Fond funciar

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILA Nr. 865/2013

Şedinţa publică de la 03 Aprilie 2013

Obiectul cauzei:fond funciar

TRIBUNALUL

Asupra recursurilor civile de faţă ,

Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.06.2010 sub nr. dosar 1842/216/2010, astfel cum a fost completată prin cererea din 26.08.2010 (f.10) reclamanta S.C. C. DE A. F. S.A. a chemat în judecată pe pârâţii N. M. , Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş şi Comisia Locală de Fond Funciar Curtea de Argeş, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa: să constate nulitatea absolută parţială a Hotărârii Comisiei Judeţene Argeş nr. 123/26.10.2006, anexa 3, poziţia 22, cu privire la pârâta N. M.  pentru suprafaţa de 1,10 ha; să constate nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie nr. 76/10.07.2008; să constate nulitatea absolută a adeverinţei dreptului de proprietate nr. 13907/25.04.2007.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara unei suprafeţe de 21.869,74 mp, pentru care i-a fost atestat dreptul de proprietate în baza HG nr. 451/1994 prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 2320/27.09.1995, teren care a fost în posesia reclamantei înainte de anul 1989. Cu toate acestea, după aproape 10 ani de când terenul a devenit proprietatea reclamantei, intrând în circuitul civil, pârâtei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 1,1 ha în pct. Povarnă, fiind pusă în posesie pe un teren pentru care reclamanta deţine acte de proprietate. Reconstituirea dreptului de proprietate şi punerea în posesie pe un teren care nu s-a aflat niciodată la CAP şi nici la dispoziţia comisiei locale de fond funciar sunt nelegale, actele fiind lovite de nulitate absolută.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 8 din Legea nr. 18/1991, art. 2 din Legea nr. 1/2000, art. II şi III din Legea nr. 169/1997.

La data de 13.10.2010 pârâta N. M.  a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei.

În motivare s-a arătat că pârâta N. M. era îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1,10 ha teren în pct. „Povarna”, astfel că nu a fost validat un drept inexistent. Terenul a aparţinut soţului pârâtei, defunctul N.G., a figurat în registrul agricol şi a fost cooperativizat. În mod abuziv reclamanta a ocupat o parte din teren fără a avea vreun act legal al transferului proprietăţii de la CAP Argeşul. Reclamanta şi-a declarat proprietatea pe suprafeţe mai mari decât a avut S.C. F.  S.A. Curtea de Argeş. Punerea în posesie a pârâtei s-a făcut în baza unei hotărâri judecătoreşti. Susţinerea că acest teren nu s-a aflat la 1.01.1990 la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar Curtea de Argeş este nereală. Terenul a fost cooperativizat de la autorul N.G. iar de-a lungul timpului o parte a fost ocupat abuziv de S.C. F.  S.A.

Prin sentinţa civilă nr. .418 din data de 20 Martie 2012 pronunţată de  Judecatoria Curtea de Argeş s-a admis  în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. C. DE A. F. S.A. în contradictoriu cu pârâţii N. M. , COMISIA JUDEŢEANĂ ARGEŞ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR  şi COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEŞ .

S-au respins  capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale a Hotărârii Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş nr. 123/26.10.2006, anexa 3, poziţia 22, respectiv constatarea nulităţii absolute a adeverinţei nr. 13907/25.04.2007 emisă de Primăria Municipiului Curtea de Argeş.

S-a constatat  nulitatea absolută parţială a procesului-verbal de punere în posesie nr. 76/10.07.2008 întocmit de Comisia Locală de Fond Funciar Curtea de Argeş, în ce priveşte suprafaţa de 9.320 mp teren evidenţiată cu haşură de culoare roşie în planul de amplasament anexă la raportul de expertiză întocmit de expert M.L. (fila 153).

A fost obligată pârâta N. M. să plătească reclamantei 3.000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel s-a reţinut de prima instanţă că, prin Hotărârea Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş nr. 123/26.10.2006, anexa 3, poziţia 22 (f.71-76) s-a reconstituit pârâtei N. M.  suprafaţa de 1,10 ha teren agricol în pct. „Povarna”, de pe urma autorului N.G. (soţul defunct al pârâtei). Prin sentinţa civilă nr. 384/9.04.2008 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. 1662/216/2007, rămasă irevocabilă la data de 4.06.2008 prin nerecurare (f.39-40) a fost admisă acţiunea formulată de N. M.  în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond Funciar Curtea de Argeş şi drept consecinţă a fost obligată Comisia locală să o pună în posesie pe N. M.  cu suprafaţa de 11.537,48 mp teren situat în pct. „Povarnă” din intravilanul mun. Curtea de Argeş, astfel cum a fost identificat în schiţă de expertul P. I. . Ca urmare a acestei sentinţe, Comisia Locală de Fond Funciar Curtea de Argeş a întocmit procesul-verbal de punere în posesie nr. 76/10.07.2008 (f.41), prin care a pus-o în posesie pe N. M.  cu suprafaţa de 11437 mp teren în tarlaua 67.

Reclamanta S.C. C. DE A. F. S.A. a susţinut prin prezenta acţiune nelegalitatea reconstituirii dreptului de proprietate şi a punerii în posesie a pârâtei N. M. , invocând încălcarea dreptului său de proprietate. În susţinerea dreptului său de proprietate, reclamanta a depus la dosar copie de pe certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 2320 din 27.09.1995 (f.52) emis de Ministerul Industriilor în favoarea S.C. E. S.A. din Piteşti. Reclamanta S.C. C. DE A. F. S.A. a rezultat din divizarea S.C. E. S.A., preluând de la această societate o serie de active. Între activele preluate s-a numărat şi „depozitul final (manganizare Ţepeş Vodă) din str. Ţepeş Vodă, municipiul Curtea de Argeş, judeţul Argeş, cu suprafaţa totală de 21.876,67 mp”. Reclamanta S.C. C. DE A. F. S.A. a întocmit documentaţia cadastrală cu privire la acest imobil, înregistrată la O.C.P.I. Argeş sub nr. 4256/16.07.2007, nr. cadastral 3244, şi a înscris imobilul în cartea funciară a localităţii Curtea de Argeş nr. 5289. Imobilul a fost înscris în cartea funciară ca fiind compus din teren curţi construcţii cu o suprafaţă de 20352 mp şi patru construcţii situate pe acesta.

Pârâta N. M.  a susţinut că a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma soţului său defunct N.G., acesta la rândul său fiind beneficiarul unui act de partaj testamentar întocmit de tatăl său, N.H.I. , la data de 28.10.1947 (f.22). Instanţa reţine că în acest act de partaj testamentar, la punctul 6 se face menţiune despre suprafaţa de 11473 mp din pct. „Povarna”, care reprezintă cotitatea disponibilă a numitului N.H.I. , pe care o vor stăpâni după moartea sa copiii săi care îl vor ajuta şi întreţine şi vor cheltui cu înmormântarea sa. Rezultă că prin acest act de partaj testamentar numitul N.H.I.  nu i-a lăsat în mod expres fiului său N.G. suprafaţa de 11473 mp din pct. „Povarnă”, mun. Curtea de Argeş.

Pe de altă parte, instanţa a reţinut  că prin adresa nr. 11605/5.10.2010 emisă de Primăria Municipiului Curtea de Argeş (f.18) s-a comuN.t că în evidenţele agricole din perioada 1956-1958 a rezultat că N. H. I. , tatăl lui N.G., a figurat înscris în rolul agricol  cu o suprafaţă totală de 1,86 ha, din care: acasă – 0,10 ha; Bujdoiu – 0,62 ha; Povarna – 0,34 ha; Zăvoi – 0,80 ha. În perioada 1959-1963 numitul N.G. figurează cu rol agricol separat de cel al tatălui său, fiind înscris cu o suprafaţă totală de 0,42 ha, din care acasă – 0,12 ha, la Eleşteu – 0,26 ha şi la Linie 0,04 ha.

Prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert M.L. a fost identificată şi transpusă în schiţă suprafaţa de 20.352 mp din documentaţia cadastrală a reclamantei S.C. C. DE A. F. S.A., precum şi suprafaţa de 11.437 mp reprezentând terenul pentru care pârâta N. M.  a fost pusă în posesie cu procesul-verbal nr. 76/10.07.2008. Expertul a constatat că aceste terenuri se suprapun în limita unei suprafeţe de 9.320 mp, evidenţiată cu haşură de culoare roşie pe schiţă (f.153).

Expertul M.L. nu a avut elemente pe baza cărora să poată face o identificare a terenului din pct. „Povarna” menţI. at în actul de partaj voluntar din anul 1947, în acest act nefiind menţI. ate vecinătăţile terenului şi nefiind însoţit de o schiţă.

Expertul a precizat că anterior anului 1989 cât şi la data de 1.01.1990, terenul în litigiu în suprafaţă de 1,15 ha se afla în patrimoniul şi în posesia UFET Curtea de Argeş – Sucursală a IFET Piteşti. Terenul în litigiu nu s-a aflat la dispoziţia Comisiei de Fond Funciar, deoarece încă de la apariţia legii fondului funciar acesta făcea parte din suprafaţa de 21.870 mp teren aparţinând UFET Curtea de Argeş.

Având în vedere aspectele consemnate mai sus, instanţa a  reţinut  că pârâta N. M.  nu a făcut dovada faptului că prin actul de partaj testamentar din 1947 soţul său N.G. ar fi primit suprafaţa de circa 1,1 ha în pct. „Povarnă”. Mai mult, autorul N.H.I.  figura doar cu 0,34 ha teren în pct. „Povarnă”. Înainte de 1.01.1990, terenul nu s-a aflat în folosinţa CAP Argeşul, ci în patrimoniul UFET Curtea de Argeş. De asemenea, terenul în cauză nu s-a aflat la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar Curtea de Argeş, astfel încât aceasta să poată realiza în mod legal punerea în posesie a terenului în beneficiul pârâtei. De altfel, şi în considerentele sentinţei civile nr. 384/9.04.2008 a Judecătoriei Curtea de Argeş s-a reţinut că terenul de 11.537,48 mp din pct. Povarnă, identificat de expertul P. I. , face parte din suprafaţa de teren atribuită S.C. F.  S.A.

Pentru toate aceste considerente, instanţa a apreciat  că punerea în posesie a pârâtei N. M.  cu suprafaţa de 9.320 mp (pentru care există suprapunerea cu terenul reclamantei), prin procesul-verbal nr. 76/10.07.2008, s-a realizat în mod nelegal, în favoarea unei persoane care nu era îndreptăţită. În consecinţă, în baza art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, instanţa va constata nulitatea absolută parţială a procesului-verbal de punere în posesie nr. 76/10.07.2008 întocmit de Comisia Locală de Fond Funciar Curtea de Argeş, în ce priveşte suprafaţa de 9.320 mp teren evidenţiată cu haşură de culoare roşie în planul de amplasament anexă la raportul de expertiză întocmit de expert M.L. (fila 153).

Instanţa nu a constatat nulitatea absolută parţială a HCJ nr. 123/26.10.2006, anexa 3 poziţia 22, în ce priveşte validarea făcută pârâtei N. M. , deoarece această hotărâre nu poate fi atacată pe calea acţiunii în constatarea nulităţii prevăzută de art. III din Legea nr. 169/1997, ci pe calea plângerii formulate în condiţiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991. De asemenea, adeverinţa nr. 13907/25.04.2007 (f.70) prin care se atestă reconstituirea dreptului de proprietate prin HCJ nr. 123/2006, nu este susceptibilă de a forma obiectul unei acţiuni în constatarea nulităţii. Pentru aceste motive, instanţa va respinge capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale a Hotărârii Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş nr. 123/26.10.2006, anexa 3, poziţia 22, respectiv constatarea nulităţii absolute a adeverinţei nr. 13907/25.04.2007 emisă de Primăria Municipiului Curtea de Argeş.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs reclamanta SC C. DE A. F. SA şi de pârâtele N.M. şi  COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEŞ reprezentată prin primar D.N. , recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Argeş la data de 15.10.2012 sub nr. 1842/216/2010.

În recursul declarat de Comisia Locală de Fond Funciar Curtea de Argeş  se arată că instanţa prin sentinţa civilă nr. 383/2008 a admis  cererea petentei N. M.  şi a obligat Comisia Locală de Fond funciar Curtea de Argeş să o pună în posesie pe  petentă pe suprafaţa  de  11.537,488 mp teren situat în punctul  „Povarnă” aşa cum a  fost identificat  în schiţa din raportul de expertiză întocmit  în acea cauză.

Sentinţa civilă nr. 417/2012 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş a cărei  modificare o cer prin prezentul  recurs este nelegală şi netemeinică , întrucât instanţa  în mod greşit  a înţeles să analizeze  validarea , susţinând că pârâta nu a făcut dovada  faptului că prin actul de partaj  testamentar soţul său ar fi primit suprafaţa de 1,1 ha , în punctul  „Povarnă” şi că acesta figura doar cu suprafaţa de 0,34 ha .Instanţa  de fond nu avea dreptul să analizeze validarea  pârâtei N. M.  şi în mod greşit  a ignorat  dispozitivul sentinţei civile nr. 384/2008.Punerea  în posesie a  pârâtei N. M.  prin procesul verbal nr. 76/2008 s-a  realizat în mod legal , în baza unei sentinţe judecătoreşti , rămasă definitivă şi irevocabilă.

Prin hotărârea  ce se critică  ,se susţine în mod absurd de către  instanţă că punerea în posesie a pârâtei s-a făcut în mod nelegal pentru o persoană ce nu era îndreptăţită.

În primul motiv de recurs declarat de pârâta N. M. se arată că  sentinţa civilă nr. 417/20.03.2012 este dată cu aplicarea greşită a legii  în conformitate cu disp.art. 304 pct.9  C.pr.civ.  instanţa de fond reţinând  în mod greşit  că recurenta intimată nu era îndreptăţită la reconstituirea dreptului său de proprietate în calitate de moştenitoare a soţului său N. G.  pentru suprafaţa de 1,1 ha în pct. „Povarnă” .

Analiza  înscrisurilor depuse la dosar este greşită  . Astfel , în înscrisul aflat la fila 22 partea finală ,  care cuprinde partajul de ascendent în forma testamentară de la autorul  I.  H.  N. , se arată  la pct.6  că terenul  din pct. „Povarnă” cu o întindere totală de 11.681  mp ca fi stăpânit în parte de  moştenitorul  M.  I.  H.  N.  pentru suprafaţa de 208 mp , iar restul  de 11.473 mp care  reprezintă cotitatea disponibilă , va fi stăpânită  după decesul său de copii care vor ajuta  şi îl vor întreţine şi  vor cheltui  cu înmormântarea lui. Preluarea terenului din pct. „Povarnă” s-a  făcut prin cooperativizare şi SC F.  SA  nu a făcut sub  nici o formă dovada transferului legal al acestei suprafeţe de teren în folosinţa SC E. SA , astfel încât  să-l poată include în certificatul de atestare a dreptului de proprietate .

