Anulare decizie de imputare. Semnare angajament înainte de începerea cursurilor de formare initială. Restituire cheltuieli de întretinere efectuate in timpul scolarizării ca urmare a nerespectării angajamentului semnat.

Potrivit Ordinului 300/21.06.2004 privind activitatea de management resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, personalul care urmează cursuri de formare iniţială sau de pregătire continuă este obligat să încheie angajamente autentificate până cel târziu la data începerii cursurilor (art. 25 alin. 1). Aceste angajamente se completează la structurile de resurse umane şi, după autentificare, se introduc în dosarul personal – art. 25 alin.2.

Se constată că obligaţia de a încheia angajamentul aparţine persoanei care efectuează cursul, astfel că începerea cursului fără încheierea anterioară a unui angajament constituie o acceptare a condiţiilor cerute de lege, chiar dacă angajamentul se încheie ulterior. Ordinul citat nu prevede sancţiuni pentru încheierea ulterioară începerii cursului a angajamentului.

Instanţa apreciază că reclamanta nu a urmat un „program de pregătire continuă”, ci un „curs de formare iniţială”, obligaţia sa fiind de a încheia un Angajament pe 10 ani, potrivit art. 25 alin. 3 din Ordin. De altfel, Angajamentul pe 10 ani este şi cel completat şi semnat conform legii, înainte de începerea cursului.

Fiind stabilită această obligaţie, se constată că Angajamentul nu a fost respectat, reclamanta încetându-şi raporturile de serviciu din motive imputabile (fapt necontestat), prin demisie, la 01.01.2011. Se naşte astfel obligaţia reclamantei de a acoperi pagubele angajatorului prin restituirea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării potrivit angajamentului, conform Ordinului MAI nr. 1122/2006.

Art. 10 alin. 2 din Legea nr. 360/2002

Ordinul MAI nr. 300/21.06.2004

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 10.08.2011, reclamanta [...] a chemat în judecată Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa pentru anularea deciziei de imputare nr. 725684/29.03.2011; a angajamentului nr. 1691602 din 12.03.2007, suspendarea executării deciziei de imputare, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, arată că a fost încadrată prin concurs în statul de organizare al IJFP Constanţa – Grup Nave Mangalia în funcţia de agent III.

În perioada 10.04.2006-16.06.2006 şi 08.01.2007-04.05.2007 a urmat cursul de iniţiere în carieră pentru agenţii recrutaţi din sursă externă desfăşurat de Şcoala de Formare Iniţială şi Continuă a Personalului Poliţiei de Frontieră Constanţa.

La 01.01.2011 a încetat raporturile de serviciu în temeiul disp. art. 69 lit. f din Legea 360/2002.

Ca urmare a încetării raporturilor de serviciu i s-a imputat suma de 10.549 lei.

Motivele de nelegalitate invocate în referire la decizia de impunere sunt:

1. Temeiul juridic al deciziei de impunere îl reprezintă OG 121/1998 privind răspunderea militarilor.

Conform art. 1 din Legea 360/2002  arată că are calitatea de funcţionar public civil şi nicidecum de militar astfel că în speţă erau aplicabile reglementările prevăzute în Statutul Poliţiştilor, Legea 188/1999 şi Codul Muncii.

2. Se arată că nu a fost citată în faţa comisie de cercetare administrativă din cadrul IJPF Constanţa cf. art. 23 alin. 3 Legea 121/1998, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

În urma formulării contestaţiei împotriva deciziei de impunere i s-a comunicat că a semnat angajamentul nr. 1691602/12.03.2007 despre care arată că nu îl deţine.

3. Conform Adeverinţei nr. 1731585/23.05.2011 reiese că a urmat cursuri de iniţiere de 50 de zile în 2006 şi 85 zile în 2007, totalizând 6 luni de curs. În decizia de imputare se solicită în mod nejustificat cheltuieli de întreţinere pe timpul şcolarizării pentru o perioadă de 13 luni.

Întrucât a fost angajată direct pe funcţie arată că nu-i sunt aplicabile disp. art.25 alin. 3 O.M.A.I. 300/2004 ci art. 25 alin. 6 în sensul că pentru anul 2006 trebuia încheiat un angajament de 2 ani, iar pentru anul 2007 un angajament de 3 ani.

Solicită astfel să se constate nulitatea absolută a angajamentului pe care l-a semnat pe 10 ani în anul 2006, înregistrat în anul 2007.

Mai mult, prin OUG 54/2001 s-a reglementat faptul că cei care îşi vor da demisia începând cu 21.06.2011 până la finele anului vor fi exoneraţi de la plata cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării.

Reclamanta arată că pe timpul cursurilor nu a beneficiat de şcolarizare primind doar salariul.

În dovedirea acţiunii depune înscrisuri.

Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii.

Reclamanta şi-a dat demisia la 24.12.2010 devenind aplicabile disp. OMAI 1122/2006 motiv pentru care a fost obligată să restituie cheltuielile de întreţinere pe timpul şcolarizării calculate conform art. 9 OMAI 1122/2006.

Cu privire la comunicarea actelor existente la dosarul de cercetare administrativă, conform Instrucţiunii MAI 830/1999 organul de cercetare administrativă era obligat să prezinte reclamantului procesul verbal în faza de concept  şi să-i ceară să-şi exprime eventuale obiecţiuni.

În speţă, atât procesul verbal în faza de concept cât şi documentele anexe au fost aduse la cunoştinţa reclamantului la 24.02.2011, care la 11.03.2011 a formulat obiecţiuni care au fost examinate de comise.

La 24.11.2011 reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că solicită  anularea Hotărârii 50/2011 şi pe cale de consecinţă şi anularea actelor subsecvente, fiind introdus în cauză în calitate de pârât MAI.

Prin Sentinţa civilă nr. 6/12.01.2012 Tribunalul Constanţa şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Constanţa care, la rândul ei, prin sentinţa civilă nr.  186/2012 şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia 3386/2012, a stabilit competenţa în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel cu nr. 185/36/2012 iar prin încheierea nr. 80/07.03.2013, în temeiul art. IV raportat la art. XXIII din legea nr. 2/2013 a fost înaintat Tribunalului Constanţa - secţia Contencios administrativ.

Pârâta MAI a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii – arătând că prin hotărârea nr. 50/12.07.2011 a soluţionat contestaţia reclamantei  iar potrivit legii contenciosului administrativ acest din urmă act poate face obiectul controlului de legalitate - excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia tardivităţii introducerii acţiunii – pentru depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 din legea nr. 554/2004 -, iar pe fondul cauzei a solicitat  respingerea cererii.

La termenul din 13.06.2013 reclamanta îşi precizează acţiunea arătând că obiectul acesteia îl constituie anularea hotărârii nr. 50/2011 şi, pe cale de consecinţă, a tuturor actelor subsecvente, cererea privind anularea angajamentului nr. 1691602/2007 şi celelalte solicitări urmând a fi avute în vedere ca apărări de fond. Se arată totodată că nu se mai susţine cererea de suspendare a executării actului atacat, instanţa luând act de această solicitate prin încheierea din 11.07.2013.

Prin aceeaşi  Încheiere din 13.06.2013 instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia tardivităţii, invocate de MAI prin întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 4383/21 noiembrie 2013 s-a admis acţiunea şi s-a anulat  Hotărârea nr.50/12.07.2011 emisă de M.I.R.A. – Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor şi actele subsecvente, respectiv Hotărârea nr. 725968/11.05.2011 emisă de Camera de Soluţionare a Contestaţiilor din I.P.J. Constanţa şi decizia de impunere 725684 din 29.03.2011 emisă de I.S.P.F. Constanţa.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a avut în vedere următoarele:

Reclamanta a fost încadrată la 01.04.2006 din sursă externă la IJFP Constanţa iar prin dispoziţia S6722558/24.12.2012 i-a încetat raportul de serviciu cf. art. 69 lit. f Legea 360/2002 începând cu 01.01.2011.

În perioada 10.04.2006-16.06.2006, 08.01.2007-04.05.2007 a urmat cursuri de iniţiere în carieră la Şcoala de Formare Iniţială şi Continuă a Personalului Poliţiei de Frontieră Constanţa.

Pârâta a socotit că reclamantul nu a respectat angajamentul nr. …/17.04.2006 prin care s-a obligat ca după absolvirea cursului de iniţiere în carieră să îndeplinească  serviciu timp de minim 10 ani, motiv pentru care în urma cercetării administrative s-a stabilit vinovăţia reclamantei şi obligaţia de reparare a prejudiciului de 10544 lei, reprezentând cheltuieli de întreţinere pe timpul şcolarizării, fiind emisă decizie de impunere.

Prin Hotărârea 72568/11.05.2011 Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor a respins contestaţia reclamantei împotriva deciziei de imputare, iar prin Hotărârea 50/2011 Comisia de Jurisdicţie a imputaţiilor a respins plângerea reclamantei.

Obiectul prezentei acţiuni îl reprezintă anularea Hotărârii 50/2011 şi a actelor subsecvente.

Cu privire la temeiul de drept invocat în decizia de impunere, respectiv OG 121/98, se reţine că  susţinerile reclamantei sunt nefondate.

Reclamanta avea calitatea de funcţionar public cu statut special. Conform art.  63 Legea 360/2012, poliţistul răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unităţii potrivit legislaţiei personalului civil din MAI. OG nr. 121/98 se aplică şi personalului civil din cadrul instituţiei.

Prin urmare, în raport de aceste dispoziţii, este evident că reclamantei îi erau aplicabile dispoziţiile OG 121/1998.

Cu privire la nerespectarea disp. art. 23 alin. 3 OG nr. 121/1998 se reţine:

Procesul verbal de cercetare administrativă în faza de concept a fost întocmit la 22.02.2011, reclamanta fiind invitată să se prezinte la 24.02.2011 pentru a lua cunoştinţă de acest înscris.

În urma comunicării procesului verbal în faza de concept, reclamanta a formulat obiecţiuni la 11.03.2011.

În procesul verbal în forma finală întocmit la 15.03.2011 şi comunicat reclamantei la 17.03.2011, comisia de cercetare administrativă a analizat obiecţiunile formulate de reclamantă la 11.03.2011 în sensul că le-a admis în parte, refăcându-se baza de calcul.

Prin urmare, în raport de aceste aspecte nu se poate reţine că nu s-au respectat disp. art. 23 alin. 3 OG nr. 121/1998, întrucât  reclamanta a fost citată până la finalizarea procesului verbal de cercetare administrativă, obiecţiunile scrise formulate au fost analizate, parte din ele fiind admise.

Conform Instrucţiunii nr. 830/1999 referitoare la art. 23 OG nr. 121/1998, organul de cercetare administrativă este obligat să prezinte celor în cauză procesele verbale în faza de concept şi să le ceară să exprime eventuale obiecţiuni care, dacă sunt juste, organele de cercetare vor modifica procesul verbal în mod corespunzător (pct. 97).

Instanţa apreciază că pârâta a respectat disp. art. 23 alin. 32 OG nr. 121/1998,  dar şi Instrucţiunile  nr. 830/1999.

Cu privire la angajamentele semnate de reclamantă şi valoarea sumei imputate instanţa apreciază că susţinerile reclamantei sunt fondate.

În speţă reclamanta a fost încadrată din  sursă externă la 01.04.2006.

Conform art. 66 alin. 2 Legea 360/2002 raportul de serviciu al poliţistului ia naştere  odată cu acordarea primului grad profesional.

Reclamanta a fost numită în funcţia de agent III la IJPF la 01.04.2006, dată la care s-a născut raportul de serviciu.

În acord cu disp. art. 10 alin. 2 Legea 360/2002 care arată că în primul an de activitate poliţiştii încadraţi direct trebuie să urmeze un curs de formare  în instituţiile de învăţământ ale MAI, reclamanta a urmat cursuri: modul I în perioada 10.04.2006 - 16.06.2006 (50 zile), modul II  în perioada 08.01.2007 - 04.05.2007(25 zile).

Reclamanta a semnat un angajament la 04.03.2006 înregistrat sub nr.  473389/10.04.2006 prin care s-a obligat ca după absolvirea cursurilor de iniţiere să îndeplinească serviciul pe o perioadă de minim 5 ani la instituţia pârâtă.

În cadrul cercetării administrative pârâta s-a prelevat de un alt angajament semnat de reclamantă la 07.04.2006 care însă nu a fost înregistrat înainte de începerea cursurilor, ci ulterior, la 12.03.2007.

Conform art. 25 alin. 1 din Ordinul nr. 300/2004 reclamantul era obligat să încheie angajamentul până cel târziu la începerea cursurilor.

În cadrul probei cu interogatoriu pârâta a arătat că angajamentul a fost semnat la 07.04.2006 şi înregistrat ulterior fără a explica motivele ce au determinat înregistrarea angajamentului la 12.03.2007.

Instanţa are în vedere că angajamentul de 10 ani, înregistrat ulterior în 2007, invocat de pârâtă în condiţiile în care există un angajament de 5 ani semnat şi înregistrat până la începerea cursurilor respectiv la 10.04.2006, nu are relevanţă juridică întrucât legea aplicabilă în cauză este Ordinul 300/2004 care reglementează procedura de a desfăşura activitate în continuare în funcţie de numărul de zile.

Conform art. 25 alin. 3, perioada de 10 ani se aplică persoanelor care urmează cursurile de formare iniţială organizate de instituţiile de învăţământ ale MAI, pentru a deveni poliţişti.

În speţă, reclamanta a început activitatea fiind funcţionar  cu statut special – agent III la 01.04.2006 şi a început cursurile la 10.04.2006 în raport de art. 10 alin. 2 Legea 360/2002.

În concluzie, se apreciază că reclamanta, având calitatea de poliţist încadrat direct, a urmat cursurile conform art. 10 din Legea 360/2002. Prin urmare, nu se poate reţine că aceasta a urmat cursuri pentru a deveni poliţist, caz în care trebuia să semneze angajamentul de 10 ani.

Faţă de aceste aspecte, instanţa apreciază că în speţă reclamantei îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 25 alin. 5 OMAI 300/2004.

Cum în speţă reclamanta a început raportul de serviciu  la 01.04.2006 urmând în primul an de activitate cursuri de formare conform art. 10 alin. 2 Legea 360/2002, respectiv 50 de zile în perioada 10.04.2006 – 16.06.2006 şi 85 de zile în perioada 08.01.2007-04.05.2007, având în vedere art. 25 alin. 5, reclamanta era obligată să încheie angajament de 5 ani.

Raportat la aceste dispoziţii legale instanţa reţine că la data încetării raportului de serviciu, respectiv 01.01.2011, reclamanta nu mai era obligată să restituie cheltuielile de  întreţinere pe timpul salarizării întrucât termenul de 5 ani prevăzut de art. 25 alin. 5 OMAI 300/2004 se împlinise la sfârşitul anului 2010 (angajamentul pentru cursul din  anul 2006 este pentru o perioadă de 2 ani, angajamentul pentru cursul din 2007  este pentru o perioadă de 3 ani).

Un alt aspect pe care pârâta l-a ignorat în momentul calculării pagubei îl reprezintă adresa nr. 1730261/24.01.2011 emisă de SFICPPF Constanţa care arăta că pentru reclamantă nu a fost asigurată cazarea, nu a fost angrenată în echiparea poliţistului, nu au fost decontate cheltuieli de transport, iar hrănirea s-a efectuat în regim de popotă, contravaloarea hranei fiind suportată de reclamantă, astfel că în conformitate cu OMAI 1122/2003 nu s-au înregistrat cheltuieli pentru perioada cursurilor.

În condiţiile în care SFICPPF Constanţa arată că nu au nici o pretenţie cu privire la cheltuielile de şcolarizare întrucât nu s-a asigurat transport, echipament, iar contravaloarea hranei a plătit-o reclamanta, în mod nejustificat pârâta a stabilit valoarea pagubei motivat de faptul că toate aceste cheltuieli pentru care şcoala nu are pretenţii întrucât nu au existat, au fost suportate de IJPF Constanţa.

Instanţa reţine că pârâta, deşi susţine că a făcut plăţi pentru cheltuielile de şcolarizare, nu a făcut dovada acestor plăţi, în condiţiile în care cel ce era în măsură să solicite plata, respectiv SFICPPF Constanţa, arată că nu are pretenţii, cheltuielile fiind inexistente.

În condiţiile în care în formula de calcul  invocată de pârât reglementată de art. 9 OMAI 1122/2006 se găsesc cheltuieli despre care SFICPPF Constanţa afirmă că nu s-au înregistrat (cazare, echipare, hrană, transport), se apreciază că pârâta, în mod nejustificat, a stabilit valoarea pagubei pretinsă a fi suportată de instituţie din culpa reclamantei care nu a respectat un angajament de 10 ani reţinut de instanţă ca fiind greşit întocmit,  cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 25 OMAI 300/2004.

Cu privire la OG 54/2011 instanţa reţine că aceasta nu este aplicabilă reclamantei întrucât aceasta a încetat raportul de serviciu la 01.01.2011, iar art. 2 se referă la perioada cuprinsă între 16.06.2011-31.12.2011.

În baza art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâţii, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată  în valoare de 800 lei – onorariu avocaţial.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs GARDA DE COASTĂ şi MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, care au criticat-o ca fiind nelegală şi netemeinică, invocând prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la prevederile art. 299 si art. 304 pct.9, Cod procedură civilă.

Prin recursul său GARDA DE COASTĂ a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot sentinţei recurate, rejudecarea cauzei în fond şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive :

 Însăşi instanţa de fond menţionează faptul că art. 25 din O.M.A.I. nr. 300/2004 stabileşte că înaintea începerii cursurilor poliţistul trebuie să încheie cu  instituţia  un angajament prin care se obligă să îndeplinească serviciul în unitatea în care a fost încadrat, dar cu toate acesta apreciază fără temei legal că acesta nu are relevanţă juridică deoarece a fost semnat de către reclamantă în data de 07.04.2006 şi înregistrat la data de 12.03.2007.

Analizând probatoriul aflat la dosarul cauzei se poate observa faptul că angajamentul semnat de către reclamantă este datat la 07.04.2006, dată la care reclamanta şi-a exprimat acordul unilateral de voinţă de a desfăşura activitatea în cadrul structurilor Poliţiei de Frontieră, şi se angaja ca în cazul în care va fi îndepărtată din instituţie din motive imputabile acesteia, să restituie cheltuielile de întreţinere.

Instanţa de fond, aflându-se în eroare în ceea ce priveşte tipul cursului urmat de către reclamantă, apreciază fără temei că aceasta a participat la programe de pregătire continuă, cursuri prevăzute la art. 25 alin. 5 din O.MAI. nr. 300/2004.

După cum se poate observa din angajamentul semnat de către reclamantă la data de 07.04.2006, tipul cursului absolvit este de iniţiere în carieră în conformitate cu prevederile art. 66 alin. 2 coroborat cu art. 10 alin. 2 din Legea 360/2002 privind Statutul poliţistului cu modificările şi completările ulterioare.

Fără argumente juridice instanţa de fond apreciază în sentinţa atacată că durata cursului a fost defalcată în două module desfăşurate între perioadele 10.04.2006-16.06.2006 (50 de zile) şi 08.01.2007 - 04.05.2007 (85 de zile). Cursul s-a desfăşurat în perioada 10.04.2006 - 04.05.2007, între cele două module teoretice reclamanta desfăşurând activitate practica la structura unde a fost repartizată.

Mergând chiar pe eroarea instanţei în ceea ce priveşte felul cursului absolvit de către reclamantă şi apreciind că acesteia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 25 alin. 5 din O.M.A.I. nr. 300/2004, perioada cursului depăşeşte 91 de zile, iar angajamentul se încheie pentru o perioadă de cel puţin 5 ani.

O altă eroare pe care instanţa de fond o face prin soluţia pronunţată este cea referitoare la modalitatea de calcul a pagubei.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c din O.M.A.I. nr. 1122 din 05.01.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecţionare, stagii de practică, în ţară şi străinătate şi modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu-şi respectă angajamentele încheiate „sunt obligaţi să restituie cheltuielile de întreţinere pe timpul şcolarizării potrivit angajamentului încheiat şi în condiţiile prevăzute în prezentele norme cadrele militare în activitate, poliţiştii şi funcţionarii publici absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ care, din motive imputabile lor, nu au îndeplinit serviciul în unităţile la care au fost încadraţi şi, după caz, mutaţi ulterior, pe perioada stabilită prin angajament."

Dispoziţiile art. 3 din OMAI nr.1122/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecţionare, stagii de practică, în ţară şi străinătate şi modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu-şi respectă angajamentele încheiate, precizează în mod explicit sintagma cheltuieli de întreţinere pe timpul şcolarizării în cazul elevilor şcolilor de formare, a agenţilor de poliţie şi absolvenţii acestora care nu respectă angajamentele semnate în baza prevederilor Legii nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, „cheltuielile de întreţinere pe timpul şcolarizării" reprezintă cheltuielile efectuate cu hrănirea, echiparea, cazarea pe timpul studiilor, transportul dus-întors in timpul vacanţelor şi alte drepturi de natura sumelor efectiv primite cu titlul de drepturi salariale.

Prin alte drepturi se înţeleg sumele efectiv primite reprezentând drepturi salariale.

Prin "motive imputabile" se înţelege pentru poliţişti - „încetarea raporturilor de serviciu în perioada de angajament în cazurile prevăzute la art. 69, lit. d, f, g, h, i, k si I din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului cu modificările şi completările ulterioare".

În situaţia reclamantei, încetarea raporturilor de serviciu a avut loc prin demisie conform art. 69 alin.1 lit. f) din Legea 360/2002 privind Statutul poliţistului, ceea ce constituie un motiv imputabil în condiţiile O.M.A.I. nr. 1122/2006, iar recuperarea cheltuielilor de întreţinere efectuate cu contestatoarea pe timpul cât a fost şcolarizată, este o măsură temeinică şi legală.

Prin recursul său, Ministerul Afacerilor Interne a solicitat modificarea în tot a hotărârii recurate şi  respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Arată că instanţa de fond, în mod eronat, a reţinut faptul că: "în speţă, reclamantei îi sunt aplicabile dispoziţiile art.25 alin. (5) din Ordinul M.A.I. nr.300/2004. "

Referitor la momentul încheierii angajamentului, instanţa de fond se contrazice singură, menţionând în primul rând faptul: „conform art. 25 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 300/2004 reclamanta era obligată să încheie angajamentul până cel târziu la începerea cursurilor" (pag. 4 alin.2 din hotărârea recurată), ulterior (la aceeaşi pagină, alin.4, teza a doua) apreciază că, „angajamentul de 10 ani, (...) nu are relevantă juridică întrucât legea aplicabilă în cauză este Ordinul M.A.I. 300/2004 care reglementează procedura  de a desfăşura activitatea în continuare în funcţie de numărul de zile.

Analizând probatoriul aflat la dosarul cauzei se observă clar faptul că angajamentul semnat de către reclamantă este datat la 07.04.2006, dată la care reclamanta şi-a exprimat acordul unilateral de voinţă de a desfăşura activitatea în cadrul structurilor Poliţiei de Frontieră, şi se angaja ca în cazul în care va fi îndepărtată din instituţie, din motive imputabile acesteia, să restituie cheltuielile de întreţinere.

În conformitate cu prevederile art. 66 alin. (2) din Legea 360/2002 privind Statutul poliţistului, „Raportul de serviciu al poliţistului ia naştere o dată cu acordarea primului grad profesional" în speţa 01.04.2006.

Referitor la cursul urmat de reclamantă, instanţa de fond face confuzie între programe de pregătire continuă şi cursuri de formare iniţială, aceasta aplicând greşit prevederile art. 25 alin. (5) din Ordinul M.A.I.  nr. 300/2004 cu referire la „programe de pregătire continuă finanţate din bugetul M.A.I. contrar celor absolvite de reclamantă - „cursuri de formare iniţială- art. 25 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 300/2004 coroborat cu art. 10 alin. (2) din Legea 360/2002 privind Statutul poliţistului.

Astfel, în angajamentul semnat de reclamantă la data de 07.04.2006, tipul cursului absolvit este de iniţiere în carieră, conform prevederilor art. 10 alin. 2 din Legea 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, fără argumente juridice, instanţa de fond apreciază în mod greşit că durata cursului a fost defalcată în două module desfăşurate între perioadele 10.04.2006 - 16.06.2006 (50 de zile) şi 08.01.2007- 04.05.2007 (85 de zile), când de fapt, durata cursului menţionată în ambele angajamente s-a desfăşurat în perioada 10.04.2006 - 04.05.2007.

 În perioada cuprinsă între cele două module teoretice, reclamanta a desfăşurat activitate practică la structura unde a fost repartizată, în acest sens, cursul de iniţiere în carieră, desfăşurat la Şcoala de Formare Iniţială şi Continuă a Personalului Poliţiei de Frontieră Constanţa, are durata de un an de zile - (10.04.2006 - 04.05.2007).

O altă eroare pe care instanţa de fond a reţinut-o în hotărârea recurată este cea referitoare la existenţa pagubei şi modalitatea de calcul a acesteia.

Aşa cum s-a precizat şi în faţa instanţei de fond, cheltuielile de întreţinere pe timpul şcolarizării au fost suportate de către Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanta şi nu de către Şcoala de Formare.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Anexa la Ordinul M.A.I. nr. 1122 din 05.01.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecţionare, stagii de practică, în ţară şi străinătate şi modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu-şi respectă angajamentele încheiate „sunt obligaţi să restituie cheltuielile de întreţinere pe timpul şcolarizării, potrivit angajamentului încheiat şi în condiţiile prevăzute în prezentele norme: c) cadrele militare în activitate, poliţiştii şi funcţionarii publici absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ care, din motive imputabile lor, nu au îndeplinit serviciul în unităţile la care au fost încadraţi şi, după caz, mutaţi ulterior, pe perioada stabilită prin angajament"

Prin sintagma „cheltuieli de întreţinere pe timpul şcolarizării” - art. 3 lit. e) din Ordinul M.A.I. nr. 1122/05.01.2006, se înţelege şi cele referitoare la recuperarea altor drepturi de natura sumelor efectiv primite cu titlul de drepturi salariale, aspect prevăzut în Nota din subsolul art. 3, pagina 6 din Ordinul M.A.I. nr. 1122/05.01.2006 (act normativ depus la dosarul cauzei).

Astfel, prin expresia „alte drepturi” se înţelege sumele efectiv primite de reclamantă reprezentând drepturi salariale.

Cu privire la "motive imputabile", dispoziţiile art. 4 lit. c) din Ordinul M.A.I. nr. 1122/05.01.2006, fac referire la „încetarea raporturilor de serviciu în perioada de angajament în cazurile prevăzute la art. 69, lit. d, f, g, h, i, k si l din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului cu modificările şi completările ulterioare "

Cum încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantei a avut loc prin demisie, instituţia angajatoare este în mod legal îndreptăţită să recupereze cheltuielile de întreţinere efectuate de reclamantă (drepturile de natură salarială), pe timpul cât a fost şcolarizată, în baza angajamentului semnat de aceasta.

 Intimata reclamantă  [...] a formulat întâmpinare prin  care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat ?i menţinerea hotărârii nr. 4383/C din data de 21.11.2013 pronunţată de Tribunalul Constan?a ca fiind temeinică ?i legală.

Critica recurentei vizează Angajamentul încheiat pe o durata de 10 ani, angajament ce a fost semnat la data de 07.04.2006 ?i înregistrat de către recurentă la aproximativ 1 an de la data semnării, respectiv la data de 12.03.2007.

Recurenta susţine că acest angajament ar fi fost aplicabil, excluzând Angajamentul încheiat pe 5 ani, semnat ?i înregistrat in mod corect ?i legal, la data de 06.04.2006 si înregistrat la data de 10.04.2006.

Aşa cum bine a reţinut instanţa de fond, acest angajament pe o perioada de 10 ani nu îi este aplicabil deoarece trebuie încheiat doar de către cei care urmează cursuri de formare iniţiala pentru a deveni poliţişti, ceea ce nu este cazul deoarece, aşa cum rezultă din Adeverinţa nr. 744001 din data de 03.01.2011, a fost angajată din sursă externă DIRECT pe funcţia de agent III Ture Serviciu.

Aşadar, cum cursurile de formare profesională au început la data de 10.04.2006, angajamentul trebuia semnat şi înregistrat până la aceea dată şi nu ulterior.

Singurul Angajament legal ?i valabil este Angajamentul încheiat pe o perioada de 5 ani, angajament semnat la data de 06.04.2006 şi înregistrat până la data începerii cursurilor, respectiv la data de 10.04.2006.

Cu privire la al doilea motiv de recurs, respectiv la cheltuielile de întreţinere pe timpul şcolarizării, solicită să fie înlăturat ca neîntemeiat, deoarece termenul de 5 ani se împlinise deja la sfârşitul anului 2010.

Recursul a fost admis în temeiul art. 3041, art. 312 alin. 1, 2 şi 3 C.pr.civ., aplicabil în raport de data înregistrării cererii, respectiv 10.08.2011, pentru următoarele considerente:

În speţă, prima instanţă a reţinut că reclamantei îi erau aplicabile dispoziţiile OG 121/1998, că  s-au respectat disp. art. 23 alin. 3 OG nr. 121/1998, întrucât reclamanta a fost citată până la finalizarea procesului verbal de cercetare administrativă, obiecţiunile scrise formulate fiind analizate, parte din ele fiind admise, iar OG nr. 54/2011 nu îi era aplicabilă reclamantei întrucât aceasta a încetat raportul de serviciu la 01.01.2011, iar art. 2 se referă la perioada cuprinsă între 16.06.2011-31.12.2011.

Acţiunea a fost admisă însă raportat la angajamentele semnate de reclamantă şi valoarea sumei imputate, instanţa apreciind că aceste susţineri ale reclamantei sunt fondate.

Recursurile vizează aceste aspecte, urmând a fi analizate împreună, motivele de recurs fiind comune.

În fapt, reclamanta a fost încadrată la 01.04.2006 din sursă externă la IJFP Constanţa.

Potrivit art. 10 alin. 2 din legea nr. 360/2002 „În primul an de activitate, poliţiştii încadraţi direct trebuie să urmeze un curs de formare în instituţiile de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor” iar potrivit art. 66 alin. 2 „raportul de serviciu al poliţistului ia naştere o dată cu acordarea primului grad profesional”.

Potrivit Ordinului 300/21.06.2004 privind activitatea de management resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, personalul care urmează cursuri de formare iniţială sau de pregătire continuă este obligat să încheie angajamente autentificate până cel târziu la data începerii cursurilor (art. 25 alin. 1). Aceste angajamente se completează la structurile de resurse umane şi, după autentificare, se introduc în dosarul personal – art. 25 alin.2.

Se constată că obligaţia de a încheia angajamentul aparţine persoanei care efectuează cursul, astfel că începerea cursului fără încheierea anterioară a unui angajament constituie o acceptare a condiţiilor cerute de lege, chiar dacă angajamentul se încheie ulterior. Ordinul citat nu prevede sancţiuni pentru încheierea ulterioară începerii cursului a angajamentului.

Art. 25 alin. 3 din Ordin prevede că Angajamentul faţă de instituţie se încheie pe 10 ani pentru persoanele care urmează cursurile de formare iniţială organizate de instituţiile de învăţământ ale MAI pentru a deveni poliţişti iar art. 25 alin. 5 prevede că în cazul în care se urmează programe de pregătire continuă, în ţară sau străinătate, finanţate din bugetul MAI ori dacă în această perioadă au fost achitate drepturi salariale, sau alte drepturi pentru participarea la astfel de programe, angajamentul se  încheie  pentru perioade diferite în funcţie de durata cursului de pregătire continuă, angajamentul putând fi pe o perioadă de 5 ani sau mai mult în cazul în care cursul durează 91 de zile sau mai mult.

În speţă, reclamanta a urmat un curs (instanţa va stabili natura cursului în funcţie de prevederile legale enunţate) începând cu 10.04.2006 până la 04.05.2007.

În ceea ce priveşte durata cursului, reclamanta afirmă că acesta s-a desfăşurat în două module, respectiv 10.04.2006 - 16.06.2006 (50 de zile) şi 08.01.2007 - 04.05.2007 (85 de zile) în timp ce unitatea angajatoare afirmă că reclamanta a urmat un curs cu durata de un an în perioada 10.04.2006-04.05.2007, cursul având două module teoretice – în perioadele precizate de reclamantă – şi un modul practic – între cele două module teoretice.

Având în vedere adeverinţa nr. 1731585/23.05.2011, certificatul de absolvire  nr. 10115/03.03.2008, foaia matricolă nr. 8255506 şi angajamentele semnate de reclamantă, instanţa constată că reclamanta a urmat un curs cu durata de un an între 10.04.2006 - 04.05.2007, cuprinzând module teoretice şi un modul de practică.

În scopul îndeplinirii cerinţelor Ordinului nr. 300/21.06.2004, reclamanta a completat şi semnat pentru acelaşi curs două angajamente (fapt confirmat de aceasta), respectiv:

1. La data de 07.04.2006 a semnat un angajament pentru 10 ani (curs de iniţiere în carieră), angajament înregistrat  la data de 12.03.2007;

2. La data de 06.09.2006 a semnat un angajament pentru 5 ani (curs de iniţiere în carieră) , acesta fiind înregistrat la data de 10.04.2009 (şi nu cum a reţinut prima instanţă că a fost semnat la 04.03.2006 şi înregistrat la 10.04.2006).

În raport de prevederile Ordinului mai sus citat şi de natura cursului urmat de către reclamantă, instanţa va analiza cele două Angajamente, urmând a lua în considerare angajamentul încheiat în condiţiile legii.

Astfel, anterior începerii cursului a fost semnat angajamentul pe 10 ani (07.04.2006), cel pentru 5 ani fiind încheiat mult după începerea cursului, în perioada de practică.

Ambele angajamente au fost înregistrate ulterior, cel pe 10 ani înainte de finalizarea cursului, cel pe cinci ani mult după finalizarea cursului.

Data înregistrării însă nu este relevantă, Ordinul prevăzând obligaţia ca Angajamentul să fie încheiat cel târziu la data începerii cursului. Atâta timp cât cursantul completează şi semnează angajamentul la structura de resurse umane  din unităţile MAI care au efectuat recrutarea, obligaţia este îndeplinită.

Relevantă în acest caz pentru identificarea Angajamentului încheiat în condiţiile legii, este stabilirea naturii cursului urmat de către reclamantă.

Astfel, aceasta a fost angajată direct  din sursă externă, având obligaţia de a urma un curs de formare, potrivit art. 10 alin. 2 din legea nr. 360/2002. Legiuitorul a prevăzut astfel că, deşi angajarea este făcută direct, este necesar a fi urmat un curs de formare, existând diferenţe de atribuţii între diferitele unităţi MAI. Cursul de formare nu poate fi confundat cu un curs de pregătire continuă care presupune îmbunătăţirea abilităţilor deja existente.

De asemenea, din angajamentele semnate de către reclamantă rezultă că aceasta a urmat un curs de  „iniţiere în carieră”.

De asemenea, Certificatul de absolvire  nr. 10115/03.03.2008 specifică faptul că reclamanta a urmat un curs de „iniţiere în carieră a agenţilor Poliţiei de Frontieră proveniţi din sursă externă”.

Faţă de aceste înscrisuri, instanţa apreciază că reclamanta nu a urmat un „program de pregătire continuă”, ci un „curs de formare iniţială”, obligaţia sa fiind de a încheia un Angajament pe 10 ani, potrivit art. 25 alin. 3 din Ordin. De altfel, Angajamentul pe 10 ani este şi cel completat şi semnat conform legii, înainte de începerea cursului.

Fiind stabilită această obligaţie, instanţa constată că Angajamentul nu a fost respectat, reclamanta încetându-şi raporturile de serviciu din motive imputabile (fapt necontestat), prin demisie, la 01.01.2011.

Se naşte astfel obligaţia reclamantei de a acoperi pagubele angajatorului prin restituirea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării potrivit angajamentului, conform Ordinului MAI nr. 1122/2006.

Art. 3 lit. e) din Ordin reglementează ceea ce se înţelege prin „cheltuieli de întreţinere” în cazul persoanelor din categoria reclamantei, printre acestea aflându-se nu numai cheltuielile cu hrana, echiparea, cazarea şi transportul, dar şi alte drepturi de natură salarială.

Astfel, deşi diploma a fost eliberată de către Şcoala de Pregătire a Agenţilor Poliţiei de Frontieră „Avram Iancu” Oradea, potrivit adresei nr. 1711184/28.01.2011 înregistrată la Inspectoratul judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa cu nr. 726313/01.02.2011, reclamanta a urmat cursurile Centrului de Instruire şi Perfecţionare Constanţa.

Această instituţie, prin adresa înregistrată la Inspectoratul judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa cu nr.726236/26.01.2011 arată că, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, SFICPPF Constanţa nu a asigurat cazare, nu a fost angrenată în echiparea poliţistului, nu a decontat cheltuieli de transport, iar hrănirea s-a efectuat în regim de popotă, contravaloarea hranei fiind suportată de cursant.

Pentru aceste considerente, la calculul despăgubirii nu au fost luate în considerare astfel de cheltuieli ci numai cheltuielile  cu salariile şi alte drepturi de natură salarială, aşa cum rezultă din „baza de calcul Proporţional” – respectiv: salarii, prime de vacanţă, premiu anual, contravaloare echipament şi norma de hrană care au fost acordate în timpul efectuării cursului.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că şi susţinerile primei instanţe în ceea ce priveşte valoarea despăgubirilor nu sunt întemeiate, acestea fiind calculate corect de către unitatea angajatoare.

Având în vedere aceste argumente, în raport de prevederile art. 312 alin. 1, 2 şi 3 C.prciv, hotărârea primei instanţe a fost modificată în tot, cererea reclamantei fiind respinsă ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare