Pretentii

Pentru a fi scutit de plata cheltuielilor de judecată nu este  nevoie ca pârâtul să achite datoria pretinsă anterior fixării primului termen de judecată, ci este suficient ca pârâtul doar să recunoască pretenţiile reclamantului la primul termen de judecat sau, cu atât mai mult, anterior acestui termen.

Prin sentinţa civilă nr. 208 din 31.03.2016 pronunţată de  Judecătoria  Z,  s-a respins cererea  formulată reclamantele IM, BI şi BM, în contradictoriu cu pârâtul BM, având ca obiect pretenţii, ca rămasă fără obiect.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamanţilor, în total suma de 1115,3 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,instanţa de fond a reţinut următoarele:

„Văzând că prin înscrisurile depuse la dosar, în cauză s-a făcut dovada achitării de către pârât a sumelor solicitate de reclamanţi, instanţa urmează să respingă cererea ca rămasă fără obiect.

Cum pârâtul a făcut plăţile ulterior fixării termenului în prezenta cauză, instanţa reţine culpa procesuală a acestuia, încât, în condiţiile art.451 şi următoarele, instanţa urmează să-l oblige la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi.”

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel  pârâtul BM, solicitând schimbarea în parte a sentinţei atacate în sensul înlăturării dispoziţiilor privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului s-a arătat în esenţă că încă din timpul procesului ce a făcut obiectul dosarului nr. 357/339/2015 a recunoscut pretenţiile reclamanţilor iar în prezentul dosar a formulat întâmpinare în termenul legal şi a recunoscut aceleaşi pretenţii iar până la primul termen de judecat a şi achitat suma de 1120 de lei cât se solicitase. Ulterior a achitat şi diferenţa până la 1470 de lei. Nefiind pus anterior în întârziere, apelantul a arătat că nu putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată având în vedere dispoziţiile art. 454 C.pr.civ.

Apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 466 şi urm. C.pr.civ..

Intimaţii nu au depus întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Tribunalul reţine că prezenta cauză a fost formată ca urmare a disjungerii cererii reconvenţionale formulate de reclamanţi în dosarul nr. 537/339/2015. Aşadar, cererea reconvenţională a devenit în prezentul dosar cererea de chemare în judecată principală care a fost comunicată apelantului pârât la data de 18.12.2015.

Prin întâmpinarea depusă la data de 12.01.2016 apelantul pârât a recunoscut expres, în  totalitate şi necondiţionat pretenţiile intimaţilor reclamanţi. Mai mult decât atât, până la primul termen de judecată din 03.03.2016, apelantul-pârât a şi achitat sumele solicitate de intimaţii reclamanţi, aşa cum reţine de altfel şi instanţa de fond.

Potrivit art. 454 C. pr. civ. pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere.

În cauza de faţă, sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile menţionate întrucât apelantul pârât a recunoscut expres în  totalitate şi necondiţionat pretenţiile intimaţilor reclamanţi mai înainte de primul termen de judecată termenul de judecată şi nu există dovezi din care să reiasă că acesta fusese anterior pus în întârziere sau se afla de drept în întârziere.

În aceste condiţii, tribunalul constată interpretarea eronată a instanţei de fond cu privire la dispoziţiile art. 454 C.pr. civ., pentru a fi scutit de plata cheltuielilor de judecată, nefiind nevoie ca pârâtul să achite datoria pretinsă anterior fixării primului termen de judecată, ci este suficient ca pârâtul doar să recunoască pretenţiile reclamantului la primul termen de judecat sau, cu atât mai mult, anterior acestui termen.

Fiind îndeplinite condiţiile necesare prevăzute de art. 454 C. pr. civ. pentru exonerarea apelantului-pârât de la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul urmează ca în temeiul art. 480 C.pr. civ. să admită apelul, să schimbe în parte sentinţa atacată în sensul că va fi înlăturată  dispoziţia de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1115,5 lei.

Domenii speta

Spete similare