Obligaţia de a face

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2016:010.001616

Cod operator 2442/2443

Dosar nr. R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa Nr. 1616/2016

Şedinţa publică de la 06 Octombrie 2016

Completul compus din:

PREŞEDINTE:

Asistent  judiciar:

Asistent  judiciar:

Grefier:

Pe rol fiind judecarea cererii formulate de reclamantul F.I.împotriva pârâtei S.C. P S.A., având ca obiect obligaţia de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile, pentru pârâtă a răspuns avocat D.N.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Tribunalul pune în discuţie excepţia lipsei interesului în promovarea acţiunii invocată de pârâtă în întâmpinare.

 Apărătorul pârâtei solicită admiterea excepţiei conform motivelor inserate în întâmpinare.

Nemaifiind cereri de formulat şi probe de administrat, constatând cercetarea judecătorească încheiată şi cauza în stare de judecată, potrivit art. 392 C.pr.civ.,declară deschise dezbaterile asupra fondului şi acordă cuvântul parţilor în ordinea şi în condiţiile prevăzute la art. 216 C.pr.civ.

Apărătorul pârâtei solicită respingerea acţiunii conform motivelor inserate în întâmpinare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.05.2016, pe rolul Tribunalului Gorj - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, sub nr., reclamantul F.I. a chemat în judecată pârâta S.C. P S.A. pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei să-i emită o adeverinţă pentru grupa a - II-a de munca in procent de 100% pentru perioada 11.03.1977-18.06.1990, completata conform formularului tip prezentat in anexa la Ord. 590/2008 al Ministerului Muncii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada 11.03.1997-18.06.1999 a fost angajat cu contract de munca pe perioada nedeterminată in cadrul unităţii parate, P SA - S T si S S îndeplinind meseria de maistru mecanic si maistru compresoare.

A mai arătat reclamantul că a solicitat unităţii pârâte eliberarea unei adeverinţe pentru grupa a-II-a de munca care sa cuprindă elementele necesare pentru a fi valorificata la stabilirea pensiei. Urmare a cererii sale in adeverinţa nr. emisa de unitatea parata la data de … se menţionează ca in perioada 11.03.1977-18.06.1999 a fost angajat in meseria de maistru mecanic si maistru compresoare iar activitatea desfăşurata se încadrează in grupa a-II-a de munca potrivit Ordinului Anexa 2 pct.45. De asemenea, se arata ca unitatea a plătit CAS majorat cu 5 % pentru toţi maiştri mecanici si maiştri compresoare iar adeverinţa menţionează datele respective însă nu în formatul impus de Ord. 590/2008 al Ministerului Muncii, ordin ce prevede obligativitatea eliberării adeverinţei ce atesta activitatea in grupele superioare de munca in forma tipizata.

Că, pârâta deţine in arhiva documentele in baza cărora se poate elibera o adeverinţa in formatul impus prin dispoziţiile legale si dat fiind faptul ca adeverinţa ce i-a fost eliberata nu a putut fi valorificata s-a adresat cu o noua solicitare, dar căreia nu i s-a dat curs pana in prezent şi potrivit art. 126 din HG 257/2011 privind Normele de aplicare a Legii 263/2011 unitatea are obligaţia eliberării adeverinţei solicitate in termen de 30 zile, parata fiind cea care deţine documentele privind încadrarea in grupe de muncă a foştilor salariaţi ai S T si S.

În dovedirea acţiunii, depune la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: adeverinţa … din data de 30.04.2015, decizia nr. ……. din data de ……… privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă.

În temeiul art. 205 C.Proc. Civ. pârâta S.C. P S.A. a formulat întâmpinare

invocând pe cale de excepţie lipsa de interes a reclamantului în promovarea acţiunii si respingerea acesteia ca atare iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În apărare,a arătat că prezenta cauză este un litigiu de munca, având ca obiect „obligaţia de a face". Astfel cum rezulta din petitul cererii de chemare in judecata, reclamantul solicita instanţei de judecata „obligarea paratei sa-i emită o adeverinţa pentru grupa a II-a de munca in procent de 100% pentru perioada 11.03.1977 - 18.06.1999, completata conform formularului tip prezentat in anexa la Ord. 590/2008 al Ministerului Muncii", cu toate că însuşi reclamantul recunoaşte in mod expres faptul ca la momentul formulării acţiunii se afla în posesia unei adeverinţe prin care îi este recunoscuta perioada 01.03.1990 - 18.06.1999 ca fiind lucrata în grupa a II-a de munca, in procent de 100%, menţiune înregistrata si in carnetul de munca al reclamantului.

Deşi reclamantul recunoaşte că pârâta i-a eliberat o adeverinţa prin care i s-a recunoscut perioada cuprinsa in intervalul 01.03.1990 - 18.06.1999 ca fiind in grupa a II-a de munca, in procent de 100%, precum şi faptul ca in mod corect i-a fost completat carnetul de munca, prin cererea de chemare în judecata solicita sa-i fie eliberata o noua adeverinţa în acest sens.

A mai arătat pârâta că în conformitate cu prevederile Legii nr.62/2011 privind dialogul social,conflictul individual de munca reprezintă conflictul de munca ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale si colective de munca ori din acordurile colective de munca si raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici precum si din legi sau din alte acte normative. De asemenea, sunt considerate conflicte individuale de munca următoarele: conflictele in legătura cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual de munca ort raportul de serviciu; conflictele in legătura cu constatarea nulităţii contractelor individuale de munca ori a unor clauze ale acestora;

Conform art. 211 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social: cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează:a) masurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de munca, inclusiv angajamentele de plata a unor sume de bani pot fi contestate in termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoştinţa de măsura dispusa;b) constatarea nulităţii unui contract individual de munca poate fi ceruta de părţi pe întreaga perioada in care contractul respectiv se aplica;c) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate si restituirea unor sume care au format obiectul unor plaţi nedatorate pot fi cerute in termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Codul muncii reglementează la rândul lui si stabileşte in mod clar ca litigiile de munca reprezintă conflicte de munca. Dispoziţiile art.231 din Codul muncii prevăd in mod expres: Prin conflicte de munca se înţelege conflictele dintre salariaţi si angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de munca.

Jurisdicţia muncii,ce face obiectul Titlului XII al Codului muncii, are dispoziţii generale ce stabilesc competenta materiala si teritoriala a instanţelor de judecata precum şi regulile speciale de procedura. Potrivit art.266 Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de munca cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea si încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de munca prevăzute de prezentul cod, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod şi conform art. 267 pot fi părţi in conflictele de muncă:a) salariaţii precum si orice alta persoana titulara a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de munca;b) angajatorii persoane fizice si/sau persoane juridice -. agenţii de munca temporara, utilizatorii, precum si orice alta persoana care beneficiază de o munca desfăşurata in condiţiile prezentului cod;c) sindicatele si patronatele;

d) alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocaţie in temeiul legilor speciale sau al Codului de procedura civila."

Pârâta a mai arătat că prin cererea de chemare in judecata cu care a investit Tribunalul Gorj, calificata ca fiind obligaţia de a face, reclamatul solicita  eliberarea unei noi adeverinţe, in condiţiile in care deja i s-a eliberat adeverinţa nr. …./………., neexistând un conflict de munca în sensul celor detaliate mai sus.

 Pe cale de excepţie, invocă lipsa de interes a reclamantului în promovarea acţiunii si solicita respingerea acesteia ca atare:

Potrivit art. 33 C.pr.civ., interesul de a acţiona trebuie sa fie determinat, legitim si personal.

Astfel cum a detailat mai sus scopul cererii de chemare in judecata este acela de a fi emisa o noua adeverinţa pentru grupa a II-a de munca în procent de 100% pentru perioada 11.03.1977 - 18.06.1999, completata conform formularului anexa la Ordinul nr. 590/2008, in condiţiile in care adeverinţa nr.18456/30.04.2015 respectă întocmai cerinţele ordinului menţionat de către reclamant.

Subliniază faptul ca reclamantul nu face dovada ca a contestat decizia nr…./……. prin care Casa Teritoriala de Pensii nu i-a valorificat grupa superioara de munca, invocând doar faptul ca este incorecta, fără a se prezenta temeiul legal considerat de către reclamant a fi fost încălcat.

Pe fondul cauzei, solicita respingerea acţiunii ca neîntemeiata:

Potrivit prevederilor legale,pârâta P S.A. i-a eliberat reclamantului o adeverinţa din care rezulta ca in perioada 01.03.1990 - 18.06.1999 a desfăşurat activitate in grupa a II-a de munca, in procent de 100%.

Potrivit legislaţiei în materie, raportata la perioada de referinţa, modalitatea de clasificare a locurilor de munca in raport de condiţiile de munca in care se desfăşoară activitatea a cunoscut doua etape: înainte si după 1 aprilie 2001.

Astfel, in raport de condiţiile de munca in care se desfăşoară activitatea:

a) înainte de l aprilie 2001, locurile de munca erau clasificate în: locuri de munca încadrate in grupa I, grupa a II-a si grupa a III-a de munca:

b) după 1 aprilie 2001 si pana in prezent, locurile de munca sunt clasificate in: locuri de munca in condiţii deosebite, locuri de munca in condiţii speciale si locuri de munca în condiţii normale.

