Cerere în anulare ordonanţă de plată, la cererea creditoarei

Prin  cererea înregistrată sub nr.957/329/2015, la data de 3 mai 2016, creditoarea SC E. SRL, cu sediul în  T. M., strada R., judeţul T., a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată prin care debitoarea SC D. T. I. SRL,  cu sediul în T. M., judeţul T., să fie obligată  la plata sumei de  63.297,96 lei, reprezentând c/val.chirie, utilităţi (apă, canalizare şi energie electrică), pentru localul de alimentaţie publică, situat în T. M., judeţul T., incinta PCTF, şi dobânda legală penalizatoare şi remuneratorie, aferentă debitului principal restant.

A solicitat obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

 În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între ea şi debitoare s-au încheiat contractele de închiriere nr.151 din 8.08.2014, nr.152 din 8.08.2014, nr.133 din 15.06.2015 şi nr.155 din 29.06.2015, ce au ca obiect folosinţa terenului pentru localul „B.D.”, iar, pentru folosinţa acestui teren,  debitoarea datorează o chirie restantă de 10.226,31 lei.

Totodată, debitoarea a consumat pentru funcţionarea localului, în mod exclusiv, energie electrică, apă şi canalizare de la SC E. SRL, procedura fiind următoarea: pentru înregistrarea consumului de energie electrică de către creditoare şi debitoare există un contor general, ce aparţine Primăriei T. M., iar energia electrică este facturată, în integralitate, de către primărie pentru creditoare iar creditoarea consumă parte din energia electrică înregistrată de contorul general pentru activitatea proprie iar parte este consumată de debitoare, pentru activitatea sa de alimentaţie publică.

Creditoarea a precizat că achitat integral către primărie energia electrică şi, mai departe, a facturat în procent de 60% din această energie către debitoare.

Aceeaşi a fost  procedura şi pentru apă curentă şi canalizare, facturarea făcându-se de către primărie pentru creditoare, în sistemul consumului pauşal.

La data de 29.02.2016, debitoarea figura în contabilitatea SC E. SRL cu următoarea structură a debitelor:  48.328,25 lei energie electrică consumată şi neachitată; 3.784,53 lei apă şi canalizare consumată şi neachitată; 10.226,31 chirie restantă neachitată; 864,46 lei dobândă legală penalizatoare şi remuneratorie, aferentă debitului ce reprezintă energie electrică consumată şi neachitată; 46,97 lei dobândă legală penalizatoare şi remuneratorie, aferentă debitului ce reprezintă apă şi canalizare consumată şi neachitată; 47,44 lei dobândă legală penalizatoare şi remuneratorie, aferentă debitului ce reprezintă chirie restantă neachitată.

Debitul principal total, în sumă de 62.339,09 lei, rezultă atât din facturile fiscale anexate, cât şi din extrasul de cont nr.40 din 29.02.2016 ce o vizează pe debitoare, iar suma de 62.339,09 lei, consemnată în extras, este confirmată de debitoare, prin semnarea şi ştampilarea documentului.

A arătată că din facturile fiscale cuprinse în extrasul de cont, debitoarea a efectuat plăţi parţiale.

Anterior promovării prezentei cereri de emitere a ordonanţei de plată a notificat-o pe debitoare, prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire, notificare ce constituie procedură prealabilă, potrivit art.1015 C.pr.civ.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.1014- 1025 Cod procedură civilă.

Creditoarea  a depus la dosar, în copii xerox: facturi (filele 8-44 dosar), anexa 1, anexa 2, anexa 3, extras de cont, contract de închiriere nr.133 din 15.06.2015 şi contract de închiriere înregistrat sub nbr.152 din 8.08.2014,  notificare, factură (fila 64 dosar), notă inventar, confirmare de primire (AR).

 Debitoarea nu a formulat întâmpinare și nu  a propus probe în apărare, deşi a fost citată cu această menţiune.

Prin sentinţa civilă nr.545/16 iunie 2016, Judecătoria T. M. a admis cererea creditoarei şi a obligat-o pe debitoare să plătească creditoarei, în termen de 20 de zile de la comunicare sau înmânarea ordonanţei, suma de 10226,31 lei, reprezentând debit neachitat.

Prin încheierea din camera de consiliu, din data de 01 iulie 2016, instanţa a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale din sentinţa civilă nr.545/16 iunie 2016, în sensul menţionării susţinerilor creditoarei, potrivit cărora şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, pe cale separată.

Împotriva ordonanţei, în termenul legal, creditoarea a formulat cerere în anulare, ce a fost înregistrată la Judecătoria T. M., sub nr.1730/329/2016, la data de 11 iulie 2016.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, deşi prin sentinţa civilă nr.545/26 iunie 2016, Judecătoria T. M. i-a admis cererea pentru emiterea ordonanţei de plată, suma consemnată în dispozitiv este de 10226,31 lei, ceea ce presupune o contradicţie, întrucât nu s-a folosit sintagma „admite în parte” cererea.

Totodată, în considerentele sentinţei civile, instanţa a făcut trimitere la toate facturile anexate cererii ei, respectiv atât la cele care vizează chiria, cât şi cele care vizează utilităţile furnizate şi neachitate (energie electrică, apă şi canalizare), facturi care totalizează un debit principal, în valoare de 62339,09 lei.

Faptul că instanţa s-a aflat în eroare cu privire la cuantumul sumei, reiese şi din lipsa unei motivări, în sensul respingerii diferenţei de sumă neacordată.

O altă critică vizează şi nepronunţarea instanţei pe capătul de cerere ce are ca obiect plata dobânzii legale penalizatoare.

Pentru aceste motive, creditoarea a solicitat admiterea cererii de anulare iar, pe fondul cauzei, emiterea unei ordonanţe de plată, conform cererii sale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.1014-1025 Cod procedură civilă.

A anexat cererii taxă judiciară de timbru.

Debitoarea nu a formulat întâmpinare.

Soluţionând cererea creditoarei, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art.1024 alin.2 teza a II_a Cod procedură civilă, cererea în anulare poate fi introdusă de creditor împotriva ordonanţei de plată, prevăzute la art.1024 alin.2 Cod procedură civilă, respectiv împotriva ordonanţei de plată admise în parte.

Potrivit petitului cererii de emitere a ordonanţei de plată, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 63297,96 lei, sumă reprezentând chirie şi utilităţi, şi a dobânzii legale penalizatoare, eferente debitului principal restant.

Instanţa de fond, deşi a admis cererea creditoarei, prin sentinţa civilă nr.545/16 iunie 2016, a obligat-o pe debitoare să plătească doar suma de 10226,31 lei, reprezentând chirie restantă, fără să se pronunţe şi asupra contravalorii utilităţilor.

Totodată, instanţa nu s-a pronunţat nici asupra capătului de cerere având ca obiect plata dobânzii penalizatoare, solicitată de creditoare, în cererea sa.

Pentru acest motiv, în temeiul art.1024 alin.2 Cod procedură civilă, instanţa va admite cererea în anulare, formulată de creditoare, şi va dispune anularea sentinţei civile nr.545/16 iunie 2016, pronunţate de Judecătoria T. M..

Rejudecând cauza, din înscrisurile anexate cererii formulate de creditoare, instanţa reţine că între SC E. SRL T. M. şi SC D. T. I. SRL s-au încheiat contractele de închiriere nr.151/08 august 2014, nr.152/08 august 2014, nr.133/15 iunie 2015 şi nr.155/29 iunie 2015, având ca obiect folosinţa terenului aferent localului „B. D.”.

Totodată, pentru funcţionarea localului, SC D. T. I. SRL a consumat energie electrică, apă şi a beneficiat şi de servicii de canalizare, facturate de Primăria Municipiului T. M., pentru SC E. SRL.

Conform extrasului de cont (filele 49-50 dosar 957/329/2016), la data de 29 februarie 2016, SC D. T. I. SRL figura în contabilitatea creditoarei SC E. SRL, cu un debit în valoare de 62339,09 lei, din care:

-48328,25 lei - energie electrică;

-3784,53 lei - apă şi canalizare;

-10226,31 lei – chirie.

Debitul principal, în sumă de 62339,09 lei şi consemnat în extrasul de cont, a fost confirmat de debitoare, prin aplicarea ştampilei şi prin semnătură.

Pentru neachitarea la termen a facturilor fiscale, emise pentru serviciile prestate, în temeiul art.5 din contractele încheiate de părţi, creditoarea a calculat majorări de întârziere, în cuantumul legal prevăzut pentru creanţe fiscale.

Până la data de 29 februarie 2016, potrivit extrasului de cont nr.40/29 februarie 2016, creditoarea a calculat următoarele majorări de întârziere pentru neplata facturilor la data scadenţei acestora:

-864,46 lei – majorări de întârziere aferente debitului ce reprezintă energie electrică;

-46,97 lei - majorări de întârziere aferente debitului ce reprezintă apă şi canalizare;

-47,44 lei - majorări de întârziere aferente debitului ce reprezintă chirie,

Astfel, la data de 29 februarie 2016, creanţa creditoarei se ridica la suma de 63297,96 lei reprezentând chirie, contravaloare utilităţi şi majorări de întârziere.

Potrivit art.1014 alin.1 Cod procedură civilă, procedura emiterii ordonanţei de plată se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile, constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori alt mod admis de lege.

Astfel, prin dispoziţiile legale menţionate, se instituie anumite condiţii de admisibilitate ale procedurii speciale a ordonanţiei de plată, şi anume: 1. existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile; 2. creanţa să izvorască dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris; 3. contractul, statutul, regulamentul sau alt act juridic izvor al creanţei  să fie constatat printr-un înscris însuşit de părţi, prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

În fine, a patra condiţie de admisibilitate a procedurii ordonanţei de plată constă în somarea prealabilă a debitorului, condiţie prevăzută de art.1015 alin.1 Cod procedură civilă.

Caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei se determină în conformitate cu prevederile art. 663 N.C.proc.civ., potrivit cărora: ,,(2) Creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu. (3) Creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată’’.

Cerinţele speciale de admisibilitate ale procedurii ordonanţei de plată trebuie întrunite în mod cumulativ.

Referitor la caracterul cert al creanţei, instanţa reţine că existenţa acesteia este neîndoelnică, rezultând din contractul încheiat între părţi şi din facturile anexate cererii creditoarei, în  sumă totală de 63297,96 lei.

Cu atât mai mult, debitoarea nu a depus întâmpinare faţă de cererea reclamantei, astfel încât instanţa apreciază atitudinea procesuală a acesteia, ca fiind o recunoaştere implicită a pretenţiilor creditoarei, potrivit art. 1019 N.C.proc.civ.

În ceea ce priveşte caracterul lichid al creanţei, cuantumul creanţei îndeplineşte această condiţie atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui. În cauză, instanţa constată caracterul lichid al creanţei, întrucât este determinat potrivit facturilor fiscale, depuse la dosar.

Creanţa creditoarei este exigibilă, întrucât aceasta reprezintă debit principal neachitat la data scadenţei şi majorâri de întârziere, calculate pentru neplata serviciilor prestate, până la data de 29 februarie 2016, dată anterioară formulării cereri de către creditoare (03 mai 2016).

Pentru considerentele expuse mai sus, instanţa apreciază că cererea creditoarei este întemeiată, motiv pentru care urmază să o admită.

Va anula  sentinţa civilă nr.545/16 iunie 2016, pronunţată de Judecătoria T. M., şi rejudecând cauza, va admite cererea formulată de creditoarea E. SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC D. T. I. SRL.

Va ordona debitoarei să plătească creditoarei, în termen de 20 de zile de la data comunicării ordonanţei, suma de 63297,96 lei, reprezentând chirie şi contravaloare utilităţi, şi majorări de întârziere (în cuantumul legal pentru creanţe fiscale), calculate de la data scadenţei fiecărei facturi şi până la data plăţii debitului.

Va lua act că îşi rezervă dreptul creditoarea de a solicita cheltuielile de judecată, pe cale separată.

Domenii speta

Spete similare