Obligaţie de a face

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ*

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINTA Nr. 569/2015

Şedinţa publică de la 09 Martie 2015

Obiectul cauzei:obligaţie de a face

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 27-09-2012, reclamanta SC S.  SRL a chemat în judecată pe pârâtul (...) , solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 900 euro, reprezentând contravaloare penalizare pentru întârziere la descărcare, a sumei de 2750 lei plus 720 euro, reprezentând amendă contravenţională, şi a sumei de 4040 euro,  reprezentând contravaloare penalizare pentru marfă deteriorată, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul său în funcţia de şofer, calitate în care a încălcat atribuţiile de serviciu ce îi reveneau, cauzând un prejudiciu angajatorului constând în sumele solicitate în cauză.

În drept au fost invocate disp. art. 254 şi urm. Codul muncii.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriu şi cu expertiză contabilă.

Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art.270 C.muncii.

La data de 29-04-2013, pârâtul a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, invocând în esenţă orice lipsă de vinovăţie în cauzarea prejudiciului cerut în cauză de angajator, solicitând totodată obligarea reclamantei la plata sumei de 1954 euro, reţinută nelegal din salariu de angajator, a contravalorii concediului de odihnă neefectuat în anii 2011 şi 2012, a drepturilor băneşti cuvenite pentru perioada 28.02.2011-31.05.2011, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reconvenţionale, pârâtul-reclamant a arătat că a fost angajatul reclamantei în funcţia de şofer, reclamanta neachitându-i însă toate drepturile băneşti cuvenite. De asemenea, angajatorul a reţinut sume din salariul său cu titlu de garanţie sau de prejudiciu.

În drept, s-au invocat disp.art.115- 119 C.pr.civ.

În dovedirea cererii reconvenţionale, pârâtul-reclamant a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, martori şi interogatoriu.

Cererea reconvenţională este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art.270 C.muncii.

Prin întâmpinarea la cererea reconvenţională depusă la dosar, reclamanta-pârâtă a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiate, arătând că a achitat salariatului său toate drepturile salariale, nereţinând sume din aceste drepturi.

În susţinerea întâmpinării, reclamanta-pârâtă a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriu şi martori.

Instanţa a încuviinţat şi administrat următoarele mijloace de probă: înscrisuri, interogatoriul părţilor, declaraţiile martorilor (...) şi (...) , precum şi raport de expertiză criminalistică întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Braşov.

La termenul de judecată din 2-03-2015, reclamanta-pârâtă a arătat că pretenţiile sale vizând contravaloarea amenzii contravenţionale au rămas fără obiect, întrucât procesul-verbal de aplicare a amenzii a fost anulat în instanţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Pârâtul-reclamant a fost angajatul societăţii reclamante în funcţia de conducător auto, potrivit contractul individual de muncă depus la dosar.

Din fişa postului, pe care pârâtul-reclamant a semnat-o, instanţa reţine că acesta avea obligaţia de a asista la încărcarea şi descărcarea mărfurilor transportate, astfel încât să se asigure securitatea mărfurilor şi să preîntâmpine deplasarea acestora, interzicându-se plecarea în cursă dacă încărcătura nu a fost legată. De asemenea, şoferul este direct răspunzător de lipsurile sau deteriorările apărute dacă nu a menţionat la încărcare observaţiile sale în scrisoarea de transport.

De asemenea, prin art.50 pct.35 din Regulamentul de ordine interioară de care pârâtul-reclamant a luat la cunoştinţă, semnând în acest sens, se prevede că şoferul va respecta durata normată stabilită pentru cursa respectivă, data şi ora de încărcare şi descărcare conform comenzii de transport, iar orice întârziere trebuie anunţată imediat firmei de transport.

Reclamanta-pârâtă susţine că pârâtul-reclamant a încălcat aceste obligaţii de serviciu, iar angajatorul a fost prejudiciat în mod direct.