Potrivit Legii nr. 3/1977, în raport de condiţiile, complexitatea si importanta muncii, locurile de munca se încadrează in grupa I, II sau III de munca, prin decret al Consiliului de Stat."

Astfel, in temeiul acestei prevederi, Consiliul de Stat a adoptat Decretul nr. 215/1977, care a abrogat Hotărârea nr.1001/1968. Acest decret a introdus noţiunile de încadrare permanentă şi încadrare temporara in grupele I si II de munca şi a enumerat exhaustiv locurile de munca încadrate permanent in grupele I si II. In ceea ce priveşte locurile de munca încadrate temporar, Decretul prevede ca acestea se stabilesc anual prin ordin comun al Ministerului Muncii, Consiliul Sanitar Superior şi Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România. Ambele tipuri de încadrări se efectuau in limita numărului maxim de persoane aprobat anual, defalcat pe ministere, alte organe centrale si consilii populare judeţene si al municipiului Bucureşti, odată cu adoptarea planului naţional unic de dezvoltare economico-sociala.

Aceste dispoziţii, prezintă relevanţă in prezent numai cu privire la persoanele deja încadrate în grupele I si II in perioada valabilităţii lor.

Startul noii reglementari l-a dat Decretul - Lege nr. 35/1990. care a abrogat art.3 alin. 1 din Decretul nr. 215/1977 precum si Decretul - Lege nr. 68/1990, in aplicarea căruia s-a emis Ordinul nr.50/1990, modificat prin Ordinul nr.125/1990.

Aceste dispoziţii au recunoscut, in vederea pensionarii, tuturor persoanelor de la locurile de munca si activităţile care potrivit reglementarilor existente până in anul 1969 şi după aceea, erau prevăzute sa fie încadrate in grupele I sau II de munca, dreptul de a beneficia de încadrarea in aceste grupe pe întreaga perioada cat au lucrat la locurile de munca si activităţile respective, indiferent de numărul de locuri de munca aprobat prin planul naţional unic de dezvoltare economica sociala.

Aşadar, sub suveranitatea Ordinului nr. 50/1990, astfel cum acesta a fost modificat de Ordinul nr. 125/1990, exista doua perioade: 18.03.1969 - 01.03.1990:

Aceasta perioada se împarte in altele doua: 18.03.1969 - 31.12.1975 când încadrarea în grupele I şi II de munca se face proporţional cu timpul lucrat, aşa cum a fost stabilit prin precizările P S.A- Ministerului Muncii si Ministerului Sănătăţii nr. 11860/1969 fără a se condiţiona de existenta buletinelor de determinare a noxelor; 01.01.1976 – 31.12.1969 când încadrarea in grupele I şi II de munca, de asemenea, nu este condiţionata de existenta buletinelor de determinare a noxelor.

Potrivit prevederilor Ordinului nr.50/1990, raportat la perioada 18 martie 1969-1 martie 1990,unităţile aveau obligaţia sa analizeze si sa precizeze, in termen de 30 de zile de la data adoptării Ordinului nr.50/1990 pe baza documentelor existente in unitate, situaţia încadrării personalului in grupele I si II de munca începând cu 18.03-1969 si pana la data adoptării Ordinului .Temeiul juridic al acestei încadrări este Ordinul nr. 50/1990, ordin ce a înlocuit Ordinele Ministerului Muncii si Ministerului Sănătăţii nr. 59/1969. nr. 105/1976 şi nr. 210/1977.

Pentru perioada 01.03.1990 - 01.04.200, încadrarea se face in temeiul Ordinului nr. 50/1990, aşa cum acesta a fost modificat prin Ordinul nr. 125/1990; in baza buletinului de determinare a noxelor; determinările de noxe se fac de organele Ministerului Sănătăţii sau de către laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor si se confirma de inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii; şi numai daca locurile de munca vizate se regăsesc în locurile de munca prevăzute in Ordinul nr. 125/1990; nivelul noxelor existente la locurile prevăzute in aceste grupe depăşeşte nivelul admis prevăzut in normele de protecţie a muncii; si la data efectuării analizei, toate masurile posibile de normalizare a condiţiilor erau  luate si  toate instalaţiile  de  protecţie a  muncii funcţionau normal, fapt constatat de inspectorii de stat teritoriali.

Buletinele de determinare prin expertizare care se eliberau pentru locurile cu condiţii grele sau periculoase de munca, nu mai sunt necesare.

Determinarea locurilor de munca susceptibile a avea un nivel ridicat de noxe se determina de către unităţi, iar ulterior încadrării, unităţile erau obligate sa nominalizeze împreuna cu sindicatele salariaţii încadraţi in grupele 1 si/sau II- la nominalizare se ţinea seama in principiu de:condiţiile deosebite de munca concrete in care îşi desfăşurau activitatea persoanele respectiv(nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc); timpul efectiv lucrat in acele condiţii (in principiu, minimum 50% pentru grupa I şi minimum 70% pentru grupa a II- a).

Mai arată,pârâta că cererea de chemare in judecata formulata de reclamant vizează perioada 11.03.1977 - 18.06.1999, inclusiv perioada pentru care pârâta a eliberat adeverinţa din care rezulta ca in perioada 01.03.1990 -18.06.1999 reclamantul a desfăşurat activitate in grupa a II-a de munca, in procent de 100%.

 Că, solicitarea reclamantului ce are ca obiect obligarea pârâtei sa „emită o adeverinţa pentru grupa a II-a de munca in procent de 100% pentru perioada 11.03.1977 - 01.03.1990" este neîntemeiată. Pentru prima data in legislaţia tarii noastre, clasificarea locurilor de munca in grupele I, II si III de munca s-a făcut prin Legea nr. 27/1966, al cărei art. 6 dispune „(1) Locurile de munca, după condiţiile in care s-a desfăşurat activitatea, se împart in 3 grupe in raport de influenta factorilor nocivi asupra organismului, solicitarea fizica si neuropsihica sau periculozitatea. (...) Stabilirea locurilor de munca ce se încadrează in grupele I si II de munca se face pe baza criteriilor şi de către organele prevăzute prin hotărâre a Consiliilor de Miniştri. Raportat la acest text de lege, Consiliul de Miniştri a adoptat HG nr. 1061/1968, care reglementează criteriile in baza cărora s-a făcut încadrarea locurilor de munca in grupele I si II de munca, după cum vom detaila in cele ce urmează.

In grupa a II-a de munca au fost încadrate locurile de munca in care organismul este supus unui grad ridicat de solicitare, ca o consecinţa a : a ) prezentei la locul de munca a unor substanţe vătămătoare care pot provoca boli profesionale sau de alta natura, grave, ce pot determina o incapacitate de munca permanenta si parţiala;b) unor condiţii de munca ce implica un efort fizic mare sau solicitare nervoasa deosebita, in special la locurile de munca cu temperaturi ridicate, zgomot intens, concentrare intensa, vibratil sau alte nocivităţi;c) unor condiţii de munca ce implica o solicitare mărita nervoasa, ca urmare a existentei la locul de munca a unui risc de explozie, de iradiere sau de infectare.

Potrivit art.2 din aceeaşi Hotărâre nr.1061/1968, aceste locuri de munca trebuiau stabilite de Ministerul Muncii, Împreuna cu Ministerul Sănătăţii cu acordul Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, la propunerile ministerelor si a celorlalte organe centrale, făcute cu consultarea uniunii sindicatelor de ramura.

Astfel,in temeiul acestei Hotărâri, a fost emis Ordinul nr.59/1969, in care sunt enumerate exhaustiv locurile de munca încadrate in grupele I si II de munca. Ulterior, sub Incidenţa Legii nr. 3/1977 si in aplicarea acesteia,Consiliul de Stat a adoptat Decretul nr. 215/1977, care a abrogat Hotărârea nr.1061/1968. Acest Decret a introdus noţiunile de încadrare permanenta si încadrare temporara in grupele I şi II de munca şi a enumerat exhaustiv locurile de munca încadrate permanent in grupele I si II de munca.

Prin Decretul - Lege nr. 35/1990 a fost abrogat art. 3 din Decretul nr. 215/1977, iar in aplicarea Decretului - Lege nr. 68/1990 s-a emis Ordinul nr. 50/1990 modificat de Ordinul nr. 125/1990.

In perioada de aplicabilitate a Ordinului nr.50/1990, modificat de Ordinul nr. 125/1990, au existat aşa cum a mai arătat mai sus, doua etape de timp.

Pentru perioada invocata prin acţiunea formulata de reclamant respectiv 11.03.1977 -01.03.1990, încadrarea in grupele I si II de munca nu a fost condiţionata de existenta buletinelor de determinare a noxelor.

Reclamantul susţine că în toata aceasta perioada a desfăşurat activitatea ca mecanic construcţii montaj si maistru mecanic si considera ca este îndreptăţit sa i se recunoască grupa a II-a de munca,însă nu precizează temeiul de drept pe care îşi întemeiază aceasta solicitare.

Potrivit prevederilor contractului colectiv de munca încheiat intre S.N.P „P" S.A si salariaţi, reprezentat de FSU P, Anexa nr. 14, pentru categoriile de salariaţi prevăzuţi la pct. 45 din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 125/1990, grupa a II-a de munca s-a acordat începând cu 01.03.1990.

De altfel,Ordinul nr. 125/1990 a fost primul act normativ in baza căruia a fost acordata grupa a II-a de munca acestor categorii profesionale.

Mai mult, înainte de apariţia Ordinului nr.50/1990,modificat prin Ordinul nr. 125/1990, locurile de munca pentru care s-au acordat grupa I şi a II-a de munca erau limitate şi stabilite potrivit legislaţiei sus - menţionate.

Până data de 01.03.1990 nicio categorie profesionala din categoria activităţii desfăşurate de reclamantul nu a beneficiat de încadrarea in grupa a II-a de munca.

Având in vedere cele detaliate mai sus, rezulta faptul ca pentru perioada 11.03.1977 - 01.03.1990, respectiv pana la publicarea Ordinului nr. 50/1990, modificat prin Ordinul nr. 125/1990, locul de munca in care reclamantul si a desfăşurat activitatea nu a fost încadrat in categoria locurilor de munca pentru care s-a acordat grupa a II-a de munca.

Subliniază faptul ca raportat la perioada anterioara anului 1997 pârâta are doar calitatea de deţinător legal de arhiva, după cum este prevăzut de art. 6 si următoarele din HG nr. 257/2011,

In drept, şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 201 alin. 1 si art. 205 C. proc. civ. precum si pe celelalte dispoziţii legale invocate in cuprinsul acesteia.

Analizând materialul probator administrat in cauză,instanţa constată că excepţia este întemeiata iar acţiunea lipsita de interes,in sensul considerentelor ce se vor arata in continuare.

Prin cererea de chemare in judecata cu care a investit Tribunalul Gorj, calificata ca fiind obligaţia de a face, reclamatul a solicitat eliberarea unei noi adeverinţe, in condiţiile in care deja i s-a eliberat adeverinţa nr………,completata conform formularului anexa la Ordinul nr. 590/2008.

Potrivit art.32 din Codul de procedură civilă, una din condiţiile de exerciţiu a acţiunii civile este ca reclamantul să justifice un interes, care, potrivit art.33 din Codul de procedură civilă, trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care pune în mişcare acţiunea. Condiţia interesului actual vizează faptul că interesul trebuie să existe în momentul în care se exercită acţiunea civilă şi pe tot parcursul procesului.

 Astfel,interesul reprezintă folosul practic urmărit de reclamant prin promovarea acţiunii. Interesul exista atunci când prin admiterea acesteia reclamantul ar obţine recunoaşterea unui drept. Or,in cazul de fata reclamantul a dobândit deja adeverinţa nr. ………emisă de P S.A.,ceea ce conduce la lipsa interesului acestuia in promovarea acţiunii,deoarece daca s-ar admite acţiunea, reclamantul ar ajunge sa deţină doua adeverinţe emise de acelaşi pârât pentru aceeaşi perioadă,ceea ce este evident de neconceput. Faptul că  prin decizia nr…… din data de ………. privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă,Casa Judeţeană de Pensii nu a valorificat adeverinţa antemenţionată deoarece nominalizarea nu este corectă nu justifica un interes legitim din partea reclamantului in promovarea acţiunii,deoarece acesta avea posibilitatea să conteste decizia pronunţată la Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice.

Având in vedere faptul ca prin adeverinţa nr….. reclamantului i s-a recunoscut perioada cuprinsa in intervalul 01.03.1990 - 18.06.1999 ca fiind lucrata in grupa a II-a de munca, in procent de 100% precum şi faptul ca in mod corect i-a fost completat carnetul de munca, reclamantul nu mai justifica interesul in promovarea cererii de chemare in judecata in contradictoriu cu pârâta.

Prin urmare, tribunalul va admite excepţia lipsei de interes a reclamantului în formularea acţiunii invocată de pârâtul S.C. P S.A. şi pe cale de consecinţă  va respinge acţiunea, ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei de interes a reclamantului în formularea acţiunii invocată de pârâtul S.C. P S.A. şi pe cale de consecinţă respinge acţiunea formulată de reclamantul F. I,domiciliat în comuna B, sat B, judeţul G împotriva pârâtei S.A. P S.A., cu sediul în B, str. C, nr. , sector , ca lipsită de interes.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 06.10.2016, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare