Litigiu de asigurări sociale. Stagiu de cotizare în sistemul de asigurări a avocaților. Suspendarea din profesie, urmare a neplății contribuțiilor de asigurări sociale. Neîncălcarea principiului contributivității

Litigiu de asigurări sociale. Stagiu de cotizare în sistemul de asigurări a avocaților. Suspendarea din profesie, urmare a neplății contribuțiilor de asigurări sociale. Neîncălcarea principiului contributivității

art. 2 din OUG nr. 221/2000, art. 5, art. 8 și art.78 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor

Potrivit art.5 al.1 lit.n din Statutul CAA, constituie stagiu de cotizare perioada în care s-au datorat şi plătit contribuţii de asigurări sociale la sistemul de pensii al avocaţilor.

Potrivit art.8 al.1, constituie stagiu de cotizare perioadele în care avocatul şi-a plătit contribuţiile legale de asigurări sociale la sistemul propriu de pensii şi asigurări sociale pentru avocaţi, al.4 dispunând că pentru perioada în care avocatul a exercitat profesia şi a contribuit la fondurile sistemului reglementate prin prezentul statut, membrii C.A.A. primesc o singură pensie în raport de stagiul de cotizare şi contribuţia proprie la fondurile sistemului.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale incidente, se constată că legiuitorul a exclus de la valorificare la stabilirea drepturilor de pensie de retragere definitivă din profesie perioadele de suspendare din profesie, astfel că în mod corect a refuzat intimata pârâtă la stabilirea drepturilor de pensie valorificarea perioadei în care apelantul intimat a avut suspendat dreptul de exercitare a profesiei.

Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 2 din OUG nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, cu referire la art. 4 lit. e) din Statutul CAA, sistemul propriu de pensii şi asigurări sociale pentru avocaţi este organizat şi funcţionează pe baza principiului contributivităţii, „conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiei obligatorii a fiecărui avocat, iar drepturile de pensii şi asigurări sociale se cuvin pe baza acestei contribuţii”, însă interpretând sistematic aceste prevederi, se reţine că sunt avute în vedere contribuţiile legal datorate şi plătite, în condiţiile prevăzute de statutul C.A.A.

Împrejurarea că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, pentru perioada 1.11.2002-30.11.2004 intimata pârâtă a încasat de la apelantul reclamant contribuţii ce nu erau de fapt datorate, apelantul fiind suspendat din profesie, nu este de natură a transforma respectiva perioadă în una contributivă, acesta având eventual dreptul la restituirea sumelor plătite în condiţiile în care nu erau datorate, potrivit art.36 al2 din Statutul CAA.

(Curtea de Apel București, Secţia a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia Nr.638 din 05 februarie 2016)

În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art.466 C.pr.civ., apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului pentru următoarele motive:

În considerentele hotărârii instanţa a reţinut că prin decizia nr. 2374/31.10.2002 apelantul a fost suspendat din profesie începând cu data de 1.11.2002 până la 15.11.2004 conform deciziei nr.2459/15.11.2004 pentru neplata contribuţiilor la asigurările sociale.

Instanţa în mod greşit a reţinut că susţinerea apelantului reclamant din cererea de chemare în judecată, aceea că perioada 1.11.2002-30.11.2004 nu a fost corect valorificată la stabilirea cuantumului pensiei este nefondată, deoarece acesta fiind suspendat din activitatea de avocat nu putea să realizeze venituri prin prestarea activităţii de avocat ce ar fi trebuit să fie incluse în baza de calcul a pensiei.

Or, adeverinţa nr. 912/16.06.2015 eliberată de Filiala Bucureşti a Casei de Asigurări a Avocaţilor atestă sumele achitate de apelant în perioada 1.11.2002-30.11.2004, dovedind temeinicia susţinerilor sale, faptul că a cotizat la asigurările sociale în această perioadă.

Având în vedere principiul contributivităţii demonstrat legal prin adeverinţa sus - menţionată, la stagiul de cotizare în profesia de avocat iniţial de 32 de ani, 0 luni, 16 zile reţinut prin decizia 66 din 5.03.2014 privind acordul pensiei pentru retragerea definitivă din profesie trebuie să adauge perioada 1.11.2002-30.11.2004, reprezentând 2 ani şi 30 de zile, rezultând în final 34 de ani, 1 lună şi 16 zile, la care trebuie calculat punctajul mediu anual şi a coeficientului acordat pentru retragerea definitivă din profesie conform OUG nr.221/2000.

Analizând apelul declarat, potrivit dispoziţiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:

Verificând stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, atât în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, cât şi de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă, potrivit art. 477 alin. 1, 478 şi 479 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, se constată că Tribunalul a făcut o justă interpretare a materialului probator administrat în cauză şi a aplicat în mod corect dispoziţiilor legale incidente.

Prin decizia nr.66/05.03.2014 privind acordarea pensiei pentru retragere definitivă din profesie emisă de intimata Casa de Asigurări a Avocaţilor din România apelantului reclamant i-au fost stabilite drepturile de pensie începând cu data de 01.12.2013.

Prin această decizie s-a reţinut un număr de 39.12405 puncte realizate şi un punctaj mediu anual de 1.13954, avându-se în vedere punctajele lunare calculate prin raportare la veniturile brute lunare individuale realizate de apelantul-reclamant, potrivit declaraţiilor individuale de venituri depuse. Astfel, intimata pârâtă a reţinut un stagiu complet de cotizare (conform OUG nr.221/2000 şi Legii nr.452/2001) de 34 ani 4 luni, un total stagiu cotizare realizat de 38 ani 9 luni 11 zile, dintre care stagiu de cotizare în profesia de avocat de 32 ani 16 zile, stagiu asimilat de 8 luni 15 zile şi stagiu de cotizare în sisteme neintegrate de 6 ani 20 zile.

Prin criticile formulate, apelantul susţine greşita nevalorificare la stabilirea drepturilor de pensie a veniturilor realizate în perioada 1.11.2002-30.11.2004, respectiv greşita utilizare a unui stagiu de cotizare în profesia de avocat de 32 ani 16 zile în loc de 34 ani 1 lună 16 zile, stagiu ce ar rezulta ca urmare a valorificării perioadei anterior menţionate.

Potrivit probatoriului administrat, în perioada 1.11.2002-30.11.2004 apelantul reclamant a fost suspendat din profesie, măsură dispusă prin decizia nr.2374/31.10.2002 şi încetată prin decizia nr.2459/15.11.2004. Dată fiind această suspendare din activitatea de avocat, intimata pârâtă nu a valorificat la stabilirea drepturilor de pensie perioada respectivă în mod corect, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, întrucât fiind suspendat din profesie, apelantul nu putea să realizeze venituri ca urmare a exercitării funcţiei de avocat.

Astfel, se are în vedere că potrivit art.4 din OUG nr. 221 din 24 noiembrie 2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, pentru perioada în care avocatul a exercitat profesia şi a contribuit la constituirea fondului sistemului reglementat prin ordonanţă membrii Casei de Asigurări a Avocaţilor primesc o singură pensie.

Conform art.78 din Statutul CAA, în sistemul autonom de pensii al avocaţilor cuantumul pensiilor la data înscrierii la pensie se determină prin înmulţirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare în sistemul C.A.A., cu valoarea unui punct de pensie din luna ieşirii la pensie. Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzători stagiului complet de cotizare. Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv. Punctajul lunar se calculează prin raportarea venitului brut lunar individual, respectiv venitului brut aferent contribuţiei efectiv plătite în luna respectivă, la venitul de referinţă lunar pe profesie din luna respectivă, comunicat de C.A.A.. Venitul brut aferent contribuţiei plătite se calculează ca fiind cuantumul contribuţiei efectiv plătite înmulţite cu raportul dintre 100 (o sută) şi cota procentuală a contribuţiei obligatorii.

Potrivit art.5 al.1 lit.n din Statutul CAA, constituie stagiu de cotizare perioada în care s-au datorat şi plătit contribuţii de asigurări sociale la sistemul de pensii al avocaţilor.

Potrivit art.8 al.1, constituie stagiu de cotizare perioadele în care avocatul şi-a plătit contribuţiile legale de asigurări sociale la sistemul propriu de pensii şi asigurări sociale pentru avocaţi, al.4 dispunând că pentru perioada în care avocatul a exercitat profesia şi a contribuit la fondurile sistemului reglementate prin prezentul statut, membrii C.A.A. primesc o singură pensie în raport de stagiul de cotizare şi contribuţia proprie la fondurile sistemului.

Conform art.21, la achitarea contribuţiilor, inclusiv prin transfer bancar, avocatul este obligat să ateste, în scris şi sub semnătură veniturile realizate din onorarii în luna pentru care se efectuează plata şi pentru care plăteşte cotele de contribuţie în condiţiile prevăzute de lege şi prezentul statut.

Potrivit prevederilor art. 23 alin. 1 Statut, venitul brut lunar realizat din profesie constituie baza de calcul a contribuţiilor individuale la fondurile sistemului de pensii şi asigurări sociale ale avocaţilor, în vederea constituirii şi utilizării fondurilor de pensii şi asigurări sociale, avocatul având obligaţia de a plăti, cu titlu de contribuţii obligatorii, cote procentuale din baza de calcul prevăzută la alin. (1), dar nu mai puţin de suma reprezentând cotele minime de contribuţie obligatorie şi nici mai mult de cotele maxime de contribuţie obligatorie, stabilite de Consiliul U.N.B.R. la propunerea Consiliului de Administraţie al C.A.A. (alin. 4-5).

Ca atare, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale incidente, se constată că legiuitorul a exclus de la valorificare la stabilirea drepturilor de pensie de retragere definitivă din profesie perioadele de suspendare din profesie, astfel că în mod corect a refuzat intimata pârâtă la stabilirea drepturilor de pensie valorificarea perioadei în care apelantul intimat a avut suspendat dreptul de exercitare a profesiei.

Se mai reţine că potrivit art. 318 din Statutul profesiei de avocat, avocaţii înscrişi în barouri, care figurează în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, avocaţii pensionari şi urmaşii acestora cu drepturi proprii la pensie şi ajutoare sociale fac parte de drept din sistemul propriu de asigurări sociale al avocaţilor şi sunt membri de drept ai C.A.A.

Alineatul 2 al aceluiaşi text de lege dispune că avocaţii înscrişi în barou care nu figurează în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei au dreptul la prestaţiile de asigurări sociale corespunzător perioadei în care şi-au exercitat profesia, în condiţiile prevăzute de legea şi statutul C.A.A., prin al.3 stipulându-se că perioada în care un avocat a fost suspendat din profesie, în vederea exercitării unei funcţii de demnitate publică sau a unei funcţii asimilate cu funcţia de demnitate publică, este luată în calcul la stabilirea vechimii în avocatură, în condiţiile achitării cotelor de contribuţie la C.A.A. Indemnizaţia de demnitar şi celelalte drepturi băneşti încasate, cumulate cu eventualele venituri din activitatea de avocat desfăşurată în perioada mandatului de demnitar, se consideră venituri din profesie şi se iau în calcul atât la stabilirea cotelor de contribuţie, cât şi la stabilirea pensiei de către C.A.A.

În consecinţă, ca situaţie de excepţie reglementată de lege, este luată în calcul la stabilirea vechimii în avocatură, în condiţiile achitării cotelor de contribuţie la C.A.A., numai că perioada în care un avocat a fost suspendat din profesie în vederea exercitării unei funcţii de demnitate publică sau a unei funcţii asimilate cu funcţia de demnitate publică, situaţie neîntâlnită în speţa de faţă, apelantul reclamant fiind suspendat din profesie potrivit art.27 lit.c din Legea nr.51/1995 în forma în vigoare la data respectivă, pentru neplata taxelor şi a contribuţiilor profesionale timp de 6 luni de la scadenţa acestora până la lichidarea lor integrală.

Contrar susţinerilor apelantului-reclamant, nu se poate reţine că prin nevalorificarea perioadei pretinse de acesta s-ar ajunge la încălcarea principiului contributivităţii, ce guvernează şi sistemul de pensii al avocaţilor.

Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 2 din OUG nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, cu referire la art. 4 lit. e) din Statutul CAA, sistemul propriu de pensii şi asigurări sociale pentru avocaţi este organizat şi funcţionează pe baza principiului contributivităţii, „conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiei obligatorii a fiecărui avocat, iar drepturile de pensii şi asigurări sociale se cuvin pe baza acestei contribuţii”, însă interpretând sistematic aceste prevederi, se reţine că sunt avute în vedere contribuţiile legal datorate şi plătite, în condiţiile prevăzute de statutul C.A.A.

În acest sens, este de observat că art. 5 lit. n) din Statutul CAA privind stagiul de cotizare, la care şi anterior s-a făcut trimitere, se referă la „perioada de timp pentru care s-au datorat şi plătit contribuţii de asigurări sociale la sistemul de pensii al avocaţilor”, iar art. 5 lit. e, privind declaraţia individuală de venituri, stabileşte că „avocatul atestă, sub semnătură, veniturile realizate din onorarii în luna pentru care se efectuează plata şi pentru care plăteşte cotele de contribuţie în condiţiile prevăzute de statutul C.A.A.”. Totodată, prin dispoziţiile art. 36 din Statutul CAA s-a reglementat expres restituirea contribuţiilor: „(1) Contribuţiile obligatorii legal achitate nu sunt supuse restituirii. (2) Se restituie avocatului asigurat, la cerere, doar sumele plătite în plus faţă de obligaţia legală”, fiind prevăzută şi regularizarea contribuţiilor. Or, în speţă, cum în perioada1.11.2002-30.11.2004 apelantul reclamant era suspendat din profesie, nu putea realiza în mod legal venituri, astfel că nu se poate reţine condiţia existenţei unor contribuţii de asigurări sociale legal datorate şi plătite.

Astfel, împrejurarea că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, pentru perioada 1.11.2002-30.11.2004 intimata pârâtă a încasat de la apelantul reclamant contribuţii ce nu erau de fapt datorate, apelantul fiind suspendat din profesie, nu este de natură a transforma respectiva perioadă în una contributivă, acesta având eventual dreptul la restituirea sumelor plătite în condiţiile în care nu erau datorate, potrivit art.36 al2 din Statutul CAA.

Pentru toate aceste considerente arătate, văzând şi dispoziţiile art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul formulat, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare