Inexistența obligației de a plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele fizice care dețin o asigurare de sănătate valabilă încheiată pe teritoriul altui stat membru u.e. Incidența Regulamentului ce nr.883/2004.

Inexistența obligației de a plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele fizice care dețin o asigurare de sănătate valabilă încheiată pe teritoriul altui stat membru U.E. Incidența Regulamentului CE nr.883/2004.

Dând eficiență principiului aplicării prioritare a dreptului comunitar, în raport de împrejurările cauzei,  instanța reține că reclamantul desfășoară o activitate salariată și  deține o asigurare socială de sănătate valabilă pe teritoriul unui alt stat membru al UE, astfel că îi este aplicabilă legislația din statul membru respectiv potrivit dispozițiilor Regulamentului CE nr. 883/2004 și în raport de aceste împrejurări, nu are calitatea de asigurat obligatoriu în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România și drept consecință, nu datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate stabilită de organul fiscal prin decizia de impunere contestată.

 Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 972/21  iunie 2016

 Prin sentința nr…/CA/2016 Tribunalul Hunedoara a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamantul D.B.S. împotriva pârâţilor Administraţia Judeţeană  a Finanţelor Publice H.  şi  Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice T.  şi în consecinţă:

A anulat Decizia de impunere nr…/3.10.2014 precum şi Decizia  nr…./…/18.12.2014  de soluţionare a contestaţiei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administraţia Judeţeană  a Finanţelor Publice H. în nume propriu și pentru pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice T., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.

În motivare, a arătat în esență că suma de 672 lei, reprezentând obligaţiile de plată de natura plăţilor anticipate cu titlu de contribuţii la asigurări sociale de sănătate, a fost stabilită prin Decizia de impunere nr…/19.03.2014 şi a făcut obiectul contestaţiei înregistrate la DGRFP T. sub nr…/04.04.2014 şi care a fost soluţionată prin Decizia nr. …/…/27.06.2014, comunicată contestatorului la domiciliul ales în contestaţia formulată.

 În baza venitului rezultat din contractul de închiriere nr…/29.09.2014, înregistrat la AJFP H. sub nr…/01.10.2014, organele fiscale au emis decizia de impunere privind plăţile anticipate cu titlu de contribuţii la asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor pe anul 2014, prin care pentru perioada 01.10.2014 – 31.12.2014 au stabilit obligaţii de plată de natura plăţilor anticipate cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în sumă de 234 lei.

Potrivit art. 211 alin.(3) din Legea nr. 95/2006, calitatea de asigurat şi drepturile de asigurare încetează: a) pentru persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a), odată cu pierderea dreptului de domiciliu în România, precum şi în condiţiile art. 258 alin. (2).

Faţă de aceste dispoziţii mai sus menţionate, arată că, în cazul contribuabililor care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor, se datorează contribuţii de asigurări sociale de sănătate, sub forma plăţilor anticipate efectuate în cursul anului, acestea fiind stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere, luând ca bază de calcul venitul anula realizat în anul precedent sau venitul anula estimat, în situaţia în care s-a depus o declaraţie în acest sens.

Din documentele existente reiese faptul că reclamantul D.B.S. este cetăţean român şi are domiciliul în România, localitatea D., b-dul 22 D., bl…, sc…, ap… judeţul H., deţinând actul de identitate seria  XX  nr… , astfel că, potrivit art. 211 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, are calitatea de asigurat obligatoriu în sistemul public de asigurări de sănătate din România (indiferent de încheierea sau nu a contractului de asigurare).

 Chiar din contractul de închiriere înregistrat la AJFP H. sub nr…/01.10.2014, în care este parte „în calitate de proprietar”, reclamantul D.B.S. a confirmat faptul că domiciliul său este în România.

Prin stabilirea reşedinţei în M.B., domnul D.B.S. nu şi-a pierdut calitatea de asigurat obligatoriu în sistemul de asigurări de sănătate în România, în condiţiile în care domiciliul său este în România şi în consecinţă, pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor obţinute în România, datorează contribuţie de asigurări sociale de sănătate.