Nu s-a realizat nici o verificare  a situaţiei legale a terenului la 01.01.1990, astfel încât  instanţa să aprecieze asupra interesului intimatei  reclamante în promovarea  unei asemenea acţiuni .

În al doilea motiv de recurs  se arată că instanţa a încălcat disp.art.  304 pct.9 C.pr.civ. atunci când a obligat-o  pe recurenta  pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de  3000 lei ,deşi a admis cererea numai în parte.

În recursul declarat de pârâta SC C. DE A. F. SA consideră că  în mod greşit instanţa de fond a reţinut  că în cauză  sunt aplicabile  disp.art. 53 din Legea 18/1991, deşi cererea acesteia  a fost întemeiată pe disp.art.III din  Legea  169/1997, iar în funcţie de acest  aspect  trebuia să soluţioneze cererea  în limitele investirii .

În aceste condiţii ,reţinând că  pârâta nu a deţinut teren  în pct. „Povarnă” instanţa trebuia să constate nulitatea absolută a celor  două înscrisuri , respectiv HCJ nr. 123/2006 cât şi a adeverinţei nr. 13907/2007  pentru amplasamentul  „Povarnă” . Menţinerea punctului „Povarnă” în aceste acte de reconstituire este  contrară  dispoziţiilor legale la care a făcut referire .

În  plus,  stabilirea amplasamentului  intră în atribuţiile comisiei locale de fond funciar  care procedează  la punerea în posesie după reconstituirea dreptului generic pentru o anumită suprafaţă de teren.

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate văzând şi disp.art.  304 ind. 1 C.pr.civ. tribunalul constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente de fapt şi de drept :

Instanţa de fond prin sentinţa civilă recurată a admis în parte acţiunea în sensul că a constatat  doar nulitatea absolută parţială  a procesului verbal de punere în posesie nr. 76/10.07.2008  întocmit de  Comisia Locală de Fond Funciar Curtea de Argeş  în ceea ce priveşte suprafaţa de 9320 mp  evidenţiată  în raportul de expertiză  de expertul M.L. , respingând capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute a hotărârii Comisiei Judeţene  nr. 123/26.10.2006  anexa  3 poziţia 22, respectiv respingind cererea pentru  constatarea nulităţii absolute a adeverinţei nr.  13907/25.04.2007  emisă de primăria municipiului Curtea de Argeş  .

Această soluţie este legală şi temeinică

 Analizând mai întâi criticile formulate de pârâta N. M. faţă de faptul că  această critică priveste admiterea capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a procesului verbal de punere în posesie  considerăm că recursul acestei părţi este nefondat .

Într-adevăr, instanţa de fond a reţinut că  N. M.  nu a făcut dovada faptului că  prin actul de partaj testamentar  din anul 1947  soţul său, N.G.  ar fi primit suprafaţa de circa 1,1 ha în pct. „Povarnă”  , însă  tribunalul reţine  că recurenta intimată  a dovedit  prin actul de partaj de ascendent  în formă testamentară dreptul de proprietate  pentru suprafaţa de 1,1 ha  în pct „Povarnă”  de la autorul I. H.  N., însă  şi pentru motivele ce se vor arăta în continuare se impune menţinerea soluţiei privind  declararea nulităţii  procesului verbal de punere în posesie nr. 76/10.07.2008 şi astfel hotărârea instanţei  de fond nu apare ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Actul de partaj testamentar din anul 1947  cuprinde în partea finală  partajul de ascendent  în formă testamentară  de la autorul I.  H.  N.  şi se arată la pct.6 că terenul din pct. „Povarna” cu o întindere totală de  11,681 mp  va fi stăpânit în parte  de moştenitorul M.  I. H.  N.  pentru suprafaţa de 208 mp , iar restul de  11.473 mp  care reprezintă cotitatea disponibilă  va fi stăpânită după decesul său de copii care vor ajuta şi vor întreţine şi vor cheltui cu înmormântarea lui , iar totodată se mai prevede că „fiul meu Gavrilă care locuieşte  în casă cu mine , mă va întreţine cu cele  necesare”.

Aşadar,  este dovedită , pe de o parte , suprafaţa de 11.473 mp ca reprezentând proprietatea autorului I.  H.  N., acesta rezervându-şi uzufructul asupra  bunului , iar pe de altă parte  transferul nudei proprietăţi către  G. N. , cel care a locuit in casa cu autorul.

Prin urmare nu se poate reţine  că autorul  avea doar 0,34 ha în pct. Povarnă  având în vedere actul de partaj de ascendent depus în dovedirea dreptului de proprietate pentru terenul  de 1, 1 ha din punctul Povarna pentru care s-a facut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate in anul 2007 im baza Legii nr. 247/2005.

