Conducerea unui vehicul neînmatriculat, conducerea unui vehicul fără permis de conducere,vătămare corporală din culpă

Sentinţă penală 2315 din 11.11.2016


Obiect –  săvârşirea infracţiunilor de conducerea unui vehicul neînmatriculat,  prevăzută de art. 334 al. 1 Cod penal, conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal, vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 196 alin. 2 Cod și părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia, prevăzută de art. 338 alin. 1 Cod penal.

Cuprins pe materii : Drept penal. Conducerea unui vehicul neînmatriculat. Conducerea unui vehicul fără permis de conducere. Vătămare corporală din culpă. Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia. Concurs de infracțiuni. Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Index alfabetic :

-Infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice.

-Concurs de infracțiuni.

-Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

-Procedura în cazul recunoaşterii învinuirii

Rezumat hotărâre  :

 Instanţa de fond a reţinut în sarcina inculpatului M.V. că, în data de 28.11.2015, în jurul orelor 19:00, a condus autovehiculul tip motocicletă marca Piaggio, serie sasiu ....... pe drumurile publice din loc. Izvoarele com. Slobozia Conachi, jud. Galaţi, fără a fi înmatriculat şi fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, lovind persoana vătămată P. Ş. producându-i astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 100-120 zile de îngrijiri medicale şi părăsind imediat locul producerii accidentului, fiind găsit de organele de poliţie la domiciliu.

Din probele administrate a rezultat că în data de 28.11.2015, în jurul orelor 17:30, lucrătorii Biroului Poliţiei Rutiere au fost sesizaţi prin SNAU 112 cu privire la faptul că, pe Drumul comunal 255 în sat Izvoarele, com. Slobozia Conachi, s-a produs un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a unei persoane, iar autorul a părăsit locul faptei. Organele de poliţie au găsit la faţa locului, în apropierea imobilului cu nr. 266, un motociclu marca Piaggio, de culoare gri, fără a avea montate plăcuţe de înmatriculare, acesta fiind căzut  pe partea dreaptă a sensului de mers, dinspre DJ 251 spre DN 255, şi care prezenta avarii.

Cu ocazia audierii, martorul T. I. C. a declarat că, în timp ce conducea autoturismul personal pe DJ 255, în loc. Izvoarele, la un moment dat, la lumina farurilor, pe acostamentul străzii, a observat căzut un motociclu, iar în faţa acestuia, o persoană accidentată. A oprit şi a mai observat încă o persoană căzută şi accidentată. S-a deplasat la prima persoană, mai în vârstă, constatând că prezintă leziuni destul de grave solicitând unei persoane dintr-o locuinţă apropiată, o pătură pentru a acoperi pe cel căzut, întrucât afară ploua torenţial. Martorul mai declară că „în acel moment a constatat că cea de-a doua persoană de sex masculin dispăruse de la faţa locului”. A apelat SNAU 112 solicitând intervenţia ambulanţei şi a organelor de poliţie, rămânând şi asistând şi la efectuarea cercetării la faţa locului (fila 47 dosar UP).

Audiat fiind, martorul Z. N. a declarat că nu are cunoştinţă de modalitatea în care s-a produs accidentul, dar recunoaşte motociclul ca aparţinând inculpatului M. V., întrucât l-a văzut de mai multe ori conducându-l pe străzile din comună. (fila 48 dosar UP)

În aceste condiţii, organele de poliţie s-au deplasat la locuinţa inculpatului M. V., acesta fiind găsit în pat. Potrivit procesului verbal aflat la fila 12 dosar UP, inculpatul prezenta o plagă în regiunea capului şi mai multe escoriaţii despre care inculpatul a relatat că au fost produse prin cădere de pe motoscuter. Din discuţiile cu membrii familiei, a reieşit faptul că inculpatul a plecat în cursul zilei cu motociclul dar s-a întors acasă fără acesta şi nu cunosc alte detalii. Inculpatul a fost condus la locul producerii accidentului, ocazie cu care şi-a recunoscut bunul, fiind testat şi cu aparatul alcooltest, rezultând o alcoolemie de 0,50 mg/l în aer respirat.  (fila 22). Potrivit buletinului de analiză medicală toxicologică nr. 1657/29.11.2015, inculpatul prezenta o alcoolemie de 0,50 g‰ la prima probă, respectiv 0,30 g‰, la cea de-a doua. (fila 26 dosar UP)

Date fiind leziunile pe care le prezenta, inculpatul a fost transportat la Spitalul de Urgenţă Sf. Ap. Andrei Galaţi.

Cu ocazia audierii în calitate de suspect, M. V. a declarat că în ziua respectivă s-a deplasat cu motociclul la locuinţa unui consătean pentru a-l ajuta la diferite treburi gospodăreşti, ocazie cu care a consumat mai multe pahare de vin. Spre seară, în jurul orelor 17,30, cu toate că băuse, ploua torenţial, era întuneric şi nu poseda permis de conducere, s-a urcat pe motociclu conducând spre domiciliu, moment în care a surprins şi a accidentat o persoană. Inculpatul mai declară că a plecat spre domiciliu, lăsând vehiculul la faţa locului, întrucât s-a speriat. Potrivit susţinerilor inculpatului, acesta ar fi dobândit cu mai mulţi ani în urmă un atestat pentru a conduce motoscutere, dar, deşi cunoştea că între timp , legea impune permis de conducere şi pentru acest tip de vehicule, nu a făcut demersuri pentru a-l obţine. Cu privire la motociclu, mai afirmă că în momentul achiziţionării i-a fost înmânată cartea de identitate în care era menţionat nr. BE05885 dar fără plăcuţe de înmatriculare.

Potrivit verificărilor efectuate de organele de poliţie, inculpatul M. V. nu este posesor de permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule (fila 40), iar motociclul respectiv, are o capacitate cilindrică de 153 cm3,  a fost înmatriculat cu nr. BE05885 pe teritoriul statului italian, însă este radiat din circulaţie din data de 26.10.2011.(fila 37).

Cu ocazia audierii, persoana vătămată P. Ş., a declarat faptul că în seara respectivă se deplasa spre domiciliu, pe acostament, în sens opus cu vehiculele care circulau dinspre DN 25. La un moment dat a simţit o lovitură din partea spate dreaptă, a fost trântit pe carosabil, şi-a pierdut cunoştinţa revenindu-şi abia la spital. (fila 33-34). Persoana vătămată a depus la dosarul cauzei un certificat medico legal din care rezultă că leziunile produse prin lovire şi proiectare de către un motociclu aflat în mişcare necesită un nr. de 100-120 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicaţii.

Inculpatul și-a menținut poziția procesuală de recunoaștere a faptei și în fața instanței, solicitând ca cercetarea judecătorească să se desfășoare în procedura abreviată a recunoașterii vinovăției.

În drept, fapta inculpatului M. V., care, în data de 28.11.2015, în jurul orelor 19,  a condus autovehiculul tip motocicletă marca Piaggio, serie sasiu ....... pe drumurile publice din loc. Izvoarele com. Slobozia Conachi, jud. Galaţi, fără a fi înmatriculat şi fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, lovind persoana vătămată P. Ş. producându-i astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 100-120 zile de îngrijiri medicale şi părăsind imediat locul producerii accidentului, fiind găsit de organele de poliţie la domiciliu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de conducerea unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal, conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal,vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 2 Cod penal, părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia, prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, instanţa constată că faptele pentru care a fost trimis în judecată există, au fost săvârşite de inculpat şi constituie infracţiuni în sensul art. 15 Cod penal, astfel încât în baza art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală, urmează să dispună condamnarea inculpatului, la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege pentru fiecare infracţiune.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată, instanţa, având în vedere şi dispoziţiile art. 74 Cod penal, va ţine seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

Instanța nu va reține dispozițiile art. 75 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 76 Codul penal, pentru coborârea pedepsei aplicate sub minimul special, neexistând suficiente date în acest sens.

Va avea însă în vedere că inculpatul se află la primul contact cu legea penală (conform fișei de cazier judiciar), a recunoscut săvârșirea faptei în fața organelor de urmărire penală şi a instanţei, este integrat în societate, este căsătorit, are studii medii, este sudor de profesie.

