Contravenţie

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de …. sub nr. …. petentul ... a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie seria ... nr. ... din data de .... încheiat de ..., solicitând anularea acestuia.

În motivarea în fapt a acţiunii, petentul a arătat, în esenţă, că a fost sancţionat contravenţional prin procesul-verbal contestat pentru depăşirea vitezei legale de deplasare în localitatea ..., dar susţine că nu poate descifra conţinutul procesului-verbal, iar înştiinţarea de plată nu a fost completată, fiind încălcate astfel prevederile art. 180 alin. 3 din H.G. nr. 1391/2006.

În drept au fost invocate prevederile art. 6 şi 7 din Legea nr. 61/1991 şi ale art. 118 din O.U.G. Nr. 195/2002, iar în susţinerea acţiunii au fost depuse înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.

Intimata ... a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată şi menţinerea procesului-verbal ca fiind temeinic şi legal. S-a arătat, în esenţă, că viteza de deplasare a autoturismului a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, iar materialul probator face dovada faptei săvârşită de petent. Au fost depuse actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat.

În probaţiune s-a încuviinţat proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei şi înregistrarea video.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de contravenţie seria CP nr. ... din data de ... încheiat de ..., petentul ... fost sancţionat conform art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 şi art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, cu 9 puncte amendă în cuantum de ... lei şi reţinerea permisului de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 90 de zile, întrucât a condus autoturismul marca ... cu numărul de înmatriculare ... în localitatea ..., fiind înregistrat cu aparatul radar circulând cu viteza de 106 km/h.

Analizând condiţiile de formă privind întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se constată că acesta întruneşte cerinţele de legalitate prevăzute de dispoziţiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancţiunea nulităţii absolute.

Referitor la temeinicia procesului-verbal, instanţa are în vedere materialul probator administrat în cauză, din care rezultă că intimata a făcut dovada săvârşirii contravenţiei de către petent.

Astfel, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora „constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei”.

Se constată că depăşirea vitezei legale de deplasare a autoturismului condus de petent a fost constatată de organele de poliţie cu ajutorul aparatului radar „Python II” montat pe autovehiculul poliţiei rutiere cu numărul de înmatriculare ..., aspect consemnat în cuprinsul procesului-verbal. Intimata a depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr. ... din ... pentru aparatul radar montat pe autovehiculul menţionat, care atestă funcţionarea în parametrii tehnici, iar măsurarea vitezei de deplasare a autoturismului a fost efectuată de către un lucrător calificat, conform atestatului de operator radar al agentului de poliţie aflat la dosar.

Totodată, au fost înaintate şi fotografii care redau momentele deplasării autoturismului condus de petent cu o viteză peste limita legală, fiind indicate data şi ora măsurătorii, precum şi valoarea vitezei măsurate de 106 km/h, fiind depusă şi înregistrarea video prin care se face dovada vitezei de deplasare a autoturismului.

In drept, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice „conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare”.

Conform art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile „depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic”.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că petentul a condus autoturismul cu o viteză de 106 km/h în interiorul unei localităţi unde există limitare la 50 km/h potrivit art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, iar în aceste condiţii agentul constatator a aplicat în mod corect prevederile legale care sancţionează abaterea săvârşită de cel în cauză.

Sunt nefondate apărările petentului în sensul că nu poate descifra conţinutul procesului-verbal, întrucât din lecturarea acestuia se constată contrariul. Mai mult, petentul a semnat procesul-verbal, fiindu-i consemnate şi obiecţiunile formulate, ceea ce dovedeşte că a avut cunoştinţă de conţinutul acestuia.

Instanţa constată şi faptul că procesul-verbal constatat a fost completat cu respectarea dispoziţiilor art. 180 din H.G. nr. 1391/2006, nefiind motive de nulitate din acest punct de vedere.

În soluţionarea cauzei instanţa are în vedere şi faptul că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu prevede nicio dispoziţie cu privire la forţa probantă a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, există o prezumţie de legalitate şi de temeinicie a actului având în vedere faptul că este vorba despre un act administrativ. În aceste condiţii se prezumă că situaţia de fapt menţionată în procesul verbal este conformă realităţii, prezumţie care poate fi răsturnată de petent prin proba contrară, prin raportare şi la dispoziţiile art. 249 din Codul de procedură penală, potrivit cărora „cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.

În cauza dedusă judecăţii petentul nu a putut face dovada contrară celor reţinute în procesul-verbal încheiat de intimată, sens in care, ţinând cont de materialul probator administrat, instanţa retine ca acesta se face vinovat de săvârşirea contravenţiei pentru care a fost sancţionat.

Referitor la individualizarea sancţiunii aplicate, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora „sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

Prin aplicarea unui număr de 9 puncte amendă, în condiţiile în care limitele prevăzute de art. 98 alin. 4 lit. d din OUG nr. 195/2002 pentru sancţiunile contravenţionale din clasa a IV-a sunt de la 9 la 20 de puncte, agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancţiunii. Fapta petentului de a conduce autovehiculul pe drumurile publice depăşind viteza legală cu peste 50 km/h în interiorul unei localităţi prezintă un grad ridicat de pericol social prin consecinţele pe care le poate avea o astfel de încălcare a regulilor de circulaţie pentru siguranţa conducătorului auto şi a celorlalţi participanţi la trafic, ce impune sancţionarea în mod corespunzător.

Din aceste considerente, va fi respinsă plângerea contravenţională formulată de petent ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare