Plata sporului pentru efectuarea orelor suplimentare pentru personalul plătit din fondurile publice în anii 2011-2014. Inaplicabilitatea art. 123 şi 142 alin. 2 din Codului muncii. Definirea sintagmei ”personal plătit din fondurile publice”.

Prin sentinţa civilă nr. 579 din 07 iunie 2016 Tribunalul Botoşani a admis în parte acţiunea în pretenţii băneşti formulată de reclamantul A.A., în contradictoriu cu pârâta Staţiunea P.

A obligat pârâta să plătească reclamantului:

- suma netă de 8242 lei, reprezentând contravaloarea orelor suplimentare prestate în perioada 3.11.2011 - 30.09.2014, sumă ce a fost actualizată în funcţie de indicii de inflaţie de la data scadenţei până la data de 31.10.2015;

- suma de 1700 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat şi onorariu expert);

- actualizarea în funcţie de indicii de inflaţie a sumei de 8242 lei, începând cu luna noiembrie 2015 până la data plăţii efective.

A obligat pârâta să plătească Statului Român suma de 1900 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului.

A respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei de concediu de odihnă aferent anului 2014.

În baza întreg materialului probator administrat în cauză Tribunalul a reţinut că pretenţiile reclamantului sunt întemeiate în parte. Astfel activitatea suplimentară a fost recunoscută parţial de Staţiunea P. care a plătit reclamantului sumele pentru un număr de 128 ore suplimentare.

În plus toţi cei trei martori audiaţi în cauză au confirmat că programul de lucru al reclamantului era mai mare decât 8 ore pe zi şi 40 ore pe săptămână, programarea activităţii reclamantului fiind făcută de şefii de fermă din cadrul Staţiunii.

Conform art. 120-123 din Codul Muncii munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară. La solicitarea angajatorului salariaţii pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, după caz.

Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. În aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru. În perioadele de reducere a activităţii angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plătite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni.

În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.

Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condiţiile prevăzute la alin. (1), se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.

Aşa cum arată art. 142 alin. 2 din Legea 53/2003 în cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariaţii beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.

Expertul desemnat în cauză a stabilit că reclamantul a prestat un număr de 1210 ore suplimentare în intervalul 03.11.2011 – 30.09.2014 din care pârâta a plătit drepturile cuvenite pentru 128 ore suplimentare pentru diferenţa de ore suplimentare reclamantului i se cuvine suma netă de 8242 lei, reprezentând contravaloarea orelor suplimentare prestate în perioada 3.11.2011 - 30.09.2014, sumă ce a fost actualizată în funcţie de indicii de inflaţie de la data scadenţei până la data de 31.10.2015, din care 8141 lei reprezintă drepturi salariale iar diferenţa este actualizarea în raport cu indicii de inflaţie.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâta Staţiunea P.

În motivarea apelului pârâta Staţiunea P. a arătat în esenţă că instanţa de fond în mod nelegal nu a ţinut cont de apărările sale, prin care a arătat că Staţiunea P. este o instituţie publică, iar în situaţia în care ar fi fost prestate ore suplimentare acestea au fost compensate cu timp liber.

Dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 285/2010, prevăd că: în anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător. Pentru anul 2012, prin art. 7 din Legea nr. 283/2011 stipulându-se doar posibilitatea acordării de timp liber în compensare pentru orele suplimentare efectuate în cursul unei luni. În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător, potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 37/2008. Ordonanţa de Urgenţă nr. 84/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 845 din 13 decembrie 2012, privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare prevede prelungirea aplicării acestor dispoziţii şi pentru anul 2013.

Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art. 477, art. 479 alin. 1 N.C.pr.civ., stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea reţine următoarele:

În speţă prima instanţă a obligat pârâta apelantă să plătească reclamantului contravaloarea orelor suplimentare efectuate de acesta în perioada 3.11.2011 – 30.09.2014, sumă actualizată cu indicii de inflaţie.

Pârâta apelantă susţine că în cauză nu se putea dispune obligarea sa la plata de ore suplimentare în perioada menţionată întrucât este o instituţie publică şi se aplică dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 285/2010, art. 7 din Legea nr. 283/2011, OUG nr. 80/2010 prin care s-a stabilit că în anii 2011, 2012, 2013 muncă prestată suplimentar de personalul din sectorul bugetar precum şi cea prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale se vor compensa cu timp liber corespunzător.

Potrivit art. 1 din HG nr. 35 din 12 ianuarie 2006 se înfiinţează staţiuni de cercetare-dezvoltare agricolă în domeniul zootehniei, ca instituţii publice cu personalitate juridică, finanţate potrivit prevederilor legale din venituri proprii, în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "X", prevăzute în anexele nr. 1 - 9, prin reorganizarea unor staţiuni de cercetare şi producţie agricolă din domeniul zootehniei, care se desfiinţează.

În anexa 6 la această hotărâre, art. 1, se menţionează că se înfiinţează Staţiunea P., instituţie publică cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii.

Curtea reţine că printr-o succesiune de acte normative s-a dispus ca pentru personalul plătit din fondurile publice orele suplimentare să fie compensate doar cu timp liber corespunzător în anii 2011-2014, nefiind aplicabile dispozițiile art. 123 şi 142 alin. 2 din Codului muncii.

Astfel,  conform art. 9 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 în anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.

Art. 7 din OUG nr. 80 din  8 septembrie 2010 aprobată prin  Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011, cu modificările ulterioare, prevede că în anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.

Conform art. 2 din OUG nr. 84 din 12 decembrie 2012 prevederile art. 7 alin. din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.

În fine, art. 9 din OUG nr. 103 din 14 noiembrie 2013 prevede că în anul 2014, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.

În ceea ce priveşte noţiunea de personal din sectorul bugetar trebuie avute în vedere prevederile art. 2 lit. c din Legea cadru nr. 284/2010 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice din care rezultă că aceasta include şi personalul din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii.

 Cum pârâta apelantă este o instituţie publică finanţată integral din venituri proprii, rezultă că personalului său, inclusiv reclamantului îi sunt aplicabile dispoziţiile citate mai sus potrivit cărora munca suplimentară efectuată în perioada 2011-2014 se compensează doar cu timp liber corespunzător, neputându-se acorda un spor, astfel cum prevede Codul muncii, acţiunea fiind greşit admisă, cu ignorarea dispoziţiilor legale incidente.

În aceste condiţii criticile apelantei ce vizează dovada orelor suplimentare efectuate nu mai sunt relevante, Curtea reţinând că nu se poate acorda contravaloarea lor, astfel cum a dispus prima instanţă, ci doar ore libere în compensare. Cum reclamantului nu i se cuvine nicio sumă de bani pentru munca suplimentară efectuată nici cererea accesorie privind actualizarea sumelor cu indicii de inflaţie nu poate fi admisă.

Pentru considerentele expuse, constatând că prima instanţă a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii, în temeiul art. 480 alin. 1, 2 NCPC, Curtea va admite apelul, va  schimba în parte sentinţa civilă nr. 579/7.06.2016 a Tribunalului Botoşani, în sensul că  va respinge acţiunea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare