Recalculare pensie

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 573/2012

Şedinţa publică de la 07 Mai 2012

Obiectul cauzei:recalculare pensie

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 13-12-2010, contestatorul F.A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Cluj, contestaţie împotriva deciziei nr. ... .

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că a ieşi la pensie pentru limită de vârstă în anul 1991, iar în anul 2005 a transferat la Bucureşti dosarul său de pensie, până în anul 2009 când a fost transferat la Piteşti. În acelaşi an i s-a redus pensia cu 150 lei, iar lunar i se reţin 400 lei, bani pe care Casa de Pensii Bucureşti consideră că i-a încasat necuvenit. A mai precizat contestatorul că nu are nicio vină în recalcularea pensiei, urmând a i se restitui drepturile astfel cum erau până în 2009.

În dovedirea cererii, neîntemeiate în drept, contestatorul a ataşat înscrisuri.

Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art.157 din Legea nr.263/2010.

Prin sentinţa civilă nr. 1737/2011, Tribunalul Cluj a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Prin cererea depusă la dosar la data de 7-12-2011, reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că a solicitat restituirea sumelor de bani reţinute, precum şi revenirea la cuantumul pensiei avute anterior reţinerilor.

Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr. …. din 28-03-1991 a Comisiei Judeţene de Pensii Cluj, iar prin decizia din 22-09-2003 a CJP Cluj drepturile de pensie i-au fost recalculate în temeiul Legii nr.19/2000, reţinându-se un punctaj mediu anual de 1.13024, majorat apoi la 1.47275, prin decizia din 21-12-2005, ca urmare a aplicării OUG nr.4/2005.

După transferarea dosarului de pensie la Bucureşti, prin decizia nr. … din 18-10-2006 a CJP Sector 6, punctajul mediu anual determinat pentru reclamant a fost majorat la 1.72300.

La baza acestor decizii, astfel cum se menţionează şi în cuprinsul acestora, nu a stat vreo cerere din partea reclamantului, ci documentaţia existentă în arhiva casei teritoriale de pensii.

Tot în baza aceleiaşi documentaţii aflate în arhiva casei, prin deciziile nr. ...  din 24-11-2009 emise de CJP Sector 6 punctajul mediu anual determinat pentru reclamant a fost diminuat la 1.56411, începând cu data de 1-07-2005.

Din compararea buletinelor de calcul ce fac parte din aceste decizii contradictorii, instanţa reţine că motivul pentru care a fost modificat punctajul a fost constatarea unor erori de calcul.

În consecinţă, CJP Sector 6 a emis decizia nr....  din 26-11-2009 prin care i se reţine reclamantului un debit în sumă de 4369 lei.

Ulterior, prin transferarea dosarului de pensie al reclamantului la CJP Argeş şi apoi la CJP Cluj, s-a menţinut punctajul stabilit prin deciziile CJP Sector 6 din 24-11-2009, respectiv de 1.56411.

Decizia contestată prin cererea introductivă reprezintă doar actul prin care CJP Cluj preia în plată drepturile de pensie ale reclamantului, neoperând nicio modificare cu privire la cuantumul acesteia.

Tribunalul apreciază însă, faţă de cererea precizatoare formulată de reclamant, că acesta înţelege să conteste modul de recalculare a drepturilor sale de pensie în sensul diminuării.

Prin urmare, întrucât din dosarul reclamantului, transmis în copie de CJP Cluj, rezultă că acestuia nu i-a fost comunicată nicio decizie de pensie, în temeiul art.84 C.pr.civ., instanţa apreciază că voinţa reală a părţii este de a contesta acea decizie prin care i-a fost stabilit un punctaj diminuat, respectiv decizia nr....  din 24-11-2009 a CJP Sector 6.

Analizând buletinul de calcul ce face parte din această decizie, instanţa reţine că drepturile de pensie ale reclamantului au fost corect stabilite, prin luarea în calcul a veniturilor realizate de acesta, astfel cum sunt evidenţiate în actele din dosarul de pensie, respectiv în carnetul său de muncă, transcris în fişa de pensie.

În consecinţă, tribunalul reţine că decizia de revizuire a drepturilor de pensie ale reclamantului a fost legal emisă, în temeiul art.89 alin.1 din Legea nr.19/2000, privind revizuirea în situaţia în care se constată erori în stabilirea şi în plata drepturilor de pensie, fiind emisă şi cu respectarea prevederilor art.2 şi 4 din OUG nr.4/2005.

Totodată instanţa constată că la baza acestei revizuiri în defavoarea reclamantului nu a stat niciun element nou, ci doar s-a constatat din oficiu că s-au făcut erori de calcul în privinţa stabilirii drepturilor de pensie ale acestuia. 

Prin urmare, reclamantul nu are nicio vină în faptul că iniţial casa de pensii competentă i-a calculat şi plătit drepturi de pensie mai mari decât cele legal cuvenite, în cauză fiind incidentă culpa acesteia din urmă.

Cu toate acestea, reclamantul este ţinut să restituie suma de 4369 lei, faţă de disp.art. 187 din Legea nr.19/2000, aplicabile deciziei de debit, potrivit cărora sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripţie de 3 ani.

Instanţa apreciază însă că această dispoziţie legală poate aduce atingere unui drept fundamental al omului, respectiv dreptului la proprietate, în raport de conţinutul acestui drept, astfel cum este circumstanţiat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Întrucât Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a fost ratificată de către România prin Legea nr.30/1994, instanţa are obligaţia de a asigura aplicarea prioritară a acesteia, în temeiul art.20 alin.2 din Constituţia României, în situaţia în care în procesul de aplicare a legii interne s-ar aduce atingere unor drepturi sau libertăţi fundamentale apărate de Convenţie.

Deşi Convenţia nu constituie lege internă stricto sensu, normele internaţionale de consacrare a drepturilor omului reprezentând doar un standard minimal, un nivel de la care statele, prin sistemele lor juridice naţionale, nu se pot abate printr-o protecţie inferioară a drepturilor omului, în caz de conflict între normele juridice internaţionale privind drepturile omului şi dreptul român, nu se va aplica principiul ierarhiei juridice şi nici principiul succesiunii în timp, ci se va aplica norma cea mai favorabilă pentru drepturile omului.

Pentru aceste motive, tribunalul apreciază că are obligaţia de a verifica la speţă dacă reclamantului i s-a încălcat dreptul la proprietate, astfel cum este acesta apărat de CEDO prin jurisprudenţa sa.

În acest sens, instanţa reţine că, potrivit art.32 din Convenţie, competenţa Curţii acoperă toate problemele privind interpretarea şi aplicarea convenţiei şi a protocoalelor sale, jurisprudenţa acesteia având aceeaşi forţă juridică şi formând un bloc de convenţionalitate cu prevederile Convenţiei.

În acest context, instanţa reaminteşte principiile generale de aplicare a articolul 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, privind dreptul de proprietate, astfel cum sunt acestea reliefate de CEDO în jurisprudenţa sa în materie, în special în cea care are în vedere pensiile şi asigurările sociale.

Sub acest aspect, tribunalul apreciază că hotărârea CEDO din 1/03/2010 dată în cauza Moskal c. Poloniei (disponibilă pe site-ul oficial al Curţii, cererea nr.10373/05, netradusă) vizează aceleaşi circumstanţe ca în situaţia de faţă, putând fi aplicată mutatis mutandis speţei reclamantului.

Astfel, în cauza menţionată, Curtea reţine că principiile aplicării articolul 1 din Protocolul nr.1 sunt aceleaşi şi în situaţia asigurărilor sociale. În concret, articolul 1 din Protocolul nr.1 nu garantează dreptul de a dobândi o proprietate, şi nici nu impune nicio restricţie statelor părţi la Convenţie, acestea dispunând de o largă marjă de apreciere privind reglementarea politicii lor sociale. Dacă însă un stat are o legislaţie în vigoare care prevede plata de drept a unui beneficiu social, condiţionată sau nu de plata contribuţiilor, acea legislaţie trebuie considerată ca generând un interes de proprietate, care se încadrează în sfera de aplicare a articolului 1 din Protocolul nr.1, pentru persoanele ce îndeplinesc cerinţele legii (a se vedea Stec şi alţii c. Marii Britanii, nr.65731/01 şi 65900/01, § 54).

Simplul fapt că un drept de proprietate este supus revocării în anumite circumstanţe, nu îl împiedică a fi o posesie în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1, cel puţin până este revocat (Beyeler c. Italiei, nr.33202/96, § 105).

Pe de altă parte, în cazul în care dreptul la un anume beneficiu economic este supus unei condiţii de valabilitate, iar acesta este pierdut ca urmare a neîndeplinirii condiţiei, acest drept nu poate fi considerat o posesie în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1 (a se vedea Prinţul Hans-Adam al II-lea de Liechtenstein împotriva Germaniei, nr. 42527/98, § 82-83, şi Rasmussen c. Poloniei, nr. 38886/05 , § 71).

Aplicând aceste principii la cazul de faţă, instanţa reţine că reclamantul deţine un bun în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1, respectiv un interes de proprietate, generat de evaluarea favorabilă a dosarului său anexat la cererea de pensie, care a fost depusă cu bună credinţă la casa de pensii, partea beneficiind de pensia astfel calculată de la 1-07-2005 până la 24-11-2009.

Or, recalcularea drepturilor de pensie prin decizia din 24-11-2009 şi diminuarea acestora constituie o retragere a beneficiului acordat, măsura urmând a fi analizată ca o ingerinţă în paşnica folosinţă a bunurilor.

Astfel, Curtea reiterează în cauza Moskal c. Poloniei faptul că prima cerinţă şi cea mai importantă a articolului 1 din Protocolul nr.1 este aceea ca orice ingerinţă a unei autorităţi publice în folosinţa paşnică a bunurilor să fie legală (a se vedea Fostul Rege al Greciei şi alţii c. Greciei, nr. 25701/94,  § 79 şi 82). A doua cerinţă este ca privarea de proprietate, în sensul celei de-a doua teze, să fie în interesul public şi să urmărească un scop legitim, iar mijloacele folosite să fie rezonabil proporţionale cu scopul urmărit (a se vedea, printre altele, Jahn şi alţii c. Germaniei, nr.46720/99, 72203/01 şi 72552/01, § 81-94).

În plus, trebuie respectat şi principiul „bunei guvernări”, care presupune ca în situaţia în care o problemă de interes general este în joc, autorităţile publice să acţioneze în timp util, într-un mod adecvat şi cu consecvenţă (a se vedea Beyeler, citată mai sus, § 120, şi Megadat.com SRL c. Moldovei, nr.21151/04, § 72).

De asemenea, rezonabilul echilibru ce trebuie păstrat între interesele publice şi cele particulare nu va fi atins în situaţia în care persoana în cauză poartă o povară individuală excesivă (a se vedea Sporrong şi Lonnroth împotriva Suediei, § 69-74, şi  c. României, § 78).

Aplicând aceste principii la speţă, tribunalul reţine că primele două cerinţe impuse de articolului 1 din Protocolul nr.1 cu privire la justificarea ingerinţei din perspectiva respectării dreptului de proprietate sunt îndeplinite, respectiv ingerinţa este legală, întrucât este reglementată de Legea nr.19/2000, şi urmăreşte un scop legitim, de utilitate publică, acela, ca şi în cauză analizată de CEDO, de a corecta o greşeală a unei autorităţi publice, respectiv a casei teritoriale de pensii, pentru a se asigura că finanţele publice nu suportă sarcini excesive (Moskal c. Poloniei, § 62-63).

În privinţa raportului de proporţionalitate ce trebuie păstrat între cerinţele de interes general ale publicului şi cerinţele de protecţie a drepturilor fundamentale ale individului, Curtea aminteşte că, în ciuda marjei de apreciere acordate statului, trebuie totuşi, în exercitarea puterii sale de control, să stabilească dacă echilibrul necesar a fost păstrat în raport cu dreptul reclamantului de proprietate (a se vedea Rosinski c. Poloniei, nr. 17373/02, § 78). Cerinţa realizării acestui echilibru se reflectă în structura întregului articolul 1 din Protocolul 1 la Convenţie, prin urmare, inclusiv în teza a doua, care trebuie să fie citită în lumina principiului general enunţat în prima teză. În concret, trebuie să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit prin măsura de privare a unei persoane de bunurile sale (a se vedea Pressos Compania Naviera SA şi alţii c. Belgiei, § 38, şi Fostul rege al Greciei şi alţii, § 89).

Astfel, echilibrul care trebuie menţinut între cerinţele de interes general ale comunităţii şi cerinţele respectării drepturilor fundamentale ale omului este răsturnat în cazul în care persoana în cauză a trebuit să suporte o „povară disproporţionată” (a se vedea, printre multe altele, Sfântele Mănăstiri c. Greciei, § 70-71).

În cauza de faţă, ca şi în speţa analizată de Curte, autoritatea publică, respectiv casa de pensii, nu a justificat măsura în discuţie prin necesitatea de a realiza economii la bugetul de asigurări sociale, ci prin aceea că s-a urmărit în principal asigurarea concordanţei dintre situaţia beneficiarului şi dispoziţiile legale aplicabile.

De asemenea, tribunalul reţine că reclamantul a depus cu bună credinţă dosarul său de pensie, primind pensia ca urmare a deciziei favorabile a pârâtei.

De remarcat este şi faptul că deşi descoperirea erorii făcute de Casa de pensii a întârziat o perioadă destul de îndelungată (2005-2009), odată emisă decizia de diminuare a drepturilor, aceasta a fost imediat pusă în executare, iar sumele achitate necuvenit recuperate.

Procedând astfel, autoritatea publică a încălcat principiul bunei guvernări ce trebuie avut în vedere în materia dreptului de proprietatea, neîndeplinindu-şi obligaţia de acţiona într-un termen util şi de o manieră corespunzătoare (Moskal c. Poloniei, § 72).

Deşi principiul îndreptării erorilor cauzate de autorităţile publice, inclusiv în situaţia în care acestea au la bază culpa lor, este unul general recunoscut într-un stat de drept, echilibrul necesar între interesele publice şi cele individuale trebuie respectat oricând, neputându-se impune persoanei o sarcină excesivă (Moskal c. Poloniei, § 73).

În situaţia reclamantului, tribunalul reţine că acesta a trebuit să suporte, pe lângă diminuarea cuantumului pensiei cu suma de 150 lei, şi plata unei rate lunare de 372 lei, în vederea achitării debitului reţinut în sarcina sa prin decizia nr....  din 26-11-2009.

Instanţa apreciază că această reducere a veniturilor, cu mai bine de 40%, chiar dacă limitată în timp, a dus la crearea unor prejudicii materiale şi morale semnificative, reliefate şi de reclamant prin înscrisul depus la dosar (f.4).

Astfel, acesta a subliniat faptul că această măsură a diminuării drepturilor sale de pensie, dincolo de orice vină a sa, i-a creat supărare, insomnii şi angoasă, dat fiind şi vârsta sa înaintată, precum şi bolile inerente acesteia.

Pe lângă aceste daune morale, a căror existenţă instanţa o poate prezuma, tribunalul are în vedere şi contextul socio-economic din România, caracterizat printr-o creştere a costului vieţii într-un ritm mai alert decât indexarea cuantumului pensiilor.

Contrapunând „povara” suportată de reclamant cu scopul urmărit, acela de a se sigura  concordanţa dintre situaţia beneficiarului şi dispoziţiile legale, instanţa apreciază că în situaţia concretă a reclamantului nu s-a păstrat un raport de proporţionalitate rezonabil şi just între cerinţele de interes general ale publicului şi cerinţele de protecţie a drepturilor fundamentale individuale, reclamantul suportând o sarcină excesivă faţă de scopul urmărit, fiind deci încălcat art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la CEDO.

Prin urmare, instanţa va înlătura de la aplicare art.187 din Legea nr. 19/2000 în situaţia concretă a reclamantului, cu consecinţă anulării deciziei de debit, nr. ...  din 26-11-2009 emisă de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, Casa Locală de Pensii Sector 6, şi a repunerii părţilor în situaţia anterioară actului. 

Pentru aceste considerente, constatând că decizia de recalculare a pensiei reclamantului, nr.... /24-11-2009 a CJP Sector 6, a fost legal emisă, tribunalul va admite în parte acţiunea şi va obliga pârâta să restituie numai sumele de bani reţinute cu titlu de debit în baza deciziei anulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul F. A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII CLUJ, cu sediul în Cluj Napoca, str. George Coşbuc, nr.2, judeţul Cluj.

Anulează decizia nr. ...  din 26-11-2009 emisă de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, Casa Locală de Pensii Sector 6. Obligă pârâta să restituie sumele de bani reţinute cu titlu de debit în baza deciziei anulate.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7-05-2012, la Tribunalul Argeş – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

Domenii speta

Spete similare