Anulare proces verbal de contravenţie

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1776/2014

Şedinţa publică de la 25 Iunie 2014

Obiectul cauzei:anulare proces verbal de contravenţie

TRIBUNALUL

Asupra  recursului civil de faţă:

Constată că prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 23.01.2013 sub nr. 1559/280/2013, petentul (...) a contestat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER procesul - verbal de contravenţie seria (...) , solicitând anularea acestuia.

În motivare, petentul a arătat că în data de 19.01.2013, în timp ce conducea autoturismul marca  Audi Q 5 cu nr. de înmatriculare (...) în localitatea (...) , a fost oprit pentru control de către un echipaj de poliţie care i-a comunicat că a depăşit viteza în localitate, având 101 km/h.

Petentul a contestat viteza reţinuta, susţinând că acuzaţia este nefondată.

 A fost invocata jurisprudenţa Curţii Europeane a Drepturilor Omului susţinând că beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, iar sarcina probei revine intimatului.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe O.G. nr. 2/2001.

Conform art. 242 alin 2 C.pr.civ. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Anexat au fost depuse înscrisuri (f. 3-4).

La data de 10.06.2013 intimatul a formulat întâmpinare prin care a arătat că la 14.01.2013 petentul a fost depistat în timp ce conducea pe DN 7 pe raza localităţii (...) , jud. Argeş, autoturismul marca  Audi Q 5 cu nr. de înmatriculare (...) , circulând cu viteza de 101 km/h, depăşind cu 51 km/h viteza legală admisă pe acel sector de drum.

Procesul - verbal de contravenţie a fost în mod legal întocmit. Viteza a fost înregistrată de aparatul radar dotat cu aparatură de supraveghere video seria ROM 134 corespunzător buletinului de verificare metrologică ataşat, acesta fiind folosit în regim staţionar. Nu este un motiv de nulitate absolută faptul că procesul – verbal de contravenţie a fost încheiat pe formularul tip D1, fiind menţionată expres seria aparatului radar. 

Activitatea cu aparatul radar se desfăşoară zilnic pe două-trei schimburi, în baza unui grafic lunar, modificat în funcţie de evoluţia situaţiei operative şi care este document clasificat. Agenţii de poliţie sunt obligaţi să aibă la ei, pe durata executării serviciului, atestat de verificare metrologică a echipamentului şi atestatul de lucru cu aparatele radar, însă nu sunt obligaţi să le prezinte decât organelor de control abilitate.

Potrivit art. 109 alin. 2 şi 3 din OG 195/2002 constatarea contravenţiilor se poate face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate ori mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, iar procesul verbal se poate încheia şi în lipsa contravenientului după stabilirea identităţii conducătorului de vehicul fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.

In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoz. art. 115-118 C. pr. civ., HG 1391/2006, OG 195/2002, OG 2/2001.

Potrivit art. 242 alin. 2 C. pr. civ., s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Ataşat au fost depuse înscrisuri (f. 15-20) şi CD înregistrare (f. 24).

La data de 25.06.2013 petentul a depus note scrise prin care a invocat nulitatea absoluta a procesului - verbal de contravenţie pe motiv că a fost încheiat cu încălcarea art. 181 alin 1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, respectiv nu a fost încheiat pe formularul prevăzut în anexa 1D.

Fapta nu a fost descrisă corespunzător, iar viteza reţinuta este rezultatul unei erorii de înregistrare a aparatului radar. Trebuie avute în vedere dispoziţiile din NML nr. 021-05 din 2005 care prevăd o marja de eroare la înregistrare astfel încât nu există certitudinea că petentul ar fi avut viteza reţinuta în sarcina sa.

S-a solicitat în acest sens a i se recunoaşte prezumţia de nevinovăţie, iar situaţia îndoielnică îi profita acestuia (in dubio pro reo).

Prin sentinţa civilă nr. 8243/15.10.2013 pronunţată de Judecătoria Piteşti a fost admisă plângerea contravenţională formulată de petentul (...) , în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER.

A fost anulat procesul - verbal de contravenţie seria (...)  încheiat de intimat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin procesul - verbal de contravenţie seria (...)  încheiat de intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER (f. 3), petentul (...) a fost sancţionat cu amendă de 630 lei şi suspendarea exerciţiului dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârşirea faptei contravenţionale prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 şi sancţionată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice republicată, constând în aceea că la data de 19.01.2013, ora 14.15, pe DN 7, pe raza localităţii (...) , jud. Argeş, a condus auto marca Audi Q 5 cu nr. de înmatriculare (...) cu viteza de 101 Km/h în localitate, viteză înregistrată cu aparatul radar marca Rom seria 134, procedându-se şi la reţinerea permisului de conducere potrivit art. 111 din OUG 195/2002. 

Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de agentul constatator.

Verificând legalitatea procesului - verbal, s-a constatat că acesta cuprinde toate menţiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la faptul că procesul – verbal de contravenţie contestat nu a fost încheiat pe un formular tip 1D, aşa cum se prevede în art. 181 din HG 1391/2006, acest lucru nu atrage nulitatea actului constatator întrucât a fost menţionată expres seria aparatului radar utilizat şi nu s-a produs astfel nici o vătămare petentului sub acest aspect. Acest motiv nu este prev. sub sancţiunea nulităţii absolute potrivit art. 17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, iar petentul nu a făcut dovada vreunei vătămări suferite prin utilizarea altui tip de formular, drept pentru care reţine ca neîntemeiate aceste susţineri.

Fapta a fost descrisă în mod corespunzător de agentul constatator, cu respectarea art. 16 şi 17 din OG 2/2001, fiind indicată viteza cu care petentul a fost înregistrat cu aparatul radar.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal contravenţional, deşi OG 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului constatator, din economia art. 34 reiese că procesul-verbal de contravenţie este un mijloc de probă care face dovada situaţiei de fapt reţinute până la proba contrarie, instituind o prezumţie simplă de veridicitate. Potrivit Convenţiei  Europene Europene a Drepturilor Omului şi Jurisprudenţei Curţii Europene, ale căror principii sunt încorporate în dreptul intern conform art. 20 din Constituţie, răspunderea contravenţională este subsumată noţiunii de acuzaţie în materie penală având în vedere câmpul general de aplicare a normei şi proeminenţa caracterului represiv al sancţiunilor contravenţionale (Lauko c. Slovaciei). Prin urmare, se impune respectarea garanţiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, respectiv prezumţia de nevinovăţie şi sarcina probei.

Din înscrisurile depuse la dosar de către intimat reiese că pentru înregistrarea vitezei de deplasare a petentului a fost folosit în regim staţionar aparatul radar marca Rom seria 134, care a fost verificat metrologic potrivit buletinului de verificare nr. 0120492 din data de 04.05.2012 (f. 15), iar operatorul radar este atestat pentru efectuarea activităţilor de supraveghere cu acest tip de dispozitiv (f. 16-17).

În dovedirea vitezei de deplasare reţinute în sarcina petentului, intimatul a depus trei planşe foto (f. 18-20) şi înregistrare video (f. 24). Conform planşei de la fila 19, la ora 15.26.11, viteza T (target) este de 100 Km/h, iar viteza L (lock) este 101 Km/h, iar potrivit planşei de la fila 20, la ora 15.26.14, viteza T (target) este de 82 Km/h, iar viteza L (lock) este 101 Km/h.

Vizualizând înregistrarea video (CD f. 24), cea mai mare viteză înregistrată este la momentul 15.26.11 şi este T 100 Km/h, având ulterior un curs descrescent.

În ce priveşte marja de eroare, potrivit Normei de metrologie legală NML 021 – 05, în art. 3.1.1 lit. b şi  c, pentru măsurarea vitezei, în condiţii normale de trafic, pentru cinemometrele  care funcţionează atât în regim staţionar cât şi în regim de deplasare, eroarea tolerată este de ± 3% din valoarea convenţional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h când aparatul este folosit în regim staţionar.

Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului nu se opune instituirii unor prezumţii de fapt sau de drept atâta timp cât nu se aduce atingere dreptului la apărare şi se poate face proba contrară de către contestator (Salabiaku c. Franţei). În speţă însă, având în vedere natura contravenţiei reţinute, petentul se află în imposibilitatea absolută şi obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul – verbal de contravenţie, astfel încât, întrucât nu s-a făcut dovada dincolo de orice îndoială că petentul avea viteza de 101 Km/h în localitate, instanţa va da eficienţă prezumţiei de nevinovăţie potrivit art. 6 paragraf. 2 din Convenţia EDO, în acest sens avându-se în vedere faptul că potrivit înregistrării video viteza maximă cu care este înregistrat petentul este de 100 Km/h, iar nu 101 Km/h, nefiind întrunite elementele constitutive ale contravenţiei sancţionate prin art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 care sancţionează depăşirea vitezei legale cu peste 50 Km/h. În caz contrar s-ar aduce atingere substanţei înseşi a dreptului la apărare al petentului, acesta neavând posibilitatea obiectivă de a dovedi contrariul.

Împotriva sentinţei civile nr. 8243/15.10.2013 pronunţată de Judecătoria Piteşti a declarat recurs Inspectoratul de Politie al Judetului Arges, criticând-o pentru considerentul că, în mod greşit a fost admisă plângerea contravenţională, în condiţiile în care procesul verbal se bucură de prezumţia relativă de adevăr, din probele administrate rezultă că petentul s-a deplasat cu o viteză de 101 km/h în localitate, iar fapta săvârşită are un grad de pericol social ridicat.

Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare în data de 20.06.2014, prin care a solicitat respingerea recursului  formulat ca nefondat.

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate precum şi faţă de dispoziţiile art.3041 Cod pr.civilă, tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte condiţiile de formă  ale întocmirii procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, tribunalul constată că petentul nu a înţeles să declare cale de atac cu privire la soluţia instanţei de fond referitoare la împrejurarea că procesul verbal a fost legal întocmit,  motiv pentru care dezlegarea  dată de prima instanţă cu privire la acest aspect  a intrat în puterea de lucru judecat.

Având în vedere că din ansamblul materialului probator administrat în faţa primei instanţe şi a instanţei de recurs, reiese că petentul se face vinovat de săvârşirea faptei contravenţionale reţinute în sarcina sa, în condiţiile în care  acesta a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare (...) în localitatea (...) , cu o viteză de 101 km/h , fiind  înregistrat cu această viteză prin intermediul aparatului radar (planşele fotografice de la f.18-.20 dosar  fond şi 7-10 dosar recurs, înregistrarea video, contrar celor reţinute de prima instanţă, menţionând aceeaşi viteză cea vizualizată în planşele fotografice de 101 km/h, aceasta reprezentând viteza maximă pe care aparatul radar a măsurat-o pentru autovehiculul ţintă), verificat metrologic, cum nu se poate stabili cu certitudine  în momentul măsurării vitezei de deplasare a autoturismului petentului, că aparatul de tip cinemometru a măsurat cu eroare această viteză, conform art.3.1.1. lit.c din NML 021-05, sau că acesta a fost în sens  pozitiv sau negativ, tribunalul constată că în mod greşit instanţa de fond a dispus anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei şi exonerarea petentului de măsurările dispuse prin acesta.

În ceea ce priveşte prezumţia de nevinovăţie invocată de petent şi prevăzută de  art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, tribunalul reţine că din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, nu se poate susţine de către petent că nu a fost respectat, în cazul concret, acest principiu, faţă de împrejurarea că i s-a acordat posibilitatea acestuia să-şi pregătească apărarea, să propună probele pe care le solicită în dovedirea susţinerilor sale, iar preşedintele completului de judecată nu a plecat de la ideea preconcepută că petentul a comis fapta atribuită (cauza Anghel c.României).

Aspectul că, în principiu, prezumţia de nevinovăţie poartă şi asupra sarcinii probei, în sensul că aceasta ar reveni intimatei, iar îndoiala profită persoanei acuzate, nu este de natură ca simpla invocare a acestuia să conducă, automat, la admiterea contestaţiei formulate şi la anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că regula inversării sarcinii probei nu are un caracter absolut, aceasta neopunându-se instituirii unor prezumţii de fapt şi de drept, atâta timp cât se ţine cont de gravitatea consecinţelor ce pot decurge pentru acuzat şi nu se aduce atingere drepturilor apărării (Hot. Salabiaku c. Franţei).

Având în vedere că un agent al statului a constatat în mod personal fapta săvârşită de petent, încheind în acest sens un proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, aspect necontestat de către acesta, reţinând că planşele fotografice confirmă săvârşirea faptei de către petent,  în condiţiile în care din ansamblul materialului probator nu reiese o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de acesta, petentul neînţelegând să administreze nicio probă în dovedirea susţinerilor sale, iar sancţiunea aplicată acestuia nu este de o gravitate ridicată (amendă contravenţională în cuantum minim şi suspendarea dreptului de a conduce autoturismul), instanţa apreciază că în mod corect s-a constatat că acesta se face vinovat de fapta contravenţională reţinută în sarcina sa.

Reţinând astfel  existenţa faptei contravenţionale şi vinovăţia petentului, constatând că sancţiunea contravenţională a fost corect individualizată, în condiţiile în care nu se poate aprecia că, la modul general, conducerea unui autoturism cu o viteză de peste 101 km/h pe raza unei localităţi , reprezintă o faptă de o gravitate redusă, fiind  de neacceptat ca o persoană care deţine carnet de conducere  să încalce cu bună ştiinţă  reguli de circulaţie,  menite să garanteze  viaţa şi sănătatea persoanelor  şi buna desfăşurare a traficului rutier, cum petentul nu se află la prima încălcare  a dispoziţiilor legale din  materie contravenţională conform cazierului contravenţional anexat, tribunalul , potrivit art.312 Cod pr.civilă va admite recursul formulat de intimat, va modifica sentinţa nr. 8243/15.10.2013 pronunţată de Judecătoria Piteşti, în sensul că va respinge plângerea contravenţională formulată de petent împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria (...)  ca neîntemeiată.

Faţă de soluţia pronunţată, în conformitate cu dispoziţiile art.274 Cod pr.civilă va respinge cererea de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de recurentul-intimat  Inspectoratul de Politie al Judetului Arges împotriva  sentinţei civile nr. 8243/15.10.2013 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 1559/280/2013, în contradictoriu cu intimatul-petent (...) .

Modifică sentinţa civilă nr. 8243/15.10.2013 pronunţată de Judecătoria Piteşti, în sensul că respinge plângerea contravenţională ca neîntemeiată.

Respinge cererea intimatului pentru acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 Iunie 2014.

Domenii speta

Spete similare