Cerere de intervenţie voluntară accesorie. Admisibilitatea ei într-un conflict individual de muncă

- Codul de procedură civilă: art. 61 alin. (1) şi alin. (3), art. 64

Cererea de intervenţie accesorie nu este inadmisibilă, de plano, în raporturile specifice de dreptul muncii, care fac obiectul acţiunii principale. Nu există o dispoziţie legală expresă în acest sens. În cazul conflictelor de muncă se impune a fi stabilit, în concret, dacă un terţ justifică un interes personal şi actual pentru a interveni în litigiul dintre salariat şi angajator, respectiv într-o contestaţie formulată de salariat împotriva deciziei de sancţionare disciplinară, emisă de către angajator.

(Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,

Decizia civilă nr. 902 din 6 iulie 2016, rezumată de

judecător dr. Carmen Pârvulescu)

Prin încheierea din data de 2 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/30/2015*, în baza dispoziţiilor art. 61 raportate la cele ale art. 64 din Codul de  procedură civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, cererea de intervenţie voluntară accesorie, reţinându-se că nu sunt întrunite cerinţele acesteia de admisibilitate, respectiv cerinţa interesului actual al intervenientului.

Împotriva acestei încheieri, a formulat apel intervenientul A..., solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a încheierii apelate, în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenţie accesorie.

În motivarea apelului, se arată, în esenţă, că nu există nici o dispoziţie legală care să interzică formularea unei cereri de intervenţie accesorie într-un litigiu individual de muncă.

Încheierea apelată este netemeinică şi nelegală, fiind încălcate dispoziţiile legale privitoare la obligaţia instanţei de a motiva hotărârea, respectiv prevederile  art. 424 alin. (5), art. 425 alin. (l) lit. b) şi  art. 426 din Codul de procedură civilă.

Această încheiere consemnează, pe scurt, susţinerile părţilor, dar nu arată obiectul şi motivele cererii de intervenţie accesorie şi, mai ales, motivele concrete care au condus instanţa la constatarea lipsei unui interes actual al intervenientului.

Simpla afirmare a lipsei interesului actual nu satisface cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, dat fiind că nu arată motivele pentru care au fost respinse susţinerile titularului cererii privitoare la interesul actual al cererii formulate, susţineri care au fost expuse pe larg.

Contrar susţinerii nemotivate a tribunalului, interesul actual în formularea cererii de intervenţie accesorie există.

Prin cererea sa, reclamantul B… a chemat în judecată C.C.R. şi pe Preşedintele acesteia, contestând actul prin care Preşedintele C.C.R. i-a aplicat o sancţiune disciplinară.

Interesul apelantului de a interveni în proces în sprijinul apărărilor pârâtei C.C.R. este evidenţiat de faptul că, aşa cum rezultă din Raportul nr. 5697/01.07.2015 privind procedura de cercetare disciplinară prealabilă a faptelor sesizate în ceea ce priveşte conduita profesională a auditorului public extern B… şi a conducerii C.C. a judeţului Timiş, redactat de Comisia de cercetare disciplinară constituită în baza Hotărârii Plenului C.C. nr. 126/22.04.2015 şi a Ordinului nr. 418/27.04.2015 al Preşedintelui C.C., întreaga procedură disciplinară a fost iniţiată în urma plângerii formulate de titularul cererii de intervenţie înregistrată sub nr. 127141/07.04.2015 la registratura generală a C.C. şi a completării acestei plângeri înregistrată sub nr. 128736/30.04.2015.

Prin plângere, apelantul a sesizat C.C. mai multe fapte care ar putea fi abateri disciplinare în legătură cu modul în care reclamantul B..., în calitate de auditor public extern încadrat la C.C. a judeţului Timiş, şi-a desfăşurat activitatea de control/audit şi a întocmit anumite acte, în principal „Nota de relaţii nr. 10378 din 19.03.2015, în timpul acţiunii de verificare la S.C.J.U. Timişoara şi, respectiv, Procesul-verbal de constatare nr. 9549/17.02.2015, în timpul controlului/auditului efectuat la C.J.A.S. Timiş.

Verificările întreprinse de reclamantul B… au vizat, cu precădere, activitatea profesională a apelantului, încălcând atribuţiile legale ale Colegiului Medicilor, depăşindu-şi competenţele profesionale şi deturnând obiectivul misiunii sale de verificare, care era o verificare follow-up a modului în care S.C.J.U. Timişoara a îndeplinit obligaţiile stabilite printr-o decizie din 2014 a C.C., ca şi aceea de şef al Secţiei clinice de chirurgie vasculară a spitalului menţionat.

Prin urmare, interesul său constă în sprijinirea apărărilor formulate de C.C. şi de Preşedintele său în scopul respingerii acţiunii reclamantului şi menţinerii actului de sancţionare disciplinară emis de pârâtă.

