Drept material în litigiile cu profesionisti

Domeniu: Drept material în litigiile cu profesionisti

Actiunea în anulare a sentintei arbitrale. Invocarea realizarii unei judecati în echitate. Netemeinicie.

- Art.364 lit.i) Cod procedura civila;

- Art.969 vechiul Cod civil ;

Ultimul motiv de desfiintare a unei  hotarâri arbitrale  prevazut de articolul 364 lit. i Cod procedura civila vizeaza încalcarea unor dispozitii imperative ale unor legi .

Or, în cauza reclamanta nu a invocat încalcarea unor dispozitii legale imperative si nu a aratat în concret încalcarea unei astfel de dispozitie imperativa. Invocarea încalcarii dispozitiilor articolului 969 Cod civil nu se încadreaza în categoria normelor imperative, acest articol reglementând raporturile contractuale care sunt raporturi de drept privat, contractul fiind legea.

Chiar daca prin solutia adoptata pare ca tribunalul arbitral a solutionat litigiul în echitate (desi nu a existat o clauza expresa în acest sens astfel cum prevad dispozitiile articolului 360 alin. 2 Cod procedura civila) se constata ca în baza probatoriului administrat s-a retinut culpa comuna a partilor, mai mult s-a retinut  faptul ca relatiile contractuale erau încetate (contractul fiind expirat înca de la finele anului 2008) astfel încât nu se mai punea problema rezilierii contractului (conform cererii reconventionale).

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,

SENTINTA CIVILA NR.64 din 16.05.2012)

 Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la 05.03.2012, reclamanta COSR a formulat în  contradictoriu cu pârâta SC SCIT I SRL actiune în anularea sentintei arbitrale nr.4/19.01.2012 pronuntata de Curtea de Arbitraj Comercial International de pe lânga Camera de Comert si Industrie a României, în dosarul nr.66/2009.

Prin sentinta arbitrala sus -mentionata s-a respins actiunea înregistrata la Curtea de Arbitraj Comercial International de pe lânga Camera de Comert si Industrie a României sub nr.111/3.03.2009 formulata de reclamanta-pârâta COSR, împotriva pârâtei-reclamante SC SCIT IMPEX SRL. A fost respinsa cererea reconventionala precizata de pârâta-reclamanta SC SCIT IMMPEX SRL împotriva reclamantei-pârâte COSR.

Pentru a pronunta aceasta solutie Tribunalul Arbitral a retinut în esenta  culpa comuna a partilor în neexecutarea contractului de executie lucrari  nr.1934/24.09.2007.

Concluzia tribunalului arbitral este ca pretentiile reclamantei-pârâte COSR de obligare a pârâtei- reclamante SC SCIT I SRL la plata de penalitati pentru întârzierea în predarea lucrarilor nu sunt întemeiate, deoarece, chiar daca pârâta-reclamanta SC SCIT I SRL recunoaste ca ar exista anumite elemente de culpa si în ceea ce o priveste, culpa partilor este comuna, iar elementul generator se regaseste în sarcina reclamantei-pârâte COSR.

In subsidiar, este evident, din comportamentul contractual al partilor, faptul ca la data introducerii cererii reconventionale, acestea încetasera de facto relatiile contractuale, fiind în acord asupra acestui aspect.

 In fine, tribunalul arbitral a mai avut în vedere si faptul ca pârâta-reclamanta SC SCIT I SRL a recunoscut existenta unei culpe în ceea ce o priveste prin adresa nr. 1069/10.12.2008. iar existenta unei culpe comune constituie de asemenea un impediment în admiterea unei cereri de reziliere a contractului.

Împotriva acestei sentinte, a formulat actiune în anulare, întemeiata pe dispozitiile  articolului 364 lit.i Cod procedura civila, reclamanta COSR apreciind ca sentinta arbitrala este criticabila pentru urmatoarele motive:

În acest caz tribunalul arbitral nu a facut aplicarea vreunei dispozitii legale cu privire la determinarea prejudiciului in cazul culpelor concurente, aspect neinsusit de C.O.S.R.. realizand mai degraba o judecata in echitate, fapt neadmis prin conventia arbitrala. Intr-adevar, arbitrajul ca alternativa la justitia statala permite pârtilor sa autorizeze arbitrii sa judece litigiul in echitate, lasand acestora totala libertate in a solutiona diferendul dupa constiinta lor, cu respectarea dispozitiilor legale imperative, tribunalul fiind tinut sa-si intemeieze decizia pe probele administrate in cauza. In cazul nostru insa, tribunalul nu a fost mandatat in acest sens, impunandu-se astfel aplicarea principiilor generale in vederea determinarii prejudiciului chiar si in situatia in care s-ar retine existenta unei culpe comune.

Asadar, in cazul sentintei arbitrale in cauza, constatarea culpei pârtilor nu s-a facut prin raportare la intregul probatoriu administrat - de altfel foarte vast instanta limitandu-se doar la concluziile raportului de expertiza, asa cum a mai aratat, fara insa a corela/compara acuratetea informatiilor cu celelalte mijloace de proba administrate anterior, probe apte de a forma instantei o convingere contrara celei retinute in baza raportului de expertiza. Aceasta împrejurare a determinat practic, imposibilitatea partilor de a-si exercita in mod efectiv dreptul la aparare, facand iluzoriu demersul partilor de a incerca sa probeze fapte prin mijloace de proba utile, concludente si pertinente cauzei, altele decât expertiza de specialitate.

 Totodata, invedereaza instantei faptul ca tribunalul arbitral a nesocotit prevederile art. 969 Cciv., neraportandu-se in determinarea unei eventuale culpe a C.O.S.R. la prevederile contractuale - prevederi ce constituie legea partilor si singure generatoare de drepturi si obligatii intre partile contractuale.

 Astfel, tribunalul arbitral a ignorat prevederile art. 6.2. din Contractul incheiat intre parti prin care se stabilea data inceperii lucrarilor - emitere a ordinului de începere a lucrarilor si predarea amplasamentului liber de orice sarcini, fapt ce a determinat in mod eronat a culpei C.O.S.R. în raport de prevederile art. 12.2. din contract. Acest aspect a fost de natura a influenta decizia tribunalului arbitral de vreme ce acesta a apreciat temeinicia cererii principale in considerarea principiului cronologic al culpelor. Ca urmare a acestei nesocotiri a prevederilor art.6.2. tribunalul arbitral a apreciat, in mod netemeinic, ca obligatia C.O.S.R. de predare a amplasamentului era o obligatie pura si simpla ce urma a fi executata la momentul încheierii contractului. De asemenea, instanta a facut aplicarea gresita a dispozitiilor legale prevazute de art. 1022-1025 din C.civ. cu privire la termen ca modalitate a actului juridic, considerand ca nespecificarea unui termen transforma obligatia intr-o obligatie pura si simpla.

In concluzie, sentinta arbitrala mai sus rubricata este criticabila in baza art.364 lit.i pentru:

 -nesocotirea art. 969 C.civ. prin neluarea in considerare a prevederilor contractuale, respectiv a prevederilor art. 6.2. din Contractul incheiat intre parti;

 -aplicarea gresita a dispozitiilor legale in ceea ce priveste modalitatile actului juridic prin considerarea obligatiei C.O.S.R. de predare a amplasamentului ca fiind pura si simpla, in fapt aceasta fiind afectata de un termen incert supensiv indeplinirea cumulativa a celor doua conditii prevazute in contract (art. 6.2.):

 - judecarea in echitate cu privire la determinarea prejudiciului in caz de culpa concurenta prin aplicarea unor principii care nu se regasesc in sistemul de drept roman.

Instanta, investita cu actiunea în anularea sentintei arbitrale, analizând cu prioritate motivul invocat prevazut de articolul 364  lit. i Cod procedura civila, apreciaza actiunea în anulare ca fiind neîntemeiata si o va respinge ca atare pentru urmatoarele considerente:

Potrivit articolului 360 Cod procedura civila, tribunalul arbitral solutioneaza litigiul, în temeiul  contractului principal si al normelor de drept aplicabile, tinând seama, când este cazul si de uzantele comerciale.

Pe baza acordului expres al partilor tribunalul arbitral poate solutia litigiul în  echitate.

Constatând ca arbitrajul a solutionat litigiul în temeiul contractului principal, instanta urmeaza sa analizeze  daca hotarârea arbitrala atacata încalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii.

Se constata ca se invoca nesocotirea dispozitiilor articolului 969 Cod civil prin neluarea în considerare a prevederilor contractuale .

Ultimul motiv de desfiintare a unei  hotarâri arbitrale  prevazut de articolul 364 lit. c Cod procedura civila vizeaza încalcarea unor dispozitii imperative ale unor legi .

Ori în cauza reclamanta nu a invocat încalcarea unor dispozitii legale imperative nu a aratat în concret, încalcarea unei dispozitii imperative, invoca încalcarea dispozitiilor articolului 969 Cod civil nu se încadreaza în categoria normelor imperative.

Articolul 969 Cod civil reglementeaza raporturile contractuale care sunt raporturi de drept privat, contractul fiind legea partilor conform acestei dispozitii legale.

Chiar daca prin solutia adoptata pare ca tribunalul arbitral a solutionat litigiul în echitate (desi nu a existat o clauza expresa în acest sens astfel cum prevad dispozitiile articolului 360 alin. 2 Cod procedura civila) se constata ca în baza probatoriului administrat s-a retinut culpa comuna a partilor, mai mult s-a retinut  faptul ca relatiile contractuale erau încetate (contractul fiind expirat înca de la finele anului 2008, durata acestuia fiind de 1 an conform articolului 6.2. din contract) astfel încât nu se mai punea problema rezilierii contractului (conform cererii reconventionale).

În ceea ce priveste cererea principala  având ca obiect obligarea pârâtei - reclamante SC SCIT I SRL la plata  de penalitati,  potrivit articolului 1082 Cod civil este necesar a se stabili daca neexecutarea obligatiei se datoreaza  unor cauze straine ce nu sunt imputabile debitorului, cauze în care trebuie inclusa si  vina creditorului.

Astfel reclamanta - pârâta (creditoare) este cea care nu si-a îndeplinit obligatia contractuala - articolul 12.2  lit. a din contract), situatie în care debitoarea este exonerata de raspundere.

Ca urmare se constata, ca în motivarea hotarârii, tribunalul arbitral a retinut situatia de fapt, facând trimite la contractul încheiat între parti si modul de executare al acestuia,  motivarea în drept  regasindu-se prin invocarea acestui contract si clauzele acestuia, contractul  fiind legea partilor .

Pentru toate aceste considerente, instanta a respins actiunea ca neîntemeiata.

2

Domenii speta

Spete similare