Plangere contraventionala

Prin plângerea contravenţională înregistrata pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 14.07.2016, sub nr. …./207/2016, petentul  B.D. a solicitat instantei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, in contradictoriu cu intimatul Consiliul Judeţean Olt, să  dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria OT nr. 0000001/07.07.2016 emis intimat ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.

De asemenea, petentul a invocat excepţia  autorităţii de lucru judecat faţă de  sentinţa civilă nr. 1270/29.05.2015 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. …../207/2014 cu raportare la determinarea momentului intervenirii prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea şi măsura complementară şi având în vedere disp. art. 31 din legea nr. 50/1991 să se constate intervenită  prescripţia dreptului de a constata şi de a sancţiona contravenţia, raportat la data săvârşirii faptei contravenţionale şi având în vedere art. 5 şi 201 din Legea nr. 71/2011 rap la art. 31 din Legea nr. 50/1991 în forma existentă la data de 15.01.2014, să se constate că termenul prescripţiei este de 2 ani, termen legal în vigoare la data întocmirii Notei de constatare nr. 118/15.01.2014

În  motivarea plângerii, petentul  B.D. arata că la data de 07.07.2016, Consiliul Judeţean Olt a emis procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor scria OT nr.0000001, dispunând sancţionarea sa cu suma de 3000 lei, dispunându-se totodată şi desfiinţarea construcţiei aflate în proprietatea acestuia, reţinându-se că a edificat, fără a deţine autorizaţie de construire, un adăpost pentru animale din panouri de ciment, încălcând dispoziţiile art.26 alin. 1 litera a) şi art.37 alin.5 din Legea nr.50/1991.

In cursul anului 2007, petentul a dobândit posesia unei suprafeţe de teren extravilan amplasat pe raza com. S…., jud.Olt în tarlaua 49-50 parcela 62, având următoarele vecinătăţi: N- DE 302; E- D. P.; S-DE 303; V- S.  F.,  în baza unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărarc încheiate în acest sens.

Se arată că prin sentinţa civilă nr. 1817/04.04.2008 pronunţată de Judecătoria Caracal în Dosarul nr…../207/2008, i-a fost confirmat dreptul de proprietate asupra acestui teren, fiind pronunţată o hotărâre ce ţine loc de act de vânzare-cumpărare pentru acest imobil.

Petentul a menţionat ca  este crescător de animale, iar acest teren l-a cumpărat tocmai în acest scop astfel încât, în vara anului 2008, a edificat un imobil cu destinaţia de grajd de animale construit din plăci de beton, acoperit cu tablă, având o lungime de 22 m şi o lăţime de 6 m, respectiv o amprentă la sol de 132 mp pentru care nu a deţinut autorizatie de construcţie,  imobil înregistrat în evidenţele fiscale ale unităţii administrativ teritoriale în raza căreia este situat acesta, respectiv com.S…, jud.Olt.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr.1213/16.04.2014 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr…./207/201, s-a constatat că petentul este proprietarul acestui imobil edificat în anul 2008, iar in temeiul acestui titlu a obţinut înscrierea dreptului său de proprietate în Cartea funciară, imobilul având nr.cadastral 50725.

Prin urmare, petentul apreciază că sancţiunea aplicată este supusă termenului special de prescripţie de 2 ani conf. art. 31 din legea nr. 50/1991 în forma existentă la data edificării acestui imobil, termen ce a început să curgă la momentul finalizării construcţiei.

Petentul invocă cu prioritate, excepţia  autorităţii de lucru judecat faţă de  sentinţa civilă nr. 1270/29.05.2015 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. …/207/2014 cu raportare la determinarea momentului intervenirii prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea şi măsura complementară.

Se arată că prin sentinţa civilă nr. …./29.05.2015 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. …../207/2014, definitivă prin respingerea apelurilor,  a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la actiunea în demolarea constructiei care-i aparţine, reţinându-se cu putere de lucru judecat, că termenul prescriptiei conf. Legii nr. 50/1991 curge din anul 2008, când a fost edificată şi finalizată constructia respectivă.

Petentul susţine că unul din efectele acestei hotărâri este exclusivitatea sa, cele dispuse nemaiputând fi supuse controlului judecătoresc.

Plecând de la faptul că în prezenta cauză există două hotărâri judecătoreşti definitive care stabilesc indubitabil momentul finalizării construcţiei (s.c.1213/16.04.2014 pronunţată de Judecătoria Caracal în Dosarul nr…./207/2014 şi s.c. nr.l270/29.05.2015 pronunţată de Judecătoria Caracal în Dosarul nr…../207/2014) aspecte coroborate cu menţiunile din cartea funciară a imobilului, este evident că momentul finalizării construcţiei este anul 2008.

Potrivit art.430 alin.2 din Cpc autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul precum şi considerentele pe care acesta se sprijină iar potrivit art.435 din Cpc aceasta este obligatorie între părţi cu privire la cele dezlegate.

Instanţa trebuie să aibă în vedere că această soluţie este definitivă, nu a fost modificată potrivit art.461 alin.2 din Cpc iar în dispozitivul d.c.nr.440/2016 se specifică că se resping cele două apeluri, efectul fiind cel prevăzut de art.480(1) din Cpc, păstrarea sentinţei atacate.

O altă excepţie ce trebuie a fi analizată de către instanţă, este cea a nulităţii absolute a procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria OT nr.0000001, excepţie întemeiată pe dispoziţiile art.17 din OG 2/20011 cu raportare la disp.art.16 (1) din acelaşi act normativ.

Analizând menţiunile din procesul verbal cu raportare la cerinţele imperative ale legii, în sensul descrierii faptei cu toate elementele acesteia, respectiv arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitaţii faptei, constatăm că agentul constatator nu a respectat această obligaţie, neindicând în cuprinsul actului atacat niciunul din clementele de identificare ale momentului comiterii faptei, descrierea faptei în sensul arătării exacte a situaţiei imobilului: era în curs de edificare, era deja edificat, de când era edificat, era înscris în CF ctc. date imperios a fi reţinute raporat la specificul contravenţei aplicate.

Practica judiciară este fermă în acest sens: chiar Tribunalul Olt-Sccţia a II a Civilă , potrivit Deciziei nr. 49 din 31 ianuarie 2008, a dispus că :„Nu constituie o descriere corespunzătoare a faptei procesul verbal in care se retine . generic, neindeplinirea unor masuri impuse de o autoritate publica, făra arătarea concreta a masurilor ce nu au fost îndeplinite. Sancţiunea, in acest caz, este nulitatea . conform ari. 16 ani I si art 17 din OG 2/2001. care poate fi constatata si din oficiu. "

Realizând o descriere pur formala a contravenţiei, fara a evidenţia elemente de fapt, de natura a o individualiza, intimata a procedat la întocmirea unui act care nu întruneşte cerinţele de legalitate prevăzute imperativ de art. 16 alin 1, iar o prezentare generala, lipsita de conţinut, a faptei echivalează cu lipsa acesteia si atrage nulitatea procesului verbal conform art. 17 din acelaşi act normative.

Este evident că, în contextual soluţionării unei cauze anterioare între părţi, intimatul nu avea interesul a de a respecta dispoziţiile legale în sensul de a face descrierea efectivă a faptei, arătând în concret care sunt elementele faptei contravenţionale pentru ca instanţa să aibă posibilitatea reală de a face o analiză corectă şi cu raportare la excepţiile ce urmau a fi invocate de petent.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere excepţiile formulate, petentul a solicitat admiterea plângerii contravenţionale, anularea  procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria OT nr.0000001 din 07.07.2016 întocmit de Consiliul Judeţean Olt, constatând intervenită prescripţia dreptului material de a constata şi de a mai aplica sancţiunea contravenţională, ca efect al autorităţii de lucru judecat.

Petentul a solicitat probele cu înscrisuri şi interogatoriu, precum şi atasarea dosarului nr. …../207/2014.

La dosar, s-au depus înscrisuri: taxa judiciara de timbru, împuternicire avocatiala, sentinţa civilă nr. 1270/29.05.2015 pronunţată de Judecătoria Caracal şi decizia nr. 440/09.05.2016 a Tribunalului Olt  în dosarul nr. …../207/2014, s.c.1213/16.04.2014 pronunţată de Judecătoria Caracal şi decizia nr. 502/03.11.2014 a Tribunalului Olt, ambele în Dosarul nr……/207/2014, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria OT nr.0000001 din 07.07.2016 întocmit de Consiliul Judeţean Olt,  notă de constatare, încheiere de carte funciară nr. 74540/19.01.2015,  extras de carte funciară ambele emise de OCPI Olt.

La data de 16.08.2016, pârâtul Consiliul Judeţean Olt a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiate şi menţinerea ca legal şi temeinic a procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria OT nr. 0000001 din 7.07.2016, pentru următoarele motive:

Contestatorul invocă două excepţii, anume excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea şi de a dispune măsuri complementare raportat la data săvârşirii faptei contravenţionale, întrucât, în opinia sa, termenul de prescripţie este de 2 ani raportat la data de 15.01.2014 când a fost întocmită Nota noastră de constatare nr. 118.

Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat invocată, intimatul a solicitat respingerea ei, arătând că dosarul nr. …../207/2014, soluţionat în primă instanţă de Judecătoria Caracal prin Sentinţa nr. 1270/29.05.2015, a avut ca obiect judecarea acţiunii introduse de Preşedintele Consiliului Judeţean Olt împotriva numitului B.D., acţiune prin care Preşedintele Consiliului Judeţean Olt a solicitat obligarea pârâtului la demolarea grajdului/saivanului ridicat ilegal, respectiv fără autorizaţie de construire, faptă ce fusese constatată printr-o Notă de constatare emisă în luna ianuarie 2014, iar nu printr-un proces verbal de constatare a contravenţiei si aplicare sancţiune, cum prevăd art. 26-28 din Legea nr. 50/1991.

În  dosarul respectiv, contestatorul (pârâtul în acel dosar) a invocat excepţia prescripţiei dreptului nostru la acţiunea în demolare.

Prin Sentinţa civilă nr. 1270/29.05.2015, Judecătoria Caracal a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în demolare formulată de Preşedintele Consiliului Judeţean Olt, apreciind că termenul de la care începe să curgă prescripţia dreptului de aplicare a sancţiunii contravenţionale de către agentul constatator în cazul construcţiilor edificate fără autorizaţie de construire şi care poate atrage măsura desfiinţării acestei construcţii este în speţă sfârşitul anului 2008, astfel încât termenul de 2 ani prevăzut de art. 31 în forma iniţială şi termenul actual de 3 ani în forma modificată a aceluiaşi act normativ, a fost depăşit, consecinţa fiind aceea că pârâtul din acel dosar nu mai poate fi obligat la demolarea construcţiei.

