Potrivit art. 28 al. 1 din Decretul Lege 115/1938, „cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat

Constată că prin sentinţa civilă nr. 974 din data de 22.05.2015 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosarul nr. 1293/307/2013 s-a respins acţiunea civilă însuşită de reclamanţii M. M., M. I. şi M. I. în contradictoriu cu pârâta UAT Sighetu Marmaţiei  prin Primar.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin cererea acţiunea civilă înregistrată sub dosar nr. 1293/307 din 25 aprilie 2013, reclamantul M. I. a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Sighetu Marmaţiei prin Primar, solicitând instanţei să constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune de lungă durată asupra terenului de natură fânaţ situat în intravilanul loc. Sighetu Marmaţiei, în suprafaţă de 624 mp, având vecinii M. I., F. I, U. M. şi P. D. cuprins în CF nr. 56171(CF vechi 7678) nr. top 2621/10/3- Sighetu Marmaţiei  şi să dispună înscrierea dreptului de proprietate astfel dobândit în favoarea reclamantului în CF 56171(CF vechi 7678) nr. top 2621/10/3 Sighetu Marmaţiei cu titlu de uzucapiune.

În fapt, reclamantul a învederat că deţine acest teren din anul 1976 când l-a cumpărat, printr-un înscris autentificat prin încheierea de autentificare nr. 391 din data de 11 martie 1976 de la numitul V. A., proprietarul tabular al terenului cu datele de identificare menţionate în petitul acţiunii, care, la rândul său, l-a ţinut din perioada de după al doilea război mondial, dobândit în urma reformei agrare din anul 1945. De atunci şi până astăzi a folosit terenul paşnic, în mod continuu, sub nume de proprietar şi netulburat de nimeni.

În drept, s-au invocat prevederile art. 1847,1860 şi urm. din Codul civil, art. 46 din Decretul-Lege 115/1938.

La data de 22 august 2014 au fost introduşi în cauză moştenitorii reclamantului decedat la data de 19 octombrie 2013, respectiv M. I. în calitate de soţie supravieţuitoare, M. I. şi M. M. în calitate de fii ai acestuia.

Din actele de la dosar prima instanţă a reţinut că terenul din litigiu face parte din imobilul înscris în CF nr. 56171(CF vechi 7678) nr. top 2621/10/3- Sighetu Marmaţiei, în natură fânaţ, situat în intravilanul loc. Sighetu Marmaţiei, în suprafaţă de 624 mp, având vecinii M. I., F. I, U. M. şi P. D., proprietar tabular fiind V. A., înscris în anul 1922 şi care a decedat la data de 1 ianuarie 1982.

Prin  contractul de vânzare cumpărare autentificat  sub nr. 391 din data de 11 martie 1976, reclamantul şi soţia acestuia, M. I. a cumpărat locuinţa compusă din 2 încăperi şi anexe gospodăreşti, situate în Sighetu Marmaţiei, str. Primăverii, nr. 17, înscrisă în C.F. 7678 Sighetu Marmaţiei nr. top 2621/10 de la proprietarul tabular  V. A., situaţia terenului urmând a se reglementa potrivit Legilor 58 şi 59/1974.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Decretului-Lege 115/1938, act normativ care a intrat în vigoare la data de 12 iulie 1947, aplicându-se uzucapiunilor începute sub imperiul acestuia.

Potrivit  art. 28 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938,  cel care a posedat un imobil în condiţiile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, poate cere înscrierea dreptului uzucapat. 

Condiţiile legale care trebuie îndeplinite pentru a putea invoca uzucapiunea extratabulara sunt ca titularul dreptului întabulat în cartea funciara să fie decedat, uzucapantul să posede imobilul timp de cel puţin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular,  posesia să fie utilă, indiferent de buna sau reaua-credinţă a posesorului. În privinţa calităţilor posesiei pentru a fi utila, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1847 din Codul civil, Decretul-lege nr. 115/1938 neavând prevederi speciale în acest sens.

Raportat la anul începerii posesiei, respectiv 1976, prima instanţă a constatat că sunt aplicabile în speţă dispoziţiile Decretul-lege nr. 115/1938 şi a reţinut că reclamantul a invocat şi dispoziţiile art. 1858 - art. 1860 Cod civil, invocând joncţiunea posesiilor, care presupune ca reclamanţii să unească posesia utilă exercitată de autorii lor cu propria posesie.

Raportat la dispoziţiile invocate, prima instanţă a constatat că vânzătorul a fost proprietarul tabular al imobilului obiect al „contractului de vânzare cumpărare” datat 11 martie 1976, iar o uzucapiune pe baza unui titlu ce emană de la adevăratul proprietar nu este de conceput. 