Astfel, se invocă faptul că în urmei cursei efectuate de pârâtul-reclamant în perioada 25-29.08.2011, potrivit scrisorii de transport, s-a constatat la destinaţie că marfa a fost deteriorată, ca urmare, cum se menţionează în procesul-verbal întocmit (f.10), a neambalării corespunzătoare.

Deşi pârâtul-reclamant menţionează pe acest proces-verbal că nu a fost lăsat să asigure marfa la încărcare, se constată că aceste menţiuni nu au fost făcute şi pe scrisoarea de transport cu ocazia încărcării (f.9).

Or, efectuarea de menţiuni pe scrisoarea de transport era obligatorie nu numai ca obligaţie de serviciu prevăzută expres în fişa de post, dar şi pentru a se putea obţine de firma de transport despăgubirea sa în baza contractului de asigurare a mărfii ce se transportă.

Tocmai de aceea apărările pârâtului-reclamant privind înălţimea încărcăturii sunt fără relevanţă, căci ceea ce i se impută este fapta de neconsemnare în scrisoarea de transport a acestor observaţii, ceea ce ar fi dus cu adevărat la exonerarea de răspundere a transportatorului.

În consecinţă, paguba estimată potrivit facturii fiscale din 30-11-2011 (f.12) a fost suportată de reclamanta-pârâtă, fără se putea despăgubi în baza contractului de asigurare, astfel cum rezultă din răspunsul societăţii de asigurare (f.91-92).

Prin urmare, tribunalul constată că pârâtul-reclamant a cauzat reclamantei-pârâte, prin fapta sa culpabilă şi în legătură cu munca sa, o pagubă materială, fiind deci întrunite condiţiile angajării răspunderii patrimoniale a salariatului, prevăzute de art. 254 alin.1 C.muncii, urmând a obliga pârâtul-reclamant la plata sumei de 4039,81 euro, menţionate în factura fiscală, cu titlu de despăgubiri contractuale

Reclamanta-pârâtă solicită în cauză şi repararea pagubei pricinuite de pârâtul-reclamant în urma cursei din perioada 15-21.02.2012 efectuate de acesta, potrivit scrisorii de transport (f.17), ca urmare a nerespectării datei de descărcare.

Se susţine că data de descărcare ar fi fost 20.02.2012, însă pârâtul-reclamant a ajuns abia în data de 21.

Tribunalul reţine însă că potrivit contractului de transport încheiat pentru cursa respectivă, data de descărcare nu era fixă, ci era stabilită în intervalul 20-24.02.2012.

De asemenea, reclamanta-pârâtă nu a făcut dovada că a comunicat pârâtului-reclamant o dată fixă de ajungere la destinaţie, în contextul în care, potrivit fişei de post, şoferul avea obligaţia de a comunica firmei de transport locaţia sa în fiecare zi la ora 10 dimineaţă (f.58).

În consecinţă, instanţa reţine că în ce priveşte suma de 900 euro, reprezentând contravaloare penalizare pentru întârziere la descărcare, reclamanta-pârâtă nu a făcut dovada că pârâtul-reclamant a încălcat vreo sarcină de serviciu, respectiv că prin fapta acestui salariat s-a cauzat prejudiciul, având în vedere că nu s-a făcut proba că ceilalţi prepuşi ai reclamantei-pârâte, cu atribuţii în coordonarea transporturilor, au adus la cunoştinţă pârâtului-reclamant existenţa unei date fixe de descărcare.

Prin urmare, tribunalul va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere, reţinând că aceasta a respectat data de ajungere la destinaţie prevăzută în contractul de transport.

Analizând cererea reconvenţională, instanţa reţine că potrivit statelor de plată depuse la dosar, semnate de pârâtul-reclamant, acesta şi-a primit drepturile salariale, inclusiv indemnizaţia de concediu de odihnă aferentă anului 2011 (în luna septembrie-f.75).