Instanţa reţine însă faptul că inculpatul i-a cauzat persoanei vătămate leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr foarte mare de zile de îngrijiri medicale.

Raportat la aceste aspecte, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege, însă peste acesta (minim redus cu o treime datorită aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală) pentru fiecare infracţiune săvârşită, va fi în măsură să conducă la reeducarea şi sancţionarea inculpatului. 

În consecință, în temeiul art. 396 alin. 2 Cod proc. pen., în referire la art. 334 alin. 1 Cod pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, instanţa va condamna pe inculpatul M. V. la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul neînmatriculat (faptă din 28.11.2015).

În temeiul art. 396 alin. 2 Cod proc. pen., în referire la art. 335 alin. 1 Cod pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, va condamna pe inculpatul M. V. la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (faptă din 28.11.2015).

În temeiul art. 396 alin. 2 Cod proc. pen., în referire la art. 196 alin. 2 Cod pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, va condamna pe inculpatul M. V. la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (faptă din 28.11.2015).

În temeiul art. 396 alin. 2 Cod proc. pen., în referire la art. 338 alin. 1 Cod pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, va condamna pe inculpatul M. V. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia, prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal (faptă din 28.11.2015).

În temeiul art. 38 alin. 1 şi 2, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, instanţa va contopi pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final inculpatul M. V.urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei principale, având în vedere situaţia de fapt reţinută, dar şi persoana inculpatului – integrat în societate, instanţa apreciază că scopul şi funcţiile pedepsei ce va fi aplicată acestuia în prezenta cauză, pot fi atinse şi fără privarea sa efectivă de libertate.

În acest sens, instanţa consideră că pentru a evita contagiunea criminală care există într-un loc de detenţie, şi, mai ales, pentru a stimula eforturile de autoeducare şi de responsabilizare a inculpatului, având în vedere toate circumstanţele personale ale acestuia, deja indicate de instanţă, este necesară suspendarea executării pedepsei. Astfel, instanţa concluzionează din datele existente în cauză că accidentul rutier în discuţie trebuie privit ca un incident izolat în viaţa inculpatului. Aşadar, este adevărat că rezultatul acestui incident a fost grav şi că acesta a afectat grav viaţa şi integritatea persoanei vătămate, însă nu există vreo dovadă la dosarul cauzei din care să reiasă că inculpatul ar avea o atitudine constantă de nerespectare a regulilor de circulaţie pe drumurile publice.

Prin urmare, ţinând cont de persoana inculpatului, instanţa consideră că  pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta, care îl va determina să conştientizeze gravitatea acţiunilor acestuia, îl va responsabiliza în sensul respectării prevederilor legale şi, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârşi infracţiuni.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 91 Cod penal, se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanţa consideră că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentinţă fiind de 2 ani şi 10 luni închisoare, iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor, astfel încât instanţa are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate. 

Faţă de aceste considerente, în baza art. 91 Cod penal, va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va stabili un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, instanța va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galați, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

De asemenea, în baza art. 93 alin. 2 Cod penal, instanța va impune inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să execute următoarea obligaţie:

a)să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de probaţiune Galaţi sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Slobozia Conachi sau a Şcolii Gimnaziale nr. 1, Com. Slobozia Conachi, Jud. Galaţi, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, sub coordonarea Serviciului de Probațiune Galați.

În baza art. 91 alin. 4 Cod penal va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, respectiv că în situația în care pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța va revoca suspendarea și va dispune executarea efectivă a pedepsei, cu privare de libertate. Aceeași consecință o atrage și săvârșirea de către condamnat a unei noi infracțiuni, în termenul de supraveghere.