Pârâţii, în Raportul privind procedura de cercetare disciplinară prealabilă, au evidenţiat faptul că auditul desfăşurat de reclamant a fost, în ceea ce priveşte Secţia de chirurgie vasculară şi activitatea intervenientului, în calitate de şef al secţiei şi de medic primar chirurg, un audit executat fără vreo împuternicire, contrar normelor prevăzute de lege şi de actele normative interne ale C.C. ceea ce a atras şi caracterizarea faptelor reclamantului ca abateri disciplinare, dar si nelegalitatea actelor întocmite de reclamant în calitatea sa de auditor public extern.

Interesul actual al apelantului constă în faptul că menţinerea actului de sancţionare disciplinară are efecte importante cu privire la actele întocmite de reclamant, atrăgând nulitatea cel puţin parţială a acestora.

Un audit efectuat cu încălcarea normelor legale şi cu încălcarea competenţei profesionale şi funcţionale a auditorului atrage, practic, inexistenţa legală a actelor întocmite şi, prin urmare, înlăturarea acuzaţiilor care i-au fost aduse prin actele redactate de către reclamant.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor art. 466 şi următoarele din Codul procedură civilă, verificând şi conţinutul dosarului nr. 6594/30/2015*, ataşat în original, Curtea a respins apelul pentru considerentele ce vor fi redate în continuare.

Titularul cererii de intervenţie, A..., a solicitat, în temeiul prevederilor art. 61 alin. (3) şi art. 63 din Codul de procedură civilă, admiterea cererii de intervenţie accesorie în sprijinul pârâţilor C.C. României şi Preşedintele C.C..

Litigiul în cadrul căruia doreşte să intervină terţul pentru a sprijini apărarea pârâţilor, are ca obiect anularea Ordinului nr. 2117/20.07.2015, prin care angajatorul, C.C., a dispus sancţionarea disciplinară a salariatului, B…, cu reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%. Abaterile disciplinare reţinute în sarcina auditorului public extern, B..., au constat, conform ordinului contestat, în „încălcarea în mod repetat a obligaţiilor de serviciu prin neglijenţă”, respectiv „încălcarea oricăror altor obligaţii prevăzute de prezentul Cod, de Statutul auditorului public extern şi de celelalte reglementări interne ale C.C.”.

S-a constatat, printre altele, de către angajator depăşirea, de către auditorul public extern, a limitelor împuternicirii, ce i-a fost acordată de către conducerea C.C. a judeţului Timiş, prin Delegaţia nr. 72/09.03.2015, care viza verificarea  modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 22/20.03.2014, emisă de către C.C. a judeţului Timiş, a obligaţiilor şi atribuţiilor de serviciu care-i reveneau, aferente acestei acţiuni de verificare, precum şi încheierea Raportului de follow-up nr. 556/20.03.2015, cu nerespectarea prevederilor art. 159 din RODAS şi a Modelului de la Anexa nr. 9.1 coroborate cu cele ale art. 38 alin. (1) lit. a) din Statutul auditorului public extern.

Se reţine de către angajator că, în Raportul de Follow-up nr. 556/20.03.2015, auditorul public extern a procedat, în mod sumar, la descrierea modului de implementare a fiecărei măsuri din decizie şi a demersurilor întreprinse de conducerea SCJUT, prezentând în schimb, în mod detaliat şi extins, abateri suplimentare noi, în legătură cu activitatea unei singure secţii şi anume Secţia Clinică de Chirurgie Vasculară, condusă de medicul A...

Prin Nota nr. 556/14.04.2015, cu propuneri suplimentare de valorificare, auditorul public extern a propus sesizarea organelor de urmărire penală cu privire la constatările suplimentare consemnate în Raportul de Follow-up nr. 556/20.03.2015, cu privire la care există indicii că au fost realizate cu încălcarea legii penale şi suspendarea din funcţie a d-lui B..., având în vedere gravele abateri constatate în activitatea acestuia în cadrul Secţiei Clinice de Chirurgie Vasculară, secţie pe care o conduce.

Din convocatorul, înregistrat sub nr. 1097/30.04.2015, rezultă că s-a dispus cercetarea disciplinară prealabilă, ca urmare a sesizării înregistrată la C.C. sub nr. 127.141/07.04.2015 şi formulată de numitul I.M.E., în calitate de Şef Secţie Clinică Chirurgie Vasculară a S.C.J.U.T., şi a Notei nr. 40.327/17.04.2015, întocmită de către Departamentul V din cadrul C.C. a României.

Măsurile dispuse de către C.C., ca urmare a întocmirii Raportului de Follow-up nr. 556/20.03.2015, s-au materializat în emiterea Hotărârii din data de 02.07.2015, prin care C.C. nu a aprobat sesizarea organelor de urmărire penală privind aspectele constatate în Raportul nr. 556/20.03.2015 privind modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 556/20.03.2014, emisă de către C.C. a judeţului Timiş, la S.C.J.U.T., însă a aprobat efectuarea unui control tematic la S.C.J.U.T., care să vizeze aspectele consemnate în Raportul nr. 556/20.03.2015 privind modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 22/20.03.2014. Practic, a fost reluat controlul efectuat de către auditorul public extern B…

În fine, ca urmare a dispoziţiilor hotărârii anterior menţionate, au fost întocmite Raportul de control nr. 953/01.04.2016, Nota privind propunerile de valorificare a constatărilor nr. 953/26.04.2016 şi Decizia nr. 15/2016, prin care s-a dispus, în principal, extinderea verificărilor.

Sub aspect procedural, într-adevăr, prin Încheierea de şedinţă din data de 02.06.2016,  se prezintă, în mod succint, motivarea admisibilităţii cererii de intervenţie accesorie, însă, prin raportare la dispoziţiile art. 61 şi art. 64 din Codul de procedură civilă, prima instanţă reţine că nu este îndeplinită condiţia interesului actual al intervenientului. În acest context, instanţa de apel a apreciat că nu se poate reţine că hotărârea tribunalului nu a fost motivată, respectiv încălcarea prevederilor art. 424 alin. 5 din Codul procedură civilă.

Curtea a apreciat că nu se poate concluziona, referitor la cererea de intervenţie accesorie, că aceasta este inadmisibilă, de plano, faţă de raporturile specifice de dreptul muncii, care fac obiectul acţiunii principale. Nu se poate identifica o dispoziţie legală expresă în acest sens. Se impune a fi stabilit, în concret, dacă un terţ justifică un interes personal, actual, pentru a interveni în litigiul dintre salariat şi angajator, în speţă interesul persoanei care a sesizat angajatorul în legătură cu săvârşirea unor abateri disciplinare de către salariat, care determină prin cererea de intervenţie accesorie sprijinirea poziţiei angajatorului.

Într-adevăr, cercetarea disciplinară s-a demarat ca urmare a plângerii d-lui A…, Şeful Secţiei Clinice de Chirurgie Vasculară a S.C.J.U.T., care face parte din unitatea sanitară controlată de către intimatul P.F., în calitate de auditor public extern al C.C., care, astfel cum a fost expus anterior, a întocmit raportul de Follow-up nr. 556/20.03.2015, însă litigiul în cadrul căruia terţul tinde să intervină are ca obiect anularea Ordinului nr. 2117/20.07.2015, prin care angajatorul, C.C., a dispus sancţionarea disciplinară a salariatului pentru îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu şi faţă de aceste raporturi juridice titularul cererii de intervenţie trebuie să justifice un interes personal actual.

Titularul cererii de intervenţie, A..., nu a invocat şi nu a dovedit, în concret, nici în primă instanţă şi nici în apel, în ce măsură justifică un interes în a sprijini poziţia angajatorului, C.C.R., de a menţine sancţiunea dispusă prin Ordinul nr. 2117/20.07.2015. S-a realizat doar o referire generală că păstrarea actului de sancţionare disciplinară are efecte importante cu privire la actele întocmite de către reclamant, atrăgând nulitatea cel puţin parţială a acestora. Or, raportul de Follow-up nr. 556/20.03.2015, în privinţa titularului cererii de intervenţie nu a produs efecte directe, câtă vreme, prin Hotărârea din data de 02.07.2015, C.C. nu a aprobat sesizarea organelor de urmărire penală privind aspectele constatate în Raportul nr. 556/20.03.2015 referitor la modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 556/20.03.2014, întocmită de către C.C. a judeţului Timiş, la S.C.J.U.T. şi a aprobat efectuarea unui control tematic la S.C.J.U.T., care să vizeze aspectele consemnate în Raportul nr. 556/20.03.2015 privind modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 22/20.03.2014.

Altfel spus, C.C. nu a hotărât admiterea propunerilor suplimentare din Nota nr. 556/14.04.2015, prin care auditorul public extern a susţinut sesizarea organelor de urmărire penală cu privire la constatările suplimentare consemnate în Raportul de Follow-up nr. 556/20.03.2015, referitor la care există indicii că au fost realizate cu încălcarea legii penale, şi suspendarea din funcţie a d-lui A… .

Fiind realizat un alt control de o echipă de auditori publici externi, în a cărui componenţă nu se regăseşte intimatul B..., Raportul nr. 556/20.03.2015, întocmit cu pretinsa depăşire a limitelor mandatului, aspect ce urmează a  fi stabilit în cadrul litigiului ce are ca obiect anularea ordinului de sancţionare, nu produce efecte faţă de apelant, în calitatea sa de şef al Secţiei Clinice de Chirurgie Vasculară.

Titularul cererii de intervenţie, A..., nu a invocat şi nu a dovedit alte demersuri juridice cu privire la intimatul B..., din care să rezulte un interes actual al sprijinirii apărării angajatorului în vederea menţinerii sancţiunii disciplinare aplicată salariatului.

Instanţa nu poate specula, la acest moment, referitor la eventualele litigii dintre părţi, la care se adaugă faptul că titularul cererii de intervenţie nu a expus şi nu a probat un interes  în această etapă a raporturilor juridice dintre părţi, pentru a concluziona că terţul are un interes actual în a interveni în favoarea angajatorului.

Prin urmare raportat la prevederile art. 61 şi următoarele din Codul de procedură civilă, în mod corect, instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, în principiu cererea de intervenţie voluntară accesorie.

Având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 480 din Codul procedură civilă, a respins apelul formulat de către intervenient.

Domenii speta

Spete similare