Criticile recurentei  N. M.  în ceea ce priveşte modalitatea în care s-a realizat transferul dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantei şi cu privire la îndreptăţirea acestei persoane juridice  la  emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate sunt nefondate,deoarece  astfel de apărări pot fi făcute  în litigiul ce are ca obiect  anularea acestui certificat de atestare a dreptului de proprietate , or instanţa de judecată este investită doar  cu cererea reclamantei  privind  nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie emis pârâtei, motivat de faptul că această persoană fizică nu ar fi îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate .

Nu se poate reţine că  intimata persoană fizică  nu ar fi avut la îndemână această acţiune în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate şi că  nu ar fi avut interes în  promovarea acestei cereri tocmai pentru că  procesul verbal de punere în posesie priveşte un teren  aflat în patrimoniul reclamantei  cu privire la care  recurenta N. M. invocă dreptul propriu de proprietate, iar pe de altă parte invocă  că terenul  pentru care s-a emis procesul verbal de punere în posesie  reprezintă vechiul său amplasament , or atâta vreme cât s-ar fi constatat că în mod nelegal  s-a emis certificat de atestare societăţii comerciale  ,acest teren  se afla la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar  şi putea face obiectul  punerii în posesie.

Desigur şi în procesul  având ca obiect revendicare ce presupune compararea  titlurilor de proprietate invocate de parti,  de principiu se analizează  îndreptăţirea părţilor  la reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate in favoarea societatii SC F. SA, însă instanţa de  faţă nu este investită cu litigiul având ca obiect revendicare.

Valorificarea dreptului de proprietate de către intimata N. M.  trebuie realizată în limitele prevăzute de lege  cu respectarea termenelor prevăzute de legile speciale  privind reconstituirea dreptului de proprietate,iar solicitarea  privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren de 1,1 ha în pct. Povarnă  este realizată în temeiul  Legii 247/2005, iar la momentul  emiterii hotărârii comisiei judeţene  pentru reconstituirea dreptului de proprietate cât şi la momentul  pronunţării instanţei de fond  asupra cererii pentru  obligarea comisiei locale  pentru punerea în posesie a reclamantei N. M. era deja eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate în favoarea SC F.  SA.

Acest aspect a fost recunoscut de reclamanta N. M. la momentul pronunţării sentinţei civile nr. 384/09.04.2008  de care  se prevalează în litigiul de faţă, iar expertul P. I. care a întocmit raportul de expertiză judiciară în acel litigiu  a arătat că  terenul face parte  din suprafaţa de 21.869,74 mp  ce a fost atribuită acestei societăţi în baza HG nr. 451/1994.pe de alta parte este lipsit de relevanta juridica  data intocmirii documentatiei cadastrale de catre SC F.  SA.

Prin Hotărârea Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş nr. 123/26.10.2006, anexa 3, poziţia 22  s-a reconstituit pârâtei N. M.  suprafaţa de 1,10 ha teren agricol în pct. „Povarna”, de pe urma autorului N.G. (soţul defunct al pârâtei).

 Prin sentinţa civilă nr. 384/9.04.2008 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. 1662/216/2007, rămasă irevocabilă la data de 4.06.2008 prin nerecurare  a fost admisă acţiunea formulată de N. M.  în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond Funciar Curtea de Argeş şi drept consecinţă a fost obligată Comisia locală să o pună în posesie pe N. M.  cu suprafaţa de 11.537,48 mp teren situat în pct. „Povarnă” din intravilanul mun. Curtea de Argeş, astfel cum a fost identificat în schiţă de expertul P. I. . Ca urmare a acestei sentinţe, Comisia Locală de Fond Funciar Curtea de Argeş a întocmit procesul-verbal de punere în posesie nr. 76/10.07.2008, prin care a pus-o în posesie pe N. M.  cu suprafaţa de 11437 mp teren în tarlaua 67 si cu privire la care instanta de fond in mod corect a declarat nulitatea acestuia.

Prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert M.L. a fost identificată şi transpusă în schiţă suprafaţa de 20.352 mp din documentaţia cadastrală a reclamantei S.C. C. DE A. F. S.A., precum şi suprafaţa de 11.437 mp reprezentând terenul pentru care pârâta N. M.  a fost pusă în posesie cu procesul-verbal nr. 76/10.07.2008, iar expertul cauzei  a constatat că aceste terenuri se suprapun în limita unei suprafeţe de 9.320 mp, evidenţiată cu haşură de culoare roşie pe schiţă prin raportul de expertiza.

Expertul a precizat că anterior anului 1989 cât şi la data de 1.01.1990, terenul în litigiu în suprafaţă de 1,15 ha se afla în patrimoniul şi în posesia UFET Curtea de Argeş – Sucursală a IFET Piteşti si totodata terenul în litigiu nu s-a aflat la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar, deoarece încă de la apariţia legii fondului funciar acesta făcea parte din suprafaţa de 21.870 mp teren aparţinând UFET Curtea de Argeş.

Tribunalul reţine că potrivit art. 8  din Legea 18/1991  stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor  care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate  sau constituirea acestui drept, ori terenul in cauza nu se afla la dispozitia comisiei locale de fond funciar si nu putea face obiectul punerii in posesie a piritei N. M. .

Potrivit art. 2  din Legea 1/2000  reconstituirea dreptului de proprietate  se face de regulă pe vechile amplasamente dacă acestea sunt libere, art. 3 alin.4 stabilind că în situaţia în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral  se vor acorda despăgubiri  pentru terenul neretrocedat în natură.

 Asadar punerea in posesie in mod gresit s-a dispus a se face in natura amplasamentul invederat de catre pirita N. M.  ca fiind vechiul sau amplasament,  la momentul punerii in posesie a piritei, cit si la data de 01.01.1990 nu era unul liber fiind aflat in patrimoniul societii comerciale, este adevarat la acel momnet doar cu drept de folosinta,  fiind ulterior emis certificat de atestare a dreptului de proprietate, iar totodata conform art. 20 din Legea 15/1990 bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sînt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobîndite cu alt titlu.

În ce priveşte sentinţa civilă nr.384/09.04.2008 a Judecătoriei  Curtea de Arges,  pronunţată în dosarul nr. 1662/216/2007, Tribunalul reţine că aceasta nu poate fi opusă reclamantei  ca autoritate de lucru judecat, întrucât nu a avut calitatea de parte.

Astfel atunci când o parte opune o hotărâre obţinută unui terţ, nu o poate face cu efectele autorităţii de lucru judecat, pentru că prin ipoteză, condiţia identităţii de părţi  nu este întrunită şi, ca atare, terţului nu i se poate pretinde să respecte rezultatul unei judecăţi la care nu a participat, ca şi cum ar fi fost parte la acele dezbateri. Totuşi trebuie subliniat  faptul că nu se poate impune terţilor obligativitatea efectelor hotărârii-respectarea, prin aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor instanţei şi nici lucrul judecat,  dar nu  înseamnă că actul jurisdicţI. al nu are nicio realitate şi nicio existenţă faţă de terţi. Hotărârea, creând o situaţie juridică nouă, va fi opusă terţului de către colitigant, cu această valoare, de mijloc de probă ce demonstrează existenţa unui element nou în ordinea juridică. Din punct de vedere al forţei probatorii, hotărârea va rămâne însă, într-un nou proces, la aprecierea suverană a judecătorului, care va statua atât asupra pertinenţei respectivei decizii în cauză, cât şi asupra  valorii ei de mijloc de probă, el nefiind legat de statuarea intervenită anterior, în procesul dintre alţi colitiganţi. Aceasta, în măsura în care terţul va combate cele stabilite în procesul la desfăşurarea căruia nu a participat, invocând apărări proprii şi pretinzând existenţa unui drept de natură să-l înlăture pe cel recunoscut în favoarea părţii, insa  prin probele administrate reclamanta u dovedit o situaţie contrară celei menţI. ată în respectiva sentinţă, respectivul faptul că la data de punerii in posesie prin emiterea procesului verbal de punere in posesie  terenul în litigiu nu se afla la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar, fiind în patrimoniul reclamantei.

Nefondata este si critica privind faptul ca reclamanta nu ar fi avut la indemina actiunea de fata, neavind interes in promovarea cererii ( la aceasta critica prin prisma interesului s-a raspuns anterior), iar pe de alta parte nu se poate cere nulitatea absoluta pentru ca interesul este unul individual.

Conform dispoziţiilor art. III al. 1 din Lg. nr. 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997,  iar  nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţionala pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţioneze area cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun. Totodata al 2 ind 1 prevede ca nulitatea absolută, în sensul prezentei legi, va putea fi invocată şi în litigiile în curs.

Critica ce priveste modalitatea de solutI. are a capatului accesoriu de cerere privind cheltuielile de judecata este nefondata.

 Instanta de fond a obligat pe pirita N. M.  la plata catre reclamanta a sumei de 3000 lei cheltuieli de judecata in fond, iar la baza acordarii cheltuielilor de judecata conform art. 274 C.pr civ sta culpa procesuala care apartine piritei, in favoarea acesteia fiind emis proces verbal de punere in posesie, iar in litigiul nr. 1662/216/2007comisia locala a avut calitatea de pirita, iar aceasta a fost obligata la emiterea procesului verbal de punere in posesie,act administrativ emis in baza acestei hotariri, desi reclamanta cunostea amplasamentul terenului si faptul ca acesta se afla in posesia societatii comerciale.

Referitor la hotarirea comisiei judetene aceasta nu a fost anulata, asadar aceasta pirita nu trebuie obligata la plata cheltuielilor de judecata, iar onorariul expertizei trebuie suportat in integralitate de pirita pentru ca prin expertiza s-a  procedat la identificarea terenului, ca si onorariul avocatului, iar fata de modalitatea de solutI. are a cauzei se impune suportarea in integralitate a cheltuielilor de judecata.

Recursul declarat de catre Comisia locala de fond funciar este nefondat.

 In principal criticile sunt comune cu cele formulate  de catre pirita N. M.  si care prin considerentele de fapt si de drept anterioare s-au gasit ca nefondate.

 Intr-adevar procesul-verbal de punere in posesie s-a emis in baza sentintei civile nr. 418/2012, iar instanta de judecata de fata raportat la obiectul litigiului poate sa  analize indreptatirea  piritei la reconstituirea dreptului de proprietate si la punerea in posesie pe amplasamentul menţionat in procesul-verbal de punere in posesie nr. 76/2008, prin raportare la prevederile dispoz. art.  III din Legea nr. 169/2007 si fata de efectele acestei sentinte civile fata de partea reclamanta aratate anterior acest recurs al comisiei locale se va respinge ca nefondat.

Recursul reclamantei SC  F.  SA este nefondat.

 Intr-adevar argumentele instantei de fond potrivit carora instanţa  de fond nu a constatat nulitatea absolută parţială a HCJ nr. 123/26.10.2006, anexa 3 poziţia 22, în ce priveşte validarea făcută pârâtei N. M., deoarece această hotărâre nu poate fi atacată pe calea acţiunii în constatarea nulităţii prevăzută de art. III din Legea nr. 169/1997, ci pe calea plângerii formulate în condiţiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 sunt nelegale, insa solutia de respingere a cererii privind anularea acestei hotariri si a adeverintei nr. 13907/25.04.2007  prin care se atestă reconstituirea dreptului de proprietate prin HCJ nr. 123/2006  este una corecta.

In  speta  temeiul de drept in baza caruia trebuie analizata cererea reclmantei este reprezentat de art. III  din Legea 169/1997, pe care reclamanta l-a indicat prin actiune, aceasta  justifica un interes legitim si propriu pentru a solicita declararea nulitatii actelor de reconstituire emise piritei, pentru ca reclamanta invoca si dovedeste dreptul de proprietate asupra terenului pentru care si pirita a fost pusa in posesie prin emiterea procesului verbal de punere in posesie, si de alfel chiar si aceasta recurenta sustine ca nu ar avea interes sa conteste intinderea dreptului piritei pentru terenul de 1 ha, insa stabilirea amplasamentului poate fi contestat.

 Rezulta asadar, ca nu se poate dispune anularea hotaririi comisiei judetene nr. 123/26.10.2006, anexa 3, poziţia 22  tocmai pentru ca aceasta nu stabileste in concret amplasamentul pentru care s-a realizat punerea in posesie prin procesul-verbal de punere in posesie, acesta fiind determinat prin acest proces verbal, iar adeverinta nr. 13907/25.04.2007 emisă de Primăria Municipiului Curtea de Argeş nu este susceptibilă de a forma obiectul unei acţiuni în constatarea nulităţii, tocmai pentru ca aceasta atesta o situatie de fapt in baza hotaririi comisiei judetene.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate  recursurile formulate de reclamanta SC C. DE A. F. SA şi de pârâtele N.M. şi  COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEŞ reprezentată prin primar D.N. , împotriva  sentinţei civile nr.418 din data de 20 Martie 2012 pronunţată de  Judecatoria Curtea de Argeş în dosarul nr.1842/216/2010, intimată-pârâtă fiind COMISIA JUDEŢEANĂ ARGEŞ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR REPREZENTATĂ PRIN PREFECT.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 03 Aprilie 2013.

OPINIE SEPARATĂ

Apreciez că se impunea respingerea recursului formulat de reclamanta SC F.  SA, admiterea recursului formulat de recurenta-intimată Comisia Locală de Fond Funciar Curtea de Argeş şi intimata N.M. şi modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii şi al capătului de cerere privind  nulitatea procesului-verbal nr.76/10.07.2008 pentru următoarele considerente:

În primul rând este de subliniat că este real că faţă de terţele persoane, hotărârile judecătoreşti sunt opozabile până la proba contrară, însă în situaţia în  care se invocă situaţii de fapt sau de drept care au fost avute în vedere de către instanţa judecătorească anterioară, nu mai pot fi repuse în discuţie aceste situaţii de fapt sau de drept întrucât s-ar încălca principiul stabilităţii juridice (în sens similar: CEDO, Androne împotriva României, hotărârea din 22 decembrie 2004, cererea nr.54062/00, publicată în M.Of.nr.875 din 29 septembrie 2005,paragraful 44). Prin urmare, în cazul în care se solicită anularea unui proces verbal de punere în posesie, emis în conformitate cu o hotărâre judecătorească, intrată în puterea lucrului judecat, prin care s-a stabilit cu exactitate amplasamentul, invocându-se aceeaşi situaţie de fapt reţinută de instanţa judecătorească anterioară, instanţa investită cu anularea procesului verbal de punere în posesie ar fi obligată să analizeze valabilitatea hotărârii judecătoreşti, ca act anterior procesului verbal de punere în posesie contestat, dispunând în consecinţă. Nefiind posibil a se reanaliza situaţia de fapt reţinută în aceste hotărâri, odată eliberat procesului verbal de punere în posesie, partea interesată poate solicita verificarea modalităţii de dobândire a terenului conceptat într-un astfel de proces verbal,  în cadrul unei acţiuni în revendicare. În al doilea rând este de arătat că existenţa certificatelor de atestare a dreptului de proprietate emise în favoarea unor societăţi comerciale conform art.20 din Legea nr.15/1990 nu constituie, în sine, un impediment la restituirea terenurilor în favoarea foştilor proprietari deposedaţi abuziv, întrucât statul trebuie să le recunoască acestora calitatea lor de proprietari urmând ca, apoi, raporturile patrimoniale între aceştia şi societatea comercială în cauză să urmeze regimul dreptului comun. Din analiza sistematică a legilor fondului funciar, sintagma „au fost atribuite legal altor persoane”  , prevăzută de art.2 din Legea nr.1/2000 se referă la respectarea, la atribuire, numai a dispoziţiilor din legile fondului funciar, aşa cum sugerează dispoziţiile art. II din Legea nr. 169/1997, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, ca şi dispoziţiile cuprinse în Titlul V articol unic pct. 3 din Legea nr. 247/2005, toate stabilind că nu se restituie, către foştii proprietari, terenurile care au fost atribuite altor persoane cu respectarea prevederilor legilor fondului funciar la data emiterii actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane – acte care nu sunt lovite de nulitate. În acest sens, cu privire la admisibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor care au făcut obiectul unor certificate de atestare a dreptului de proprietate, în practica constituţI. ală (Decizia Curţii ConstituţI. ale nr. 112/1995, publicată în M.Of. nr. 9 din 17 ianuarie 1996) s-a reţinut: „cât priveşte cuprinderea, în masa bunurilor ce au devenit obiect al dreptului de proprietate al societăţilor comerciale respective, a unor bunuri care anterior n-au intrat legal în proprietatea statului, chestiunea de a şti dacă, în considerarea reglementării legale din momentul respectiv, un anume bun a putut deveni proprietatea societăţii comerciale este de competenţa instanţei judecătoreşti. Examinând această problemă, instanţa va trebui să stabilească dacă, în regimul reglementărilor legale de la data dobândirii bunului, acesta a putut trece în proprietatea statului sau dacă, în lipsa unui titlu legal, o asemenea dobândire a proprietăţii n-a avut loc niciodată”. Aşadar, după reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea fostului proprietar deposedat, urmează ca pe calea unei acţiuni în revendicare să se compare actele de proprietate ale părţilor (ale fostului proprietar deposedat şi ale societăţii comerciale care a dobândit dreptul de proprietate în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate), urmându-se a da câştig de cauză părţii al cărui titlu este preferabil.

În speţă, prin sentinţa civilă nr. 384/9.04.2008 a Judecătoriei Curtea de Argeş , pronunţată în dosarul nr. 1662/216/2007, rămasă irevocabilă  prin nerecurare  la data de 4.06.2008 (f.27-dosar fond)  a fost admisă acţiunea formulată de N. M.  în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond Funciar Curtea de Argeş şi drept consecinţă a fost obligată Comisia locală să o pună în posesie pe N. M.  cu suprafaţa de 11.537,48 mp teren situat în pct. „Povarnă” din intravilanul mun. Curtea de Argeş, astfel cum a fost identificat în schiţă de expertul P. I.  (f.29-30, dosar fond). Ca urmare a acestei sentinţe, Comisia Locală de Fond Funciar Curtea de Argeş a întocmit procesul-verbal de punere în posesie nr. 76/10.07.2008 (f.31-dosar fond), prin care a pus-o în posesie pe N. M.  cu suprafaţa de 1, 1437 ha teren în tarlaua 67. Această suprafaţă a fost identificată cu albastru în schiţa anexă  a raportului de expertiză realizat de către experta M.L. (f.153-dosar fond), constatându-se că se suprapune cu suprafaţa deţinută de reclamanta SC F.  SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr.2320/27.09.1995 pentru suprafaţa de 9320 mp, identificată cu haşură de culoarea roşie în schiţa anexă a raportului de expertiză realizat de experta M.L. (f.153-dosar fond). Prin sentinţa civilă nr.384/9.04.2008 a Judecătoriei Curtea de Argeş , pronunţată în dosarul nr.1662/216/2007 s-a reţinut deja că suprafaţa de teren ce face obiectul litigiului face parte din suprafaţa de teren deţinută de SC F.  SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate, dar instanţa de judecată  a apreciat că se impunea punerea în posesie pe acest amplasament. Prin cererea reconvenţI. ală disjunsă formulată de SC F.  SA , în dosarul nr.167/216/2010, s-a precizat că se impune anularea procesului verbal de punere în posesie nr.76/2008 ca urmare a faptului că terenul nu se afla la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar Curtea de Argeş. Prin urmare, situaţia de fapt invocată în cererea în anulare a fost reţinută şi de instanţa de judecată , care a pronunţat sentinţa civilă nr. 384/9.04.2008, împrejurare în care nu mai putea fi reiterată cu prilejul cererii în constatare a nulităţii absolute a procesului verbal de punere în posesie, opunându-se principiul securităţii juridice, consacrat de jurisprudenţa CEDO.

Domenii speta

Spete similare