Instanța apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoare cu executare efectivă, astfel cum a solicitat reprezentantul Ministerului Public, nu este proporțională cu circumstanțele reale concrete de săvârșire a faptei, precum și cu circumstanțele personale ale inculpatului, acesta este integrat în societate, a conştientizat gravitatea faptelor comise, astfel încât scopul şi funcţiile pedepsei ce va fi aplicată acestuia în prezenta cauză, pot fi atinse şi fără privarea sa efectivă de libertate.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, instanţa va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul M. V., în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Latura civilă:

În ceea ce priveşte acţiunile civile exercitate de părţile civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sfântul Apostol Andrei şi P. Ş., instanţa reţine că, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului, se impune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prev. de art. 25 Cod proc.pen., cu referire la art. 1357 Cod civ. Potrivit art. 1357 alin (1) C.civ.,  „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.” Astfel pentru a atrage răspunderea civilă delictuală este necesar a fi întrunite cumulativ condiţiile :- existenţa unei fapte ilicite; fapta să fie săvârşită cu vinovăţie; fapta să fi produs un prejudiciu, cert, determinat sau determinabil şi care să nu fi fost reparat; să existe legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

În speţă, fapta ilicită există (respectiv infracţiunea prev. de art. 196 alin (2) Cod pen.) şi este săvârşită cu vinovăţie, sub forma culpei, astfel cum s-a stabilit prin sentinţa de condamnare.

Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi modul de săvârşire a faptei şi conţinutul ei.

Aşadar, instanţa reţine că în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile legale care să atragă răspunderea civilă delictuală a inculpatului.

Referitor la angajarea răspunderii civile a părţii responsabile civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, instanţa reţine că potrivit art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, Fondul se constituie ca asociaţie, persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, în conformitate cu prevederile legale referitoare la asociaţii şi fundaţii, ale prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia, în scopul “de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă: - vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligaţia să încheie o astfel de asigurare”.

În conformitate cu Decizia nr.3/2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 866 din 23 decembrie 2010, „în procesul penal, Fondul de protecţie a victimelor străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente şi poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate”.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că legislaţia comunitară reglementează asigurarea de răspundere civilă auto şi controlul obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi în Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009, prin care au fost codificate: Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto şi introducerea obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi, a doua Directivă 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislaţiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, a treia Directivă a Consiliului 90/232/CEE din 14 mai 1990 privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 mai 2000 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă auto şi de modificare a directivelor 73/239/CEE şi 88/357/CEE ale Consiliului (a patra directivă privind asigurarea auto) şi Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 de modificare a directivelor 72/166/CEE, 84/5/CEE, 88/357/CEE şi 90/232/CEE şi a Directivei 2000/26/CE.

Cap. 4 din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto şi controlul obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi (versiunea codificată) stabileşte regulile referitoare la despăgubirea pentru prejudiciile cauzate de un vehicul neidentificat sau de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinită obligaţia de asigurare.

Art. 10 din cap. 4 al Directivei 2009/103/CE, consacrat "organismului responsabil cu despăgubirea", stabileşte în alin. (1) paragraful 1 că "fiecare stat membru instituie sau autorizează un organism responsabil cu despăgubirea, cel puţin în limitele obligaţiei de asigurare, a pagubelor materiale sau a vătămărilor corporale cauzate de un vehicul neidentificat sau de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinită obligaţia de asigurare", iar în alin. (1) paragraful 2 teza finală că "statele membre nu pot autoriza organismul să condiţioneze plata despăgubirii de dovedirea de către victimă, într-un fel sau altul, a incapacităţii sau refuzului persoanei responsabile de a plăti".

În îndeplinirea obligaţiei de transpunere în dreptul intern a prevederilor cuprinse în directivele privind asigurarea de răspundere civilă auto şi controlul obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi, prin dispoziţiile art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, a fost reglementat Fondul de protecţie a victimelor străzii - "organism responsabil cu despăgubirea", în sensul art.10 din Directiva 2009/103/CE.

Scopul constituirii Fondului de protecţie a victimelor străzii este acela de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă autovehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligaţia să încheie o astfel de asigurare.

Normele privind Fondul de protecţie a victimelor străzii, adoptate în temeiul Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, cu modificările ulterioare, prevăd: în art. 3 alin. (1), că Fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării; în art. 3 alin. (3), că în cazul în care pentru vehiculul care a provocat accidentul nu a fost îndeplinită obligaţia de a încheia asigurarea R.C.A., "Fondul acordă persoanelor prejudiciate despăgubiri atât pentru daune materiale, cât şi pentru vătămări corporale sau decese"; iar în art. 3 alin. (4) teza I, că "Fondul intervine ca garant pentru respectarea obligaţiei de despăgubire fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuţiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului".

Aceleaşi norme reglementează, în acord cu art. 10 din Directiva 2009/103/CE, procedura prin care Fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, pe baza unei cereri de despăgubire - procedură ce constituie regula în materia despăgubirii persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, provocate fie de un vehicul neidentificat, fie de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinită obligaţia de asigurare.

Nici legislaţia comunitară, nici dreptul intern nu exclud însă posibilitatea valorificării drepturilor persoanelor păgubite prin accidente de vehicule în raport cu Fondul de protecţie a victimelor străzii pe calea acţiunii în justiţie. În acest caz, Normele privind Fondul de protecţie a victimelor străzii prevăd: în art. 11 alin. (1), că drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se exercită împotriva Fondului; în art. 11 alin. (2), că "persoanele prejudiciate care au înaintat acţiune în justiţie împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătoreşti", Fondul având "legitimare procesuală pasivă, în calitate de garant al obligaţiei de despăgubire, în limitele şi în condiţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare"; iar în art. 13 teza I, că "după plata despăgubirilor, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate".

Atât dispoziţiile legislaţiei comunitare, cât şi dispoziţiile dreptului intern stabilesc aşadar reguli speciale conform cărora Fondul de protecţie a victimelor străzii acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule. În cadrul acestor reguli se disting cele referitoare la valorificarea drepturilor persoanelor păgubite pe calea acţiunii în justiţie, potrivit cărora: drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se exercită împotriva Fondului; persoanele prejudiciate care au înaintat acţiune în justiţie împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătoreşti; Fondul are legitimare procesuală pasivă, în calitate de garant al obligaţiei de despăgubire, fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuţiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului; iar după plata despăgubirilor, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate.

În ipoteza în care accidentul a fost provocat de un vehicul ce nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, drepturile persoanei păgubite pot fi valorificate prin exercitarea acţiunii civile alăturate acţiunii penale în cadrul procesului penal.

Or, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale normelor adoptate în temeiul acestei legi, Fondul de protecţie a victimelor străzii este persoana chemată să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului, autor al accidentului, în ipoteza în care vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule şi, în consecinţă, în această ipoteză, Fondul are calitatea de parte responsabilă civilmente.

Răspunderea civilă a Fondului de protecţie a victimelor străzii, ca parte responsabilă civilmente, este însă guvernată de regulile speciale cuprinse în dispoziţiile Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale normelor adoptate în temeiul acesteia, dispoziţii care transpun legislaţia comunitară, urmăresc obiectivul înscris în preambulul Directivei 2009/103/CE ca victima să nu rămână nedespăgubită în cazul în care vehiculul care a provocat accidentul nu este asigurat (pct. 14) şi pornesc de la ideea, reflectată în preambulul aceleiaşi directive, că, în cazul unui accident cauzat de un vehicul neasigurat, organismul care despăgubeşte victimele accidentelor cauzate de vehicule neasigurate are o poziţie mai bună decât victima la intentarea unei acţiuni împotriva părţii responsabile (pct. 18). În acest sens, Normele privind Fondul de protecţie a victimelor străzii stabilesc, în art. 11 alin. (1) şi (2), că drepturile persoanelor prejudiciate se exercită împotriva Fondului şi că aceste persoane vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătoreşti, iar în art. 13 că, după plata despăgubirilor, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate, persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului având obligaţia să ramburseze Fondului despăgubirile plătite. Normele invocate conduc la concluzia că Fondul va putea fi obligat, singur, la plata despăgubirilor, iar după plata acestora se va subroga în drepturile persoanelor prejudiciate, îndreptându-se împotriva inculpatului, autor al accidentului, pentru recuperarea despăgubirilor achitate.

Prin urmare, soluţionând acţiunea civilă alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, instanţa de judecată, prin hotărâre judecătorească, va putea obliga Fondul, singur, iar nu în solidar cu inculpatul, autor al accidentului, la plata despăgubirilor pentru prejudiciile produse prin accident, în ipoteza în care vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

În aprecierea instanţei în noţiunea de despăgubiri sunt incluse şi cheltuielile judiciare efectuate de părţi.

Instanţa constată că Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sfântul Apostol Andrei Galaţi s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 12.579,83 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale persoanei vătămate P. Ş. în perioada 28.11.2015 – 28.12.2015 şi cu suma de 1308,11 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale inculpatului M. V. în perioada 28.11.2015-02.12.2015.

În continuare, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 313 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, potrivit cu care “persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale”. Raportat la aceste dispoziţii legale, instanţa constată că potrivit înscrisurilor depuse (filele 65-66 dosar u.p.), Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sfântul Apostol Andrei Galaţi are dreptul de a primi contravaloarea cheltuielilor ocazionate de asistenţa medicală acordată victimei.

În consecinţă, în baza art. 397 alin.1 rap. la art.19, art. 25 alin.1 Cod procedură penală, art.251 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, coroborat cu art. 313 alin.1 din Legea nr.95/2006, instanţa va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sfântul Apostol Andrei Galaţi.

Va obliga partea responsabilă civilmente FONDUL DE PROTECŢIE A VICTIMELOR STRĂZII la plata sumei de 12.579,83 lei reprezentând despăgubiri materiale către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sfântul Apostol Andrei Galaţi.

Se constată de asemenea că în cauză a formulat cerere de constituire de parte civilă persoana vătămată P. Ş, care a solicitat 3000 lei daune materiale, 200.000 lei daune morale. De asemenea, persoana vătămată solicitat şi cheltuieli de judecată în cuantum de 3000 lei, reprezentând onorariu avocat ales.

Sub aspectul laturii civile au fost administrate proba cu înscrisuri şi proba cu martori.

Cu privire la daunele morale solicitate de către partea civilă, instanţa consideră ca acestea reprezintă satisfacţii echitabile destinate a compensa material suferinţele fizice şi psihice ale părţii civile, urmare a faptei ilicite a inculpatului, şi că orice suferinţă fizică presupune şi o suferinţă psihică, ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial. Cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate, acestea nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanţei. Conform jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la modul şi aprecierea daunelor morale, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral sunt avute în vedere o serie de criterii: consecinţele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit şi nu îmbogăţirea fără just temei. În cazul infracţiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei - trebuie să ţină seama de suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia. Totodată, la stabilirea cuantumului daunelor morale nu are nici o importanţă starea materială a inculpatului sau a părţii civile.

Dincolo de prejudiciul moral incontestabil suferit, cuantumul despăgubirilor solicitate de aceasta apare ca fiind exagerat, având în vedere că scopul daunelor morale este în principiu acela de a oferi celor vătămaţi posibilitatea de a trece mai uşor peste evenimentul nefericit, iar la stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracţie de elemente precum nivelul general de trai al societăţii şi condiţiile concrete socio-economice de la momentul acordării. Nu trebuie omis faptul că însăşi soluţia de condamnare pronunţată în cauză constituie o satisfacţie echitabilă şi poate constitui, măcar în parte, o reparare a prejudiciului moral.

Astfel, la evaluarea cuantumului daunelor morale instanţa va ţine seama de urmările produse, de suferinţele încercate de partea civilă ca urmare a accidentului de circulaţie suferit.

Referitor la daunele materiale care se vor acorda, se cuvin a fi făcute următoarele precizări:

Conform art. 99 alin.1 Cod procedură penală, în acţiunea civilă sarcina probei aparţine părţii civile;

Conform art.1385 alin.2 Cod civil, se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică, însă nu poate fi solicitată repararea prejudiciului eventual.

Conform art.1385 alin.3 Cod civil, despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

Instanţa apreciază în consecinţă că se impune acordarea următoarelor sume:

-suma de 50.000 lei reprezentând daune morale, apreciată ca fiind rezonabilă şi echitabilă în raport de prejudiciul produs;

-112,87 lei conform bonului fiscal nr.92/30.12.2015

-29,45 lei conform bonului fiscal nr.95/30.12.2015

-13,65 lei conform bonului fiscal din data de 12.08.2016

-17,96 lei conform bonului fiscal nr. 61/23.09.2016

-145,81 lei conform bonului fiscal din data de 11.03.2016

-8,96 lei conform bonului fiscal nr. 50/30.06.2016

-110.20 lei conform bonului fiscal din data de 05.10.2016

Prejudiciul material se ridică în concret la suma de 438,9 lei.

Totodată, în lipsa depunerii de înscrisuri, instanţa va considera suma de 1.500 lei pentru partea civilă ca fiind justă, aceasta reprezentând costurile pentru tratamentul, examinările medicale, radiografiile care se suportă de către asiguraţii medicali, costul deplasărilor către unităţile spitaliceşti, efectuate ulterior spitalizării părţii civile la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sfântul Apostol Andrei Galaţi. În acest sens, instanţa va reţine imposibilitatea morală a părţii civile de a-şi preconstitui înscrisuri - documente justificative (astfel cum solicită Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii), dată fiind situaţia acesteia şi interesul acesteia, de moment, de a-şi asigura vindecarea (şi nu probarea acestor cheltuieli efectuate). În acest sens, instanţa are în vedere că martora P. R. a făcut estimări privind cheltuirea sumei de 3.000 lei pentru recuperarea persoanei vătămate.

Pe cale de consecinţă, în baza art.397 alin.1 rap. la art.19, art.25 alin.1 Cod procedură penală, art.251 din Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, instanţa va admite în parte acţiunea civilă formulată de P. Ş.

Va obliga partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii la plata către partea civilă P. Ş. a sumei de 1938,9 lei, reprezentând despăgubiri materiale şi a sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale.

Cheltuieli judiciare

Faţă de soluţia pronunţată în cauză, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, instanţa va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum total de 150 lei, din care suma de 100 lei aferentă fazei de urmărire penală.

În ceea ce priveşte cererea părţii civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat, potrivit art. 451 alin. 2 Cod proc. civ., instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

Instanţa constată că onorariul avocațial solicitat de partea civilă a fi suportat de partea căzută în pretenții, în cuantum de 3000 de lei, depășește un cuantum rezonabil în raport de obiectul și complexitatea cauzei prezente și de activitatea concretă desfășurată de avocatul acestei părți în pregătirea apărării în cauză, soluţionată la trei termene, impunându-se reducerea acestui onorariu la suma de 1500 de lei.

În temeiul art. 276 alin.1, 2 Cod procedură penală va obliga partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă P. Ş.

Calea de atac:

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi de persoana vătămată P. Ş.

Partea civilă a solicitat  majorarea daunelor morale şi acordarea în totalitate a  cheltuielilor judiciare.

Partea responsabilă civilmente a solicitat înlăturarea obligației de plată a despăgubirilor către  partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sfântul Apostol Andrei Galaţi.

Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate  dar şi din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea a constatat că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii, au fost corect stabilite de prima instanţă, prin probele administrate în cauză, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptelor penale comise.

Pedepsele  aplicate inculpatului, orientate spre minimul special, cu suspendarea sub supraveghe a executării pedepsei rezultante, au fost just individualizate, avându-se în vedere împrejurările comiterii faptei, gravitatea și urmările acesteia, precum și persoana și atitudinea inculpatului, care a recunoscut comiterea faptelor, s-a prezentat în fața organelor judiciare, nu are antecedente penale, fiind apte să asigure îndreptarea acestuia.

Latura civilă a fost corect soluționată prin obligarea părții responsabile civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii la acoperirea prejudiciului material şi moral cauzat prin infracțiune părților civile.

Astfel, corect a apreciat instanța de fond că daunele materiale solicitate de partea civilă P. Ș. au fost dovedite până la concurența sumei de 1938,9 lei, prin probele administrate în cauză.

De asemenea şi cuantumul daunelor morale acordate  părții civile P. Ș. a fost corect apreciate de către instanţa de fond.

În acest sens, la stabilirea cuantumului daunelor morale s-a ţinut cont de intensitatea suferinţelor fizice şi psihice, de eventualele sechele sau infirmităţi rezultate în urma faptei ilicite, de sexul, vârsta şi ocupaţia persoanei vătămate, de condiţiile generale economico-sociale, ca acestea să fie într-un cuantum rezonabil şi să nu reprezinte o sursa de îmbogățire fără justă cauză pentru partea civilă.

În cauză, se observă că partea vătămată este bărbat, pensionar, avea 66 ani la data faptei, a necesitat un număr de 100-120 de zilele de îngrijiri medicale pentru însănătoșire,  a fost internat în spital o perioadă de circa o lună, dar aceasta nu şi-a pierdut capacitatea de muncă şi nici nu se încadrează într-un grad de invaliditate, (filele 49-51 dosar de fond, 31-32 dosar urmărire penală), astfel că restrângerea posibilităţilor de viaţă familiară şi socială, pentru care art. 1391 din noul C.civ. prevede acordarea de despăgubiri, nu este totală.

Prin urmare, ţinând cont de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că suma de 50.000 lei, acordată de prima instanţă, este suficientă pentru a acoperi prejudiciile morale încercate de partea civilă P. Ș., astfel că este nefondată cererea acesteia de majorare a daunelor morale.

Pentru eventualele prejudiciile care pot apărea în viitor partea civilă are deschisă calea unei acțiuni civile separate.

De asemenea, corect a fost obligată partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii la plata sumei de 12.579,83 lei către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sfântul Apostol Andrei Galaţi, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale persoanei vătămate P. Ș. ca urmare a accidentării acesteia de către inculpat. În acest sens se observă că, potrivit art. 313 alin.1 din Legea nr.95/2006 furnizorii de servicii medicale sunt obligați să recupereze sumele reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată persoanei vătămate de la persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane.În speță, inculpatul este vinovat de vătămarea sănătății persoanei vătămate, astfel că acesta ar trebui obligat la plata sumelor cheltuite cu  asistenţa medicală acordată persoanei vătămate către spital. Însă, inculpatul a comis fapta ilicită în timp ce conducea un vehicul care nu avea încheiată asigurarea obligatorie de răspundere civilă, astfel că, potrivit art.251 din Legea nr.32/2000, obligația de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule revine Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, care, conform deciziei nr.3/2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 866 din 23 decembrie 2010, are calitatea de parte responsabilă civilmente şi poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate. De asemenea, art. 11 alin. 1 şi 2 din Normele privind Fondul de protecţie a victimelor străzii statuează că drepturile persoanelor prejudiciate se exercită împotriva Fondului şi că aceste persoane vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătoreşti, iar art. 13, din aceleași norme, reglementează acțiunea în regres a Fondului împotriva persoanei responsabile pentru crearea prejudiciului. Prin urmare, este nefondată cererea părții responsabile civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii de exonerare la plata despăgubirilor către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sfântul Apostol Andrei Galaţi. Însă, hotărârea apelată este netemeinică cu privire la reducerea cheltuielilor judiciare care au fost acordate părții civile P. Ș., reprezentând onorariul de avocat. Astfel, se observă că partea civilă P. Ș. a avut angajat avocat încă de la urmărirea penală, care i-a formulat plângerea penală și constituirea de parte civilă (filele 59-61 dosar urmărire penală). De asemenea, avocatul a asistat partea civilă și la judecata în primă instanță, a studiat dosarul cauzei, a solicitat introducerea în cauză a  Fondului de Protecție a Victimelor Străzii în calitate de parte responsabilă civilmente, propunând și administrând probe  în latura civilă a cauzei, a susținut apărarea acesteia la dezbaterile pe fond, (filele 8,9, 15-17, 18, 36-51, 52, 75 dosar de fond).

Față de cele arătate, Curtea apreciază că onorariului  de 3000 lei nu este  exagerat, astfel că nu se impunea reducerea acestuia.

Faţă de cele arătate, în baza disp.  art.421  pct. 2 lit. a C.proc.pen., se va admite apelul declarat de partea civilă P. Ș. şi se va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată.

În rejudecare se vor majora de la 1500 lei la 3000 lei, cheltuielile judiciare la care a fost obligată partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii către partea civilă P. Ș., la judecata în fond.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Conform disp. art.  421  pct. 1 lit. b C. proc. pen., se va respinge ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii împotriva aceleași sentințe penale.

Problema de drept

Instanţa de apel a respins, ca nefondat apelul părții responsabile civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii privind exonerare la plata despăgubirilor civile către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sfântul Apostol Andrei Galaţi. A admis apelul părții civile și a dispus plata cheltuielilor judiciare efectuate de aceasta, în întregime.