Abuz in serviciu

Ministerul Public a fost reprezentat de d-nul procuror  B.S. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea cauzei penale privind pe inculpaţii D.R.F., P.P.A., C.F.A., D.I., trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 248 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. ş.a.

Cauza a fost dezbătută pe fond la data de 23.02.2015, când părţile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei penale de faţă:

Constată că prin rechizitoriul nr_______./P/2012 din data de 15.11.2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia,  au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpatul D.R.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000  rap. la art. 248 C.p.  1969 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. 1969 (4 acte materiale),  primire de foloase necuvenite prev. de art. 7 al. 3 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 256 al. 1 C.p. 1969, instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 25 C.p. 1969 rap. la art. 260 al. 1 C.p. 1969, toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p. 1969,  inculpatul P.P.A. pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C.p. 1969, fals intelectual prev. de art. 17 lit. c, art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 al. 1 C.p. 1969 toate cu aplic. art. 33 lit. b C.p. 1969, inculpatul C.F.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 25 C.p. 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C.p. 1969, instigare la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 25 C.p. 1969 rap. la art. 17 lit. c, art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000 rap.  la art. 289 al. 1 C.p. 1969, toate cu aplic. art. 33 lit. b C.p. 1969, inculpatul D.I. pentru comiterea a două infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 al. 1 C.p. 1969 cu aplic. art. 33 lit. a C.p. 1969.

În fapt, în actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul D.R.F.a fost angajat din anul 1997 în funcţia de .... de poliţie la Poliţia Municipiului ....– Biroul Poliţiei Rutiere din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Sibiu. Acesta avea ca şi atribuţii de serviciu, în principal, îndrumarea, supravegherea şi controlului circulaţiei rutiere şi constatarea şi sancţionarea contravenţiilor în acest domeniu, conform planificării ierarhice.

Astfel, s-a menţionat că în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în data de 26.06.2011, inculpatul D.R.F. în calitate de operator radar nu a consemnat în registrul de serviciu şi nu a procedat la sancţionarea contravenţională a martorului C.F.C. înregistrat de aparatul radar conducând un autovehicul cu viteza de 68 km/h pe un tronson de drum public cu limitare de viteză de maximum 50 km/h. S-a mai reţinut în rechizitoriu că inculpatul D. şi-a motivat omisiunea prin aceea că pe monitorul aparatului radar nu s-a putut distinge destul de clar numărul de înmatriculare al autoturismului în acelaşi timp cu înregistrarea vitezei maxime, împrejurare care ar fi împiedicat depunerea la instanţa de judecată, într-o eventuală contestaţie, a probei video, în condiţii apte de a dovedi comiterea contravenţiei.  În realitate, inculpatul D.R.F. nu a aplicat sancţiunea prevăzută de lege deoarece aşa cum a declarat în 2.07.2012, îl cunoştea pe martorul C.F.C.. Neconcordanţele dintre înregistrările aparaturii radar şi consemnările inculpatului din registrul de serviciu aferent respectivei date au fost semnalate de şefii ierarhici ai acestuia, care au declanşat împotriva sa din oficiu, o procedură de cercetare disciplinară, considerându-se că acesta şi-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuţiunile de serviciu.

Prin actul de trimitere în judecată s-a mai reţinut că în data de 28.09.2011, inculpatul D.R.F., în calitate de agent la oprire, a acţionat conform planificării de serviciu pe str. Ştefan Ludwig Roth din mun. Mediaş, jud. Sibiu, autospeciala deservită de operatorul radar aflându-se pe str. Pompierilor din aceeaşi localitate, pe linia sancţionării neacordării de prioritate la trecerile de pietoni. Astfel, la orele 15.07 a procedat la oprirea în trafic a învinuitului B. I. şi a martorului S.M.F.. A efectuat oprirea în ambele cazuri la semnalizarea regulamentară a operatorului radar, coleg cu el, martorul P.C.V., .... în cadrul aceluiaşi Birou Rutier, şi, conform atribuţiilor de serviciu, ar fi trebuit să procedeze la întocmirea proceselor-verbale de sancţionare contravenţională a celor doi conducători auto. A acţionat însă în sens contrar, chemându-l prin intermediul telefonului mobil pe martorul P.C.V. cu autospeciala radar în locul în care se afla el. A vizionat retroactiv la solicitările contravenienţilor înregistrările efectuate, lucru interzis expres de metodologia de lucru, şi a refuzat apoi să întocmească procesele-verbale de sancţionare contravenţională cu privire la aceştia şi să procedeze la suspendarea permiselor de conducere, aşa cum prevedea legislaţia în vigoare.

La luarea unei astfel de decizii a contat împrejurarea că ambii conducători auto, atât învinuitul B.I. cât şi martorul S.M.F., au dialogat cu învinuitul aducându-i acestuia în atenţie că sunt prieteni, primul dintre aceştia, şi respectiv fini de cununie, cel de-al doilea, cu martorul A.A.C., un apropiat al inculpatului D.R.F.. Acesta deţine un service auto în mun. Mediaş, jud. Sibiu, S.C. _______ S.R.L. Mediaş, pe care îl frecventau în dese rânduri atât inculpatul D.R.F. cât şi învinuitul B.I., acest din urmă în calitate de conducător auto angajat al S.C. ________________ S.A. Mediaş.

În data de 28.09.2011, cu ocazia opririi lor în trafic în modul descris mai sus, atât învinuitul B.I. cât şi martorul S.M.F. l-au apelat telefonic pe martorul A.A.C., pentru ca acesta să intervină pe lângă inculpatul D.R.F. să nu fie sancţionaţi. La rândul său acesta l-a apelat în trei rânduri pe inculpatul D.R.F. în intervalul orar 15:16:05 – 15:29:18, fără ca acesta să-i răspundă. L-a apelat însă la ora 15:33:14 inculpatul D.R.F. pe martorul A.A.C., posibil la vederea apelurilor nepreluate, discuţia dintre aceştia fiind axată pe oprirea în trafic a celor doi conducători auto, amândoi conducând autoturisme marca Skoda Octavia, învinuitul B.I. de culoare vişinie cu numărul de înmatriculare SB-__-_____, iar martorul S.M.F. de culoare argintiu metalizat cu numărul de înmatriculare MS-__-______. În cadrul acestei convorbiri telefonice inculpatul D.R.F. îi spune martorului A.A.C.: „Păi ăsta zicea că eşti la Sibiu”, referindu-se la martorul S.M.F., aspect ce reiese din aceea că interlocutorul îi răspunde imediat: „L-ai oprit pe finu meu”. S-a arătat că în continuare inculpatul D.R.F. s-a referit în convorbirea telefonică şi la învinuitul B.I.: „dup-aia ăstalaltu cu Skoda”, martorul A.C. răspunzându-i: „Îs doi, mă…”. Doi, doi cu Skoda-s, mă”. S-a apreciat că împrejurarea denotă preocuparea inculpatului de a crea în mod discriminatoriu, în contra responsabilităţilor de serviciu, o situaţie mai uşoară unor contravenienţi apropiaţi ai unor cunoscuţi de-ai săi.

În ziua următoare, 29.09.2011, inculpatul D.R.F. a fost apelat telefonic la ora 14:29:40 de către martorul A.A.C., care î-a spus: „Du-te sus la M. să-ţi bage aia!” făcând referire la o cantitate de 20 de litri de motorină adusă în mod direct de către învinuitul B.I. la service-ul auto aparţinând S.C. ___________ S.R.L. Mediaş, pentru a fi remisă în semn de mulţumire inculpatului D.R.F. pentru că nu l-a sancţionat contravenţional în ziua precedentă. Inculpatul D.R.F. î-a răspuns că va face acest lucru: „Mâine, mâine, poimâine. Ne-auzim”.

În data de 3.10.2011 inculpatul D.R.F. s-a deplasat la service-ul S.C. _____________ S.R.L. Mediaş unde la ora 14:15:55 a purtat din nou o discuţie telefonică cu martorul A. A.C., în care acesta din urmă îi spune să îi solicite martorului M.O.I.M., zis M., angajat de-al său: „să-ţi bage motorina de la…ce-o adus-o…acela de la APE”. Din discuţiile telefonice ulterioare purtate în aceeaşi dată precum şi din cele purtate în ziua următoare, 4.10.2011, a reieşit că din eroare martorul M.O.I.M. a introdus cantitatea de 20 de litri de motorină într-o autoutilitară aparţinând martorului A.A.C..

În consecinţă, inculpatul D.R.F. a luat legătura cu învinuitul B.I. deplasându-se în data de 3.10.2011, ora 14:22, la staţia de distribuţie a carburanţilor ROMPETROL situată în mun. Mediaş, jud. Sibiu, pe str. Şoseaua Sibiului. Şi-a oprit autoturismul personal marca Mercedes-Benz de culoare roşie, cu numărul de înmatriculare SB-__-______, la pompa de alimentare numărul 1 din staţie, intrând apoi în magazinul acesteia. La pompa de alimentare numărul 2 se afla deja oprit autoturismul marca Skoda Octavia de culoare vişinie cu numărul de înmatriculare SB-__-______ folosit de învinuitul B.I.. Acesta a ieşit din magazinul staţiei şi a procedat la alimentarea cu combustibil a celor două autoturisme cu acelaşi furtun al pompei de alimentare numărul 2, prima dată introducând pistolul furtunului în rezervorul autoturismului inculpatului D.R.F.şi apoi în acela al autoturismului lui. După terminarea alimentării a discutat apoi cu inculpatul D.R.F.care între timp ieşise din magazin, după care a intrat la rândul lui în magazinul staţiei de carburanţi. După discuţia cu învinuitul B.I., inculpatul D.R.F. a părăsit staţia la volanul autoturismului lui. Învinuitul B.I. a achitat întreaga cantitate de motorină în cadrul S.C. _____________ S.A. Mediaş, fiind depusă la dosar fotocopia bonului fiscal nr. ___ din data de 3.10.2011, ora 14.29.

