Ordonanta presedintiala

Dispoziţia art. 997 alin. (4) C. pr. civ. nu impune ca şi condiţie de admisibilitate existenţa unui proces în curs asupra fondului litigiului ci prevede numai că ordonanţa poate fi dată chiar şi când există pe rol o cerere principală de drept comun cu privire la litigiul dintre părţi.

Prin Sentinţa Civilă nr. 602 din data de 15.07.2016, Judecătoria TM a respins excepţia de necompetenţă invocată de pârâtul MN, invocată de pârât.

A respins cererea de anulare a cererii de chemare în judecată formulată de pârâtul MN, invocată de pârât.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MN, invocată de pârât.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtul MN.

A luat act că reclamantul renunţă la a invoca excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamantei.

A respins cererea de suspendare a judecării cauzei.

A respins ca nefondată cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta SC AR SRL, împotriva pârâtului MN.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele :

„În privinţa susţinerilor pârâtului că cererea de chemare în judecată nu respectă prevederile art.148 şi 149 C. pr. civ., deoarece nu conţine CNP-ul pârâtului, instanţa constată că această lipsă nu este sancţionată cu anularea cererii şi în consecinţă respinge cererea de anulare a cererii de chemare în judecată formulată de pârâtul MN, invocată de pârât.

În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MN, invocată de pârât, instanţa constată că în baza probelor se poate dovedi în principiu dacă pârâtul a ocupat sau nu terenul ce face obiectul arendării şi în consecinţă, respinge excepţia  lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MN, invocată de pârât.

În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtul MN, instanţa constată că reclamantul în principiu poate invoca că i s-a încălcat un drept respectiv cel de a nu fi tulburat în posesie chiar dacă are calitatea de arendaş, aşa încât, se va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtul MN.

Se va lua act că pârâtul renunţă la a invoca excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamantei.

Pe fond, instanţa constată că:

Potrivit dispoziţiilor art. 996 C. pr. civ., instanţa de judecată stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

În speţă, reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială obligarea pârâtului de a opri tulburarea posesie prin interdicţia de a intra pe suprafaţa de teren de 8,11 ha.

A motivat că solicită a se dispune aceste măsuri de către instanţă până la soluţionarea pe fond a litigiului.

Reclamantul nu a făcut dovada că există un proces pe rol, din adresa  nr. 429/P/2016 din 16.06.2016 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria PM, reieşind că a fost înregistrat la nr.429/P/2016 dosarul penal privind plângerea formulată de petentă împotriva pârâtului MN, pentru săvârşirea infr. prev. de art.253, 256 C.p. Nu s-a început urmărirea penală asupra suspectului iar dosarul a fost trimis la Secţia nr.7 C pentru cercetări.

Aşa fiind, nu există încă un proces pe rolul instanţei, nu s-a început urmărirea penală împotriva făptuitorului, aşa încât nu este îndeplinită condiţia vremelniciei măsurii, neputându-se dispune pe cale de ordonanţă preşedinţială o măsură cu caracter definitiv.

Cum în cauza de faţă nu s-a făcut dovada existenţei unui proces şi nici nu s-a dovedit că pârâtul tulbură în vreun fel posesia asupra terenului ce face obiectul contractului de arendare nr. 37/2015, contract de arendare în care reclamantul are calitatea de arendaş, se va respinge ca nefondată cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta SC AR SRL împotriva pârâtului MN.”

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC AR SRL.

În motivare, apelanta a arătat că la data depunerii cererii de apel nu a putut fi motivat apelul întrucât nu i-a fost comunicată hotărârea atacată.

La data de 08.08.2016 a fost depusă la dosar completarea motivelor apelului în cadrul cărora s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că ordonanţa preşedinţială se poate cere numai atunci când există o acţiune principală şi că nu ar fi îndeplinit caracterul vremelnic al măsurii.

În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 999 C. pr. civ.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat.

În motivare, intimatul a arătat că apelul nu este declarat conform legii, nu este motivat în termenul legal, nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 470 alin. (1) lit. c) şi d) C. pr. civ. şi nu există o aparenţă de drept deoarece reclamantul nu a depus la dosar acte justificative privind terenul în cauză. Contractul de arendă nr. 37 este unul fictiv. Reclamantul încearcă să obţină o ordonanţă preşedinţială definitivă pentru a putea intra la recoltat în parcela deţinută şi exploatată de intimat, ceea ce nu justifică caracterul de urgenţă al ordonanţei preşedinţiale.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:

Soluţia pronunţată de instanţa de fond este una temeinică şi legală, însă tribunalul nu îşi însuşeşte toate considerentele acestei hotărâri. Astfel, tribunalul apreciază că în mod greşit instanţa de fond a considerat că este nevoie de existenţa pe rol a unei cereri principale de drept comun pentru a fi admisibilă ordonanţa preşedinţială şi pentru a fi îndeplinită condiţia vremelniciei. În mod evident asemenea interpretare a dispoziţiilor art. 997 alin. 4 C.pr. civ. este eronată, întrucât această dispoziţie legală nu impune ca şi condiţie de admisibilitate existenţa unui proces în curs asupra fondului litigiului ci prevede numai că ordonanţa poate fi dată chiar şi când există pe rol o cerere principală de drept comun cu privire la litigiul dintre părţi.

În primul rând, tribunalul apreciază, că nu există aparenţa de drept în favoarea reclamantei care să o îndreptăţească la admiterea ordonanţei preşedinţiale. Chiar din susţinerile reclamantei, tribunalul reţine că terenul în litigiu a fost deţinut de RE care a încheiat un contract de arendare cu MN, în calitate de arendaş. Ulterior, RE a vândut terenul lui DM prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 971/09.07.2015, fără să existe dovezi din care să reiasă că intimatul pârât şi-a exercitat dreptul de preempţiune în calitate de arendaş conform Legii nr. 17/2014. Noul proprietar, DM, a încheiat la data de 09.12.2015 contractul de arendă nr. 37 cu SC AR. Cu toate că nu e poate stabili dacă arendaşul MN şi-a exercitat dreptul de preempţiune cu privire la terenul în litigiu, acest lucru nu înlătură obligaţia noului proprietar DM, prevăzută de art. 1811 şi 1813 C.civ., de a respecta contractul de arendă încheiat anterior  de autorul său cu privire la terenul dobândit, dacă acest contract este încheiat în mod valabil, îşi produce efecte şi au fost respectate condiţiile de publicitate.

Un alt argument pentru respingerea ordonanţei preşedinţiale este faptul că prin cererea formulată de reclamantă se tinde a fi tranşat litigiul pe fond dintre părţi cu privire la dreptul de a folosi terenul în litigiu în baza contractelor de arendă invocate de ambele părţi şi totodată astfel s-ar ajunge la stabilirea unei măsuri definitive, ceea ce contravine cerinţei vremelniciei măsurii.

De asemenea, nici condiţia urgenţei nu mai este îndeplinită în cauză având în vedere că la dosar au fost depuse procesele-verbale de la filele 34, 35 dosar apel din care reiese că întreaga cultură de pe terenul în litigiu a fost deja recoltată de către intimatul-pârât.

Având în vedere toate aceste aspecte, tribunalul apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică și legală, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiat apelul formulat.

Domenii speta

Spete similare