Obligaţia de a face

Sentinţă civilă 1164 din 17.04.2015


R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TULCEA

SECTIA CIVILA SI PENALA

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1164

Şedinţa publică de la 17 Aprilie 2015

Prin cererea înregistrată la data de ..... pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. ........., reclamantul ....... a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta .........., să se dispună radierea din vechile registre de transcripţiuni şi inscripţiuni a înregistrărilor ce grevează imobilul proprietatea sa, .............., după cum urmează: comandamentul nr. .......... transcris sub nr. ...........; comandamentul nr. ........ transcris sub nr. ..........; somaţia nr. .......... în favoarea Băncii Internaţionale a Religiilor transcrisă sub nr. ..........; somaţia nr. ........ în favoarea Băncii Internaţionale a Religiilor transcrisă sub nr. ........... 

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 29 alin. 2 lit. d), art. 33, art. 34 alin. 3, art. 51 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, art. 194 Cod procedură civilă.

În susţinere, reclamantul a depus la dosar certificatul nr. ....... eliberat de O.C.P.I. Tulcea.

A fost achitată o taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei anulată la dosar (fila 8).

Expunând situaţia de fapt, reclamantul a arătat că la data de …….. a încheiat un contract de credit cu ……….. în valoare de …….. lei, fiind încheiat şi contractul de ipotecă autentificat sub nr. ……….. Odată cu declanşarea procedurii de faliment a băncii, sediul creditorului din Tulcea a fost închis şi nu a mai avut unde să depună ratele aferente contractului de credit. În jurul datei de ………., executorul bancar reprezentant al creditoarei s-a prezentat la domiciliul său şi i-a adus la cunoştinţă că figurează cu un debit total de ……… lei. De comun acord s-a convenit ca rambursarea debitului să se facă prin poprire asupra drepturilor obţinute din pensie de mama sa, ………A mai arătat reclamantul că în perioada 2002-2004 s-au reţinut sumele necesare stingerii integrale a debitului. După rambursare, a solicitat executorului bancar un document care să ateste stingerea debitului, însă acesta a susţinut că instituţia din care făcea parte a fost desfiinţată (fila 13-15).

Pârâta ……….. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active. A arătat pârâta că actul de adjudecare nr. ………. întocmit de executorul bancar în dosarul de executare nr………, nr. dosar instanţa ………., titulara dreptului de proprietate asupra imobilului situat în ………. a devenit numita …………. Imobilul a fost ipotecat în favoarea ………., garantându-se creditul acordat reclamantului prin contractul nr. ………….. Având în vedere ca debitorul nu a rambursat datoria către banca, garanţia a fost executată silit şi a fost adjudecată de ………... Toate contestaţiile la executare, cererile de revizuire, plângerile penale şi alte acţiuni introduse de reclamant în vederea anularii sau întoarcerii executării silite au fost respinse în mod irevocabil (fila 27-28).

În temeiul art. 68 alin. 3 Cod procedură civilă, pârâta a solicitat introducerea în cauză a proprietarei imobilului situat în ............ respectiv ............., motivat de faptul că prin adjudecarea imobilului urmărit a devenit titulara dreptului de a solicita radierea sarcinilor.

A mai solicitat pârâta în temeiul art. 78 Cod procedură civilă introducerea din oficiu în cauză a O.C.P.I. Tulcea, motivat de faptul că în certificatul nr. ........... este menţionat că imobilul ar fi proprietatea reclamantului ............. Informaţiile comunicate de O.C.P.I. Tulcea sunt contradictorii, căci în mod corect, contractul de ipotecă nu se mai regăseşte în baza de date ca urmare a radierii acestuia efectuate după executarea silită a imobilului şi adjudecarea lui de către ........... Cu toate acestea, O.C.P.I. Tulcea îl indica pe reclamantul ........... ca proprietar şi nu pe adjudecatara ............

Pârâta a depus în susţinere înscrisuri, precum şi Sentinţa civilă nr. ………, Sentinţa civilă nr. …….., Sentinţa civilă nr. ……… pronunţate de Judecătoria Tulcea (fila 29-36).

Prin cererea depusă la dosar la data de …….. reclamantul a criticat procedura de executare silită derulată împotriva sa, susţinând nulitatea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale. De asemenea, a solicitat constatarea nulităţii contractului de ipotecă autentificat sub nr. ………., motivat de faptul că încalcă prevederile art. 1774 Cod civil de la 1864, prin nearătarea situaţiei fiecărui imobil al debitorului. A apreciat reclamantul că acest contract este nul, întrucât se încalcă principiul specializării sub aspectul determinării imobilului, căci creditorul nu a descris în contract imobilul ce urma a fi adus în garanţie. Nu s-a făcut referire la construcţii şi nici la terenul de sub construcţii şi la regimul juridic al acestuia, astfel încât imobilul nu este suficient individualizat, aflându-se la acel moment în coproprietate. A mai arătat reclamantul că la încheierea contractului de garanţie nu a fost solicitat un certificat de sarcini din care ar fi rezultat eventualele date de identificare ale imobilului ipotecat, titularii dreptului de proprietate şi eventualele sarcini. În acelaşi sens, a susţinut reclamantul frauda la lege. A mai solicitat reclamantul constatarea nulităţii actului de adjudecare nr. ………, întrucât a fost încheiat cu încălcarea flagrantă a legii. A susţinut reclamantul că acest act nu prezintă datele de identificare ale imobilului adjudecat, datele adjudecatarului au fot greşit inserate. Raportat la certificatul nr. ………., ………. prin executor nu avea niciun drept tabular asupra imobilului ce a făcut obiectul executării silite. De asemenea, s-a dispus vânzarea unei suprafeţe de 153 m.p. din totalul de 504 m.p. în lipsa unei hotărâri judecătoreşti de împărţeală (fila 41-46).

Prin cererile depuse la dosar la data de …….. şi la data de ……… reclamantul, în susţinerea constatării nulităţii absolute, raportat la contractul de ipotecă a mai arătat că lipseşte un element constitutiv al contractului în referire la capacitatea de a contracta. A mai arătat reclamantul că certificatul de moştenitor nu constituie titlu de proprietate care să poată fi opus ca atare terţilor. Certificatul de moştenitor este un act constatator, în timp ce titlul translativ de proprietate îl constituie moştenirea legală sau testamentară. În ceea ce priveşte actul de adjudecare reclamantul a arătat că în mod greşit s-a constituit un alt dosar de executare în condiţiile în care creditorul a fost îndestulat în perioada 2002-2004. A mai invocat reclamantul condiţiile esenţiale pentru validarea oricărei convenţii (fila 75-79, 122-125).

La termenul din data de 05.03.2015 instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie forţată a numitei ………. şi a respins cererea de introducere în cauză din oficiu a O.C.P.I. Tulcea, în baza considerentelor ce se regăsesc în încheierea de la acea dată. 

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

La solicitarea instanţei ……… a înaintat documentaţia ce a stat la baza înscrierii comandamentului nr. ……… transcris sub nr. ………, a comandamentului nr. ……… transcris sub nr. ………., a somaţiei nr. …….. şi a somaţiei nr. ………., cu menţiunea că pentru imobilul din ………… nu s-a deschis carte funciară (fila 126-144).

La termenul de judecată din data de 02.04.2015 instanţa a invocat excepţia inadmisibilităţii cu privire la cererea adiţională privind constatarea nulităţii absolute a actului de adjudecare nr. ………...

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma excepţii invocate care se vor analiza cu prioritate potrivit art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa constată că:

În speţă, pentru imobilul situat în ……….. nu a fost înfiinţată carte funciară.

Din certificatul emis sub nr. ……….. de O.C.P.I. Tulcea rezultă că în vechile registre de publicitate imobiliară sunt înregistrate cu privire la imobilul în cauză, comandamentul nr. …….. transcris sub nr. ………., comandamentul nr. …….. transcris sub nr………., somaţia nr. ……… în favoarea Băncii Internaţionale a Religiilor transcrisă sub nr. ……… şi somaţia nr. …….. în favoarea Băncii Internaţionale a Religiilor transcrisă sub nr. ……… (fila 3).

Potrivit art. 76 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispoziţiile art. 876-915 din Codul civil privitoare la cazurile, condiţiile, efectele şi regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor şi faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârşite ori produse după intrarea în vigoare a Codului civil.

Conform art. 77 din acelaşi act normativ înscrierile în cartea funciară efectuate în temeiul unor acte ori fapte juridice încheiate sau, după caz, săvârşite ori produse anterior intrării în vigoare a Codului civil vor produce efectele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii acestor acte ori, după caz, la data săvârşirii sau producerii acestor fapte, chiar dacă aceste înscrieri sunt efectuate după data intrării în vigoare a Codului civil.

De asemenea, la art. 80 din actul normativ mai sus menţionat se mai menţionează că cererile de înscriere, precum şi acţiunile în justiţie întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de data introducerii lor, vor fi soluţionate potrivit normelor materiale în vigoare la data încheierii actului sau, după caz, la data săvârşirii ori producerii faptului juridic generator, modificator sau extinctiv al dreptului supus înscrierii ori rectificării, cu respectarea normelor procedurale în vigoare în momentul introducerii lor.

Prin urmare, instanţa se va raporta la dispoziţiile Legii nr. 7/1996 în forma iniţială, care în conţinutul art. 35 stipulează că, în cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia. Prin rectificare se înţelege radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.

Se arată în continuare la art. 36 din acelaşi act normativ că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greşit calificat; nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului.

Regimul juridic al publicităţii imobiliare se întemeiază pe mai multe principii, printre care şi acela al legalităţii, principiu care decurge din obligaţia instituită de lege de a se verifica de către judecătorul delegat de carte funciară (în speţă), respectiv de registratorul de carte funciară (în prezent), dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a putea dispune înscrierea unui drept real şi a respinge cererea dacă aceste condiţii nu sunt întrunite, încheierile de înscriere  în cartea funciară fiind supuse unor căi de atac, şi în consecinţă, respectarea principiului în discuţie se verifică cu această ocazie.

În cauza de faţă instanţa remarcă că pentru imobilul situat în ………… nu a fost înfiinţată carte funciară (în sistemul de publicitate al cărţilor funciare evidenţa se ţine pe imobile şi nu pe proprietarii lor).

Toate înregistrările cu privire la imobilul mai sus menţionat au fost efectuate în vechile registre de transcripţiuni şi inscripţiuni. Sistemul transcripţiunii şi inscripţiunii comportă două feluri de înregistrări respectiv transcrierea, care se face în registrul de transcrieri şi constă în copierea integrală a actului şi înscrierea care constă în consemnarea unor menţiuni care se referă la act şi care interesează pe terţi. În practică, registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni au fost înlocuite cu mape în care actele se păstrau împreună cu cererile în ordinea intrării lor. Actul juridic transcris sau înscris devenea astfel opozabil terţilor fără însă ca operaţiunea să valideze actul respectiv.

Una dintre condiţiile esenţiale pentru exercitarea dreptului la acţiune în general vizează calitatea procesuală a părţilor, care presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă).

Calitatea procesuală este o condiţie de exercitare a acţiunii civile potrivit art. 32 alin. 1 lit. b) Cod procedură civilă. Conform art. 36 Cod procedură civilă calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Poziţia de reclamant în cadrul litigiului aparţine titularului dreptului subiectiv civil afirmat, în timp ce calitatea procesuală pasivă o are cel obligat în acelaşi raport juridic, subiectul pasiv al dreptului.

Întrucât reclamantul declanşează procedura jurisdicţională, lui îi revine sarcina de a demonstra atât legitimarea sa procesuală, cât şi pe aceea a pârâtului, respectiv faptul că transpunerea pe plan procesual se face în legătură cu un raport juridic de drept material în care părţile litigiului au calitatea de titular al dreptului şi, în mod corespunzător, al obligaţiei corelative.

La rândul său, instanţa are obligaţia verificării din oficiu a cadrului procesual subiectiv determinat de prezenţa părţilor în proces, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între subiectele dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii.

Din ansamblul regulilor cuprinse de Legea nr. 7/1996 rezultă că sarcinile se radiază la cererea proprietarului imobilului sau a unei persoane interesate, împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii de radiere, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.

Prin urmare, pentru a avea calitate procesuală activă, reclamantul ar fi trebuit fie să facă dovada că este titularul dreptului de proprietate, fie să justifice un interes în promovarea unei astfel de cereri.

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea unei acţiuni civile, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate, iar interesul trebuie apreciat la momentul formulării cererii sau al invocării apărării. Potrivit art. 33 Cod procedură civilă, regula este că interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Or, câtă vreme reclamantul nu mai deţine în proprietate imobilul din situat în municipiul ……….acesta fiind valorificat prin executare silită încă din anul 2004, nu se înţelege care este finalitatea urmărită de reclamant, folosul practic aşteptat în demersul său vizând radierea celor patru înscrieri din registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni, căci acest fapt nu poate să îi profite decât adjudecatarului intervenient forţat, actualul proprietar al imobilului.

Reclamantul este în eroare, căci chiar şi printr-o eventuală radiere a celor patru înscrieri cu privire la imobilul din …………., din perspectiva dreptului de proprietate situaţia sa juridică rămâne aceeaşi.

Prin urmare, raportat la cererea introductivă de instanţă, se va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată prin întâmpinare de pârâta ………… şi se va respinge această cerere, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Se impune a fi menţionat în continuare faptul că obiectul cererii de intervenţie forţată nu coincide, de regulă, cu obiectul cererii principale, nefiind reprezentat de valorificarea drepturilor pretinse de reclamant, ci vizează doar asigurarea opozabilităţii faţă de intervenientul forţat a hotărârii care se va pronunţa asupra cererii menţionate, în care se statuează asupra existenţei dreptului reclamatului, ce poate fi pretins deopotrivă de terţ.

Cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 68 şi următoarele Cod procedură civilă nu reprezintă o veritabilă cerere de chemare în judecată, poziţia intervenientului forţat în ansamblul litigiului nefiind de natură să-i confere posibilitatea de a obţine drepturi în patrimoniul propriu prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa în cauză (cu excepţia situaţiilor derogatorii reglementate de art. 71 Cod procedură civilă).

Cu toate acestea ca efect al admiterii în principiu a cererii de intervenţie forţată, instanţa este obligată să se pronunţe asupra sa prin dispozitivul hotărârii finale. Aşadar, având în vedere că pârâta a formulat cererea de intervenţie forţată pentru a se stabili cui aparţine dreptul reclamant, independent de cererea introductivă principală, se impune ca prezenta cerere de intervenţie forţată să fie admisă.

Deliberând asupra excepţiei de inadmisibilitate raportat la cererea adiţională privind constatarea nulităţii absolute a actului de adjudecare nr. ………, pusă în discuţie la termenul din data de …….., în condiţiile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa constată caracterul său fondat, justificat de următoarele considerente:

În speţă, prezenta cerere de constatare a nulităţii absolute a unui act întocmit de un executor în cursul unei proceduri de executare silită în care reclamantul a ost parte a fost formulată pe cale separată de contestaţia la executare.

Instanţa arată că orice pretinse încălcări ale unor dispoziţii referitoare la executarea silită puteau fi valorificate de parte doar pe calea contestaţiei la executare, actul de adjudecare fiind un act de executare reglementat de Cod procedură civilă.