Chiar dacă Judecătoria Caracal a decis în acest mod, învederăm faptul că Tribunalul Olt, judecând apelurile declarate de către noi şi Ministerul Apărării Naţionale, prin Decizia civilă nr. 440/09 mai 2016, a apreciat că soluţia instanţei de fond de respingere a acţiunii noastre este corectă dar nu pentru considerentele arătate în motivarea sentinţei, deci nu pentru prescripţia dreptului la a constata contravenţia şi a aplica sancţiunea, ci pentru alte argumente, şi anume acelea că în situaţia respectivă nu s-a emis un proces verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii cum prevede art. 27 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 50/1991, proces verbal care potrivit art. 28 alin. (1), pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 lit. a) şi b), putea atrage şi dispunerea măsurii demolării.

Tribunalul Olt a considerat că Nota de constatare nr. 118/15.01.2014 nu are niciun temei legal şi că este în contradicţie cu prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991. astfel că acţiunea Preşedintelui Consiliului Judeţean Olt de a solicita demolarea construcţiei, în lipsa procesului verbal de contravenţie, a fost considerată inadmisibilă si nicidecum prescrisă.

Faţă de această situaţie, este evident că argumentele invocate de către reclamant pentru dovedirea existenţei autorităţii de lucru judecat în privinţa modului de soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului de a constata contravenţia şi dea aplica sancţiunea, inclusiv măsura demolării, nu subzistă.

Depune anexat Decizia Tribunalului Olt nr. 440/9 mai 2016 pronunţată în Dosarul nr. …../207/2014.

Pe de altă parte, intimatul a solicitat instantei  instanţei să observe că prin Nota de constatare din 15 ianuarie 2014,  a fost constatată doar construirea ilegală a unui saivan/grajd de animale, construcţie de care se face vorbire şi in alt dosar invocat de către contestator, anume Dosarul nr. …./207/2014, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 1213/16.04.2014 a Judecătoriei Caracal, prin care s-a constatat că B.D. este proprietarul acestui grajd, construit în anul 2008, pe care ulterior l-a înscris în Cartea funciară sub nr. cadastral 50725, având dimensiunile de cea 22 m x 6,00 m, edificat din panouri prefabricate din beton, acoperit cu tablă ondulată .

Se arată că aceasta era singura construcţie existentă pe terenul respectiv la data întocmirii Notei de constatare nr. 118/15.01.2014.

De asemenea, s-a sustinut că prin PV de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 1/07.07.2016, încheiat de agentul constatator din cadrul Consiliului Judeţean Olt, nu s-a constatat doar construirea ilegală a grajdului/adăpostului de animale din panouri prefabricate cu dimensiunile de 23 m x 6m, ci şi a extinderii de care facem vorbire în paragraful anterior, extindere pentru care Legea nr. 50/1991, cu modificările şi completările ulterioare, prevede, de asemenea, Obligativitatea Obţinerii autorizaţiei de construire.

Chiar dacă, prin absurd, s-ar reţine prescripţia în cazul saivanului, fapt contrazis însă de prevederile art. 37 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 50/1991, R., cu modificările şi completările ulterioare, în niciun caz nu se poate susţine că aceasta a operat cu privire la extindere, ca atare contravenţia stabilită prin PV există şi constatarea/sancţionarea ei s-au făcut in termenul legal de 3 ani.

Intimatul a mai precizată că ulterior edificării saivanului şi în timpul sau ulterior litigiului având ca obiect demolarea saivanului, contestastorul a mai ridicat ilegal o construcţie, fără a solicita şi a obţine autorizaţia de construire necesară, contrar prevederilor art. 1 şi următoarele din Legea nr. 50/1991, dovedeşte faptul că acesta este o persoană perseverente în conduita de a nu respecta regimul legal al construcţiilor, săvârşind abateri repetate de la regimul urbanismului şi construcţiilor.

Aceasta cu atât mai mult cu cât terenul pe care a edificat construcţiile în cauză este situat în câmp, este teren agricol, ceea ce necesită o anumită procedură pentru schimbarea categoriei sale de folosinţă şi a-l aduce în starea de „teren destinat construcţiilor", iar, în plus, se află în proximitatea Bazei militare de la Deveselu, zonă afectată de nişte restricţii şi care necesită, obţinerea unor avize, inclusiv pe cel al Statului Major al Armatei.

Niciuna dintre aceste operaţiuni sau proceduri prealabile obligatorii nu a fost realizată de către petent înainte de a construi fără autorizaţie de construire cele două imobile pentru care a fost sancţionat prin PV ce face obiectul prezentului dosar.

Referitor la excepţia prescripţiei dreptului de a constata şi de a sancţiona contravenţia cu privire la grajdul de animale, intimatul a precizat cu privire la  data de la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului de constatare a contravenţiei constând în edificarea unei construcţii fără deţinerea unei autorizaţii de construire, că  afirmaţiile contestatorului nu sunt reale, arătând că în conformitate cu dispoziţiile art 31 din Legea nr. 50/1991, în forma existentă până la intrarea în vigoare a Legii de modificare nr. 82/2014, dreptul de a constata contravenţiile şi de a aplica amenda se prescria in termen de 2 ani de la data săvârşirii faptei iar începând cu data de 29.06.2014, într-un termen de 3 ani de la data săvârşirii faptei.

