Apel. Litigii cu profesionişti. Admisibilitatea cererii prin care administratorul unei societăţi comerciale solicită instanţei să dispună radierea sa din această funcţie.

Decizie 189 din 09.06.2016


Apel. Litigii cu profesionişti. Admisibilitatea cererii prin care administratorul unei societăţi comerciale solicită instanţei să dispună radierea sa din această funcţie.

Decizia nr. 189/C/2016- A din 09.06.2016

Dosar nr. 5167/111/C/2014 - A

- art. 72 şi art. 137 din Legea nr. 31/1990 , art. 25 din Legea nr. 26/1990

Prin Încheierea nr. 69/15.04.2015, Tribunalul Bihor a respins cererea formulată de reclamanta (...) fost (...) domiciliată în (...), reprezentată convenţional prin (...), (...) şi asociaţii, cu sediul în (...), în contradictoriu cu pârâţii (...), domiciliat în (...) identificat cu paşaport nr. (...); (...), domiciliat în (...) identificat cu paşaport nr. (...), SC (...) SRL, cu sediul în (...), CUI (...) şi intimat (...), cu sediul în (...).

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta solicită radierea din funcţia de administrator a societăţii SC (...) SRL alături de ceilalţi administratori (...) şi (...) conform certificatului constatator de la ORC Bihor filele 13, 14 de la dosar.

În conformitate cu art. 137 din Legea nr. 31/1990, administratorii societăţii sunt desemnaţi de adunarea generală a asociaţilor şi pot fi revocaţi oricând de acelaşi for decizional, cererea de radiere a pârâtei din funcţia de administrat a societăţii fiind inadmisibilă.

De asemenea potrivit art. 237 din Legea nr. 31/1990 republicată şi modificată în condiţiile literei a), b) şi c), la cererea oricărei persoane interesate, Tribunalul va putea pronunţa o hotărâre de dizolvare a societăţii, când societatea nu are organe statutare, nedepunerii situaţiei financiare anuale sau alte acte la Oficiul Registrului Comerţului sau când societatea şi-a  încetat activitatea.

Prin  urmare reclamanta in calitate de administratoare in cadrul societăţii are la îndemână aplicarea sancţiunii prev. de art. 237 din Legea nr. 31/1990 de a solicita dizolvarea societăţii ca şi primă etapă, urmând efectuarea celei de-a doua etape, lichidarea societăţii, stingerea tuturor obligaţiilor şi descărcarea de gestiune. Considerente faţă de care instanţa, a respins cererea astfel cum a fost formulată ca şi inadmisibilă şi totodată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen şi legal timbrat, a declarat apel apelanta reclamantă (...), solicitând admiterea apelului şi, pe cale de consecinţă, schimbarea în totalitate a hotărârii în sensul admiterii acţiunii.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta reclamantă a arătat că hotărârea pronunţată este netemeinică şi nelegală.

Raportat la susţinerile instanţei de fond privitor la faptul că ar fi putut fi revocată oricând din calitatea de administrator de adunarea generală a asociaţilor, a învederat că a convocat adunarea generală a societăţii pentru adoptarea hotărârii necesare radierii din funcţia de administrator, la data de 19.08.2013, iar datorită faptului că la acea dată nu s-a întrunit cvorumul, a reconvocat-o pentru data de 30.08.2013, însă nici la acea adunare nu s-a prezentat nimeni.

Prin urmare, a arătat că şi-a îndeplinit obligaţia de diligenţă de a convoca adunarea generală a asociaţilor în vederea revocării sale din funcţia de administrator de două ori, însă intimaţii au dat dovadă de o totală lipsă de dezinteres şi nu s-au prezentat. Or, raportat la această situaţie, a considerat că nu este just şi echitabil să fie sancţionată pentru dezinteresul intimaţilor care nu fac un minim de efort să clarifice situaţia sa, preferând să stea în pasivitate.

Mai mult, această situaţie durează de aproximativ 8 ani de zile, începând cu anul 2007 de când şi-a depus demisia, solicitând încă de la acea dată în repetate rânduri asociaţilor radierea din funcţia de administrator însă nici atunci nu au demarat nicio procedură, motiv pentru care prin diligenţe proprii a înregistrat demisia la O.R.C. BIHOR începând cu data de 01.10.2012.