 În drept, a invocat art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 554/2004 privind  Contenciosul Administrativ şi  O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

Reclamantul  D.B.S. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică pentru următoarele:

În Monitorul Oficial al României Partea I nr. 549/23.07.2015 a fost publicat Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr.837/2015 şi Decizia Comisiei Centrale Fiscale nr. 2/2015 privind contribuţia de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile obţinute din cedarea folosinţei bunurilor.

 În acest sens, persoanele fizice indiferent de cetăţenie, de domiciliu stabil sau reşedinţă, ce deţin o asigurare socială de sănătate încheiată pe teritoriul unui stat membru, în spaţiul economic European, în Elveţia sau în alte state cu care România are un acord bilateral, nu sunt obligate în România la plata contribuţiei de sănătate pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor.

Regulamentele comunitare stabilesc dreptul unei persoane fizice de a se asigura social într-un stat, fapt pentru care dacă aceeaşi persoană fizică realizează venituri dintr-un alt stat, în acest celălalt stat nu i se mai poate solicita plata unor asigurări sociale, aspect care este recunoscut şi prin normele legale româneşti anterioare  anului  2015 şi invocate de către reclamant şi resubliniate prin dispoziţiile Deciziei Comisiei Centrale Fiscale nr. 2/2015.

Reclamantul menţionează că, de la angajare, în anul 2006, acesta a avut calitatea de contribuabil al statului în care are domiciliul efectiv, respectiv Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, precum şi asigurat şi beneficiar al cardului european de sănătate, achitând sumele în cauză astfel cum rezultă din documentul P60 certificat pentru sfârşitul anului fiscal, din care rezultă pe lângă faptul că locuieşte în L. şi că  din veniturile salariale ale acestuia s-a virat cota aferentă de bani către Asigurările Naţionale – număr de identificare SJ…A, prin grija angajatorului B.C.S.L., iar în baza cardului european, E.H.I.C. – U.K., în caz de nevoie, acestuia îi sunt achitate şi serviciile medicale de care ar beneficia pe teritoriul României.

Relevă că atâta vreme cât lucrează şi locuieşte într-o ţară membră UE, având asigurare de sănătate naţională în ţara unde domiciliază, acestuia îi sunt aplicabile, pe lângă reglementările UE menţionate şi prevederile art. 26 alin. (2) din Ordinul nr.617/2007, respectiv nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 26 alin. (1) din actul normativ menţionat anterior, aspect ignorat de Administraţia Finanţelor Publice Hunedoara, în mod voit, deşi i-au fost prezentate în nenumărate rânduri documente doveditoare.

În conformitate cu prevederile Regulamentelor UE, ale acordurilor internaţionale la care România este parte, precum şi a legislaţiei româneşti în domeniul asigurărilor de sănătate, invocate de reclamant, susţine că nu are obligaţia de a contribui la sistemul social de sănătate din România, situaţie în care nu îi sunt aplicabile prevederile codului fiscal şi nici normele de aplicare a acestuia, care să îndreptăţească organul fiscal să stabilească din oficiu obligaţii fiscale, motiv pentru care emiterea deciziei de impunere nr. …/03.10.2014 s-a făcut nelegal şi în consecinţă şi decizia Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul DGRFP T.  nr. ../…./2014 este tot nelegală.

Reclamantul mai subliniază că şi Ordinul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007, precizează la art. 26 alin. 2, valabil până în anul 2014, precum şi cel cu care a fost înlocuit, respectiv Ordinul Casei naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 581/2014 privind aprobarea Normelor metodologice pentru stabilirea documentelor justificative privind dobândirea calităţii de asigurat ( intrat în vigoare la data de 19.09.2014) la capitolul II contribuţia de asigurări sociale de sănătate stipulează la art. 9 alin. 1 că pentru lucrătorii migranţi care îşi păstrează domiciliul sau reşedinţa în România, contribuţia lunară la fond se calculează la veniturile obţinute din contractele încheiate cu un angajator străin şi care se impozitează în România.

Iar la alin. (2) că prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul lucrătorilor migranţi care îşi desfăşoară activitatea în statele membre ale Uniunii Europene sau în statele cu care România are încheiate acorduri de securitate socială şi care sunt asiguraţi în respectivele sisteme de securitate socială.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 205 şi următoarele din Codul de procedură civilă  şi celelalte texte de lege invocate în cuprinsul întâmpinării.

Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea a constatat următoarele:

Potrivit art. 488 alin. 1 NCPC casarea  unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate enumerate la pct. 1-8 .

Criticile de nelegalitate formulate de recurenta – pârâtă  se circumscriu  motivului  de recurs  prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă 2010, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță în ceea ce privește starea de fapt, prin decizia de impunere nr…/03.10.2014 AJFP H. a stabilit în sarcina reclamantului obligații de plată de natura plăților anticipate cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor pe anul 2014 în sumă de 906 lei.

Prin decizia de soluționare a contestației administrative, DGRFP T.  a respins ca neîntemeiată contestația reclamantului pentru suma de 234 lei și pentru autoritate de lucru judecat cu privire la suma de 672 lei.

În ceea ce privește suma de 672 lei înscrisă și în decizia de impunere nr. …/2014, în acord cu judecătorul fondului, se constată că nu se poate reține autoritate de lucru judecat  a acestei decizii, întrucât ea a fost contestată în instanță făcând obiectul dosarului nr. …/…/2014, soluționat definitiv prin decizia nr…/2015 prin care, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului.

 În aceste împrejurări, întrucât prin hotărârea definitivă a instanței de contencios administrativ nu a fost soluționat fondul cauzei, nu se poate reține că în cauză a operat autoritatea de lucru judecat.

Referitor la calitatea de asigurat a reclamantului, pârâta susține în esență greșita aplicare de către prima instanță a dispozițiilor din Codul fiscal care reglementează obligația de plată a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate pentru contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, arătând astfel că reclamantul este cetățean român și are domiciliul în România, iar prin stabilirea reședinței în Marea Britanie nu și-a pierdut calitate de asigurat obligatoriu în sistemul de asigurări de sănătate în România.

Astfel, în drept pretinde ca fiind aplicabile în prezenta cauză dispozițiile art. 296 ind. 21 alin. 1 lit. i din Legea nr.571/2003, potrivit cărora: (1) Următoarele persoane au calitatea de contribuabil la sistemul public de pensii şi la cel de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, după caz:

i) persoanele care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor; art.296 ind.24 alin.1) care stabilesc că,  contribuabilii prevăzuţi la art. 296 ind. 21 alin. (1) lit. a) - e), h) şi i), cu excepţia celor care realizează venituri din arendarea bunurilor agricole, sunt obligaţi să efectueze în cursul anului plăţi anticipate cu titlu de contribuţii sociale.

(2) În cazul contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, plăţile anticipate prevăzute la alin. (1) se stabilesc de organul fiscal competent, potrivit regulilor prevăzute la art. 82, prin decizie de impunere, pe baza declaraţiei de venit estimat/norma de venit sau a declaraţiei privind venitul realizat, după caz. În cazul contribuţiei de asigurări sociale, obligaţiile lunare de plată se stabilesc pe baza venitului declarat, prevăzut la art. 29622 alin. (1).

De asemenea, susține și aplicarea prevederilor art. 211 alin.(1) și (3) lit. a din Legea nr.95/2006 , în conformitate cu care  sunt asiguraţi, potrivit prezentei legi:

a) toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară şi care fac dovada plăţii contribuţiei la fond, în condiţiile prezentei legi; calitatea de asigurat şi drepturile de asigurare încetează pentru persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a), odată cu pierderea dreptului de domiciliu în România, precum şi în condiţiile art. 258 alin. (2), persoana asigurată având obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, astfel cum stabilesc dispozițiile art.257 alin.1 din aceeași lege.

De cealaltă parte, reclamantul invocă aplicarea Regulamentului CE nr.883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, respectiv art.2 potrivit căruia, prezentul regulament se aplică resortisanţilor unuia dintre statele membre, apatrizilor şi refugiaţilor care sunt rezidenţi într-un stat membru şi care se află sau s-au aflat sub incidenţa legislaţiei unuia sau mai multor state membre, precum şi membrilor de familie şi urmaşilor acestora și art.3 lit. a, care arată că  prezentul regulament se aplică tuturor legislaţiilor referitoare la ramurile de securitate socială privind:

(a) prestaţiile de boală.

De asemenea, relevante în cauză sunt și dispozițiile art.11 – reguli generale privind stabilirea legislației aplicabile, potrivit cărora,  persoanele cărora li se aplică prezentul regulament sunt supuse legislaţiei unui singur stat membru.

(3) Sub rezerva articolelor 12 - 16:

a) persoana care desfăşoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislaţiei din statul membru respectiv;

Revenind la împrejurările cauzei, se constată că reclamantul a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că este angajat din data de 11.04.2011 cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la instituția financiar bancară B.C.S.L.  și că angajatorul a virat contribuțiile aferente câștigurilor salariale. Mai mult, se reține că reclamantul deținu un Card de asigurare națională nr. SJ…A și un Card european de asigurare de sănătate emis de Regatul Unit al Marii Britanii  cu nr. UK … valabil până la data de 15.07.2019, aspecte de altfel necontestate de către pârâte.

În aceste condiții, dând eficiență principiului aplicării prioritare a dreptului comunitar, se reține că reclamantul desfășoară o activitate salariată și  deține o asigurare socială de sănătate valabilă pe teritoriul unui alt stat membru al UE, astfel că îi este aplicabilă legislația din statul membru respectiv potrivit dispozițiilor Regulamentului nr. CE nr. 883/2004 și în raport de aceste împrejurări, nu are calitatea de asigurat obligatoriu în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România și drept consecință, nu datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate stabilită de organul fiscal prin decizia de impunere contestată.

În sprijinul acestor considerente, se reține și Ordinul MFP nr. 837/2015 privind aprobarea Deciziei Comisiei fiscale centrale nr.2/2015,  prin care se interpretează dispozițiile art. 296 ind. 21 alin.1 lit. i din Legea nr. 571/2003, în vederea aplicării unitare, Comisia fiscală centrală stabilind că pentru veniturile obţinute din cedarea folosinţei bunurilor nu datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate următoarele categorii de persoane fizice:

- persoanele fizice, indiferent de cetăţenie şi de domiciliul stabil sau reşedinţă, care deţin o asigurare socială de sănătate încheiată pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi Confederaţiei Elveţiene sau în statele cu care România are încheiate acorduri bilaterale de securitate socială cu prevederi pentru asigurarea de boală-maternitate, în temeiul legislaţiei interne a statelor respective care produce efecte pe teritoriul României, şi fac dovada valabilităţii asigurării. Persoanele fizice în cauză au obligaţia de a prezenta organului fiscal competent documente justificative eliberate de instituţia competentă din statul în care a fost încheiată asigurarea.

Este adevărat că acest ordin a fost publicat în Monitorul Oficial din 23.07.2015, iar decizia de impunere atacată în cauză vizează obligații de plată aferente anului 2014, însă, astfel cum rezultă din preambulul acesteia, Decizia Comisiei Fiscale Centrale nr. 2/16.07.2015 are în vedere tocmai interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate, respectiv art. 296 ind. 21 alin. 1 lit. i din Legea nr. 571/2003 cu raportare la art. 211 din  Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare; Regulamentul CE nr. 883/2004, prevederile instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, după caz, astfel că, fiind interpretativă, se poate aplica și unor situații născute înainte de adoptarea acestei soluții la nivel central.

De altfel, în aplicarea Deciziei adoptate de Comisia Fiscală Centrală, pârâta DGRFP T., prin Decizia nr…/…/2016, fila X - dosar de fond, a admis contestația reclamantului și a anulat în parte decizia de impunere prin care organul fiscal a stabilit în sarcina acestuia plăți anticipate cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate aferente anului 2015, reținând că reclamantul a prezentat documente justificative din care rezultă că are calitatea de salariat și deține o asigurare de sănătate valabilă încheiată pe teritoriul Marii Britanii, fiind de asemenea și coproprietarul unui apartament situat în L.

Pentru toate aceste considerente care le vor completa pe cele ale primei instanțe,  întrucât în cauză nu este relevant dacă reclamantul are sau nu domiciliul stabil în România ori dacă are domiciliul sau doar reședința în Marea Britanie, se constată că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt neîntemeiate, astfel că  în temeiul art.496 alin.1 NCPC, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice H. în nume propriu şi pentru pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice T. împotriva sentinţei administrative nr…/CA/2016  pronunţată  de Tribunalul Hunedoara – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosar nr…/…/2015.

Domenii speta

Spete similare