Procedura executării silite a fost şi rămâne o procedură specială, iar modalităţile de contestare a actelor de executare sunt de strictă interpretare şi derogatorii de la dreptul comun.

Partea nemulţumită nu are posibilitatea de a alege dintre mai multe căi, cum ar fi acţiunea în nulitate, fiind obligat de legiuitor să recurgă la dispoziţiile speciale şi să atace actul de executare vătămător pe calea contestaţiei la executare, în ordinea şi termenele prevăzute de Codul procedură civilă.

A admite o altă concluzie, ar însemna să se dea posibilitatea eludării unor termene stabilite cu scopul de a nu menţine incertitudinea părţilor cu privire la raportul de drept în discuţie un timp prea îndelungat.

De altfel, pe rolul Judecătoriei Tulcea, de-a lungul timpului, s-au înregistrat mai multe contestaţii la executare promovate de reclamant finalizate prin hotărârile judecătoreşti depuse de pârâtă la dosarul cauzei.

Cum reclamantul nu are la îndemână acest mijloc procesual al acţiunii în nulitate pe calea dreptului comun şi putea exercita, împotriva actului de adjudecare, ca parte în procedura de executare, numai contestaţie la executare la executare, instanţa urmează a admite excepţia inadmisibilităţii şi a respinge această cererea adiţională, ca inadmisibilă.

Ipoteca este un drept real asupra unui bun imobil afectat executării unei obligaţii, creditorul bucurându-se de prerogativa preferinţei şi urmăririi.

În ceea ce priveşte cererea adiţională privind constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă autentificat sub nr. ……….., aceasta urmează a se respinge ca nefondată pentru următoarele considerente:

Ipoteca apare ca o garanţie completă, fiind un drept real, accesoriu, indivizibil şi specializat. Creditorul beneficiar al unei ipoteci valabile atât din punctul de vedere al formei, cât şi al fondului, înscrisă în registrele de publicitate, se poate bucura de cele două prerogative clasice în materie: dreptul de urmărire şi cel de preferinţă. În ceea ce priveşte specializarea ipotecii, necesitatea acesteia este determinată în special de asigurarea securităţii circuitului civil în materia garanţiilor, printr-o informare corectă şi completă a terţilor în ceea ce priveşte garanţia ipotecară.

Potrivit art. 1774 Cod civil de la 1864 ipoteca convenţională nu este valabilă dacă prin actul de constituire a ipotecii nu se specifică anume natura şi situaţia fiecărui imobil al debitorului asupra cărui se consimte ipoteca creanţei. Principiul vizează specializarea garanţiei în ceea ce priveşte descrierea bunului ipotecat. Din acest punct de vedere bunul trebuie să fie determinat sau cel puţin determinabil, condiţie care se verifică în cauză.

Prin contractul de ipotecă nu s-a constituit o garanţie cu privire la mai multe imobile pentru a se specifica natura şi situaţia fiecăruia, ci pe unul singur, cu privire la care descrierea este suficientă pentru ca acesta să fie cel puţin determinabil. Cum imobilul din ………..a fost ipotecat în întregul său, nu era necesară nici menţionarea cotei părţi a fiecăruia dintre cei doi coproprietari. De asemenea, pentru naşterea valabilă a ipotecii convenţionale se impunea calitatea de titular al dreptului ipotecat pentru constituitor, ori din acest punct de vedere, cel puţin până la proba contrară, condiţia era îndeplinită. Faptul că în conţinutul contractului s-a menţionat un certificat de moştenitor în susţinerea dreptului de proprietate, nu prezintă relevanţă sub aspectul valabilităţii ipotecii, cât timp dreptul de proprietate în sine nu a fost negat.

 Cât priveşte lipsa capacităţii depline de dispoziţie, reclamantul nu a făcut nicio dovadă în acest sens.