Plângere contravenţională

Prin cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 02.06.2015 sub nr 6968/180/2015 petenta RB a formulat în contradictoriu cu intimata ANPC plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei seria ANPC nr yx nulitatea absolută a procesului verbal, anularea procesului verbal, anularea măsurilor de remediere şi restituirea sumei de 2000 lei reprezentând amendă achitată, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment.

În motivare a arătat că procesul verbal este nelegal şi netemeinic determinat de lipsa competenţei ANPC Iaşi/Bacău de a încheia procesul verbal întrucât organul de control nu are competenţa legală de a cenzura legalitatea şi temeinicia actelor şi faptelor ce fac conţinutul unui raport juridic de executare silită, în care subscrisa are calitatea de terţ poprit.  Or, susţine petenta, faţă de prevederile art 175 C.proc.civ coroborat cu art 176 pc 6 C.proc.civ, efectuarea unui act de procedură de un funcţionar necompetent este lovită de nulitate necondiţionată de existenţa unei vătămări.

S-a învederat că ANPC are în competenţă constatarea şi sancţionarea abaterilor de la legislaţia ce protejează consumatorul atunci când profesionistul acţionează în cadrul activităţii sale profesionale, noţiunile de consumator, prestator, operator economic fiind definite de art 2 din OG 21/1992, însă aşa-zis fapta contravenţională analizată în procesul analizată de comisarii ANPC are la bază raportul juridic dintre bancă şi client, nu în calitatea obişnuită a acestora de profesionist-prestator de servicii şi client-consumator, ci în calitate de terţ poprit şi debitor poprit. Petenta a arătat că în privinţa popririi ANPC nu are competenta de a interveni pentru că această relaţie nu este una din sfera comerciant -consumator, banca nu face parte din acele persoane  pe care le are în vedere OG 21/1992 prin definirea noţiunii de operator economic întrucât îndeplinirea obligaţiilor legale ce îi reveneau de a consemna/ indisponibiliza sumele de bani ca efect al popririi instituită prin actul de autoritate al organului de executare nu presupune desfăşurarea unei activităţi pentru care să fi fost autorizată în cadrul activităţii sale profesionale, banca dobândind calitatea de terţ poprit  în cadrul modalităţii executării silite prin poprire în raport cu debitorul şi creditorul popritor.

Activitatea executorie, a susţinut petenta, nu se circumscrie sferei de competenţă a ANPC, iar pe de altă parte, aducerea la îndeplinire a formelor de executare silită constituie singura obligaţie legală nascută în sarcina băncii ca terţ poprit. A mai arătat că verificarea legalităţii executării silite are loc pe calea contestaţiei la executare, instanţa fiind singura în măsură să analizeze actele de executare.

A mai arătat petenta că fapta reţinută în sarcina băncii nu există, ceea ce atrage nulitatea procesului verbal faţă de prevederile art 17 din OG 2/2001. Astfel, a susţinut petenta, organul constatator a reţinut că banca se face vinovată de încălcarea prevederilor art 7 lit c alin 4 din OG 21/1992 însă acest din urmă text de lege nu reglementează drept contravenţie  indisponibilizarea sumelor  prin poprire sau exceptarea unor sume  de la  executarea silită prin poprirea dispusă de executorii judecătoreşti, ci se mărgineşte să arate că operatorii economici trebuie să presteze numai servicii care nu afectează viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor sau interesele economice, fără a detalia sau defini ce se înţelege prin securitatea sau interesele economice ale consumatorilor şi care sunt în concret acţiunile/inacţiunile operatorului economic, ori norma legală, potrivit jurisprudenţei CEDO, trebuie să fie accesibilă şi previzibilă. S-a susţinut că faptele descrise în procesul verbal se situează în afara dreptului contravenţional, nu sunt prevăzute de legea contravenţională şi nu constituie obligaţii prevăzute de art 7 lit c liniuta 4, fapta nu se încadrează  în ipoteza textului legal  invocat de organul de control, nefiind vorba de modul în care banca a prestat servicii în relaţia cu clientul ci despre modul în care subscrisa şi-a executat obligaţiile legale ce-i revin ca terţ poprit, ori instituţia juridică a popririi are prevăzute căi de contestare specifice.

Cu privire la situaţia de fapt, petenta a arătat că în urma adresei de înfiinţare a popririi  emisă de BEJ în dosarul execuţional nr sa/2014 înregistrată la data de 22.11.2014 s-a conformat măsurii popririi pe contul debitorului FIC, procedând la blocarea conturilor acestuia conform art 780 alin 2 C.proc.civ şi art 782 alin 2 C.proc.civ. A susţinut că prin acţiunile întreprinse  a manifestat o atitudine de natură a nu afecta interesele debitorului, în calitatea acestuia de client al băncii  cât şi de a nu se expune faţă de creditorul urmăritor. Pentru a veni în ajutorul clientului, a  mai arătat petenta, a transmis organului de executare  şi angajatorului debitorului o adresă în vederea clarificării sumelor respective, însă prin adresa nr 74181 din 01.04.2014 organul de executare a făcut trimitere la prevederile art 409 alin 7 V.C.proc.civ  fără a răspunde solicitării, astfel că a procedat la transmiterea adresei nr 1923 din 23.04.2014  prin care a solicitat clarificări, respectiv dacă sumele sunt încadrate la excepţiile prevăzute de alin 7 al art 409 C.proc.civ organul de executare răspunzând prin adresa nr 89972 din 28.04.2014 în sensul indisponibilizării  sumelor cu respectarea prevederilor C.proc.fisc şi C.proc.civ.

Petenta a susţinut că şi-a respectat  obligaţiile executând cu bună-credinţă  obligaţiile ce îi incumbau în calitate de terţ poprit în condiţiile în care banca nu are atribuţia legală de a verifica natura sumelor tranzitate prin conturile curente. A mai arătat că potrivit dispoziţiilor art 149 alin 4 C.proc.fisc, art 728 alin 7 C.proc.civ, art 55 alin 4 lit b si e C.fisc, OG 26/1994, HG 1061/2002 legiuitorul nu a prevăzut exceptarea de la executarea silită prin poprire a sumelor de bani reprezentând normă de hrană şi contravaloare echipament, iar Decizia nr 6/2014 a ICCJ menţionează că practica instanţelor este neunitară, astfel că nu trebuie transferată terţului poprit obligaţia de a face distribuirea sumelor ce alimentează contul poprit, rolul activ în acest sens revenind organului de executare, dispoziţiile acestuia limitând posibilitatea de acţiune a băncii. A învederat că obligaţia aplicării prevederilor art 728 alin 7 C.proc.civ  în cazul executării silite prin poprire revine exclusiv organului de executare care are atribuţii de distribuire/eliberare sume şi nu intră în atribuţiile terţului poprit verificarea naturii juridice a sumelor cu care se creditează contul debitorului  şi să decidă în locul executorului dacă sumele sunt sau nu urmăribile.

A mai arătat petenta că era şi de datoria debitorului, titular de cont, să se adreseze executorului  pentru aplicarea prevederilor art 728 alin 7 C.proc.civ, să probeze în faţa organului de executare  că o anumită sumă din cele indisponibilizate era exceptată de la poprire, iar acesta la rândul lui să comunice băncii  că sumele virate sunt exceptate sau nu de la poprire.

Petenta a susţinut că a purtat corespondenţă cu angajatorul clientului, a păstrat indisponibilizată în cont şi diferenţa de sumă care trebuia să fie consemnată în contul organului de executare, rămânând în continuare  posibilitatea uzării de creditor a prevederilor art 789 C.proc.civ  cu obligarea şi executarea terţului poprit pentru sumele neretrase din cont  dar nevirate către poprire.

Ca efect al contractului de cont curent încheiat între părţi, a învederat petenta, sumele intrate în cont îşi pierd individualitatea, se contopesc  într-un tot indivizibil,  depersonalizându-se şi prin urmare pierzându-şi caracteristicile, formează soldul creditor al contului curent care în fapt este obiectul popririi. A mai arătat că nu este debitoarea debitorului poprit, contul deţinut de numitul F fiind grevat de un debit provenit de la un alt produs bancar-descoperire de cont (overdraft) care este o linie de credit ataşată contului curent cu acces prin card de debit pe care Raiffeisen Bank o acordă în cont împrumutatului  cu condiţia ca acesta să primească  lunar drepturile salariale  în cont, pe întreaga durată de viaţă a descoperitului de cont clienţii beneficiari având posibilitatea de a se afla în poziţie debitoare în cont în limita facilităţii cu obligaţia de plată a unei dobânzi. Petenta a susţinut că de natura împrumutului overdraft este că ceea ce se returnează în cont din sumele utilizate nu rambursează  împrumutul acordat ci sumele depuse de client în contul curent pot fi reutilizate de acesta din chiar momentul depunerii  pe toată durata de viaţă a contractului. Ori, a arătat petenta, în cazul de faţă întrucât la data instituirii popririi contul clientului era debitor, fără o dispoziţie a acestuia de a folosi banii din overdraft pentru plata popririi, nu a putut efectua plăţi din banii încasaţi, indiferent de natura sumelor ce ar fi creditat contul, pentru poprire şi în acelaşi timp, fiind ţinuţi de obligaţia de a nu elibera sume debitorului, a efectuat plăţi către poprire doar în momentul în care soldul contului a devenit pozitiv în limita unei treimi din sumele din sumele încasate cu titlu de salariu, restul fiind eliberat debitorului.  A mai arătat că în cazul conturilor curente, raportul juridic dintre client şi bancă  are natura unui depozit neregulat, iar banca trebuie să pună la dispoziţia clientului  sume în acelaşi cuantum, nu şi de aceeaşi natură, ori obiectul popririi nu îl constituie sumele de bani care intră în cont, ci soldul creditor al contului. Petenta a învederat că dacă ar fi eliberat titularului sumele existente în cont, acestea nu ar fi reprezentat alocaţie de hrană întrucât aceste sume pot fi acordate numai de instituţiile publice, prin eliberarea sumelor putând fi făcuţi vinovaţi de încălcarea prevederilor art 787 C.proc.civ. În cazul de faţă, a arătat contestatoarea, sumele care au alimentat contul de la data înfiinţării popririi au intrat sub mai multe denumiri fără a fi specificate virări de sume cu titlu de alocaţie de hrană.

Petenta a solicitat anularea măsurilor de remediere arătând că faţă de raţionamentul expus acestea sunt nelegale.

În situaţia în care se va aprecia că fapta constituie contravenţie a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment, ca urmare a pericolului social redus.

În drept a invocat prevederile art 31 si 32 din OG 2/2001, art 62 OUG 21/1992, OG 2/2001.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În apărare a arătat că din punct de vedere al legalităţii, procesul verbal este întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale, limitative, prevăzute de legiuitor în art 17 din OG 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei a arătat că petenta a fost sancţionată contravenţional conform art 9 teza a 2 a din OG 21/1992 ca urmare a comportamentului incorect al instituţiei bancare. A susţinut intimata ca prin reclamaţia nr 251/PS din 14.04.201 a numitului FIC a arătat că deşi angajatorul a informat pe cale oficială şi prin înscris banca asupra faptului că în perioada 12.11.2014-26.09.2016 petiţionarul se află în concediu de creşterea copilului, instituţia bancară a continuat că îi reţină 1/3 din veniturile realizate pe lunile decembrie 2014, ianuarie-aprilie 2015, valoarea sumelor blocate ridicându-se la suma de 3500 lei. S-a arătat că ceea ce i s-a imputat instituţiei bancare a fost modul în care aceasta a înţeles să execute un contract-facilitate descoperit de cont în valoare de 2300 lei.  Intimata a învederat că prin adresa nr 1051 din 05.05.2015 instituţia bancară a arătat că la 22.11.2014 a primit adresa de înfiinţare a popririi, iar prin adresa nr 2092097 din 28.01.2015 angajatorul debitorului a precizat că veniturile acestuia virate în perioada 12.11.2014-26.09.2016 reprezintă indemnizaţie pentru creştere copil, dovada fiind şi extrasul de cont. A mai arătat intimata că în actele de control, comisarii au detaliat actele normative  care prevăd aceste cuantumuri, făcând trimitere şi la jurisprudenţa ICCJ, respectiv decizia nr 6 din 23.06.2014, dovezile depuse intrând în conflict de interpretare cu instituţia bancară. Intimata a susţinut că în cauză, totuşi, există încuviinţarea executării silite, însă ceea ce este imputabil băncii este comportamentul incorect faţă de petiţionar.

La cerere a anexat înscrisuri.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal seria ANPC nr 0697268 din 12.05.2015 petenta RB a fost sancţionată contravenţional cu amendă conform art 50 alin 1 lit c din OG 21/1992 pentru încălcarea dispoziţiilor  art 9 şi art 7 lit c din OG 21/1992. Totodată în conformitate cu dispoziţiile art 15 alin 4 din OG 21/1992 s-a dispus restituirea către FIC toate sumele de bani care au fost reţinute din indemnizaţia de creştere copil, normă hrană şi echipament.

S-a reţinut că în reclamaţia nr 251PS din 14.04.2015 consumatorul reclamă faptul că RB a pus poprire pe indemnizaţia de creşterea copilului deşi angajatorul a trimis o informaţie către bancă în acest sens. Petiţionarul FIC este titularul unui cont curent deschis la RB care are ataşata o facilitate de descoperire cont în valoare de 2300 lei. În conformitate cu punctele de vedere primite de la bancă de către comisarii CJPC Bacău nr yx din 05.05.2015 şi nr xc din 08.05.2014 această facilitate de descoperire de cont  este o linie de credit ataşată contului curent cu acces prin card de debit pe care banca a acordat-o titularului de cont cu condiţia ca  acesta să primească lunar drepturile salariale în cont în baza unui contract încheiat între angajatorul petiţionarului şi bancă.

În conformitate cu punctul de vedere nr vv din 05.05.2015  în data de 22.11.2015 RB a primit o adresă de înfiinţare a popririi emisă de BEJ în dosarul nr vb/2014 prin care s-a dispus instituirea popririi asupra conturilor consumatorului până la concurenţa sumei de 31745,52 lei. În aceleaşi punct de vedere, banca precizează că nu poate deveni debitor al debitorului poprit-petiţionarul (având în vedere că descoperitul de cont este utilizat de consumator) deoarece nu îi datorează o sumă de bani, ci trebuie să o încaseze. Banca datorează sume de bani debitorului în momentul în care soldul contului este pozitiv.

În adresa nr nm din 28.01.2015  ataşată de consumator la reclamaţia depusă la CJPC Bacău, MNO, care este angajatorul dlui FIC precizează că veniturile virate în contul deschis la RB în perioada 12.11.2014-26.09.2016 reprezintă  indemnizaţie pentru creşterea copilului.

În extrasul de cont ataşat de consumator  la reclamaţia depusă la CJPC Bacău, angajatorul menţionează "virare salariu". Adresa nr we din 28.01.2015 emisă de angajator, cât şi precizările din extrasul de cont au creat confuzii astfel că au fost solicitate angajatorului atât de bancă cât şi de comisarii CJPC Bacău detalii despre sumele care s-au virat în contul dlui Frunză.

Prin adresa nr qa/21.04.2015 angajatorul MNO precizează pe luni sumele care au fost virate în cont Doar în luna decembrie 2014 a mai fost virată suma de 615 lei care reprezintă salariu net, restul sumelor fiind: 760 lei indemnizaţie de creştere copil, 704 lei normă de hrană, 573 lei normă de echipare. În lunile ianuarie 2015-aprilie 2015 au fost virate indemnizaţie de creştere copil, normă de hrană, normă de echipare.

Prin adresa nr xx din 06.05.2015 înregistrată la CJPC Bacău cu nr bn din 06.05.2015 angajatorul precizează  că norma de hrană şi norma de echipare sunt drepturi care se acordă în baza unor prevederi speciale. Norma de hrană se acordă în baza Ordonanţei nr 26 din 22.07.1994, iar norma de echipare se acordă în baza Hotărârii nr 1061 din 25.09.2002 şi a Ordinului nr 236 din 30.09.2009. De asemenea, în adresă apare precizată şi Decizia ICCJ nr 6 din 23.06.2014 în care se arată  că în doctrină se apreciază că sporul cuvenit angajaţilor care lucrează în condiţii de muncă deosebite nu se include în câştigul de muncă ce se ia ca bază de calculare a pensiei  de întreţinere deoarece, deşi are caracter de continuitate , acest spor are o destinaţie specială  şi anume de a asigura condiţiile de apărare a organismului angajatului care lucrează în mediu vătămător, greu sau periculos. Se menţionează că scopul acestor sporuri  este de a oferi angajaţilor posibilitatea materială  de a preveni ori de a înlătura efectele dăunătoare ale condiţiilor în care se păstrează munca, sporurile respective trebuie să rămână în întregime destinate afectaţiunii lor. În mod asemănător se precizează că sporul celor încadraţi care lucrează în condiţii deosebite de muncă nu se include în câştigul din muncă ce se ia ca bază la calcularea pensiei de întreţinere. În această decizie se face uz de decizia de îndrumare nr 14/23.05.1963 elaborată de fostul Tribunal Suprem care statuează că scopul sumelor de bani care se acordă cu titlu de sporuri  pentru condiţiile deosebite în care se  prestează munca  este " de a da posibilitatea materială a angajaţilor să prevină ori să înlăture efectele dăunătoare pe care le au asupra organismului omenesc acele munci prestate în condiţii speciale" şi de aceea "în vederea asigurării depline a protecţiei angajatului debitor al întreţinerii este necesar ca sporul să rămână destinat în întregime afectaţiunii sale". În această decizie elaborată de fostul tribunal suprem se menţionează că " dacă în vederea stabilirii pensiei de întreţinere s-ar include în câştigul din muncă şi sporul  pentru condiţii deosebite de muncă, ar însemna să nu se ţină seama de scopul urmărit de lege, ceea ce ar duce la micşorarea posibilităţilor de apărare a organismului  angajatului care lucrează în aceste condiţii, aceasta fiind şi împotriva intereselor creditorului întreţinerii."

Adresa nr xx înregistrată la CJPC Bacău sub nr cc din 06.05.2015  emisă de angajator a fost comunicată către RB pentru a lua cunoştinţă de precizările din aceasta.

Totuşi banca în punctele de vedere nr cc din 05.05.2015 şi nr vv din 08.05.2015 precizează "pentru că în contul clientului au fost identificate sume ce reprezintă norma de hrană şi de echipare facem precizarea că aceste sume se popresc integral întrucât nu intră în categoria veniturilor salariale şi nici în excepţiile de la executarea silită prin poprire".

Scopul urmărit de legiuitor prin Ordonanţa 26/22.07.1994 şi Hotărârea nr 1061/25.09.2012 şi Ordinul nr 236/30.09.2009 este ca norma de hrană, respectiv norma de echipare să îşi păstreze  destinaţia clară: pentru hrană, respectiv pentru echipare.

În conformitate cu prevederile art 728 alin 7 N.C.proc.civ  "alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte asemenea indemnizaţii cu destinaţie specială, stabilite prin lege, nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii".

Legiuitorul precizează foarte clar că indemnizaţiile pentru copii precum şi indemnizaţiile destinaţie specială, stabilite conform legii nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii.

În tabelul de pe ce-a de a doua pagină  din punctul de vedere 1051 din 05.05.2015 trimis de RB comisarilor CJPC Bacău sunt menţionate toate taxele, comisioanele şi spezele  bancare reţinute de aceasta, dar şi sumele reţinute pentru acoperirea descoperitului de cont.

Trebuie făcută menţiunea că doar în luna decembrie 2014 a fost virată suma de 615 lei care reprezintă salariu net şi din care banca avea posibilitatea legală să reţină sume care să acopere restanţele pe care petiţionarul le are faţă de bancă.

Prin încasarea taxelor, comisioanelor, spezelor bancare din indemnizaţia de  creştere copil, norma de hrană şi norma de echipare deşi legiuitorul prevede clar că nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorie, RB foloseşte o practică comercială abuzivă  şi are un comportament incorect faţă de consumator.

Art 9 din OG 21/1992 precizează "operatorii economici sunt obligaţi să pună pe piaţă numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate şi să se comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii."

Definiţia juridică a practicilor comerciale abuzive este dată de art 2 pc 22 din OG 21/1992 " practici comerciale abuzive şi/sau incorecte - orice acţiune, inacţiune, conduită, demers sau comunicare comercială, inclusiv publicitate, din partea unui operator economic în relaţie directă cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs sau serviciu, care aduce atingere în mod direct intereselor consumatorilor".

Faptele constituie abetere de la prevederile art 9 di OG 21/1992 şi se sancţionează conform art 50 alin 1 lit c din OG 21/1992 cu amendă în valoare de 5000 lei cu posibilitatea achitării a jumătate din min amenzii în 48 ore, adică 1000 lei.

Banca precizează în punctul de vedere nr 1051 din 05.05.2015 că "pentru acest descoperit de cont, clientul nu este executat silit, ci este vorba despre executarea unei înţelegeri a părţilor, respectiv a unui mandat transmis băncii de client prin contract, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la executarea silită  şi urmărirea parţială a veniturilor".

Orice contract ar fi încheiat de RB cu petiţionarul nu poate conţine clauze contrare legislaţiei în vigoare  astfel ca dispoziţiile Codului de procedură civilă să nu se aplice. În art 1255 N.C.civ se prevede "  (1) Clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri şi care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului în întregul său numai dacă sunt, prin natura lor, esenţiale sau dacă, în lipsa acestora, contractul nu s-ar fi încheiat.

(2) În cazul în care contractul este menţinut în parte, clauzele nule sunt înlocuite de drept cu dispoziţiile legale aplicabile.

(3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi clauzelor care contravin unor dispoziţii legale imperative şi sunt considerate de lege nescrise."

OG 21/1992 , art 7 lit c a patra liniuţă precizează: "operatorii economici sunt obligaţi:... c) prestatorii de servicii... -să asigure, la prestarea serviciilor nealimentare, condiţii igienice, condiţiile stabilite de producător, de actele normative în vigoare, precum şi cele specifice desfăşurării activităţii."

Faptele săvârşite constituie abatere de la prevederile art 7 lit c a patra liniuţă din OG 21/1992 şi se sancţionează conform art 50 alin 1 lit c din OG 21/1992 cu amendă în valoare de 5000 lei cu posibilitatea achitării a jumătate din min amenzii în 48 ore, adică 1000 lei.

Potrivit art 34 din OG 2/2001, instanta investita cu solutionarea plangerii analizeaza legalitatea si temeinicia procesului verbal  si hotaraste asupra sanctiunii.

Sub aspectul legalităţii , potrivit art 16 alin 1 C.proc.civ procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

Din punct de vedere al temeiniciei temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravenţional este un mijloc de proba care nu face dovada vinovatiei petentei, ci dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul .

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007). Petenta beneficiaza de o prezumtie de nevinovatie care insa nu este absoluta, dupa cum nu este absoluta nici prezumtia de legalitatea si temeinicie a procesului verbal.

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări personale ale agentului aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Instanţa apreciază că faptele constatate de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului.

In ceea ce priveste probatoriul, art. 34 din OG nr. 2/2001 dispune că instanţa îl va asculta pe titularul plângerii şi va administra orice probe prevăzute de lege pentru a stabili temeinicia şi legalitatea procesului-verbal.

De aici rezultă că afirmatiile contestatoarei pot avea o valoare probatorie proprie, dacă se coroborează cu alte mijloace de probă, ori cel puţin cu anumite date cuprinse în procesul-verbal, şi dacă în urma aprecierii nemijlocite a sincerităţii, instanţa şi-a format convingerea intimă  că petenta a relatat adevărul.

Instanţa nu poate primi motivele de nelegalitate invocate de petentă întrucât nu sunt pertinente.

În ceea ce priveşte competenţa inspectorilor ANPC în constatarea contravenţiilor, instanţa reţine că potrivit art 27 din OG 21/1992 " Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, subordonat Guvernului, coordonează şi realizează politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor."

Conform art 54 alin 1 din OG 21/1992 "Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 50 şi 51 se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor."

Pentru verificarea competenţei agenţilor constatatori, faţă de motivele invocate de petentă, trebuie analizate faptele în concret verificate de intimată şi reţinute în sarcina contravenientei prin raportare la contravenţiile constatate.

Conform art 9 din OG 21/1992 "Operatorii economici sunt obligaţi să pună pe piaţă numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate şi să se comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii.2

Art 7 lit c liniuţa 4 prevede "Operatorii economici sunt obligaţi:

c) prestatorii de servicii:

- să asigure, la prestarea serviciilor nealimentare, condiţii igienice, condiţiile stabilite de producător, de actele normative în vigoare, precum şi cele specifice desfăşurării activităţii"

Conform art 15 alin 4  "Persoanele împuternicite conform art. 54 să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile prevăzute de prezenta ordonanţă vor stabili odată cu sancţiunea şi măsuri de remediere sau, dacă acest lucru nu este posibil, înlocuirea ori restituirea contravalorii serviciilor, după caz."

În cauză, se reţine că nu se cenzurează actele de executare silită, respectiv poprirea ci comportamentul băncii în relaţia cu clientul său, petiţionarul Frunză Ionuţ Claudiu.

Raportul bancă -client este unul de timp operator economic (definit de art 2 pc 3 din OG 21/1992 ca persoană fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activităţii sale profesionale fabrică, importă, transportă sau comercializează produse ori părţi din acestea sau prestează servicii) şi consumator ( definit de art 2 pc 2 din OG 21/1992 ca orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale) atât timp cât debitorul Frunză avea deschise conturi la petentă intrând sub sfera de desfăşurare a activităţii acesteia. Aceasta a fost şi situaţia premisă ce a stat la baza înfiinţării poprii, de altfel, în lipsa unei astfel de raport juridic preexistent  neexistând nici cadrul legal al executării silite. Relaţia terţ poprit-debitor-creditor a fost determinată tocmai de raportul client-bancă ce intră sub incidenţa OG 21/1992. Unitatea bancară nu se poate ascunde în spatele unor raporturi juridice generate de o executare silită în condiţiile în care acestea au fost generate de relaţia preexistentă. Nu este mai puţin adevărat că executarea silită nu intră în sfera de competenţă a ANPC ci cenzurarea actelor de executare are loc doar pe calea contestaţiei la executare de competenţa instanţelor judecătoreşti, însă în speţă, organul constatator nu a verificat legalitatea actelor de executare, nu a cenzurat în sine măsura popririi dispusă, ci doar a verificat şi cenzurat comportamentul băncii în relaţia cu clientul, relaţie care a fost dublată  de un raport execuţional de tip debitor-terţ poprit , fiind analizate obligaţiile băncii prin prisma obligaţiilor legale ce intră sub incidenţa prevederilor OG 21/1992. Împrejurarea că raportul terţ poprit debitor poate fi cenzurat doar pe calea contestaţiei la executare nu anihilează posibilitatea de verificare a obligaţiilor celui care are rolul de terţ poprit, din perspectiva operatorului economic, respectiv banca în relaţia cu clintul său.  Cu alte cuvinte statutul băncii poate genera mai multe funcţii şi roluri ce o angajează în mai multe  raporturi juridice cu aceeaşi persoană Prin verificările făcute şi constatările ANPC  nu se procedează la verificarea actelor de executare silită.  Aceeaşi obligaţie poate îmbrăca mai multe manifestări juridice şi angaja subiectul în mai multe raporturi de naturi diferite, cu consecinţe în ceea ce priveşte răspunderea ce poate fi încadrată ca o răspundere  de natură civilă, contravenţională.

Astfel, faţă de natura contravenţiilor reţinute în sarcina petentei, contravenţii din domeniul protecţiei consumatorilor ce intră sub incidenţa OG 21/1992, faţă de motivele expuse anterior, inspectorii ANPC aveau competenţe de constatare a faptelor.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică şi existenţa contravenţiei, se reţine că textele de lege în care au fost încadrate faptele reţinute în sarcina petentei au o formulare generoasă, însă dispoziţia legală este suficientă pentru a permite o corespondenţă între fapta săvârşită în concret, ce a fost descrisă pe larg, corespunzător, cu indicarea tuturor circumstanţelor şi tiparul abstract al normei contravenţionale. Un principiu de drept statuează "nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege" însă împrejurarea că  nu se prevede, aşa cum susţine petenta, drept contravenţie "indisponibilizarea sumelor prin poprire sau exceptarea unor sume de la executarea silită prin poprirea dispusă de executori" nu este de natură a înlătura caracterul contravenţional al faptei în condiţiile în care, pe de o parte, aşa cum am menţionat nu s-au cenzurat obligaţiile băncii ce decurg dintr-un raport de executare silită, iar pe de altă parte, faptele pot fi cu succes încadrată în textele de lege reţinute de agenţii constatatori.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că petenta, deşi faţă de natura contravenţiei, îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada contrară a celor reţinute în sarcina sa.

Astfel, din înscrisurile de la dosar se reţine că petiţionarul FIC deţine un cont la petentă care potrivit adreselor  nr vv din 05.05.2015 şi nr bb din 08.05.2014 emise de petentă către intimată reprezintă o  facilitate de descoperire de cont, respectiv o linie de credit ataşată contului curent cu acces prin card de debit pe care banca a acordat-o titularului de cont cu condiţia ca  acesta să primească lunar drepturile salariale în cont în baza unui contract încheiat între angajatorul petiţionarului şi bancă.

RB a primit adresa de înfiinţare a popririi nr vbn din 22.11.2014 emisă de BEJ în dosarul nr nm prin care s-a dispus instituirea popririi asupra conturilor debitorului FIC până la concurenţa sumei de 31745,52 lei.

Prin adresa nr vbn din 15.12.2014 s-a dispus de către BEJ  desfiinţarea popririi  asupra sumelor pe care debitorul FIC le primeşte cu titlu de indemnizaţie de creştere a copilului, adresă comunicată petentei.

Conform adresei nr mno din 28.01.2015  angajatorul debitorului,  MNO, care precizează că veniturile virate în contul deschis la RB în perioada 12.11.2014-26.09.2016 reprezintă  indemnizaţie pentru creşterea copilului.

Conform adeverinţei nr xc din 21.04.2015 în luna decembrie 2014 a mai fost virată suma de 615 lei care reprezintă salariu net, restul sumelor fiind: 760 lei indemnizaţie de creştere copil, 704 lei normă de hrană, 573 lei normă de echipare. În lunile ianuarie 2015-aprilie 2015 au fost virate indemnizaţie în cuantum de 1200 lei.

Conform art 728 alin 7 N.C.proc.civ  "alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte asemenea indemnizaţii cu destinaţie specială, stabilite prin lege, nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii". Acest text de lege este general obligatorii şi se aplică ori de câte ori se ridică problema urmăririi unui debit, indiferent de subiectul implicat.

Prin punctul de vedere nr xx din 05.05.2015 petenta a susţinut că "pentru acest descoperit de cont, clientul nu este executat silit, ci este vorba despre executarea unei înţelegeri a părţilor, respectiv a unui mandat transmis băncii de client prin contract, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la executarea silită  şi urmărirea parţială a veniturilor".

Împrejurarea că reveneau şi altor participanţi o serie de obligaţii şi chiar debitorului nu este de natură a exonera petenta de propriile obligaţii în condiţiile în care obligaţiile sale decurgeau din lege.

Ceea ce prezintă importanţă în speţă este natura sumelor care alimentează contul, fiind indiferent mecanismul uzitat de bancă pentru a direcţiona sau forma soldul contului sau tipul de cont. Aceasta nu poate invoca propriul mecanism şi artificiile folosite în relaţia cu clientul pentru a  se exonera de răspundere. Modul de rulare al banilor in cadrul unităţii bancare şi politica bancară a alimentării conturilor nu pot fi opuse terţilor pentru propria apărare.

Instanţa, prin intermediul plângerii, în cenzurarea procesului verbal nu verifică legalitatea modului în care banca a dat curs obligaţiilor rezultând din infiinţarea popririi, o asemenea a analiză depăşind cadrul procesual întrucât ar intra pe domeniul contestaţiei la executare, ci doar verifică comportamentul de ansamblu al  băncii raportat la consumator, clientul său şi obligaţiile din domeniul specific de activitate al acesteia-bancar în raportul juridic în care s-a angajat faţă de client din prisma unor reglementări adiacente (cele menţionate de textele legale precizate).

Trebuie reţinut că terţul poprit, în speţă petenta, într-adevăr nu poate formula contestaţie la executare, însă poate formula apărări şi poate expune punctul de vedere cu privire la măsura popririi în eventuala cerere de validare a popririi formulată de executor sau creditor în situaţia în care terţul poprit nu dă curs adresei de înfiinţare a popririi.

Din probele administrate,  se constată că banca nu a verificat a priori natura sumelor ce alimentau contul deşi pentru a da curs unei adrese de înfiinţare a popririi trebuia să lămurească aceste aspecte, adoptând un comportament superficial, iar ulterior deşi angajatorul petiţionarului a încunoştinţat  despre natura drepturile pecuniare virate în cont, aceste precizări nu au fost luate în considerare.

Dat fiind că petenta nu a făcut dovada unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în cuprinsul procesului verbal, astfel că intimata a procedat în mod corect la reţinerea în sarcina acesteia a săvârşirilor contravenţiei prevăzută de O.G. nr. 21/1992.

Faţă de cele menţionate,  instanţa reţine că procesul verbal a fost legal şi temeinic întocmit, iar situaţia de fapt consemnată de agenţii constatatori corespunde realităţii.

În privinţa individualizării  sancţiunii aplicate de către intimat, instanţa reţine potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările şi completările ulterioare, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În speţă instanţa apreciază că sancţiunile aplicate, faţă de gardul de pericol social concret au fost corect individualizate, aplicarea unui avertisment fiind insuficientă pentru ca sancţiunea să îşi atingă scopul preventiv represiv.

În ceea ce priveşte măsura dispusă conform art 15 alin 4  din OG 21/1992 în sarcina băncii, respectiv restituirea către numitul FIC a sumelor de bani reţinute din indemnizaţia de creştere copil, normă de hrană şi normă de echipare, instanţa reţine că prin procesele verbal pot fi dispuse măsuri complementare de înlăturate a efectelor faptelor contravenţionale, cărora li se poate da curs efect ca urmare a obligaţiilor încălcate. Dat fiind că banca nu a încasat aceste sume pentru sine iar o asemenea măsură  de  restituirea a acestor ar echivala cu o întoarcere a executării silite ce poate avea loc numai în condiţiile Codului de procedură civilă, instanţa urmează a o înlătura.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Admite în parte plângerea contravenţională formulată de petenta RB, împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei, ca neîntemeiată.

Înlătură măsura dispusă în conformitate cu dispoziţiile art 15 alin 4 din OG 21/1992 prin care s-a stabilit restituirea către numitul FIC restituirea sumelor de bani reţinute din indemnizaţia de creştere copil, normă de hrană şi normă de echipare.

Menţine celelalte dispoziţii ale procesului verbal atacat .

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Bacău .

Pronunţată în şedinţa publică , azi, 07.10.2015.

Domenii speta

Spete similare