveşte critica relativ la respingerea probei cu interogatoriul pârâtului - relevantă pe situaţii de fapt - cât şi cu audierea martorilor în legătură cu împrejurări privind neconcordanţe de nume, acceptarea de către pârât a moştenirii defunctei soţii, aspecte pentru care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

Critica întemeiată pe art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, vizând legalitatea timbrării cererii de apel, a fost respinsă fondat în apel, în contextul incidenţei instituţiei reexaminării - procedură irevocabilă - conform art. 18 din Legea nr. 146/1997.

Contrar celor precizate de recurentul pârât, în finalul motivelor de recurs, Curtea constată că decizia tribunalului pronunţată în apel este legală, cauza fiind trimisă spre rejudecarea fondului, cu respectarea prescripţiilor instanţei de apel, în vederea judecării unitare a cauzei.

Urmează ca în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ, recursul să fie respins ca nefondat.

Decizia civilă nr. 1613 R/28.09.2012, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă

Domenii speta

Spete similare