Dreptul de proprietate include atât dreptul de folosinţă şi dreptul de posesie, cât şi dreptul de a dispune asupra terenului, pe când posesia, potrivit dispoziţiilor art. 1846 Cod Civil este „deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, pentru noi înşine sau de altul în numele nostru”. Posesorul prin comparaţie cu proprietarul nu are dreptul de dispoziţie.

În speţă, pentru a uni posesia reclamantului cu a autorului său, trebuie ca şi  acesta din urmă să  fi exercitat doar o posesie asupra bunului, deoarece dacă este proprietar nu se poate vorbi doar despre o posesie, ci despre un veritabil drept de proprietate, ne mai justificându-se constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin altă modalitate. Atunci când posesia este bazată pe un titlu ce emană de la proprietar, acest titlu este suficient prin el însuşi pentru dobândirea proprietăţii.

Prima instanţă a reţinut că reclamantul nu poate uni  posesia  exercitată de autorul său cu propria posesie, în cauză fiind vorba despre o un veritabil drept de proprietate al vânzătorului, fiind titular al unui drept real asupra terenului .

Faţă de cele de mai sus, instanţa a apreciat că acţiunea nu este întemeiată şi, în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 1847, 1847,1860 şi urm. din Codul civil şi art. 28 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938  a respins-o.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantele M. M. şi M. I., moştenitoarele reclamantului defunctului M. I., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate şi admiterea acţiunii promovate de către M. I. şi continuată de către moştenitori, în sensul de a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului situat în Sighetu Marmatiei, str. Primăverii, în suprafaţă de 624 m.p., dintre vecinii M. I., F. I, U. Vlarioara şi P. D., înscris în C.F. Sighetu Marmatiei nr. 56171 (C.F.vechi nr. 7678) nr. top. 2621/10/3 şi a se dispune înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, cu titlu de uzucapiune.

În motivarea apelului, apelantele au învederat că, într-adevăr, în motivarea acţiunii reclamantul a invocat joncţiunea posesiilor, dar din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă aceste aspecte şi, ca atare, instanţa de fond nu putea da eficienţă acestor susţineri.

De asemenea, în motivarea acţiunii se susţine că antecesorul lor a cumpărat prin înscris autentic terenul în litigiu de la proprietarul de carte funciară, aspect de asemenea nereal, fiind în prezenţa unui înscris sub semnătura privată, care nu constituie un just titlu.

Proprietarul de carte funciară, V. A., a decedat la data de 1 ianuarie 1982, aspect ce rezultă din certificatul de deces depus la fila 10. Au fost efectuate verificări pentru identificarea succesorilor, din încheierea nr.16/22 martie 2013 (fila 11) rezultând că nu a fost înregistrată succesiunea după acest defunct, martorii declarând că acesta nu a avut copii.

Fiind in prezenta unei succesiuni vacante, s-a solicitat chemarea în judecată a Statului Român, prin unitatea administrativ teritorială.

În speţă sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale prevederilor art.28 al. 1 din Decretul-Lege nr. 115/1938, privitoare la uzucapiunea întemeiata pe folosinţa imobilului timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular. Termenul uzucapiunii s-a împlinit la data de 1 ianuarie 2002, data la care Decretul-Lege nr. l15/1934 era în vigoare.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, tribunalul reţine următoarele:

Reclamantul M. I. a solicitat instanţei să constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 624 m.p., dintre vecinii M. I., F. I, U. M. şi P. D., înscris în C.F. Sighetu Marmatiei nr. 56171 (C.F. vechi nr. 7678) nr. top. 2621/10/3, învederând că posedă acest imobil sub nume de proprietar din 1976.

 Prima instanţă, rezumându-se a examina superficial probatoriul administrat, a reţinut că reclamantul îşi întemeiază uzucapiunea pe titlul reprezentat de contractul de vânzare cumpărare datat 11 martie 1976 care emană de la proprietarul tabular V. A. şi a apreciat că o uzucapiune pe baza unui titlu ce emană de la adevăratul proprietar  este de neconceput. 

Tribunalul reţine că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 391/11.03.1976 apelanta M. I. şi reclamantul decedat M. I. au cumpărat de la vânzătorul  V. A. locuinţa compusă din două încăperi şi construcţii gospodăreşti în curte, situate în Sighetu Marmaţiei, str. Primăverii nr. 17, înscrisă în C.F. 7678 cu nr. top. 2621/10, grevat cu dreptul de abitaţie viageră asupra camerei din partea stângă a intrării şi de dreptul de folosinţă comună asupra magaziei, în favoarea vânzătorului. 

Conform clauzelor contractului, situaţia terenului pe care se află construcţia ce formează obiectul vânzării se va reglementa în conformitate cu legile nr. 58 şi 59/1974.

După cum rezultă din C.F. nr. 7678 Sighetu Marmaţiei (f.29-34 dosar apel) parcela cu nr. top. 2621/10 avea o suprafaţă de 964 mp, pe aceasta fiind amplasată casa nr. 17 din str. Primăverii.

La data de 19 iulie 1976, în baza încheierii de carte funciară nr. 308, s-a înscris  în foaia de proprietate, sub nr. ord. B3,  operaţiunea de dezmembrare a parcelei cu nr.top.  2621/10 în trei parcele noi: top. 2621/10/1 –casă şi teren 100 mp, nr. top. 2621/10/2- curte de 230mp şi  nr. top. 2621/10/3- grădină de 624 mp. Această înscriere şi dezmembrare s-a realizat în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 391/11.03.1976, iar ulterior parcelării, imobilul cu nr. top. 2621/10/1 a fost transcris în C.F. 8762, în favoarea Statului Român, cu titlu de drept efect lege în baza art. 30 al. 2 din Legea 58/1974, imobilul cu nr. top. 2621/10/2 a fost transcris în C.F. 8763, în favoarea Statului Român, cu titlu de drept efect lege în baza art. 30 al. 2 din Legea 58/1974, iar imobilul cu nr. top. 2621/10/3 s-a reînscris în favoarea proprietarului de până atunci, V. A..

Conform înscrierilor din C.F. 56169 Sighetu Marmaţiei şi C.F. 56170 Sighetu Marmaţiei, rezultă că apelantei M. I. şi reclamantului decedat M. I. li s-a stabilit dreptul de proprietate asupra terenurilor cu nr. top. 2621/10/2- 230mp şi 2621/10/1 – 100mp, prin constituire, în temeiul art. 36 al. 3 din Legea 18/1991. 

 Din coroborarea cuprinsului contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 391/11.03.1976 cu înscrierile din C.F. nr. 7678, C.F. 8762, C.F. 8763, C.F. 56169 şi C.F. 56170 Sighetu Marmaţiei, rezultă fără echivoc că suprafaţa de  624 mp grădină cu nr. top. 2621/10/3 nu a făcut obiectul convenţiei dintre reclamantul M. I. şi proprietarul tabular V. A., aşa cum greşit a reţinut prima instanţă.

În sistemul de publicitate imobiliară prin cărţile funciare, regimul dobândirii drepturilor reale prin uzucapiune este reglementat strict prin Decretul Lege 115/1938, iar reclamantul a invocat prevederile acestui act normativ  în fundamentarea cererii sale. 

Potrivit art. 28 al. 1 din Decretul Lege 115/1938, „cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat”. Ca atare, condiţiile impuse de textul de lege citat pentru a se putea invoca uzucapiunea extratabulară sunt: decesul proprietarului înscris în cartea funciară şi exercitarea unei posesii utile şi posedarea imobilului timp de 20 de ani de la moartea proprietarului înscris în cartea funciară, dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea extratabulară nefiind condiţionată de existenţa unui just titlu.

În speţă, s-a probat cu certificatul de deces seria DZ nr. 245185 că V. A., înscris în C.F. nr. 56171 Sighetu Marmaţiei (C.F. vechi nr. 7678) nr. top. 2621/10/3, a decedat la data de 1 ianuarie 1982, iar martorii audiaţi, C. M. şi P. I. au confirmat împrejurarea că reclamantul M. I. a posedat suprafaţa de 624 mp grădină cu nr. top. 2621/10/3 în mod continuu,  neîntrerupt,  public, neechivoc şi sub nume de proprietar peste 20 de ani de la moartea proprietarului tabular V. A..

Faţă de aceste considerente, Tribunalul reţine, contrar primei instanţe, că s-a dovedit în speţă îndeplinirea, în persoana reclamantului decedat M. I., a cerinţelor art. 28 al. 1 din Decretul Lege 115/1938  pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului situat în Sighetu Marmatiei, str. Primăverii, în suprafaţă de 624 m.p., între vecinii M. I., F. I, U. Vlarioara şi P. D., înscris în C.F. Sighetu Marmatiei nr. 56171 (C.F.vechi nr. 7678) nr. top. 2621/10/3.

Domenii speta

Spete similare