Insă faptele contravenţionale reglementate de Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se consumă instantaneu, întrucât edificarea construcţiilor la care se referă se realizează în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârşind fapta din momentul începerii construcţiei şi până la terminarea acesteia.

În  acest sens s-a pronunţat Curtea Supremă de Justiţie (n.n. înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) care, prin Decizia nr. 7/2000 privind aplicarea dispoziţiilor art. 26 şi 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, deliberând asupra recursului in interesul legii, a decis că „în cazul construcţiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârşirii faptei decât data constatării contravenţiei , iar în cazul construcţiilor finalizate data săvârşirii faptei este cea a terminării construcţiei, momente din care trebuie calculată şi curgerea termenului de prescripţie prevăzut la art. 26 din Legea nr. 50/1991."

S-a subliniat faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au recepţia la terminarea lucrărilor, potrivit tezii, nu se consideră finalizate şi nu pot fi intabulate in cartea funciară. In această situaţie se aplică in continuare sancţiunile prevăzute de lege."

Conform dispoziţiilor art. 37 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, R., cu modificările şi completările ulterioare, "lucrările de construcţii autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute in autorizaţie şi dacă s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcţii autorizate, inclusiv în situaţia realizării acestor lucrări in regie proprie,,.

Având in vedere faptul că grajdul de animale a fost executat fără autorizaţie de construire, precum şi faptul că în lipsa autorizaţiei de construire, nu poate fi organizată recepţia la terminarea lucrărilor, ţinând cont şi de prevederile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, respectiva construcţie nu poate fi considerată finalizată.

Prin urmare, conform dispoziţiilor legale, într-o asemenea situaţie, se aplică, în continuare, sancţiunile prevăzute de lege, constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale nefiind prescrise, termenul de prescripţie de 3 ani începând să curgă de la data constatării contravenţiei. în speţă, contravenţia a fost constatată prin P V a cărui anulare se solicită în prezentul dosar.

Mai mult de-atât, însăşi data edificării faptice a saivanului este incertă, întrucât prin adresa nr. 26/07.01.2014, înregistrată la instituţia Prefectului sub nr. 14114/07.01.2014, Primarul comunei S…, judeţul Olt a sesizat Instituţia Prefectului - Judeţul Olt că numitul B.D., domiciliat în municipiul Caracal, str. N.., nr. …, judeţul Olt, a edificat fără autorizaţie de construire un saivan construit din plăci de beton pe o fundaţie de ciment de cea 15 cm situat în extravilanul comunei, în tarlaua 49., în imediata apropriere a gardului Unităţii militare Deveselu, în urmă cu 4-5 ani.

Comisia formată dintr-un reprezentant al Consiliului Judeţean Olt, un reprezentant al Inspectoratului Judeţean în Construcţii, precum şi din primarul comunei Stoeneşti, comisie care a întocmit Nota de constatare înregistrată la Primăria comunei Stoeneşti sub nr. 118/15.01.2014, a consemnat ca dată a execuţiei construcţiei perioada 2007-2008, fără să se arate modul în care a fost stabilită această dată.

Conform Adresei nr. 5239/02.06.2014 a Consiliului Judeţean Olt şi Adresei nr. 11556/04.06.2014 a Inspectoratului Judeţean în Construcţii, înaintate Corpului de Control al Primului- Ministru, data consemnată ca fiind data execuţiei construcţiei, a fost stabilită pe baza Adresei nr. 26/07.01.2014 a Primarului comunei Stoeneşti.

Prin Adresa nr. 1708/04.06.2014, înaintată Corpului de Control al Primului-ministru, Primarul comunei Stoeneşti a comunicat faptul că nu deţine documente cu privire la construirea imobilului în cauză şi că data edificării construcţiei a fost stabilită pe baza declaraţiilor verbale ale domnului B.D..

B.D. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului pe care a construit saivanul, prin sentinţa civilă nr. 1817 pronunţată de Judecătoria Caracal în data de 18.04.2008, împrejurare din care rezultă că în anul 2007, B.D. nu avea niciun drept real asupra terenului menţionat.

Prin Sentinţa civilă nr. 1213/18.04.2014, Judecătoria Caracal a constatat că B.D. este proprietarul grajdului de animale construit în anul 2008 pe terenul menţionat, în proces fiind administrată proba cu un martor care a afirmat că „ reclamantul a construit un grajd pentru animale în anul 2008".

Instanţele judecătoreşti i-au recunoscut, astfel, acestuia, un drept de proprietate asupra unei construcţii edificate cu totala sfidare a legii, în dispreţul autorităţilor cu competenţe în domeniul urbanismului şi al construcţiilor, precum şi cu încălcarea regimului juridic al terenurilor, terenul în speţă având categoria de folosinţă teren agricol productiv iar nu teren pentru construcţii. In acest sens, era necesar avizul Direcţiei pentru Agricultură a Judeţului Olt privind schimbarea definitivă a categoriei de folosinţă a terenului, respectiv scoaterea definitivă din circuitul agricol.

Prin Adresa nr. 220/21.05.2014, Oficiul Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Olt a transmis Corpului de Control al primului ministru, extrasele din ortofotoplanurile care au fost realizate în anii 2006 şi 2008, în care nu este evidenţiată construcţia de pe terenul situat în proximitatea Unităţii Militare 01871 Deveselu.

Prin urmare, nu poate fi stabilită cu certitudine, care a fost data  sau perioada de timp la care  numitul B.D. a edificat adăpostul de animale pe terenul situat în extravilanul comunei S…, judeţul Olt, tarlaua 49-50, parcela 62, fără a deţine autorizaţie de construire pentru acel edificiu.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 1213/18.04.2014 a Judecătoriei Caracal prin care s-a constatat că B.D. este proprietarul grajdului de animale construit în anul 2008, nu are putere de lucru judecat cu privire la considerarea momentului de la care începe să curgă prescripţia dreptului de a constata şi sancţiona contravenţional, fiind o construcţie ridicată fără autorizaţie de construire şi, ca atare, nefinalizată, iar data săvârşirii faptei este considerată data constatării contravenţiei. în cazul de faţă, aceasta este data încheierii procesului verbal a cărei anulare se solicită prin plângerea ce face obiectul prezentului litigiu.

De la data încheierii procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei începe să curgă termenul de prescripţie de 3 ani, în speţă nemaiintrând în discuţie termenul de 2 ani care a fost aplicabil doar construcţiilor finalizate juridic până la data de 29.06.2014.

Prin Decizia nr. 7 din 20.11.2000 pentru aplicarea dispoziţiilor art. 26 şi 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor pronunţata de Curtea Suprema de Justiţie in soluţionarea recursului in interesul legii, s-au stabilit următoarele: Dreptul de a constata contravenţiile şi de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 din Legea nr. 50/1991 (in vigoare la acel moment) se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârşirii faptei, că în cazul construcţiilor în curs de executare data săvârşirii faptei este data constatării contravenţiei, iar în cazul construcţiilor finalizate fapta se consideră săvârşită la data terminării construcţiei, precum şi că obţinerea autorizaţiei de construire în timpul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu înlătură caracterul ilicit al faptei, ci constituie doar o împrejurare ce poate fi avută în vedere la individualizarea sancţiunii contravenţionale.

In legătura cu sintagma "terminare a construcţiei" se constată că soluţia dată in interesul legii a intarit interpretarea conform căreia in materie sunt aplicabile dispoziţiile speciale cuprinse in Legea nr 50/1991, iar nu cele de drept comun.

Astfel, in considerentele deciziei date in interesul legii se arata: "Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că faptele contravenţionale reglementate prin Legea nr. 50/1991, care este o lege specială, nu se consumă instantaneu, ca în cazul contravenţiilor prevăzute de Legea nr. 32/1968, întrucât edificarea construcţiilor la care se referă se realizează în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârşind fapta din momentul începerii construcţiei şi până la terminarea acesteia. Aceste din urmă instanţe au procedat corect."

Potrivit art 37 alin (5) din Legea nr. 50/1991, construcţiile executate fara autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata recepţia la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se considera finalizate si nu pot fi intabulate in cartea funciara. In aceasta situaţie se aplica in continuare sancţiunile prevăzute de lege.

Intenţia legiuitorului prin reglementarea cuprinsă la art 37 alin (5) din Legea nr. 50/1991 a fost aceea de a asimila noţiunea de finalizare a construcţiei cu cea de terminare a construcţiei edificate fara autorizaţie de construire din art 31 al aceluiaşi act normativ. Aceeaşi intenţie reiese si din alte texte legale, respectiv art 28 si art 32 din Legea nr 50/1991, care instituie măsura opririi lucrărilor, indiferent daca lucrările de construire au fost ori nu executate in integralitatea lor. Aceasta pentru că in cazul in care lucrările au fost terminate, conform susţinerilor contestatorului, s-ar ajunge la situaţia neaplicarii textelor legale mai sus arătate.

Altfel spus, legiuitorul stabileşte că data la care o construcţie este terminata nu este cea când faptic dobândeşte utilitatea pentru care a fost edificată, ci doar atunci când a fost ridicată cu respectarea condiţiilor de legalitate, constatate prin recepţia finală.

In sprijinul acestei concluzii este si reglementarea de la art 37 alin (2) din Legea nr 50/1991, conform căreia lucrările de construcţii autorizate se considera finalizate daca s-au realizat toate elementele prevăzute in autorizaţie si daca s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcţii autorizate, inclusiv in situaţia realizării acestor lucrări in regie proprie. Recepţia la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administraţiei publice, desemnat de emitentul autorizaţiei de construire.

Prin urmare, termenul special de prescripţie de 2 ani nu curge de la data săvârşirii faptei, ci de la data terminării construcţiei, situaţie insa ce nu se reduce la faptul material al incetarii actelor de construire, ci presupune si recepţia lucrărilor de construire.

Este de reţinut faptul ca, investită fiind cu soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate a prevederilor art 37 alin (5) din Legea nr. 50/1991, Curtea Constituţionala a reţinut in mai multe rânduri ( spre exemplu, decizia nr. 697/2010 etc), că "activitatea de edificare sau desfiinţare a construcţiilor de orice natură trebuie să se supună rigorilor legii", iar "regimul legal al construcţiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate. In măsura în care, însă, (...) exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancţiunile stabilite de lege, fără a se putea apăra invocând principiul constituţional al ocrotirii proprietăţii".

Faţă de cele expuse, susţinerea contestatorului in sensul ca termenul de prescripţie curge de la data edificării construcţiei, nu numai că este contrazisă de textele legale mai sus arătate, dar este de natură să facă inaplicabile alte prevederi.

Astfel, nu s-ar mai putea dispune desfiinţarea lucrărilor realizate nelegal, conform art 32 si art 33 din Legea nr 50/1991 si totodată dispoziţiile art 582 NCC ar fi lipsite de efecte, in situaţia in care constructorul de rea credinţa pe terenul altuia s-ar prevala de împlinirea termenului de prescripţie, dobândind astfel un drept ( de a nu fi desfiinţată construcţia) pe care legiuitorul nu numai ca nu-l prevede, dar care este susceptibil sa atragă incalcarea dreptului de proprietate al celui care are terenul pe care este edificata respectiva construcţie.

 Ca atare, raportat la prevederile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 51/1990, susţinerea contestatorului că dreptul intimatului la acţiune ar fi prescris, este neîntemeiată, drept pentru care  a solicitat  instanţei respingerea acestei excepţii.

In ceea ce priveşte Nota de constatare nr. 118/15.01.2014, aşa cum sa pronunţat şi Tribunalul Olt prin Decizia nr. 440/2015, aceasta nu are nicio valoare juridică, nefiind prevăzută ca modalitate în niciun act normativ, singurul act legal pentru constatarea şi sancţionarea contravenţiei fiind procesul verbal prevăzut de art. 27 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, R., cu modificările şi completările ulterioare, conform procedurii şi în condiţiile reglementate de art. 26-28 din acelaşi act normativ. Ca atare, această „Notă" nu poate fi considerată momentul constatării faptei, moment de la care să înceapă obligaţia noastră de a încheia PV de constatare si sancţionare a contravenţiei în termen de 2 ani, respectiv cel tîrziu până la data de 15.01.2016, cum în mod eronat, susţine contestatorul la pagina 5 din plângere.

Intimatul a precizat că prin Nota de constatare nr. 118/15.01.2014, încheiată de o comisie mixtă formată din reprezentanţii mai multor instituţii, deci nu de către agenţii constatatori ai CJ Olt abilitaţi legal, nu s-a constatat contravenţia ci doar existenţa unei construcţii pentru care proprietarul B.D. nu deţine autorizaţie de construire şi s-a dispus intrarea în legalitate prin obţinerea autorizaţiei de construire ori desfiinţarea construcţiei până la data de 20.04.2014. Niciuna dintre cele două măsuri stabilite în sarcina sa prin nota de constatare respectivă nu a fost realizată până în prezent de către contestator.

In această situaţie, la data de 7 iulie 2016, agentul constatator al Consiliului Judeţean Olt a procedat la încheierea Procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. 0000001 din 07.07.2016.

Admiţând, prin absurd, că momentul constatării contravenţiei ar fi data încheierii Notei de constatare nr. 118/15.01.2014, fapt neadevărat astfel cum am expus mai sus, termenul de prescripţie ar fi tot cel de 3 ani, iar nu 2 ani cum susţine contestatorul, întrucât adăpostul de animale este o construcţie neautorizată, ca atare nefinalizată şi intră sub incidenţa art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, R., cu modificările şi completările în vigoare, iar dreptul de a constata şi sancţiona contravenţia este supus termenului de prescripţie de 3 ani în vigoare la data încheierii procesului verbal de contravenţie.

Prin Legea nr. 453/2001 de modificare si completare a Legii nr. 50/1991, tocmai pentru a nu mai exista posibilităţi de interpretare, a fost modificat art. 32, precizându-se că „lucrările de construcţii autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizaţia de construire si dacă s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor [...]. Construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuată recepţia la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate. In această situaţie se aplică în continuare sancţiunile prevăzute prin prezenta lege".

Deşi una dintre construcţiile pentru care a fost sancţionat contestatorul (adăpostul de animale) a fost executată fără autorizaţie de construire în cursul anului 2008 conform declaraţiei unui martor, reţinută ca atare de Judecătoria Caracal prin Sentinţa civilă nr. 1213/2014, totuşi legiuitorul nu consideră o astfel de construcţie finalizată, potrivit art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, astfel că termenul de prescripţie pentru constatarea şi sancţionarea faptei nu s-a împlinit şi, de altfel, nici nu a început să curgă decât de la data constatării faptei prin Procesul Verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. 0000001/7.07.2016.

Faptul că imobilul a fost intabulat în CF, conform încheierii nr. 74540/30.12.2014 a OCP1 Olt- BCPI Slatina, nu înlătură caracterul ilicit al faptei şi nici nu poate servi ca argument că s-a prescris dreptul nostru de a constata şi sancţiona contravenţia. Chiar dacă momentul intabulării a fost realizat şi acesta ar putea fi considerat ca dată a finalizării construcţiei (saivanului, nu şi a extinderii), acest lucru s-a realizat la data de 3.12. 2014, data de la care nu au trecut nici cei 2 ani prevăzuţi iniţial, nici cei 3 ani prevăzuţi în prezent de Legea nr. 50/1991 pentru prescripţie şi, aşa cum am spus, intabularea nu înlătură caracterul ilicit al faptei, contravenţia subzistând.

Ca atare, nu poate fi primită susţinerea contestatorului că lipsa, respectiv rolul recepţiei finale şi a autorizaţiei de construire, ar fi suplinite de efectele S.C. nr. 1213/2014 şi de menţiunile din cartea funciară, acte ce fac dovada momentului edificării, a dreptului de proprietate şi a notării acestuia cu efecte erga omnes, şi că, în consecinţă, devin inaplicabile dispoziţiile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991.

Se arată că neîntemeiată  este si critica petentului constând în faptul că procesul verbal de contravenţie nu ar cuprinde toate menţiunile imperativ prevăzute de art. 16 si că ar fi lovit de nulitate conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, pe motiv că prin procesul verbal respectiv s-a realizat doar o descriere pur formală a contravenţiei, „o prezentare generală lipsită de conţinut" , fără a evidenţia elemente de fapt de natură a o individualiza.

Analizând conţinutul procesului-verbal sub aspectul legalităţii întocmirii acestuia, vă rugăm să constataţi că acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancţiunea nulităţii, fiind încheiat cu respectarea acestor prevederi legale, şi nu se pot reţine apărările petentului privind nulitatea absolută referitoare la nedescrierea sau descrierea necorespunzătoare a faptei, procesul verbal menţionând expres că în cauză, pe terenul proprietate personală situat în extravilanul comunei S…, Tarlaua 49-50, parcela 62 , petentul B.D., în calitate de proprietar, a executat fără autorizaţie de construcţie, un adăpost pentru animale, din panouri prefabricate din beton, cu dimensiunile 23 ml x 6,70 ml, şi o extindere umbrar din lemn cu acoperiş stuf  de 23 ml x 3,50 ml, de asemenea fără AC, aceste fapte constituind contravenţie la normele legale privind disciplina în domeniul executării şi autorizării lucrărilor conform art. 26 alin. (1) lit. a) şi art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, cu modificările şi completările ulterioare, care se sancţionează conform art. 26 alin. (1) prima liniuţă cu amendă contravenţională cuprinsă între 1.000 şi 100.000 lei.

În ceea ce priveşte data săvârşirii faptei, se impune a se reţine caracterul continuu al faptei în domeniul construcţiilor dar şi considerentele care au fost expuse anterior vis- a- vis de data finalizării construcţiei şi prescripţiei dreptului de a constata şi sancţiona contravenţia.

Astfel, în ceea ce priveşte susţinerile că dreptul de a constata contravenţia şi de a aplica sancţiunea s-a prescris, se impune a se reţine că potrivit art.37 al. (2) şi (5) din Legea nr. 50/1991, "lucrările de construcţii autorizate se considera finalizate daca s-au realizat toate elementele prevăzute in autorizaţie si daca s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcţii autorizate, inclusiv in situaţia realizării acestor lucrări in regie proprie. Recepţia la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administraţiei publice, desemnat de emitentul autorizaţiei de construire" iar în cauză nu exista proces verbal de recepţie a lucrărilor, respectiv „Construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuată recepţia la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate. în această situaţie se aplică în continuare sancţiunile prevăzute prin prezenta lege".. Data săvârşirii faptei este, deci, data încheierii Procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. 0000001/07.07.2016.

Indubitabil, numitul B.D. a construit fără autorizaţie de construire două imobile, respectiv un adăpost de animale din plăci prefabricate din beton, iar ulterior anului 2014, şi o extindere la acest adăpost, ambele construcţii fiind supuse regimului obligativităţii autorizării conform art. 1 şi următoarele din Legea nr. 50/1991, R, cu modificările şi completările ulterioare.

Fiind situate în extravilanul comunei Stoeneştui, trebuia să solicite si să obţină schimbarea categoriei de folosinţă, precum şi scoaterea definitivă a terenului din circuitul agricol iar apoi, să solicite Preşedintelui Consiliului Judeţean Olt, eliberarea CU şi a AC, după obţinerea avizelor legale, pt fiecare dintre cele două construcţii.

Neprocedând în acest mod, numitul B.D. a săvârşit contravenţia prevăzută de art. 26 alin. 1 (lit. a) din Legea nr. 50/1991, adică a executat fără autorizaţie de construire lucrări prevăzute de art. 3, pentru care a fost sancţionat cu amenda contraventială prevăzută de art. 26 alin. (2) prima liniuţă din Legea nr. 50/1991 R cu modificările şi completările ulterioare,  fapta fiind descrisă corect iar procesul verbal conţine toate elementele imperativ prevăzute de lege.

Fată de cele expuse, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate si menţinerea ca legal si temeinic a procesului verbal de constatare si sancţionare a contravenţiilor seria OT nr. 0000001 din 7.07.2016.

În drept, invocă prevederile art. 201 şi 205 din NCPC şi actele normative la care a făcut referire în prezenta întâmpinare.

La întâmpinare au fost ataşate următoarele acte: decizia nr. 440/9 mai 2016 a Tribunalului Olt pronunţată în Dosarul nr. 2075/207/2014, nota de constatare nr. 118/15.01.2014.

Intimatul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, fotografii şi eventual proba cu martori, precum şi  judecarea cauzei  în lipsa, potrivit art. 223 alin. 3 şi art. 411 alin. 1 pct. 2 CPC.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria OT nr.0000001 din 07.07.2016 întocmit de Consiliul Judeţean Olt, petentul B.D. a fost sancţionat cu amendă contravenţională în sumă de 3.000 lei , dispunându-se totodată şi desfiinţarea construcţiei aflate în proprietatea acestuia, reţinându-se că a edificat, fără a deţine autorizaţie de construire, un adăpost pentru animale din panouri de ciment, încălcând dispoziţiile art.26 alin. 1 litera a) şi art.37 alin.5 din Legea nr.50/1991.

Potrivit dispoz.art. 248 CPC,  instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.

Conform disp. art. 430 CPC, în cauză există autoritate de lucru judecat atunci când o hotărâre judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

Efectele lucrului judecat constau în faptul că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Potrivit art. 432  CPC ,excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs. Ca efect al admiterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată.

Faţă de excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de catre petent faţă de pronunţarea sentinţei civile nr. 1270/29.05.2015 a Judecătoriei Caracal în dosarul nr. …../207/2014, instanţa urmează să o respingă din următoarele considerente:

Astfel, împotriva sentinţei civile nr. 1270/29.05.2015, a fost declarat apel, iar prin decizia civilă nr. 440/09.05.2016, s-a respins apelul intimatei , însă în considerentele acestei decizii s-a apreciat ca solutia primei instante este corectă, dar nu pentru considerentele reţinute in cuprinsul acesteia.

S-a apreciat că , deşi petentul B.D. a edificat încă din vara anului 2008 un imobil cu destinaţia de grajd pentru animale, fără a deţine autorizatie de constructie, autoritatea competentă să facă control şi să aplice sancţiuni în domeniul reglementat de legea nr. 50 /1991, respectiv Preşedintele Consiliului Judeţean Olt, nu a luat măsurile care-i reveneau potrivit disp. legale ( art. 32 alin. 1  şi 3 coroborat cu art. 28 alin. 1 şi art. 26 din legea nr. 50/1991).

Numai în situaţia in care , această autoritate si-ar fi indeplinit atribuţiile prevazute de lege şi ar fi emis proces verbal de contravenţie, s-ar fi impus si obligatia complementară de demolare a construcţiei executate, iar organul abilitat ar fi putut formula o actiune in demolare în instanţă,  în situatia in care contravenientul nu si-ar fi indeplinit obligaţia impusă.

În consecinţă, s-a apreciat că nota de constatare nr. 118/15.01.2014 este in contradictie cu prevederile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, astfel că s-a considerat că actiunea Preşedintelui Consiliului Judeţean Olt este inadmisibilă .

Astfel, instanţa constată neindentitate de considerente între cele două solutii pronunţate, fapt pentru care în cauză nu pot fi reţinute disp.art. 430 alin. 2 Cpc, care statuează că autoritatea de lucru judecat priveste atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care aceasta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Cât priveste excepţia prescripţiei dreptului de a  constata aplica sancţiunea şi de a dispune măsuri complementare, instanţa urmează să o admită din următoarele considerente:

 Potrivit disp. art. 36 alin. 5 din legea nr. 50/1991, construcţiile executate fără autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au recepţia la terminarea lucrărilor potirivt legii, nu se consideră finalizate şi nu pot fi întabulate în cartea funciară.

Astfel, instanţa având în vedere că în baza sentinţei civile nr. 1213/2014 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. …./207/2014, solutie definitivă prin decizia nr. 502/04.11.2014 a Tribunalului Olt, a fost constatat dreptul de proprietate a reclamantului asupra imobilului grajd de animale construit in anul 2008, solutie ce a stat la baza întabulării dreptului de proprietate conform încheierii nr. 74540/30.12.2014, urmează să constate finalizată această construcţie în cursul anului 2014, an in care a fost întocmită şi  nota de constatare nr. 118/15.01.2014.

Instanţa reţine faptul că intimatul Consiliul Judeţean Olt a întocmit această notă de constatare, moment de la care se presupune ca se putea aplica sancţiunea contravenţională petentului B.D., care a edificat un imobil cu destinaţie grajd pentru animale, fără a deţine autorizatie de construire.

Or, in speţă instanţa constată faptul că prin raportare la acesta nota de constatare termenul de prescripţie s-ar fi împlinit cel mai târziu la data de 15.01.2016, iar raportat la acestă dată este prescris dreptul de a aplica sancţiunile şi măsurile complementare care se impun.

Cât priveste excepţia nulităţii procesului verbal de contravenţie seria OT nr.0000001 din 07.07.2016 întocmit de Consiliul Judeţean Olt, instanţa urmează să respingă această exceptie, apreciind că procesul verbal de contravenţie cuprinde toate menţiunile obligatorii prev de art. 16 şi 17 din OG nr. 2/2001.

Faţă de considerentele arătate mai sus, instanţa urmează a admite  plângerea contravenţională formulată de petentul B.D., împotriva procesului verbal de contravenţie seria OT nr.0000001din 07.07.2016 şi  să constate prescris dreptul de a aplica sancţiunile şi măsurile complementare dispuse.

Postat 22.11.2016

Domenii speta

Spete similare