În schimb, reclamanta-pârâtă nu a depus la dosar dovada compensării în bani la momentul încetării contractului individual de muncă a concediului de odihnă neefectuat pentru anul 2012.

De asemenea, nu se poate reţine nici afirmaţia pârâtului-reclamant, dar şi a martorului (...) , în sensul reţinerii unei garanţii din drepturile băneşti ale acestuia, având în vedere statele de plată.

Pârâtul-reclamant a invocat în cauză că, anterior încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă, s-au desfăşurat raporturi de muncă între părţi începând cu data de 28-02-2011.

Instanţa reţine că potrivit art.16 alin.1 din C.muncii, în forma în vigoare la data începerii raporturilor de muncă, contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, iar potrivit alineatului 2 al aceluiaşi articol, în situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.

Prin urmare, încheierea în formă scrisă a contractului de muncă nu transformă contractul de muncă într-un contract solemn, forma scrisă fiind reglementată la data respectivă în interesul părţilor ad probationem şi nu ad validitatem. Forma scrisă a contractului individual de muncă se impunea numai ca o condiţie de probă a existenţei unei relaţii contractuale între salariat şi angajator, iar lipsa formei scrise nu afecta valabilitatea contractului individual de muncă.

În cauză a fost făcută dovada, prin declaraţia martorului (...) , angajat al reclamantei-pârâte în perioada ianuarie-mai 2011, că pârâtul-reclamant l-a însoţit în două curse în luna martie 2011, iar la începutul lunii aprilie a efectuat singur curse în interesul societăţii, ceea ce conduce la concluzia că anterior părţile şi-au exprimat implicit consimţământul în vederea perfectării unui contract de muncă (chir în lipsa unei convenţii în formă scrisă) conform art.16 alin.2 din C.muncii, în forma aplicabilă la acel moment. În aceste condiţii, existenţa contractului dă naştere dreptului salariatului de a fi remunerat.

Având în vedere că ulterior a fost încheiat şi în formă scrisă contractul de muncă, în temeiul art.1203 C.civ. (din 1864), aplicabil în timp speţei, instanţa prezumă că prevederile contractuale au fost aceleaşi în toată perioada.

În consecinţă, cum angajatorul nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale şi pentru această perioadă, instanţa va obliga reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant drepturile salariale cuvenite pentru perioada martie-mai 2011, în cuantumul negociat prin contractului individual de muncă încheiat de părţi la data de 30.05.2011.

Pârâtul-reclamant a solicitat pe cale reconvenţională compensarea datoriilor reciproce ale părţilor.

Într-adevăr, conform art.1616-1617 N C.civ., datoriile reciproce se sting prin compensaţie până la concurenţa celei mai mici dintre ele, compensaţia operând de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile, indiferent de izvor.

Pentru aceste considerente, tribunalul va admite în parte atât acţiunea, cât şi cererea reconvenţională, dispunând compensarea datoriile reciproce ale parţilor, până la concurenţa celei mai mici dintre ele.

De asemenea, în temeiul art.453 alin.2 N C.pr.civ., instanţa va compensa cheltuielile de judecată efectuate de părţi în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta-pârâtă SC S.  SRL, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant (...) , Admite în parte cererea reconvenţională. Obligă pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 4039,81 euro, echivalent în lei la data plăţii, cu titlu de despăgubiri contractuale.

Obligă reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant contravaloarea concediului de odihnă neefectuat în anul 2012, în funcţie de perioada efectiv lucrată, precum şi drepturile salariale cuvenite pentru perioada martie-mai 2011, în cuantumul negociat prin contractului individual de muncă încheiat de părţi la data de 30.05.2011.

Compensează datoriile reciproce ale parţilor, până la concurenţa celei mai mici dintre ele. Compensează cheltuielile de judecată. Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9.03.2015, la Tribunalul Argeş, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

Domenii speta

Spete similare