Acord de recunoaştere – condiţii de admisibilitate

Sentinţă penală 604 din 23.03.2016


Acord de recunoaştere – condiţii de admisibilitate.

Tip. Sentinţa penala

Nr./Data: 604 (23.03.2016)

Autor: Judecătoria Arad

Domenii asociate: Infracţiuni

Dosar nr. …, sentinţa penala nr. 604/2016, definitiva prin decizia penală nr. 784/A/16.06.2016 a Curţii de Apel Timişoara.

La data de 05.02.2016, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Arad sub nr. 1096/55/2016, acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad cu inculpatul R. I., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal, obiect al cauzei penale nr. 470/P/2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.

S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că, inculpatul R. I., administrator al societăţii SC F.I. SRL, a indus în eroare societatea SC R.M.G. SA cu ocazia încheierii contractului adiţional, „anexa 2” la contractul de vânzare cumpărare nr. 484 din 23.08.2011, astfel că acesta a vândut către persoana vătămată bunuri care fuseseră anterior ridicate şi valorificate de către SC F. I. SRL şi care de altfel nu mai existau în acel moment în patrimoniul societăţii, cauzând persoanei vătămate SC R. M.G. SA un prejudiciu în cuantum de 1.524.895 lei. De asemenea, inculpatul R.I. a emis cu ocazia încheierii contractelor două Bilete la Ordin în valoare de 2.100.000 lei ce au fost refuzate la plată la data scadenţei.

Judecătorul cauzei a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 485 alin. 1 lit. b) teza a II-a Cod procedură penală, conform cărora instanţa respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei dacă apreciază că soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.

Aplicând aceste criterii la speţa de faţă, instanţa a constatat în primul rând raportat la gravitatea faptei, că prejudiciul produs persoanei vătămate constituită parte civilă, este unul foarte însemnat, în cuantum de 1.524.829 lei, sau altfel spus 338.850 Euro. Raportat la al doilea criteriu, cel al periculozităţii inculpatului, instanţa a constatat că acesta nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnat anterior tot pentru infracţiuni de natură economică şi este şi în prezent încarcerat în executarea unei alte pedepse. De asemenea instanţa a reţinut că inculpatul nu depus nici un efort pentru repararea chiar şi parţială a prejudiciului cauzat părţii civile.

În aceste condiţii, pedeapsa principală de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, stabilită prin acord, pedeapsă îndreptată înspre minimul special prevăzut de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal, a fost apreciată de instanţă ca fiind în mod vădit nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.

Pe cale de consecinţă, instanţa în temeiul dispoziţiilor art. 485 alin. 1 lit. b) teza a II-a Cod procedură penală, a respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei, încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad cu inculpatul R. I., cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal, obiect al dosarului penal nr. 470/P/2015 și a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad şi partea civilă SC R.M.G. SA au  declarat apel susţinând faptul că, în cazul unei  hotărâri de condamnare, partea civilă se va putea înscrie la masa credală cu suma de bani ce reprezintă prejudiciul cauzat de către inculpat. Totodată, s-a susţinut că pedeapsa stabilită prin acordul de recunoaştere a vinovăţiei este una în concordanţă cu practica instanţelor din raza Curţii de Apel Timişoara în speţe similare.

Curtea de Apel Timişoara prin decizia nr. 784/A/16.06.2016 nu a  însuşit susţinerile Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad în sensul că admiterea acordului de recunoaştere a vinovăţiei este esenţială pentru înscrierea persoanei vătămate la masa credală şi nici argumentele SC R. SA, întrucât scopul recuperării în termen cât mai scurt a prejudiciului nu constituie unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei, neputând fi valorificat în acest sens.