 În data de 16.10.2011, la orele 13.00.08, inculpatul D.R.F. a fost apelat telefonic de inculpatul D.I. care i-a relatat că a fost oprit de un „domn C., de la Sibiu, aicea la Kaufland. Am avut 66”. Drept urmare, la ora 13.01.03, în cursul aceleiaşi zile, inculpatul D.R.F. îl apelează telefonic pe inculpatul C.F.A., .... în cadrul Poliţiei Municipiului Mediaş – Biroul Poliţiei Rutiere, coleg cu el, pe care l-a întrebat cu cine este operator, cunoscând că la acea dată acesta nu deţinea atestat radar. Inculpatul C.F.A. i-a răspuns că operator radar în echipaj este inculpatul P.P.A.. Inculpatul D.R.F. a intervenit expres pe lângă inculpatul C.F.A. pentru ca acesta împreună cu colegul său să nu îi aplice inculpatului D.I. amenda contravenţională şi punctele de penalizare prevăzute de lege pentru comiterea contravenţiei constatate, spunându-i: „dacă poţi să vezi un pic de-ăsta,  de D.”. S-a arătat că inculpatul C.F.A. i-a răspuns că este târziu deoarece colegul său l-a scris deja în registru, sens în care l-a întrebat apoi pe inculpatul P.P.A.: „Te-ai apucat să scrii, mă, şi procesu-verbal¬”. Îi comunică apoi inculpatului D.R.F. împrejurarea că: „I-a scris decât CNP-u şi datele. N-a apucat să-i scrie…”. Pentru a fi iertat inculpatul D.I. de aplicarea sancţiunilor, inculpatul D.R.F. i-a spus inculpatului C.F.A. că acesta: „Îi finu lu D. şi prieten bun cu toţi din birou”, D. fiind un alt coleg de-al lor din cadrul Biroului Poliţiei Rutiere Mediaş, martorul D. F.. Discuţia dintre inculpaţii D.R.F. şi C.F.A. s-a încheiat cu cel de-al doilea spunând: „…vedem”, ceea ce s-a apreciat că însemna că urma să dea curs solicitării inculpatului D. R.F..

La orele 13.05.10, în aceeaşi dată de 16.10.2011, inculpatul D.R.F. a fost apelat telefonic de inculpatul D.A. care i-a spus că problema s-a rezolvat: „No, mi-o dat avertisment de pieton”, şi, de asemenea: „Mulţumesc tare mult”.

În aceeaşi dată de 16.10.2011, inculpaţii D.R.F. şi C.F.A. au mai purtat la ora 13:48:59 o discuţie telefonică în cadrul căreia cel de-al doilea i-a spus primului: „Vezi că s-a rezolvat cu omu”, referindu-se la împrejurarea că inculpatul D.I. nu a fost sancţionat contravenţional pentru încălcarea regimului de viteză prevăzut pentru sectorul de drum pe care circula. Acestuia i-a fost aplicată sancţiunea avertismentului pentru aceea că ar fi traversat carosabilul prin loc nepermis, procesul-verbal seria __ nr. w--------- din 16.10.2011, în care au fost consemnate aceste aspecte nereale, fiind întocmit de către inculpatul P.P.A..

În datele de 7.08.2012 şi respectiv 13.12.2012 inculpatul D.I. a fost audiat în calitate de martor cu privire la cele prezentate mai sus, arătând în ambele declaraţii că faptele reţinute şi chiar discuţiile dintre el şi inculpatul D.R.F. nu  au fost reale, fiind de fapt vorba despre o glumă. A mai arătat că într-adevăr, în pofida faptului că i s-a atras atenţia de către poliţistul care l-a oprit, să rămână la autoturism, a traversat carosabilul prin loc nepermis deoarece a fost strigat de pe partea cealaltă a drumului de către o persoană căreia nu îi cunoaşte numele, ştie doar că se numeşte „V.”. Cu toate că a arătat în declaraţia consemnată în calitate de învinuit în data de 22.02.2013 că va depune diligenţe în vederea identificării pentru audierea în apărarea sa a respectivului  „V.”, nu a făcut până în prezent acest lucru. De asemenea, cu ocazia respectivei audieri inculpatul D.A. şi-a nuanţat declaraţia în sensul că nu a mai fost vorba despre o glumă şi că l-a apelat telefonic în data de 16.10.2011 pe inculpatul D.R.F. pentru că avea îndoieli că ar fi circulat cu viteza de 66 km/h, aşa cum i-a transmis poliţistul care l-a oprit că ar fi făcut-o.

În drept, prin rechizitoriul întocmit s-a imputat inculpatului D.R.F., x în cadrul Poliţiei Municipiului Mediaş – Biroul Poliţiei Rutiere, funcţionar public cu statut special, organ al poliţiei judiciare desemnat lucrător de circulaţie cu atribuţii în .., că în datele de 26.06.2011 şi 28.09.2011, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu ştiinţă, nu şi-a îndeplinit în mod repetat atribuţiunile de serviciu prin neaplicarea măsurilor prevăzute de lege cu privire la contravenţiile constatate în sarcina martorilor C.C.F., S.M.F. şi învinuitului B.I., şi care a instigat în data de 16.10.2011 pe inculpaţii C.F.A. şi P.P.A. să facă acelaşi lucru cu privire la inculpatul D.A., în vederea obţinerii pentru sine sau pentru alţii a unor avantaje patrimoniale şi nepatrimoniale, cauzând prin aceasta atât o pagubă unei instituţii din cele la care se referă art. 145 C.p. 1969, bugetului Primăriei Municipiului Mediaş, cât şi o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ, respectiv Biroului Poliţiei Rutiere Mediaş din cadrul I.P.J. Sibiu – Poliţia Municipiului Mediaş, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prin obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. şi ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C.p. 1969, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. 1969 (4 acte materiale).

Prin acelaşi rechizitoriu s-a mai imputat  aceluiaşi inculpat D.R.F., x în cadrul Poliţiei Municipiului Mediaş – Biroul Poliţiei Rutiere, funcţionar public cu statut special, organ al poliţiei judiciare desemnat lucrător de circulaţie cu atribuţii în .., că în data de 3.10.2011 a procedat la primirea în mod direct de la învinuitul B.I. a unei cantităţi de 20 de litri de motorină pentru că în cadrul atribuţiunilor de serviciu nu l-a sancţionat contravenţional pe acesta în data de 28.09.2011 pentru neacordare de prioritate la trecerea de pietoni şi nu i-a suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice în situaţia în care acesta era de profesie conducător auto, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite prev. şi ped. de art. 7 al. 3 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 256 al. 1 C.p. 1969.

S-a mai reţinut în sarcina inculpatului  D.R.F. şi că acesta, cu intenţie l-a determinat pe B.I. să facă în prezenta cauză penală afirmaţii mincinoase în data de 6.08.2012, cu ocazia audierii sale în calitate de martor de către organele de urmărire penală, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale instigării la infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. şi ped. de art. 25 C.p. 1969  rap. la art. 260 al. 1 C.p. 1969,  faţă de toate infracţiunile cu reţinerea şi a incidenţei disp. art. 33 lit. a C.p. 1969.

Prin acelaşi act de sesizare, a fost trimis în judecată şi inculpatul P.P.A., .... în cadrul Poliţiei Municipiului Mediaş – Biroul Poliţiei Rutiere, funcţionar public cu statut special, organ al poliţiei judiciare desemnat lucrător de circulaţie cu atribuţii în .., căruia i s-a imputat că în data de 16.10.2011 nu a îndeplinit cu ştiinţă un act care intra în atribuţiunile sale de serviciu şi la care era obligat în virtutea funcţiei pe care o îndeplinea, şi anume sancţionarea contravenţională  a inculpatului D.A. pentru depăşirea vitezei maxim admise, împrejurare constatată prin mijloace tehnice din dotare, în vederea obţinerii pentru acesta a unor avantaje patrimoniale şi nepatrimoniale, cauzând prin  aceasta atât o pagubă unei instituţii din cele la care se referă art. 145 C.p. 1969, bugetului Primăriei Municipiului Mediaş, cât şi o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ, Biroului Poliţiei Rutiere Mediaş din cadrul I.P.J. Sibiu – Poliţia Municipiului Mediaş, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prin obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimoniale sau nepatrimonial prev. şi ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C.p. 1969. Acelaşi inculpat P. P.A., .... în cadrul Poliţiei Municipiului Mediaş – Biroul Poliţiei Rutiere, funcţionar public cu statut special, organ al poliţiei judiciare desemnat lucrător de circulaţie cu atribuţii în .., a mai fost acuzat că în data de 16.10.2011, a întocmit procesul-verbal de sancţionare contravenţională seria __ nr. _______, prin care a aplicat avertisment inculpatului D.A. pentru traversarea carosabilului prin loc nepermis şi în care a inserat fapte necorespunzătoare adevărului în realizarea scopului urmărit prin comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice şi anume obţinerea unor avantaje patrimoniale şi nepatrimoniale de către inculpatul D.A. prin omisiunea sancţionării sale contravenţionale, faptă ce întruneşte  elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prev. şi ped. de art. 17 lit. c şi art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 al. 1 C.p. 1969, pentru toate infracţiunile cu aplicarea şi a prevederilor art. 33 lit. b C.p. 1969.

În sarcina inculpatului C.F.A. s-a reţinut că în data de 16.10.2011 la solicitarea inculpatului D.R.F., cu intenţie, l-a determinat pe inculpatul P.P.A. să comită infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prin nesancţionarea contravenţională a inculpatului D.A. pentru depăşirea limitei de viteză, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale instigării la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prin obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. şi ped. de art. 25 C.p. 1969  rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C.p. 1969. De asemenea, aceluiaşi inculpat C.F.A. i s-a imputat că în data de 16.10.2011 la solicitarea inculpatului D.R.F., cu intenţie, l-a determinat pe inculpatul P.P.A. să comită infracţiunea de fals intelectual prin atestarea în calitate de funcţionar public în exercitarea atribuţiilor de serviciu în procesul-verbal seria CC nr. w a unor aspecte neconforme adevărului şi anume că inculpatul D.A. ar fi traversat în cursul aceleiaşi zile carosabilul prin loc nepermis în prezenţa lor, în realitate acesta comiţând contravenţia de depăşire a vitezei maxim admise cu peste 10 km/h, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale instigării la infracţiunea de fals intelectual prev. şi ped. de art. 25 C.p. 1969 rap. la art. 17 lit. c şi art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 al. 1 C.p. 1969, în raport de toate infracţiunile şi cu aplicarea  dispoziţiile art. 33 lit. b C.p. 1969.

Inculpatului D.A. i s-a imputat că în datele de 7.08.2012 şi respectiv 13.12.2012 fiind audiat în calitate de martor în prezenta cauză penală a făcut afirmaţii mincinoase în faţa organelor de urmărire penală, fapte care întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de mărturie mincinoasă prev. şi ped. de art. 260 al. 1 C.p. 1969, cu aplicarea şi a art. 33 lit. a C.p. 1969.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: ..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................

La data de 6.02.2014, în temeiul dispoziţiilor art. 344 al. 2 C.p.p., s-a comunicat fiecăruia dintre inculpaţi, copia certificată a rechizitoriului, aducându-li-se totodată la cunoştinţă obiectul procedurii în cameră preliminară.

Inculpatul D.A. a formulat în data de 27.02.2014 cereri cu privire la legalitatea administrării probelor şi efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

De asemenea, inculpatul D.R.F. a formulat în data de 4.03.2014 cereri cu privire la legalitatea probelor şi efectuării actelor de către organele de urmărire penală, solicitând excluderea de la dosarul cauzei, a probelor nelegale şi restituirea cauzei la organul de urmărire penală, în vederea refacerii acestuia.

Prin încheierea din 21.03.2014, judecătorul de cameră preliminară al Tribunalului Sibiu, apreciind ca neîntemeiate cererile inculpaţilor, în baza art. 346 C.p.p. a  constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. ___/__/______ al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei.

Împotriva acestei încheieri, inculpaţii au declarat contestaţii.  Prin decizia penală nr. 269/6.05.2014 a Curţii de Apel Alba Iulia,  judecătorul de cameră preliminară a respins contestaţiile formulate de inculpaţi.

Drept urmare, prin încheierea din 16.06.2014, judecătorul de cameră preliminară al Tribunalului Sibiu a stabilit termenul de începere a judecăţii.

În faţa instanţei, prin adresa nr. ____/23.07.2014,  Municipiul Mediaş prin Direcţia Fiscală Locală Mediaş s-a constituit parte civilă cu suma  totală de 804 lei, reprezentând  amenzi  neaplicate (f. ___, ___).

În faza de cercetare judecătorească au fost întocmite referate de evaluare presentenţiale celor patru inculpaţi (f. 311-327) de către Serviciul de Probaţiune Sibiu  iar în condiţiile art. 198 alin. 2 C.p.p. s-au efectuat vizionări  pe echipamentul instalat pe autospeciala poliţiei, sens în care s-a întocmit procesul verbal din 16.10.2014 (f. 309-310).

De asemenea, inculpatul D.R.F. a depus în apărare fotografii (f. 201-207; 328-329), adresa nr. 58873MD/10.12.2014 a Poliţiei Municipiului Mediaş, filă din registrul de evidenţă a constatărilor din 28.09.2011 (f. ___-___); copia declaraţiei martorului B.G. (f. ____); opis documente şi înscrisurile aferente (f. ___-___);  concluzii însoţite de înscrisuri doveditoare (f. ____).

La solicitarea inculpatului D.R.F., Poliţia Municipiului Mediaş – Biroul Rutier a înaintat o caracterizare a inculpatului şi acte privind activitatea sa profesională (f. ____), Inspectoratul General al Poliţiei Române – Direcţia Rutieră a înaintat adresa nr. ______/__/__/16.09.2014 (f. ___), Municipiul Mediaş a înaintat adresa nr. ____/30.12.2014 (f. ________), I.P.J. Sibiu a înaintat adresa nr. _____ din 29.12.2014 cu Raportul de cercetare prealabilă (f. ______), Serviciul Judeţean Anticorupţie Sibiu a înaintat adresele nr. ______ din 6.01.2015 (f. _____), nr. _______ din 13.01.2015 (f. ___), I.P. J. Sibiu – Serviciul Rutier a comunicat adresa nr. _____/14.01.2015 cu istoricul sancţiunilor aplicate inculpatului Dan şi martorului L.O.I. (f. _____). 

La cererea inculpatului P.P.A., I.P.J. Sibiu a înaintat o caracterizare a acestuia (f. ___); Poliţia Municipiului Mediaş – Biroul Rutier a înaintat adresa nr. ________ din 16.02.2015, având ataşate copii ale filelor din registrele radar (f. ----);

La solicitarea inculpatului C.F.A., Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj a înaintat adresa nr. ____/______ (f. ________). Inculpatul a mai depus la dosar scrisoare medicală şi concluzii scrise.

Inculpatul D.A. a depus la dosar concluzii şi practică judiciară.

Reprezentantul Ministerului Public a depus copia Procedurii privind verificarea activităţii de constatare cu aparatura de tip „Autovision” de supraveghere a traficului rutier şi măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor (PRO-PS/PR21)  - f. ________.

La termenul de judecată din 23.02.2015, faţă de conţinutul proceselor verbale de îndeplinire a mandatelor de aducere a martorilor L.O.I., I.S., în temeiul dispoziţiilor art. 381 al. 7 C.p.p.,  s-a dat citire declaraţiilor martorilor L.O.I., I.S..

În condiţiile  prevederilor  art. 378 al. 3 C.p.p., inculpaţii D.R.F., P.P.A., C.F.A., D.A. şi-au manifestat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul de comunităţii ( f. ____).

Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

I. Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.R.F. pentru comiterea  infracţiunilor de  abuz în serviciu contra intereselor publice, primire de foloase necuvenite şi  instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă.

1) În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice  în formă continuată, inculpatul D.R.F. a fost acuzat că în datele de 26.06.2011,  28.09.2011, cu ştiinţă nu şi-a îndeplinit în mod repetat atribuţiile de serviciu prin neaplicarea măsurilor prevăzute de lege cu privire la contravenţiile constatate în sarcina martorilor C.F.C., S.M.F., B.I., şi că a instigat în data de 16.10.2011 pe inculpaţii C.F.A., P.P.A. să facă acelaşi lucru cu privire la inculpatul D.A., în vederea obţinerii pentru sine sau pentru alţii a unor avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale, cauzând prin aceasta atât o pagubă Primăriei Mediaş, cât şi o tulburare însemnată a bunului mers al Biroului Poliţiei Rutiere Mediaş.

● Referitor la neaplicarea măsurilor prevăzute de lege cu privire la contravenţia care ar fi trebuit reţinută în sarcina martorului C.F.C., mai întâi se constată că în concret, prin rechizitoriu ( f. 2)  s-a imputat că în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în data de 26.06.2011, inculpatul D.R.F. în calitate de operator radar, nu a consemnat în registrul de serviciu şi nu a procedat la sancţionarea contravenţională a martorului C.F.C. înregistrat de aparatul radar conducând un autovehicul cu viteza de 68 km/h pe un tronson de drum public cu limitare de viteză de maximum 50 km/h. S-a mai reţinut în rechizitoriu că inculpatul D. şi-a motivat omisiunea prin aceea că pe monitorul aparatului radar nu s-a putut distinge destul de clar numărul de înmatriculare al autoturismului în acelaşi timp cu înregistrarea vitezei maxime, împrejurarea care ar fi împiedicat depunerea la instanţa de judecată, într-o eventuală contestaţie, a probei video, în condiţii apte de a dovedi comiterea contravenţiei, însă în realitate, inculpatul D.R.F. nu a aplicat sancţiunea prevăzută de lege deoarece îl cunoştea pe martorul C.F.C..

 Pentru a stabili dacă inculpatul nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, în prealabil se impun a fi analizate normele incidente, respectiv  Procedura privind utilizarea echipamentului video de supraveghere a traficului rutier şi măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor instalate pe autospecialele poliţiei (PRO-PS/PR-01) – (în continuare Procedura…)  şi  Dispoziţia  nr. 36 din 19.07.2010 de aprobare a Metodologiei privind modul de utilizare a echipamentelor fixe şi mobile de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor de tip „Python II”, „Speedophot” şi „Gatso” I  ( în continuare Dispoziţia…),  invocate şi aflate în dosarul de urmărire penală la filele  41-51 d.u.p. vol. I , respectiv la filele  52 - 65 d.u.p. vol. I. Pe această linie, se constată mai întâi că potrivit articolului 15 din Procedura …, articolului 20 din  Dispoziţia…, .. se face prin filmarea sau fotografierea numărului de înmatriculare sau înregistrare  montat pe autovehicul.

Totodată  se observă  că articolul 27 din  Procedura…  şi în mod similar,  articolul 30 din Dispoziţia … prevăd că dacă operatorul sau poliţistul rutier asistent constată săvârşirea unei contravenţii, notează în registrul de evidenţă special constituit, corespunzător rubricilor acestuia :  nume, prenume, CNP contravenient,  ora şi locul săvârşirii contravenţiei, numărul de înmatriculare  şi marca autovehiculului, viteza înregistrată, alte observaţii necesare clarificării tuturor împrejurărilor săvârşirii unei contravenţii.

De asemenea, prevederile aliniatului 4 al articolului 18 din Procedura…  stipulează că în vederea întocmirii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, trebuie descrisă cât mai amănunţit fapta contravenţională, cu indicarea vitezei înregistrate de aparat, şi menţiunea că fapta contravenţională a fost înregistrată pe casetă video sau film.

Articolul 44 din Procedura…  precum şi articolul 46 din Dispoziţia… impun ca înregistrările video să se  păstreze cel puţin 6 luni de la data constatării contravenţiei, pentru a  putea constitui probe  în  instanţă, în eventualitatea contestării de către contravenient a măsurii dispuse.

În acelaşi timp, articolul 33 din Procedura…, articolul 36 din  Dispoziţia…  stabilesc că operatorul radar va întocmi raportul de activitate, în care va menţiona contravenţiile constatate.

 Concluzionând, se observă că toate aceste prevederi atestă obligaţia agenţilor de a menţiona (inclusiv) în registrul de evidenţă doar contravenţiile constatate,  Procedura … sau Dispoziţia… nereglementând expres obligaţia de a se consemna şi alte situaţii ( de exemplu, când agentul nu a reţinut comiterea vreunei contravenţii, ş.a.) !

Drept consecinţă, nefiind prevăzută explicit, expres o atare obligaţie, nu se poate conchide că agentul a încălcat-o şi că nu şi-a exercitat atribuţiile de serviciu. Lipsa unor norme juridice  exprese,  cu caracter imperativ nu poate atrage o răspundere, mai ales de natură penală. Este de esenţa oricărei răspunderi coercitive, preexistenţa unor norme imperative, certe, de la a căror abatere subiectul activ să se facă vinovat.

De remarcat totodată că aceleaşi norme pretind întocmirea procesului contravenţional cu toate  datele, subliniază importanţa probelor video şi impun păstrarea acestora, tocmai pentru eventualitatea contestării ulterioare de către contravenient a măsurii luate faţă de el. Verificând apărarea inculpatului prin prisma actelor dosarului şi a dispoziţiilor anterior menţionate, instanţa constată :

~ cerinţa obligatorie, imperativă  a identificării  numărului autovehiculului este pretinsă de chiar dispoziţiile art. 15 din Procedura …, art. 20 din  Dispoziţia…,  conform cărora  .. se face prin filmarea sau fotografierea numărului de înmatriculare sau înregistrare al maşinii;

~ în toate filele de registru aflate sau depuse la dosar au fost consemnate doar contravenţiile reţinute (f. ____ şi următoarele), nu şi alte situaţii;

~ împrejurarea că pentru a fi valabilă sancţionarea contravenţională,  identificarea clară a numărului de înmatriculare al autovehiculului reprezintă o cerinţă obligatorie, esenţială, este confirmată şi de Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 de stabilire a cerinţelor  metrologice şi tehnice pe care trebuie să le îndeplinească  cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor pe drumurile publice în scopul aplicării prevederilor legislaţiei rutiere, şi care prin articolul 3.5.1. impune ca înregistrarea să cuprindă cel puţin: „data şi ora”, „valoarea vitezei măsurate”,  „imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia”, precum şi de hotărâri  judecătoreşti irevocabile de anulare a proceselor-verbale contravenţionale pe aceste temeiuri (a se vedea în acest sens şi f. _____);

~ obligativitatea şi importanţa probelor a fost evidenţiată şi în cadrul activităţii de instruire a lucrătorilor de poliţie rutieră de către directorul Direcţiei Rutiere din I.G.P.R., desfăşurată la data de 31.05.2011 (activitate despre care s-a făcut referire şi în rechizitoriu), când s-a subliniat şi faptul că actele trebuie întocmite în limitele legale astfel încât să se evite contestarea acestora şi câştigarea în instanţă (f. 206 d.u.p. vol. I);

~ pe de altă parte, în fotografiile întocmite cu prilejul efectuării experimentului judiciar de către Biroul Rutier Mediaş în 30 iulie 2012, se observă că la viteza de 68 km/h, numărul de înmatriculare al autovehiculului nu era vizibil ( f. 30 d.u.p. vol. I), dar acesta era identificabil la viteza de 48 km/h ( f. 29 d.u.p.), ceea ce exclude motivaţia calităţii imprimantei  ( f. 15 rechizitoriu);

~ după cum s-a menţionat şi în procesul-verbal întocmit la data de 16.10.2014 de tribunal ( când persoanele participante nu au ridicat obiecţiuni!), doar prin vizionarea înregistrării video de către două persoane în acelaşi timp s-a reuşit a se vedea clar numărul de înmatriculare al maşinii la viteza de 64 km/h,  însă  la data de 26.06.2011 inculpatul D. era singur în autospeciala poliţiei. În acelaşi proces-verbal s-a mai consemnat şi constatarea că respectiva casetă  nu se oprea pe poziţia „pauză” ( f. 309);

~ distinct, vizionând DVD-ul de la dosar  şi ale cărui cadre se puteau opri din derulare prin „ pauză”, instanţa a constatat că într-adevăr, la viteza de 68 km/h  (la ora 10:33:52, cadrul 2569)  numărul de înmatriculare al maşinii martorului C.F.C. nu se vedea clar, dar că acesta apărea clar la viteza de 53 km/h ( la ora 10:33:54, cadrul 2673). Totodată, nu trebuie omisă nici diferenţa între vizionarea casetei video pe aparatul autospecialei şi vizionarea unui DVD pe calculator!

Semnificativ este însă faptul că numărul de înmatriculare al maşinii SB __ ____ (al cărui conducător a fost sancţionat în aceeaşi zi, la scurt timp, respectiv la ora 10,36 – după cum rezultă din foaia registrului de evidenţă, la nr. 11 - f. 15 d.u.p.),  se vizualizează clar  la viteza de 72 km/h - cadrul 9092,  ora 10: 36:02;

~ martorul P.C.V. a subliniat că în practică, în registrul de evidenţă se menţionau doar maşinile al căror număr de înmatriculare se vedea clar (f. 401).

Pentru  toate aceste considerente, constatând totodată că susţinerile inculpatului D. se coroborează cu declaraţiile martorilor P.C.V., C.F.C., cu procesul-verbal întocmit de tribunal la 16.10.2014,  cu suportul optic cuprinzând  „imaginile radar din 26.06.2011”, instanţa conchide că motivul invocat de inculpat pentru neaplicarea sancţiunii contravenţionale s-a dovedit a fi întemeiat, fiind confirmat de actele dosarului.

● Referitor la neaplicarea măsurilor prevăzute de lege cu privire la contravenţiile care ar fi trebuit reţinute în sarcina martorilor B.I., S.M.F.,  constatăm că în rechizitoriu  s-a învederat că în data de 28.09.2011 inculpatul D.R.F., în calitate de agent la oprire, a acţionat conform planificării de serviciu pe str. Ştefan Ludwig Roth din municipiul Mediaş, jud. Sibiu, autospeciala deservită de operatorul radar aflându-se pe str. Pompierilor din aceeaşi localitate, pe linia sancţionării neacordării de prioritate la trecerile de pietoni. S-a mai relevat că la orele 15.07 a procedat la oprirea în trafic a învinuitului B.I. şi a martorului S.M.F., a efectuat oprirea în ambele cazuri la semnalizarea regulamentară a operatorului radar, coleg cu el, martorul P.C.V., .... în cadrul aceluiaşi Birou Rutier, şi, conform atribuţiilor de serviciu, ar fi trebuit să procedeze la întocmirea proceselor-verbale de sancţionare contravenţională a celor doi conducători auto. A acţionat însă în sens contrar, chemându-l prin intermediul telefonului mobil pe martorul P.C.V. cu autospeciala radar în locul în care se afla el. A oprit, a derulat înapoi şi a vizionat retroactiv la solicitările contravenienţilor înregistrările efectuate (  f. 30 rechizitoriu  aliniatul 3), lucru interzis expres de metodologia de lucru, şi a refuzat apoi să întocmească procesele-verbale de sancţionare contravenţională cu privire la aceştia şi să procedeze la suspendarea permiselor de conducere, aşa cum prevedea legislaţia în vigoare.

S-a mai subliniat că la luarea unei astfel de decizii a contat împrejurarea că ambii conducători auto, atât învinuitul B.I. cât şi martorul S.M.F., au dialogat cu învinuitul aducându-i acestuia în atenţie că sunt prieteni, primul dintre aceştia, şi respectiv fini de cununie, cel de-al doilea, cu martorul A.A.C., un apropiat al inculpatului D.R.F., care deţine un service auto în mun. Mediaş, jud. Sibiu, S.C.________________ S.R.L. Mediaş, pe care îl frecventau în dese rânduri atât inculpatul D.R.F. cât şi învinuitul B.I., acest din urmă în calitate de conducător auto angajat al S.C. __________ S.A. Mediaş.

În apărare inculpatul D. a susţinut că întrucât la acel moment întocmea un alt proces contravenţional, i-a cerut martorului P.C.V.  să vină pe strada Şt. L. Roth iar operatorul radar  P.C.V. a oprit şi a derulat înapoi înregistrarea, ambii constatând că numărul de înmatriculare nu se vedea clar, acesta fiind motivul pentru care nu s-au încheiat procese-verbale contravenţionale.

Martorul P.C.V. audiat fiind atât în faza de urmărire penală ( f. 98-99 d.u.p. vol. I), cât şi în faza de cercetare judecătorească (f. 399-402) a arătat că  s-a deplasat cu autospeciala radar  la locul opririi conducătorilor auto, că el a oprit şi derulat înapoi înregistrarea şi împreună cu inculpatul a constatat neclaritatea numărului de înmatriculare. Martorul a mai relatat că în realitate el a luat decizia nesancţionării contravenţionale, subliniind că în practică operatorul radar este cel care hotărăşte sancţionarea contravenţională a conducătorilor auto ( f. 401). 

Analizând normele aplicabile, se observă că prevederile art. 23 lit. b din Procedura…  şi art.  26 lit. b din Dispoziţia…  interzic oprirea înregistrării şi derularea casetei pentru vizionarea abaterii  doar  la cererea contravenientului, or în cauză nu s-a probat niciun moment că operatorul  P.C.V.  a oprit înregistrarea la cererea martorilor B., S..

Faptul că nu inculpatul D., ci martorul P.C.V.  a fost cel care a oprit şi derulat înapoi înregistrarea este cert întrucât acesta era la acea dată operatorul radar iar convorbirea telefonică purtată cu inculpatul D.  atestă că înregistrarea a fost oprită de operator, fără a i se adresa în prealabil vreo cerere şi înainte de a se fi deplasat pe str. Şt. L. Roth ( f. 67 d.u.p. vol. I – ora 15:18:18 : „ Păi…am oprit deocamdată”),  aspecte  care se complinesc şi cu declaraţiile martorului P. care a recunoscut că el a oprit şi derulat înapoi înregistrarea  ( f. 400, f. 98 d.u.p. vol. I), cu declaraţia inculpatului D. ( f. 211),  cu faptul că înregistrarea de pe suportul optic se întrerupe la ora 15:14:36,  înainte deci de discuţia telefonică de la ora 15:18:18.

Împrejurarea că ulterior opririi şi derulării casetei, ambii agenţi de poliţie au vizionat înregistrarea pentru a se asigura că faptele contravenţionale erau certe şi probate, nu pot intra în sfera răspunderii penale având în vedere că:

 ~ oprirea voluntară şi derularea înapoi a unei înregistrări  nu este  interzisă de Procedura… sau de Dispoziţia…, dar chiar mai mult astfel cum rezultă şi din declaraţiile martorilor P.C.V., D.F. şi cele ale inculpaţilor D., P. (f. 216 ), în practică agenţii de poliţie recurg în mod uzual la acest procedeu pentru a consemna în mod exact ora săvârşirii contravenţiei, viteza de deplasare, numărul de înmatriculare dar şi pentru a evita o eventuală, ulterioară anulare a procesului-verbal contravenţional în calea de atac a plângerii (f. 400, 404). De altfel, nici nu s-ar putea ca un agent constatator să poată memora fiecare viteză de deplasare/ oră a comiterii contravenţiei/marcă şi număr de înmatriculare de autovehicul pentru fiecare posibil contravenient în parte, în vederea completării ulterioare exacte a procesului verbal contravenţional cu toate menţiunile obligatorii  pentru a evita o eventuală anulare a procesului contravenţional de către instanţa de judecată sau  chiar a unor plângeri ulterioare pentru abuz în serviciu din partea contestatorilor proceselor verbale contravenţionale (f. 401);

~ declaraţia martorului P.C.V.  care a subliniat că din proprie iniţiativă a oprit şi a derulat înregistrarea pentru a verifica claritatea imaginii, săvârşirea contravenţiei şi că ulterior, împreună cu inculpatul D.,  a concluzionat că nu se impune sancţionarea contravenţională, martorul fiind însă cel care a decis nesancţionarea  (f. 400-401).

Referitor la apărarea inculpatului D., tribunalul mai constată :

~ din probatoriul prezentei cauze ( procesul verbal contravenţional  încheiat la 28.09.2011 - f. 568;  convorbirea telefonică a inculpatului D. cu martorul P.C.V.  - f. 67 d.u.p. vol. I : „…Eu am de sancţionat altă maşină. Hai pân-aicea!”,  precum şi procesul verbal din 6.06.2013 întocmit de Serviciul Judeţean Anticorupţie Sibiu privind supravegherea inculpatului D. în 28.09.2011  în care se menţionează că a fost oprit şi un Peugeot cu nr. SB __ ____ – f. 228 verso d.u.p. vol. I ), reiese că într-adevăr în data de 28.09.2011, după ora 15,10,  inculpatul D. a întocmit un proces verbal contravenţional pe numele A.E.C., conducătoare a unui _____,  pentru o contravenţie comisă la ora 15,10;

~ de asemenea, vizionând  DVD-ul cu imaginile radar din acea zi, instanţa a constatat că într-adevăr, numerele de înmatriculare ale celor două autovehicule ____  nu se vedeau clar ( la 15:12:32, 15:12:33, cu toate încercările operatorului de a focaliza imaginea,  respectiv la 15:14:17-15:14:20);

~ convorbirea telefonică purtată de inculpatul D. cu martorul A.A.C., confirmă că într-adevăr aceasta a avut loc la ora 15:33:14, însă interceptarea telefonică nu se complineşte cu alte mijloace de probă de la dosar, motiv pentru care, probă singulară fiind, conturează doar anumite indicii dar nu poate conduce singură, fără  a fi corelată cu alte mijloace de probă, la reţinerea infracţiunii. Mai mult,  faţă de faptul că solicitarea  telefonică către martorul P. s-a realizat la ora 15,18 (f. 67 d.u.p. vol. I), rezultă că acţiunile imputate de oprire şi vizionare a casetei au avut loc înainte de convorbirea telefonică de la ora 15,33  dintre inculpatul D. şi  martorul A. (f. 68 vol. I d.u.p.) iar conform procesului-verbal întocmit de S.J.A. Sibiu ( f. 228-229 d.u.p. vol. I), martorii S., B. au fost vizualizaţi  pe str. Şt. L. Roth  până la ora 15,31.

Mai important însă, procesul verbal de interceptare telefonică, nu înlătură existenţa şi  relevanţa motivului invocat pentru nesancţionarea conducătorilor auto şi anume, neclaritatea numerelor de înmatriculare !

~ adresele emise de Serviciul Judeţean Anticorupţie Sibiu ( f. 516, 529) conform cărora,  faţă de lipsa datelor din conţinutul fişierului, nu s-a putut indica persoana care a iniţiat apelul telefonic de la ora 15:18:18  ( inculpatul D. sau martorul P.); iar din prima parte a convorbirii ar rezulta că martorul P.C.V. a fost cel care a apelat („R., te rog din suflet, spune-mi un pic, la ____________…” – f. 67 vol. I d.u.p.);

~ deşi s-a susţinut că doar inculpatul  D. era cel care trebuia să întocmească procesul contravenţional,  oricare din cei trei agenţi de poliţie putea în acea zi dispune sancţionarea contravenţională;  această împrejurare rezultă din Procedură…( art. 15, 16),  dar este confirmată şi de registrul completat la 28.09.2011 din care reiese că în acea zi şi martorul P.C.V.  - care era operatorul radar - a întocmit proces-verbal  ( a se vedea, f. 398),  ca şi de alte file de registru de evidenţă înaintate  de Biroul Rutier al Poliţiei Mediaş la dosar (f. 847, 842- 846, 856 etc.), de declaraţiile martorului P. ( f. 401) şi ale inculpatului D. (f. 211).

În consecinţă, faţă de toate cele mai sus expuse, apreciind că vizionarea casetei s-a realizat în primul rând în scopul unei corecte evaluări,  instanţa constată că actele dosarului confirmă că motivaţia neîntocmirii proceselor verbale  contravenţionale a fost cea invocată în mod constant în apărare, şi anume neclaritatea numerelor de înmatriculare, şi că,  în cazul formulării unor plângeri contravenţionale, nu ar fi existat probele decisive – cerinţă obligatorie  astfel cum am mai evidenţiat anterior  şi  astfel cum s-a pronunţat şi jurisprudenţa în materie .

● În ceea ce priveşte instigarea – în data de 16.10.2011 – de către inculpatul D.R.F. a inculpaţilor C.F.A., P.P.A. de a nu sancţiona contravenţional pe inculpatul D.A. pentru depăşirea vitezei maxim admise, instanţa constată că pentru ca acest act să constituie element  material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, era necesar  - potrivit dispoziţiilor art. 248 şi doctrinei în materie - ca acţiunea imputată să fi fost realizată de inculpatul D.R.F. în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în timpul orelor legale de serviciu, însă inculpatul D. în duminica din 16.10.2011  nu era de serviciu, nu îndeplinea atribuţii de serviciu, fiind acasă, într-o zi liberă (f. 79, 133 d.u.p. vol. II , f. 117 verso d.u.p. vol. I ).

Pe de altă parte, pentru a fi reţinută instigarea, în acelaşi timp trebuiau întrunite şi toate cerinţele pretinse de legiuitor,  printre care şi aceea ca instigatul, urmare a efectuării activităţii de determinare,  să-şi fi însuşit hotărârea de a săvârşi fapta, să fi trecut la înfăptuirea hotărârii luate,  să fi săvârşit infracţiunea la care a fost instigat,  ceea ce în fapt nu s-a întâmplat. Astfel (cum se va explicita ulterior la punctul II al expozitivului) la data de 16.10.2011 inculpatul Ciurea nici nu întocmea procese-verbale  contravenţionale iar inculpatul P. a în mod justificat nu a încheiat proces contravenţional pentru depăşirea vitezei maxim admise.

Pentru acelaşi considerent (neîndeplinirea condiţiilor instigării), nu s-a impus nici schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu în infracţiunea de instigare la abuz în serviciu.

În concluzie, în raport de toate considerentele anterior menţionate, apreciind că motivele neaplicării sancţiunilor contravenţionale au fost întemeiate şi relevante,  constatând că actele imputate inculpatului D.R.F. nu realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,  prin urmare, fapta nefiind prevăzută de legea penală, instanţa urmează să îl achite pe inculpatul D. pentru această infracţiune.

2) Prin rechizitoriul cauzei s-a mai imputat  aceluiaşi inculpat D.R.F., organ al poliţiei judiciare desemnat lucrător de circulaţie cu atribuţii în .., comiterea  infracţiunii de primire de foloase necuvenite,  constând în aceea că în data de 3.10.2011 a procedat la primirea în mod direct de la învinuitul B.I. a unei cantităţi de 20 de litri de motorină pentru că în cadrul atribuţiunilor de serviciu nu l-a sancţionat contravenţional pe acesta în data de 28.09.2011 pentru neacordare de prioritate la trecerea de pietoni şi nu i-a suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice în situaţia în care acesta era de profesie conducător auto.

Analizând elementele constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite reglementată de art. 256 al. 1 din codul penal anterior, se constată că legiuitorul a înţeles să incrimineze sub aspectul laturii obiective, doar acţiunea de a îndeplini un act, licit, în virtutea funcţiei,  dar nu şi inacţiunea (de a nu aplica o sancţiune contravenţională), omiterea, neefectuarea unui act ce trebuia îndeplinit în virtutea îndatoririlor de serviciu.

Când legiuitorul a dorit să sancţioneze şi omisiunea  subiectului activ, a stipulat aceasta în mod expres şi explicit, incriminând atât îndeplinirea, cât şi neîndeplinirea unui act în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.

Pe de altă parte, când s-a imputat inculpatului D. nesancţionarea contravenţională a martorului B.I.,  rechizitoriul  a caracterizat neîndeplinirea atribuţiei de serviciu,  ca fiind un act ilicit, ilegal, or dispoziţiile art. 256 al. 1 pretind expres ca actul să fie licit şi obligatoriu pentru funcţionar .

 Pentru aceste considerente, având în vedere şi doctrina în materie, constatând că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite, fapta inculpatului D.R.F. neîncadrându-se în „tiparul” prevăzut de norma de incriminare, nu este tipică, respectiv nu este prevăzută de legea penală, motiv pentru care instanţa va dispune achitarea acestuia.

Pe de altă parte, fapta inculpatului nu constituie nici infracţiunea de luare de mită, întrucât nu este îndeplinită cerinţa obligatorie, specifică acestei infracţiuni,  ca promisiunea ori primirea foloaselor să fi fost anterioară neîndeplinirii actului de serviciu. De asemenea, fapta nu întruneşte nici elementele constitutive ale abuzului în serviciu, întrucât pentru realizarea laturii obiective a acestei infracţiuni, inculpatul ar fi trebuit să nu îndeplinească actul la care potrivit atribuţiilor de serviciu era obligat, însă – cum  am mai menţionat – inculpatul în mod întemeiat  nu l-a sancţionat contravenţional pe martor.

3) În schimb, în ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă, instanţa apreciază că actele dosarului au probat că inculpatul D.R.F. cu intenţie l-a determinat pe martorul B.I. să facă în prezenta cauză penală, în data de 6.08.2012, afirmaţii mincinoase cu ocazia audierii sale în calitate de martor de către organele de urmărire penală.

Astfel, audiat fiind în 6.08.2012 în calitate de martor, B.I. a susţinut printre altele, că anterior opririi sale în trafic, inculpatul D. i-a împrumutat maşina cu care a circulat pentru a-şi cumpăra nişte piese, că motorina pe care i-a dat-o inculpatului D. era în contul împrumutării şi folosirii maşinii acestuia, motorină pe care inculpatul nu i-a plătit-o (f. 75-81 vol. I d.u.p.). În declaraţiile date în 1.02.2013, martorul B.I. a revenit asupra unor împrejurări şi anume,  a precizat că în depoziţia anterioară a relatat neadevărat că s-ar fi deplasat vreodată cu autoturismul lui D.R. după piese, învederând totodată că inculpatul D. a fost cel care i-a cerut să declare astfel ( f. 180, 182 verso d.u.p. vol. II );  martorul a mai justificat că motorina a fost oferită inculpatului D. pentru ceea ce s-a întâmplat în 28.09.2011, şi nu pentru folosirea maşinii inculpatului (f. 179-182 d.u.p. vol. II ). În faţa instanţei, martorul B.I. a declarat în acelaşi sens, precizând că nu este adevărat că ar fi folosit maşina inculpatului D.R.F. iar motorina s-a simţit obligat să i-o dea inculpatului tot în legătură cu oprirea sa în trafic (deşi a considerat că pe bună dreptate nu a fost sancţionat), şi nu pentru folosirea autoturismului inculpatului – f. 277.

Este adevărat că audiat în faza de cercetare judecătorească, martorul B.I. a susţinut că nu-şi mai aminteşte cine a fost cel care a sugerat ideea cu împrumutul maşinii inculpatului pentru nevoi personale (inculpatul D. ori martorul A.A.C.), însă având în vedere că  la 1.02.2013 acesta a ştiut că D.R.F. a venit cu această solicitare (f. 180, 182 verso d.u.p.), aceste declaraţii se coroborează cu depoziţia  martorului A.A.C. dată în faza de urmărire penală - care a relatat că pentru a nu fi dat afară de la lucru inculpatul D.  le-a cerut să declare că motivul oferirii motorinei a fost împrumutarea  maşinii ( f. 92 verso vol. I d.u.p.), şi cu declaraţia aceluiaşi martor din faza de cercetare judecătorească – când  fiind întrebat expres, a arătat că nu el a fost cel care a propus această idee (f. 281). 

Aceste împrejurări sunt esenţiale în sensul dispoziţiilor art. 260, întrucât prezentau importanţă în stabilirea adevărului, în lămurirea şi soluţionarea cauzei.

Pe de altă parte, astfel cum s-a evidenţiat şi în doctrină dar şi în practica instanţei supreme, caracterul esenţial  al  împrejurărilor, nu se determină în funcţie de sentinţa pronunţată în cauză ci în funcţie de obiectul probei, dispoziţiile art. 260 ale codului penal anterior  nepretinzând ca în cauza în care s-au făcut afirmaţiile mincinoase, să se fi pronunţat o soluţie injustă, infracţiunea fiind de pericol, consumându-se în momentul în  care audierea martorului care a afirmat mincinos, a luat sfârşit (Tribunalul Suprem, Secţia penală, deciziile nr. 1451/1975,  2976/1974, 1061/1974, 2553/1973 ).

Tot Tribunalul Suprem a mai statuat că instigatorul urmează să fie sancţionat cu pedeapsa prevăzută pentru autor chiar şi în situaţia în care martorul îşi retrage mărturia mincinoasă (Secţia penală, deciziile nr. 1877/1976, 2900/1971).

Pentru aceste motive, tribunalul va reţine că actele dosarului au confirmat întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă, ceea ce va atrage condamnarea inculpatului D. pentru această faptă.

II. Prin acelaşi act de sesizare, a fost trimis în judecată şi inculpatul P.P.A., .... în cadrul Poliţiei Municipiului Mediaş – Biroul Poliţiei Rutiere, funcţionar .. .., organ al poliţiei judiciare desemnat lucrător de circulaţie cu atribuţii în .., căruia i s-a imputat că în data de 16.10.2011 nu a îndeplinit cu ştiinţă un act care intra în atribuţiunile sale de serviciu şi la care era obligat în virtutea funcţiei pe care o îndeplinea, şi anume sancţionarea contravenţională a inculpatului D.A. pentru depăşirea vitezei maxim admise, împrejurare constatată prin mijloace tehnice din dotare, în vederea obţinerii pentru acesta a unor avantaje patrimoniale şi nepatrimoniale, cauzând prin  aceasta atât o pagubă unei instituţii din cele la care se referă art. 145 C.p. 1969, bugetului Primăriei Municipiului Mediaş, cât şi o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ, Biroului Poliţiei Rutiere Mediaş din cadrul I.P.J. Sibiu – Poliţia Municipiului Mediaş, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prin obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial .

Acelaşi inculpat P.P.A., .... în cadrul Poliţiei Municipiului Mediaş – Biroul Poliţiei Rutiere, funcţionar ..., organ al poliţiei judiciare desemnat lucrător de circulaţie cu atribuţii în .., a mai fost acuzat că în data de 16.10.2011, a întocmit procesul-verbal de sancţionare contravenţională seria .. nr. w, prin care a aplicat avertisment inculpatului D.A. pentru traversarea carosabilului prin loc nepermis şi în care a inserat fapte necorespunzătoare adevărului în realizarea scopului urmărit prin comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice şi anume obţinerea unor avantaje patrimoniale şi nepatrimoniale de către inculpatul D.A. prin omisiunea sancţionării sale contravenţionale, faptă ce întruneşte  elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual .

În acelaşi timp, prin acelaşi act de sesizare, în sarcina inculpatului C.F.A. s-a reţinut că în data de 16.10.2011 la solicitarea inculpatului D.R.F., cu intenţie, l-a determinat pe inculpatul P.P.A. să comită infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prin nesancţionarea contravenţională a inculpatului D.A. pentru depăşirea limitei de viteză, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale instigării la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prin obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial. De asemenea, aceluiaşi inculpat C.F.A. i s-a imputat că în data de 16.10.2011 la solicitarea inculpatului D.R.F., cu intenţie, l-a determinat pe inculpatul P.P.A. să comită infracţiunea de fals intelectual prin atestarea în calitate de funcţionar public în exercitarea atribuţiilor de serviciu în procesul-verbal seria .. nr. w a unor aspecte neconforme adevărului şi anume că inculpatul D.A. ar fi traversat în cursul aceleiaşi zile carosabilul prin loc nepermis în prezenţa lor, în realitate acesta comiţând contravenţia de depăşire a vitezei maxim admise cu peste 10 km/h, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale instigării la infracţiunea de fals intelectual . 

Corelativ faptelor de mai sus, prin rechizitoriu s-a mai reţinut că inculpatul D.A. a comis două infracţiuni de mărturie mincinoasă întrucât în datele de 7.08.2012 şi 13.12.2012,  fiind audiat în calitate de martor în prezenta cauză penală, acesta a făcut afirmaţii mincinoase în faţa organelor de urmărire penală. Deşi nu s-a menţionat în mod expres, din conţinutul rechizitoriului  ( f. 32 rechizitoriu) rezultă că inculpatului D. i s-a imputat că a declarat în mod mincinos susţinând că în data de 16.10.2011 ar fi traversat strada prin loc nepermis.

Audiat fiind, inculpatul P.P.A.  atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească a invocat că la momentul înregistrării autoturismului inculpatului D.A. de către aparatul radar, video recorder-ul era oprit întrucât ieşise din autospeciala poliţiei ca să fumeze. Acesta a mai relatat - în mod constant - că motivul nesancţionării contravenţionale a inculpatului D.A. pentru depăşirea vitezei maxim admise l-a constituit inexistenţa înregistrării video a comiterii faptei, înregistrare ce reprezenta o condiţie esenţială în cazul atacării ulterioare a procesului verbal contravenţional. Inculpatul a mai relatat, pe de altă parte, că traversarea neregulamentară a străzii de către inculpatul D.A., ulterior opririi acestuia, a justificat sancţionarea contravenţională pentru această faptă dar şi că inculpatul C. nu i-a cerut să facă nimic legat de atribuţiile de serviciu ( f. 216).

La rândul său, inculpatul C.F.A. a învederat că inculpatul P. ieşise din autospecială să fumeze, că fiind de puţin timp detaşat la biroul rutier nu a realizat că video recorder-ul era oprit şi că fapta de a circula cu viteză  nu se înregistrase video, că l-a văzut pe inculpatul D. traversând neregulamentar strada. Inculpatul a mai susţinut că nu l-a instigat pe coinculpatul P..

Analizând dosarul cauzei se constată că susţinerile  inculpatului P. (f. 146-150 vol. II d.u.p., f. 216) se complinesc  cu declaraţiile inculpatului C.F.A. ( f. 158-165 vol. II d.u.p., f. 217), cu procesul-verbal contravenţional seria CC nr. w din 16.10.2011- care nu a fost contestat ori anulat (f. 81 vol. II d.u.p.), cu depoziţiile martorilor P.C.V., D.F., cu declaraţiile inculpatului D.A. ( f. 122-131 vol. I d.u.p.,  f. 171-173 vol. II d.u.p., f. 219).

De remarcat că deşi inculpatul D.A. a revenit ulterior asupra unora dintre susţinerile sale, acesta în mod constant, în toate fazele procesului, a susţinut că a traversat neregulamentar strada iar procesul contravenţional nu a fost contestat sau anulat.

De asemenea, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. __________/22.08.2012  întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate în faza de urmărire penală,  a evidenţiat că secvenţele video de pe casetă prezintă fragmentări datorate opririi şi derulării înregistrării,  concluzionând că nu s-a putut proba efectuarea unor ştergeri sau suprascrieri - f. 152 vol. I d.u.p. iar Nota tehnică din 4.01.2013 ( f. 156 d.u.p.)  a subliniat că discontinuităţile arătate se datorează funcţiilor înregistratorului video, respectiv a comenzilor de pauză, derulare şi înregistrare.  În nota tehnică s-a mai menţionat că registratorul video nu a fost oprit, însă având în vedere că în cauză nu s-a solicitat – în sensul dispoziţiilor  art. 100 alin. 2, art. 99 alin. 1 C.p.p. actual – administrarea vreunui alt mijloc de probă judiciar  (ca şi mijloc ştiinţific, tehnic), iar aprecierea contravine atât menţiunilor  raportului  de constatare dar şi declaraţiilor inculpaţilor P., C., această apreciere nu se va lua în considerare.

De asemenea, depoziţiile martorilor P.C.V. (f. 402), D.F. (f. 405) au confirmat că în autospecialele poliţiei nu se fumează şi dacă pentru diverse motive (inclusiv  fumat, etc.) operatorul radar părăseşte maşina, acesta opreşte aparatul de înregistrare video.

Legat de faptul că înregistrarea video reprezenta o cerinţă esenţială şi obligatorie pentru reţinerea săvârşirii unei contravenţii în situaţia atacării ulterioare a procesului verbal contravenţional, aceste aspecte au fost analizate anterior, în cazul inculpatului D. (I.1 din expozitivul sentinţei de faţă), motivele fiind şi pentru această situaţie valabile, incidente.

Cele mai sus expuse confirmă apărările inculpaţilor, iar pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 99, art. 4, art. 5 C.p.p., în procesul penal român inculpaţii nu trebuie să-şi probeze nevinovăţia, organelor de urmărire penală revenindu-le sarcina de a dovedi susţinerile actului de acuzare, cu mijloace de probe certe. Astfel, nu inculpaţii trebuiau să probeze că într-adevăr  în 16.10.2011  D.A. a traversat neregulamentar strada, ci ansamblul probator administrat  trebuia să dovedească dincolo de orice dubiu că acesta nu ar fi traversat strada. Nici un mijloc de probă de la dosar ( nici chiar convorbirile telefonice) nu confirmă această menţiune a rechizitoriului, iar în absenţa unor probe certe, acuzaţia că s-a inserat în procesul contravenţional necorespunzător adevărului, rămâne o simplă supoziţie, nesusţinută de probe indubitabile.

Procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice la care se face referire în rechizitoriu chiar dacă reliefează anumite indicii, nu se complinesc cu alte mijloace de probă,  dar mai ales, nu înlătură temeinicia şi relevanţa apărărilor inculpaţilor.

De asemenea, în actul de sesizare nu s-a indicat în ce au constat,  în concret, acţiunile inculpatului C.F.A. de îndemnare, de determinare a inculpatului P. să săvârşească infracţiunile de care a fost acuzat  iar pe de altă parte,  niciun mijloc de probă de la dosar nu a dovedit în concret întrunirea condiţiilor instigării, realizarea de către inculpatul C. a activităţilor specifice laturilor obiective ale infracţiunilor de instigare imputate. În consecinţă, actele cauzei au confirmat apărările inculpaţilor, la dosar neexistând probe certe care să anihileze apărările constante ale inculpaţilor, neexistând probe  că înregistratorul video nu  a fost oprit pentru că inculpatul P. fuma şi că în realitate  inculpatul D. nu a traversat strada neregulamentar. 

În mod similar, referitor la inculpatul D., probatoriul cauzei nu a dovedit întrunirea şi realizarea nici a elementului  material al laturii obiective, dar nici latura subiectivă  a infracţiunii de mărturie mincinoasă. Menţiuni din rechizitoriu precum: „este atipic şi puţin probabil…”,  faptul că nu a putut „indica cine este acea persoană V.”, nesusţinute de probe certe, nu pot justifica o hotărâre de condamnare.

Aşa fiind, pentru toate cele mai sus expuse, urmează să se dispună achitarea inculpaţilor P.P.A., C.F.A., D.A..

Pe de altă parte, din unele susţineri ale inculpatului P.P.A. din data de 31.03.2012 ar reieşi că acesta ar fi intenţionat iniţial să-l amendeze pe inculpatul D.A. pentru traversarea prin loc nepermis a străzii, însă în final i-a aplicat doar avertisment (f. 150 vol. II d.u.p.). Însă pentru a subzista elementele instigării la abuz în serviciu, ar fi trebuit ca inculpatul P. să fi săvârşit infracţiunea la care a fost instigat, respectiv ca urmare a instigării să nu îl sancţioneze contravenţional pe D.A. pentru depăşirea vitezei maxim admise. Or, după cum am mai relevat anterior, raportat la actele şi lucrările dosarului instanţa conchide că s-a dovedit că în mod justificat nu s-a încheiat procesul verbal contravenţional pentru o contravenţie la regimul vitezei şi în mod întemeiat s-a încheiat proces verbal contravenţional pentru traversarea neregulamentară a străzii.

În cauză, se mai impun a se realiza anumite sublinieri:

● Astfel cum am mai arătat, la dosar există procese verbale de redare a unor convorbiri telefonice, care conturează existenţa unor indicii, a unor presupuneri privind săvârşirea unor fapte penale.

Acestea trebuiau să se coroboreze însă şi cu alte mijloace de probă administrate în cauza de faţă  iar ansamblul lor, să confirme fără dubiu săvârşirea unei fapte penale. Aceasta deoarece – după cum în mod constant s-a subliniat în doctrină şi jurisprudenţă – o hotărâre de condamnare a unei persoane trebuie să se întemeieze doar pe probe sigure, decisive, indubitabile, care se complinesc între ele şi niciodată pe indicii şi bănuieli. În cauză, procesele verbale de redare a interceptărilor nu s-au coroborat cu alte mijloace de probă, încât să devină acele probe decisive, certe, care să înlăture orice îndoială iar în caz de dubiu, ce nu poate fi înlăturat prin probe,  trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare (f. 190 d.u.p. vol. II ).

 Dar mai important,  raportate la ansamblul probator al cauzei aceste interceptări  nu au înlăturat temeinicia şi relevanţa motivelor de neaplicare a sancţiunilor contravenţionale.

 Totodată,  în conformitate cu  prevederile  art. 99 al. 2 C.p.p.  nu inculpaţii trebuiau să-şi dovedească nevinovăţia,  potrivit  dispoziţiilor art. 4 C.p.p. orice îndoială se interpretează în favoarea inculpatului iar înfăptuirea justiţiei  impune  instanţelor de judecată să nu îşi fundamenteze o hotărâre pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe baza probelor decisive, complete şi sigure  ( în acest sens a se vedea şi practica instanţei supreme – de pildă,  decizia nr. 1333/2010 – f. 190 d.u.p. vol. II; decizia nr. 6535/2004).

 În plus, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului  evidenţiază  că pentru a fi respectate exigenţele articolului 6 paragrafele 1, 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este necesar, printre altele, ca instanţele să nu îşi întemeieze hotărârea de condamnare în mod exclusiv sau decisiv pe înregistrări, interceptări telefonice, rolul acestora trebuind să fie redus prin raportare la totalitatea probelor ( cauza Valentino Acatrinei împotriva României – paragrafele 76, 84 ).

● În faza de urmărire penală s-au administrat şi alte probe iar în rechizitoriu s-au făcut referiri şi la alte situaţii, pentru care însă inculpaţii nu au fost trimişi în judecată. Aşa fiind, întrucât nici organele de urmărire penală nu au sesizat instanţa pentru respectivele acte, tribunalul nu le va putea lua în considerare având în vedere şi dispoziţiile art. 371 C.p.p. conform cărora judecata se mărgineşte la faptele pentru care s-a realizat trimiterea în judecată. Pe de altă parte, reliefând doar indicii privitoare la acte  distincte,  aceste mijloace de probă nu s-au putut complini cu mijloacele de probă administrate pentru faptele imputate inculpaţilor, dar chiar mai mult unele dintre ele sunt favorabile acestora (de exemplu, declaraţiile martorilor B.G.– f. 190 vol. I d.u.p., f. 511, L.S. – f. 505, L.C.C. – f. 502, care au relatat că inculpatul  D. s-a purtat corect, că nu a pretins nimic).

● Contrar susținerilor din rechizitoriu (f. 13) că  potrivit  O.U.G.  nr. 195/2002 şi unei Dispoziții a Directorului Direcției Rutiere din cadrul I.G.P.R., în cazul contravențiilor pentru care se aplică puncte de penalizare, sancțiunea obligatorie este cea a amenzii, articolul 7 aliniatul 3 din O.G. nr. 2/2001 – care stipulează că avertismentul se poate aplica chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, dar și adresa nr. ...56/S1/MG/16.09.2014  (f. 246) prin care I.G.P.R. – Direcția Rutieră a subliniat că nu a fost identificat niciun act administrativ normativ care să interzică agenților constatatori să aplice avertismentul ca sancțiune contravențională principală,  infirmă total aceste susțineri.

● În ceea ce priveşte excepţia de inexistenţă a Dispoziţiei nr. 36/2010 a Inspectorului General al Poliţiei Române şi a Dispoziţiei Directorului Direcţiei Rutiere din I.G.P.R., invocată de inculpatul D.R.F., instanţa apreciază această apărare, pe de o parte, faţă de soluţiile de achitare pronunţate, ca rămasă fără obiect, iar pe de altă parte  ca neîntemeiată având în vedere următoarele:

Din însuși articolul 11 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 învederat de inculpat se observă că „dispozițiile”  nu sunt enumerate între actele ce se impun a fi publicate în Monitorul Oficial al României.

Pe de altă parte, nepublicarea acestei Dispoziții nr. 36/2010 în Monitorul Oficial nu poate fi invocată de inculpat care a cunoscut aceste norme, în temeiul cărora şi-a desfăşurat activitatea profesională  și la care a făcut referire în mod constant pe parcursul procesului. Mai mult, norme similare cu cele ale Dispoziției nr. 36/2010 sunt cuprinse și în Procedura privind utilizarea echipamentului video de supraveghere a traficului rutier și măsura a vitezei de deplasare al autovehiculelor instalate pe autospecialele poliției (PRO–PS/PR–01), act pe care nu l-a contestat. Dar mai important,  niciun moment inculpatul D. nu a susținut că nu a cunoscut aceste prevederi.

În mod similar, chiar dacă Dispoziția Directorului Direcției Rutiere din I.G.P.R. la care face trimitere rechizitoriul,  nu reprezintă un act administrativ normativ ( f. 246), astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat la 31.05.2011, cu ocazia activității de instruire desfășurate, lucrătorilor de poliție (inclusiv inculpatului Doja – care a şi semnat tabelul de participare - f. 208 d.u.p. vol.  I ) li s-au prelucrat aspectele principale, de care inculpatul a luat la cunoştinţă şi care, drept urmare, îi sunt opozabile  (dar mai mult, din anul 2008 inculpatul D. posedă atestat de operator radar iar conform fişei postului, a exercitat atribuţii de supraveghere, dirijare şi control al traficului rutier, cu respectarea regulilor procedurale stabilite şi a normelor legale ce reglementează circulaţia, reguli şi norme de care prin urmare, a avut cunoştinţă şi pe care le-a aplicat în activitatea sa).

În raport de toate considerentele anterior expuse, potrivit dispoziţiilor art. 17 al. 2 C.p.p.  rap. la art. 16 lit. b C.p.p., cu referire la art. 396 al. 5 C.p.p., tribunalul urmează să achite pe inculpatul D.R.F. pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000  modificată rap. la art. 248 C.p. 1969 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. 1969 şi a infracţiunii de primire de foloase necuvenite prev. de art. 7 al. 3 din Legea nr. 78/2000 modificată  rap. la art. 256 al. 1 C.p. 1969. În temeiul disp.  art. 17 al. 2 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p., cu referire la art. 396 al. 5 C.p.p., va fi achitat inculpatul C.F.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 25 C.p. 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată  rap. la art. 248 C.p. 1969 şi de instigare la fals intelectual prev. de art. 25 C.p. 1969 rap. la art. 17 lit. c, art. 18 al. 1 din  Legea nr. 78/2000 modificată  rap. la art. 289 al. 1 C.p. 1969 iar conform art. 17 al. 2 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p., cu referire la art. 396 al. 5 C.p.p., va fi achitat inculpatul D.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 al. 1 C.p. 1969.

Pe de altă parte, în temeiul  prevederilor  art. 25 C.p. 1969 rap. la art. 260 al. 1 C.p. 1969,  art. 27 C.p. 1969 cu aplic. art. 5 C.p., inculpatul  D.R.F. urmează să fie condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă.

 La identificarea legii penale mai favorabile, dând eficienţă dispoziţiilor art. 5 C.p., instanţa apreciază vechiul cod penal ca lege penală mai favorabilă. Limitele de  pedeapsă nu sunt edificatoare, întrucât deşi în actualul cod penal limitele de pedeapsă stabilite de art. 273 sunt mai mici, dispoziţiile din codul anterior sunt mai favorabile în ceea ce priveşte  reglementarea pedepselor accesorii,  dar mai ales, în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei principale ce urmează a fi aplicată inculpatului, în condiţiile în care prevederile art. 80 alin. 2 lit. c, art. 83 alin. 2, art. 91 alin. 23 lit. c C.p. interzic expres aplicarea respectivelor modalităţi de individualizare în cazul inculpaţilor care au încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere a autorului sau participanţilor, ceea ce reprezintă şi situaţia inculpatului D. pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa. Dispoziţiile codului penal din 1969 în mod evident sunt mai favorabile şi întrucât după împlinirea termenului de încercare a suspendării condiţionate, operează reabilitarea de drept.

Totodată, luând în considerare că s-a reţinut ca favorabilă legea penală veche şi faţă de soluţiile de achitare pronunţate, schimbările de încadrare juridică puse în discuţie  au rămas fără obiect.

 La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului, tribunalul va avea în vedere  criteriile generale prevăzute de legiuitor  în art. 72, art. 52 C.p. 1969, şi anume: limitele de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare, natura şi obiectul  infracţiunii  comise ( relaţii sociale privind înfăptuirea justiţiei, relaţii bazate pe aflarea adevărului de către organele care înfăptuiesc justiţia), datele ce caracterizează persoana inculpatului; sub acest aspect, instanţa va avea în vedere vârsta inculpatului, faptul că acesta se află la primul conflict cu legea penală, dar va ţine cont şi de conduita parţial nesinceră pe parcursul procesului penal de nerecunoaştere a faptei comise. În raport cu acestea, instanţa mai apreciază că în speţă scopul şi funcţiile pedepsei pot fi realizate în mod eficient aplicând inculpatului pedeapsa închisorii în cuantumul limitei minime prevăzute de textul incriminator. Faţă de vârsta inculpatului, de caracterizarea inculpatului ( f. 254 - 255), de concluziile referatului de evaluare presentenţial privind perspectivele crescute de reintegrare socială ( f. 324), tribunalul conchide că pronunţarea acestei condamnări va constitui un avertisment pentru inculpat şi chiar fără executarea pedepsei în regim de detenţie, acesta nu va mai comite alte infracţiuni. Pentru aceste motive, în temeiul prevederilor art. 81 alin. 1 C.pen. 1969 se va  dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare calculat potrivit art. 82 alin.1 C.pen. din 1969.

Pe de altă parte, tribunalul apreciază că nu sunt întrunite cerinţele  art. 18 ind. 1 C.p.1969, luând în considerare atât natura şi gravitatea faptei comise prin raportare la relaţiile sociale lezate şi la calitatea specială deţinută de inculpat – care a încălcat legea penală în contextul în care  reprezentând autoritatea, trebuia să vegheze la respectarea legilor, dar şi atitudinea inculpatului, de neasumare a răspunderii pentru fapta săvârşită. 

În conformitate cu  prevederile art. 71 alin. 2 C.pen. 1969, luând în considerare natura infracţiunii reţinute în sarcina sa, calitatea inculpatului la data săvârşirii faptei, ţinând cont şi de jurisprudenţa CEDO în materie, cu referire la cauzele Hirst contra Marii Britanii, Cumpănă şi Mazăre, Sabău şi Pîrcălab contra României, se vor interzice inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a,  b C.pen. 1969.

În temeiul prevederilor art. 71 alin. 5 C.pen. 1969 se va suspenda executarea pedepsei accesorii. De asemenea, tribunalul va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. 1969 privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 397 C.p.p., art. 25 al. 5 C.p.p. va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Municipiul Mediaş prin Direcţia Fiscală Locală Mediaş.

Consecinţă a condamnării, potrivit prevederilor art. 274 al. 1 C.p.p., inculpatul D.R.F. va fi obligat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare parţiale către stat.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, inclusiv onorariile parţiale pentru avocaţii desemnaţi din oficiu în cuantum de 225 lei ( f. 40).

În ceea ce privește cererea inculpatului C.F.A. de acordare a cheltuielilor de judecată pe cale separată ( f. 1092), instanța constată mai întâi că inculpatul nici măcar nu a indicat cuantumul cheltuielilor susținut a fi fost suportate de acesta, la dosar neexistând nici  înscrisuri doveditoare în acest sens. În al doilea rând, se constată că inculpatul nu și–a motivat în drept cererea în condiţiile în care prevederile art. 276 C.p.p. nu reglementează o astfel de situație. Pentru aceste motive, tribunalul  urmează să respingă cererea inculpatului C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 17 al. 2 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p., cu referire la art. 396 al. 5 C.p.p., achită pe inculpatul D.R.F., CNP: ____________, fiul lui P. şi E., născut la data de ________ în mun. Mediaş, jud. Sibiu, cetăţenia română, stagiul militar – satisfăcut, studii 12 clase şi şcoala de poliţie, divorţat, fără copii minori, domiciliat în Mediaş, str. _____ nr. __, bl. __, ap. __, jud. Sibiu, fără forme legale în Mediaş, str. _______ nr. ____, jud. Sibiu, .... la Poliţia Municipiului ... – Biroul Rutier, posesor al CI seria __ nr. ________ eliberat de SPCLEP Mediaş, fără antecedente penale, adresa la care doreşte comunicarea actelor de procedură – domiciliu, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000  modificată rap. la art. 248 C.p. 1969 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. 1969 şi a infracţiunii de primire de foloase necuvenite prev. de art. 7 al. 3 din Legea nr. 78/2000 modificată  rap. la art. 256 al. 1 C.p. 1969.

În baza art. 25 C.p. 1969 rap. la art. 260 al. 1 C.p. 1969, cu aplic. art. 5 C.p., condamnă pe inculpatul D.R.F. la pedeapsa de:

-1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 alin. 2 C.pen. 1969 interzice inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a,  b C.pen. 1969.

 În baza art. 81 alin. 1 C.pen. 1969 dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare calculat potrivit art. 82 alin.1 C.pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen. 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii.

Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. 1969 privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 17 al. 2 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p., cu referire la art. 396 al. 5 C.p.p., achită pe inculpatul P.P.A., CNP:  ______________, fiul lui I. şi M., născut la data de 23.11.1984 în mun. Sibiu, jud. Sibiu, cetăţenia română, starea civilă - necăsătorit, fără  copii minori, studii 12 clase, situaţia militară – satisfăcut, domiciliat în Sibiu, str. ________ nr. __, sc. _, et. _, ap. _, jud. Sibiu, cu reşedinţa în Mediaş,  str. _______ nr. ____, jud. Sibiu, adresa la care doreşte să îi fie comunicate actele de procedură – la reşedinţa din Mediaş, ocupaţia -  .... la Poliţia Municipiului .. – Biroul Rutier, posesor al CI seria ___ nr. ______, fără antecedente penale,  pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată  rap. la art. 248 C.p. 1969 şi de fals intelectual prev. de art. 17 lit. c, art. 18 al. 1 din  Legea nr. 78/2000 modificată rap. la art. 289 al. 1 C.p. 1969.

În baza art. 17 al. 2 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p., cu referire la art. 396 al. 5 C.p.p., achită pe inculpatul C.F.A., CNP: 1.., fiul lui I. şi G., născut la data de _________ în Piteşti, jud. Argeş, cetăţenia română, starea civilă – căsătorit, fără copii minori, studii liceul, ocupaţia – .... la Poliţia Municipiului .... – Biroul Rutier, domiciliul în Mediaş, str. ____, bl. _, sc. _, et. _, ap. _, jud. Sibiu, fără forme legale în Mediaş, str. _______, bl. _, ap. _, jud. Sibiu, adresa la care doreşte să îi fie comunicate actele de procedură –  în Mediaş, str. ____, bl. _, ap. _, jud. Sibiu, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 25 C.p. 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată  rap. la art. 248 C.p. 1969 şi de instigare la fals intelectual prev. de art. 25 C.p. 1969 rap. la art. 17 lit. c, art. 18 al. 1 din  Legea nr. 78/2000 modificată  rap. la art. 289 al. 1 C.p. 1969.

În baza art. 17 al. 2 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p., cu referire la art. 396 al. 5 C.p.p., achită pe inculpatul D.A., CNP: _________, fiul lui I. şi A., născut la data de _______ în ________, jud. Sibiu, cetăţenia română, starea civilă – căsătorit, doi copii minori, studii superioare – __________, ocupaţia – ......, loc de muncă – SC ________ SRL Mediaş, domiciliul în Mediaş, str. __________ nr. __, jud. Sibiu, adresa la care doreşte să îi fie comunicate actele de procedură – adresa de domiciliu, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 al. 1 C.p. 1969.

În baza art. 397 C.p.p., art. 25 al. 5 C.p.p. lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Municipiul Mediaş prin Direcţia Fiscală Locală Mediaş, cu sediul în Mediaş, Piaţa Corneliu Coposu nr. 3, jud. Sibiu.

În baza art. 274 al. 1 C.p.p., obligă pe inculpatul D.R.F. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare parţiale către stat.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, inclusiv onorariile parţiale pentru avocaţii desemnaţi din oficiu în cuantum de 225 lei.

Respinge cererea inculpatului C.F.A. de acordare a cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicarea minutei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18.03.2015.

Domenii speta

Spete similare