Anulare act

Sentinţă civilă 615 din 15.09.2016


Faptul că există un testament şi declaraţiile apelanţilor de acceptare a succesiunii defunctei, nu poate duce la concluzia că apelanţii sunt moştenitorii acceptanţi ai succesiunii defunctei întrucât potrivit art. 1133 alin (1) Cod civil calitatea de moştenitor, legal sau testamentar, se dovedeşte cu certificatul de moştenitor sau cu hotărârea judecătorească.

Prin sentinţa civilă nr. 540 din 31.03.2016, Judecătoria RV a respins excepţiile lipsei calităţi procesuale active a reclamanţilor şi prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâţi.

A respins pentru lipsa calităţii procesuale active şi ca fiind prescrisă, cererea de chemare în judecată având ca obiect anulare contract de întreţinere autentificat la nr.1848/14.07.1999, formulată de reclamanţii PO şi PM, în contradictoriu cu pârâţii FP şi FED.

Pentru a hotărî astfel,instanţa de fond a reţinut următoarele:

„Instanţa a fost învestită prin acţiunea reclamanţilor cu cerere privind anularea contractului de întreţinere nr. 1848/14.07.1999, autentificat la B.N.P. MB încheiat între defuncta CR şi pârâtul PF.

Prin acest contract CR a transmis către pârâtul PF  nuda proprietate asupra imobilului compus din locuinţă şi teren aferent în suprafaţă de 571 mp, situate in comuna B, jud. T, cu reţinerea pentru înstrăinătoare a dreptului de uzufruct asupra imobilului.

În schimbul primirii imobilului, PF s-a obligat să-i acorde înstrăinătoarei întreţinere şi îngrijire cu toate cele necesare traiului până la deces, suportând costurile înmormântării şi obiceiurilor după datini. 

CR a decedat la data de 22.11.2011 (conform certificatului de deces seria DS nr. 473273) astfel că terenul în suprafaţă de 571 mp a intrat în stăpânirea deplină a pârâţilor, nuda proprietate dobândită prin contractul de întreţinere, transformându-se în drept de proprietate, cu toate atributele sale, iar în ceea ce priveşte locuinţa aflată pe teren, aceasta aparţine pârâţilor fiind edificată de aceştia cu contribuţie exclusivă, imobilul vechi realizat din paiantă, fiind demolat, aşa cum s-a stabilit prin sentinţa civilă nr. 849/18 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria RV în dosarul civil nr. 724/292/2008.

În prezenta cauză, reclamanţii pretind că au legitimitate procesuală activă în calitate de succesibili ai defunctei CR în baza Testamentului autentificat la nr.1063/02.11.2011, precum şi declaraţiilor autentice de acceptare a succesiunii defunctei.

Instanţa apreciază că reclamanţii nu-şi justifică calitatea procesuală activă cu testamentul depus, întrucât nu au dovedit dezbaterea succesiunii defunctei şi calitatea lor de moştenitori, prin emiterea unui certificat de moştenitor aşa cum prevăd dispoziţiilor art. 1133 Cod civil.

Potrivit dispoziţiilor art. 1133 Cod civil, „Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia”.

Reclamanţii sunt prezumtivi succesibili testamentari ceea ce nu echivalează cu calitatea de moştenitori testamentari ce ar fi putut fi dovedită cu un certificat de calitate de moştenitor.

Chiar şi în aceste condiţii la data întocmirii testamentului - 2 noiembrie 2011, în patrimoniul defunctei nu se mai găsea dreptul de proprietate asupra imobilului casă şi teren din comuna B, întrucât acesta fusese transmis cu contract de întreţinere pârâţilor, defuncta  neavând la momentul respectiv decât un drept de uzufruct viager.

Contractul de întreţinere este un contract sinalagmatic cu titlu oneros, în temeiul căruia una dintre părţi transmite celeilalte proprietatea unuia sau mai multe bunuri în schimbul obligaţiei pe care aceasta si-o asumă de a-i presta, în natura, cele necesare traiului pe tot timpul vieții, fiind, în acelaşi timp, si un contract aleatoriu. Prestarea întreţinerii reprezintă, în sarcina debitorului, o obligaţie de a face, cu caracter strict personal, care, în caz de neexecutare, determină rezoluţiunea contractului respectiv, potrivit art. 1020  Cod civil din 1865 în vigoare la data încheierii contractului. Rezoluţiunea contractului este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia si repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului.

În vederea soluţionării prezentei cauze a fost ataşat dosarul civil nr. 724/292/2008, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 849/18 iunie 2008  de către Judecătoria RV, definitivă prin decizia civilă nr. 641/R/2008 a TT, prin care s-a respins cererea promovată de CR în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi ca în prezenta cauză, având ca obiect rezoluţiunea contractului de întreţinere nr. 1848/14.07.1999. 

Instanţa mai reţine că prin sentinţa civilă nr.1038/2 mai 2012 pronunţată de Judecătoria RV în dosar nr.4857/292/2011, definitivă prin decizia civilă nr. 139/14.11.2012 a fost admisă cererea formulată de PF şi E (pârâţii din prezenta cauză) având ca obiect evacuare din imobilul menţionat mai sus, în contradictoriu cu PO şi M.

 Anterior promovării acestui litigiu, prin sentinţa civilă nr.2978/14.11.2013 pronunţată de Judecătoria RV în dosar nr.1382/292/2012 , definitivă prin decizia civilă nr.51/14.02.2014, a fost respinsă, pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamanților acţiunea promovată de PO şi M,  în contradictoriu cu PF şi ED, având ca obiect rezoluţiunea aceluiaşi contract de întreţinere autentificat la nr. 1848/14.07.1999.

Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamatului şi cel care este titularul dreptului afirmat.

  În cazul acţiunii privind anularea contractului de întreţinere, instanţa apreciază că reclamanţii nu au calitate procesuală activă, întrucât la baza raportului juridic din prezenta cauză, se află convenţia părţilor încheiată între pârâţi şi defuncta CR, respectiv contractul de întreţinere autentificat la nr. 1848/14.07.1999, prin care pârâţii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului şi nicidecum nu se află testamentul în baza căruia reclamanţii se consideră moştenitori.

Sub aspectul prescripţiei acţiunii, instanţa reţine că potrivit art. 1 şi 3 din Decretul nr.167/1958 (aplicabil în cauză în raport de data încheierii contractului), dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripţie, iar termenul general de prescripție este de 3 ani, acest termen fiind cu mult depăşit în prezenta cauză.

 Numai acţiunea privind constatarea nulităţii absolute a unui act juridic este imprescriptibilă, aşa cu prevede art. 2 din acelaşi decret, dar reclamanții, prin acţiunea promovată au solicitat anularea contractului de întreţinere menţionat.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanţa, în temeiul art. 248 al.1 şi art. 1 şi 3 din Decretul nr.167/1958, va admite excepţiile lipsei calităţi procesuale active a reclamanţilor şi prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâţi şi pe cale de consecinţă va respinge  pentru lipsa calităţii procesuale active şi ca fiind prescrisă, cererea de chemare în judecată formulată.”

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel PO şi PM.

În motivarea apelului s-a arătat, în esenţă, că la instanţa de fond apelanţii au solicitat anularea contractului de întreţinere deţinut de către pârâţii PF şi PED, dat fiind că acesta este viciat de lipsa de discernământ a numitei CR, care a încheiat cu pârâţii acest act, fără a realiza ce semnează, cu încălcarea dreptului succesoral al apelanţilor.

S-a mai arătat că instanţa de fond nu a analizat temeinic toate actele şi înscrisurile doveditoare depuse de apelanţi limitându-se doar la cercetarea excepţiei invocate de pârâţi. Dacă s-ar fi avut în vedere voinţa expresă a numitei CR, care prin declaraţia autentificată nr. 535 din data de 18.03.2008 a anulat contractul de întreţinere al pârâţilor, dacă s-ar fi ţinut cont că pârâţii nu ş-au executat obligaţiile contractuale de întreţinere, dacă s-ar fi ţinut cont de testamentul din anul 1979, precum şi de faptul că termenul de prescripţie a fost întrerupt, instanţa ar fi respins excepţia şi ar fi constatat nulitatea contractului. 

Apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 466 C. pr. civ..

Intimaţii nu au formulat  întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul constată că apelul este fondat  pentru următoarele considerente:

Tribunalul apreciază că sentinţa atacată este temeinică şi legală numai în parte, dispoziţiile referitoare la excepţia prescripţiei şi respingerea ca prescrisă a acţiunii, trebuind să fie înlăturate în opinia tribunalului.

Potrivit art. 248 alin. 2 C. pr. civ., în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc. Instanţa de fond nu a ţinut cont de aceste prevederi legale şi s-a pronunţat pe ambele excepţii invocate, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor cât şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, deşi admiterea primei făcea inutilă cercetarea celei de-a doua.

Aplicând dispoziţiile art. 248 alin. 2 C. pr. civ. în cauza de faţă, tribunalul apreciază, că analiza analiza şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, făcea imposibilă din punct de vedere juridic şi inutilă analiza excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, întrucât atât timp cât s-a stabilit că reclamanţii nu au calitate procesuală activă nu se mai putea pune problema prescripţiei.

În aceste condiţii, tribunalul urmează să admită apelul, să schimbe în parte hotărârea atacată în sensul că va înlătura, considerentele şi dispoziţia de admitere a excepţiei prescripţiei acţiunii şi de respingere a acţiunii ca fiind prescrisă.

Cu toate acestea, tribunalul va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate, considerând că instanţa de fond în mod corect a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, toate criticile apelanţilor cu privire la acest aspect fiind neîntemeiate.

Tribunalul reţine că între CR şi FP a intervenit contractul de întreţinere nr. 1848 din 14.07.1999 prin care prima parte a transmis celei de-a doua nuda proprietate asupra unui imobil situat în com. B, jud. T, în schimbul întreţinerii la care s-a obligat să o presteze FP.

Apelanţii-reclamanţi au solicitat prin cererea de chemare în judecată „anularea actului de întreţinere nr. 1848/14.07.1999” pentru 3 motive socotite ca fiind motive de nulitate de către reclamanţi: 1. lipsa discernământului lui CR, 2. lipsa CNP-ului, seriei şi numărul buletinului, 3. neexecutarea obligaţiilor de întreţinere.

Atât sub imperiul vechiului cod civil cât şi conform noii reglementări civile, lipsa discernământului reprezintă o cauză de nulitate relativă (art. 1025, 1251 C. civ.), iar această nulitate poate fi invocată numai de către una dintre părţile contractului (art. 1248).

Lipsa CNP-lui, seriei şi numărul buletinului, nu poate fi socotită ca o cauză de de nulitate a actului juridic civil, atâta timp cât condiţiile de validitate sunt : capacitate, consimţământ, obiect, cauză, formă. Aceste lipsuri pot fi socotite cel mult ca anumite neregularităţi formale care în orice caz pot fi invocate de exclusiv de părţile contractului.

Neexecutarea obligaţiilor contractuale, în opinia tribunalului, nu atrage nulitatea contractului, ci rezoluţiunea sau rezilierea, iar în orice caz, această sancţiune nu poate fi invocată decât de către părţile contractului.

Se poate astfel observa că toate motivele invocate de reclamanţi în cererea de chemare în judecată nu poate fi invocate decât de către părţile contractului de întreţinere sau în cel mai bun caz de moştenitorii acestora.

Din certificatul de deces de la fila 10 (dosar fond) reiese că numita CR a decedat la data de 22.11.2011, şi deşi susţin acest lucru, apelanţii reclamanţi nu pot fi consideraţi moştenitorii legali sau testamentari acceptanţi ai succesiunii defunctei CR, pentru a putea solicita anularea contractului încheiat de aceasta.

Faptul că există testamentul nr. 1603 din 02.11.2011 şi declaraţiile apelanţilor de acceptare a succesiunii defunctei, nu poate duce la concluzia că apelanţii sunt moştenitorii acceptanţi ai succesiunii defunctei CR întrucât potrivit art. 1133 alin 1 Cod civil calitatea de moştenitor, legal sau testamentar, se dovedeşte cu certificatul de moştenitor sau cu hotărârea judecătorească.

La dosar nu a fost depus nici certificatul de moştenitor şi nici o hotărârea judecătorească care să ateste dezbaterea procedurii succesorale a defunctei CR şi să stabilească în mod neechivoc calitatea de moştenitori a apelanţilor faţă de defunctă. 

În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 36 C.pr.civilă, apelanţii reclamanţi nu pot solicita anularea contractului nr. 1848/14.07.1999 neavând calitatea procesuală activă necesară în acest sens.

Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 480 C.pr. civ., tribunalul urmează să admită apelul, să schimbe în parte hotărârea atacată în sensul că va înlătura, considerentele şi dispoziţia de admitere a excepţiei prescripţiei acţiunii şi de respingere a acţiunii ca fiind prescrisă însă va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate, considerând că instanţa de fond în mod corect a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, toate criticile apelanţilor cu privire la acest aspect fiind neîntemeiate.