Chiar mai mult, a fost de nenumărate ori sancţionată contravenţional pentru nedepunerea situaţiilor financiare ale (...) SRL, cu toate că era în imposibilitate de a face acest lucru, neavând nici o legătura cu societatea, neavând acces la documente, ştampile, etc.

Astfel, aceasta situaţie s-a prelungit pe o perioadă foarte lungă de timp, răstimp în care intimaţii au dat dovadă de lipsă de interes, fiind obligată să suporte consecinţele juridice aferente unui astfel de comportament, ceea ce în opinia sa apare ca fiind injust, motiv pentru care a considerat că se impune radierea sa din funcţia de administrator.

A mai învederat că nu a avut cunoştinţă de notele de şedinţă depuse de intimaţi în cursul judecaţii, respectiv precizarea făcută de aceştia raportat la faptul că societatea nu mai desfăşoară activitatea de ani de zile şi că doresc desfiinţarea societăţii.

De asemenea, urmare a motivării instanţei că avea la îndemână aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 237 din Legea 31/1990, a solicitat şi dizolvarea societăţii printr-o acţiune separată ce se află momentan în procedura regularizării.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul (...) a arătat că nu se opune apărărilor şi cererilor formulate de apelantă, lăsând la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa.

În apărare, a arătat că din cererea formulată de apelantă, din înscrisurile depuse în susţinerea cererii, respectiv din evidenţele sale la data prezentei, rezultă că la data de 29.03.2006, prin cererea înregistrată sub nr. (...) s-a solicitat înscrierea în Registrul Comerţului a menţiunii privind numirea d-nei (...) (fostă ...) în funcţia de administrator al societăţii (...) S.R.L.. Reclamanta a arătat în cererea depusă la instanţa de fond că la data de 01.06.2007 şi-a depus demisia din funcţia de administrator al societăţii mai sus individualizate, care însă nu a fost urmată de înregistrarea menţiunii aferente în Registrul Comerţului în ciuda diligentelor depuse de dumneaei în acest sens, întrucât asociaţii au adoptat o atitudine de nepăsare faţă de solicitările reclamantei privind reglementarea stării societăţii, astfel încât aceasta să fie în concordanţă cu starea de fapt.

A precizat că la data de 12.07.2013 apelanta a depus la (...) o cerere de depunere şi menţionare acte înregistrată sub nr. 33314, prin care a depus un exemplar al înscrisului care atestă demisia sa din funcţia de administrator al societăţii (...) S.R.L.

Având în vederea datele speţei şi în considerarea faptului că potrivit art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului „Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o menţiune în registrul comerţului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea …”.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul pârât (...) a solicitat ca demersurile aduse în scopul desfiinţării societăţii să fie efectuate în aşa fel încât deciziile asupra obligaţiilor de plată să fie formulate luând în considerare întâmpinarea formulată.

În apărare, a arătat că societatea (...) S.R.L. nu desfăşoară activitate de ani de zile. A mai arătat că, cu administrarea societăţii a fost împuternicită apelanta, împuternicire care includea gestionarea tuturor problemelor legate de contabilitate-fiscalitate şi funcţionare, derulare activitate.

A susţinut că asociaţii firmei nu sunt cunoscători ai limbii române şi din această cauză au avut nevoie de un reprezentant în România, cunoscător al limbii maghiare, persoană care se presupunea că îi informează asupra tuturor obligaţiilor firmei faţă de autorităţile din România, dar a omis să facă acest lucru de ani de zile.

Mai mult, apelantei i-a fost încredinţat de către (...) efectuarea demersurilor necesare pentru desfiinţarea societăţii, dar ea nu a întreprins nici o acţiune în acest sens şi nici nu i-a informat despre acest lucru.

De asemenea, a arătat că a primit acte în limba română pe care nu le-a putut interpreta, în legătură cu care a încercat să o contacteze pe apelantă, dar nu a reuşit.

Totodată, a susţinut că obiectul său este acela de a desfiinţa societatea, asumându-şi cheltuielile ce le implică efectuarea demersurilor în acest sens.

De asemenea, a arătat că nu îşi asumă cheltuielile apărute din cauza gestionării incorecte a obligaţiilor legale ale societăţii.

Examinând sentinţa apelată, raportat la motivele de apel formulate, instanţa a reţinut că apelul este fondat.

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Bihor, reclamanta (...) a solicitat radierea sa din funcţia de administrator al S.C. (...) S.R.L., arătând în motivare că şi-a data demisia din funcţia de administrator al societăţii demisia fiind înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul Bihor începând cu data de 01.10.2012.

Prin sentinţa apelată, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă, arătând în motivare că cererea sa de radiere din funcţia de administrator nu poate fi primită, faţă de prevederile art. 137 din Legea 31/1990, în conformitate cu care administratorii sunt desemnaţi de adunarea generală a asociaţilor, putând fi revocaţi oricând de acelaşi for decizional.

Pentru a putea stabili modalităţile de încetare a funcţiei de administrator, se impune a se clarifica mai întâi natura juridică a raporturilor dintre administrator şi societatea comercială. Iar din cuprinsul prevederilor art. 72 din Legea 31/1990, rezultă că funcţia de administrator se exercită raportat direct la dispoziţiile referitoare la contractul de mandat, astfel încât încetarea sa urmează a se produce în aceleaşi condiţii ca şi încetarea contractului de mandat. Potrivit articolului menţionat, obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandate şi cele special prevăzute în legea societăţilor comerciale. De asemenea, în situaţia în care intervine, pentru orice motiv, încetarea funcţiei de administrator, aceasta este supusă aceloraşi condiţii de publicitate ca şi numirea.

Încetarea funcţiei de administrator poate interveni pentru motive ce ţin de voinţa societăţii (revocarea), de persoana administratorului (renunţarea la mandate, incapacitatea, condamnarea într-o cauză penală), de cauze naturale (moartea) sau de alte cauze (dizolvarea societăţii).

Rezultă de aici că revocarea administratorului din funcţie şi renunţarea acestuia la mandat (demisia) sunt modalităţi distincte de încetare a funcţiei de administrator. Iar din acest punct de vedere, aspectele reţinute de către judecătorul fondului – cum că acţiunea în radierea administratorului din registrul comerţului ca urmare a demisiei – ar fi inadmisibilă, întrucât administratorii pot fi doar revocaţi de către adunarea generală a asociaţilor, sunt contrare dispoziţiilor legale, respectiv art. 72 din Legea 31/1990.

Încetarea funcţiei de administrator prin renunţarea ori demisia acestuia se bazează pe principiul libertăţii de voinţă a persoanei administratorului, precum şi pe acela al simetriei, fiind firesc ca renunţarea să constituie privilegiul absolut al administratorului, aşa cum revocarea este ad nutum şi reprezintă privilegiul exclusiv al societăţii comerciale. Rezultă, deci, caracterul discreţionar al demisiei, de menţionat fiind doar faptul că, în cazul în care, datorită renunţării s-a cauzat un prejudiciu, societatea are dreptul la despăgubiri. În acest sens, art. 391 Cod comercial prevede că mandantul sau mandatarul care, fără justa cauză, prin revocarea sau renunţarea sa, întrerupe executarea mandatului, răspunde de daune interese.

Raportat la aceste precizări, instanţa de apel a observat că reclamanta şi-a depus demisia din funcţia de administrator al societăţii, începând cu data de 01.10.2012 şi, în calitatea sa de administrator, a convocat adunarea generală a asociaţilor pentru data de 19.08.2013, în vederea revocării sale din funcţie. De asemenea, prin rezoluţia nr. (...)/16.07.2013 dată de (...), s-a dispus înregistrarea în registrul comerţului a depunerii demisiei din 01.10.2012.

Or, în condiţiile în care adunarea generală a asociaţilor nu s-a întrunit şi nici nu a luat act de demisia administratorului, singura posibilitate a administratorului demisionar este să se adreseze instanţei de judecată în vederea efectuării în registrul comerţului a menţiunilor ce se impun, pentru ca înregistrările în registru să reflecte situaţia reală a societăţii. Prin urmare, raportat la demisia administratorului, menţionată în registrul comerţului în baza rezoluţiei nr. (...)/16.07.2013, este aplicabilă situaţia juridică prevăzută de dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, potrivit căreia orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect a unei menţiuni la registrul comerţului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 480 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, a fost admis apelul şi schimbată în totalitate sentinţa, în sensul admiterii cererii şi radierii din registrul comerţului a înregistrării privind deţinerea de către reclamantă a funcţiei de administrator al pârâtei SC (...) SRL.