Asigurări sociale

O persoană beneficiara unei pensii  anticipate parțiale nu poate cumula pensia cu veniturile obținute din convenții civile, indiferent de cuantumul sumei obținute din această convenții.

Potrivit art. 65 din Legea 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă abrogarea trebuie să fie expresă. Numai în cazuri deosebite în care la elaborarea și adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma că acestea au făcut obiectul modificării, completării sau abrogării lor implicite, potrivit art. 67 din aceeași lege. În cauză, Ordonanța  nr.8/2013 a vizat doar modificarea Codului fiscal,  a sferei veniturilor pentru care se datora contribuția de asigurări sociale, nu se poate considera că a existat o situație deosebită care să conducă la modificarea/abrogarea parțială implicită a unei legi organice, Legea 263/2010 în ceea ce privește cumulul pensiei cu alte tipuri de venituri.

Legiuitorul nu a prevăzut un plafon până la care cumulul cu pensia anticipată parțială este permis, nu este posibil introducerea acestui plafon prin analogie. Pensia încasată este necuvenită, indiferent cât de mici sunt veniturile obținute din convenții civile.

Decizia civilă nr. 694/20.10.2016 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. 365/08.06.2016 pronunţată de Tribunalul Vrancea a fost admisă contestația formulată de contestatorul …, în contradictoriu cu pârâta CJP, având ca obiect nulitate act. 

A fost anulată  decizia nr. …/19.02.2016 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale.

A fost anulată  executarea silită începută în baza deciziei nr. 149464/19.02.2016.

Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamantul … a formulat în contradictoriu cu CJP contestaţie la executare împotriva deciziei nr. …../19.02.2016 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale emisă de CJP, solicitând anularea acesteia și a executării silite.

În motivarea contestaţiei, reclamantul a învederat, în esență, că în mod nelegal i s-a emis decizia contestată, că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru emiterea acesteia, că este inechitabil ca pentru o sumă de 732 lei obținută în baza unui contract de asistent broker să i se solicite restituirea pensiei încasate pe perioada 01.01.2014 – 30.11.2014, că era necesar ca pârâta să-l înștiințeze dacă era într-o situație de incompatibilitate.

Pârâta CJP a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.

Pârâta a arătat că decizia a fost legal emisă, reclamantul aflându-se în situație de incompatibilitate cu statutul de pensionar anticipat, întrucât a obținut venituri dintr-o convenție încheiată potrivit Codului civil, venituri în cuantum de 732 lei încasate în perioada 01 – 11.2014, fiind incidente prevederile art. 114 alin. 1 lit. b) coroborat cu art. 6 alin. 1) pct. I lit. d) din Legea nr. 263/2010.

Tribunalul a reţinut următoarele considerente:

Reclamantul S.P. a devenit pensionar anticipat în urma deciziei ……/09.07.2012 emisă de CJP, statut pe care l-a avut și în perioada ianuarie – noiembrie 2014.

La data de 01.07.2012, reclamantul a încheiat cu o societate de brokeraj contractul de asistent în brokeraj nr. 1-38. În temeiul acestui contract, reclamantul a obținut în fiecare lună din perioada ianuarie-noiembrie 2014, venituri modice pentru care s-au reținut impozit și contribuție la asigurări de sănătate, cuantumul total al sumei nete obținute pe întregul interval de timp fiind de 732 lei brut, respectiv 573 lei net, conform adeverinței nr. 346/09.12.2015.

Prin decizia contestată s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de restituire a sumelor încasate cu titlu de pensie în perioada ianuarie-noiembrie 2014, respectiv suma totală de 12.365 lei.

În justificarea acestei decizii s-a reținut existența unei incompatibilități între pensia anticipată și obținerea de venituri în temeiul unui contract încheiat potrivit Codului civil, fiind indicate în acest sens prevederile art. 114 alin. 1) lit. b) din Legea nr. 263/2010.

Dacă analiza s-ar raporta în mod exclusiv la art. 114 alin. 1 lit. b) și ale art. 6 alin. 1) pct. I, lit. d) din Legea nr. 263/2010 și dacă s-ar interpreta exclusiv literal atunci concluzia care se poate reține este una singură, și anume, reclamantul s-a aflat în situația juridică descrisă în aceste texte pe perioada ianuarie-noiembrie 2014, neavând dreptul să beneficieze de pensie dat fiind faptul că avea statut de beneficiar al unei pensii anticipate.

Circumstanțele speciale ale cazului impun altor metode de interpretare, interpretarea sistematică (prin raportare la conținutul altor norme) și teleologică (în funcție de scopul sau rațiunea avută în vedere de legiuitor la edictarea normei).

Astfel, prevederile art.  6 alin. 1) pct. I, lit. d) din Legea nr. 263/2010 au fost introduse în lege prin pct. 2 al art. XVIII din OUG 117/23.12.2010 privind modificarea și completarea Codului fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

În expunerea de motive ce însoțește acest act normativ se menționează, printre altele, ca rațiune a emiterii ordonanței următoarele:

„În contextul în care este necesară, pe de o parte, implementarea de măsuri pentru lărgirea bazei de calcul a contribuţiilor sociale şi perfecţionarea colectării prin metoda stopajului la sursă, inclusiv asupra unor venituri cum sunt cele provenind din drepturi de autor şi contracte/convenţii civile, iar pe de altă parte, corelarea prestaţiilor de asigurări sociale cu sumele plătite de contribuabili pentru asigurările sociale obligatorii, cu respectarea principiului solidarităţii sociale”.

După cum rezultă din titlul ordonanței aceasta a avut ca principal scop modificarea Codului fiscal.

Una din modificările realizate a constat în introducerea în categoria veniturilor pentru care se plătește cotă de contribuție de asigurări sociale a veniturilor obținute din contracte/convenții civile, concluzie ce rezultă din art. 2963 alin. 1 lit. a) Cod fiscal, astfel cum a fost modificat prin OUG 117/2010, coroborat cu art. 52 alin. 2 și 52 alin. 1 lit. d) din Codul fiscal.

Așadar, pentru prima dată în legislația internă, s-a stabilit prin Codul fiscal obligația plății de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile obținute din convenții civile, anterior intrării în vigoare a OUG 117/2010 neexistând o astfel de obligație.

În condițiile în care pentru aceste categorii de venituri s-a stabilit obligația plății de cotă de asigurări sociale în mod cu totul logic s-a procedat și la modificarea Legii 263/2010 privind pensiile, adăugându-se încă o categorie de persoane asigurate obligatoriu prin efectul legii, și anume persoanele care obțin venituri din convenții civile, acesta fiind contextul în care a apărut modificarea art. 6 alin. 1 pct. I prin adăugarea ipotezei normative de la lit. d).

Situația juridică normativă generată de apariția OUG 117/2010 s-a modificat în timp, ca urmare a intrării în vigoare a unor acte normative noi.

O primă modificare relevantă a avut loc prin OUG 125/2011 (în vigoare din 01.01.2012), act normativ prin care s-a modificat Codul fiscal.

Prin această ordonanță s-a modificat art. 52 din Codul fiscal, stipulându-se la alin. 1 lit. b) că pentru veniturile provenite din convenții civile plătitorii persoane juridice au obligația de a vira și reține la sursă impozitul datorat de titularul venitului.

De asemenea, prin acest act normativ s-a introdus art. 296^21 prin care s-a prevăzut la alin. 1 lit. f) că se datorează cotă de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile prevăzute la art. 52 alin. 1), deci inclusiv pentru veniturile din convenții civile.

Mai este de menționat că prin această ordonanță de urgență s-au introdus articolele 296^21 – 296^32.

O altă modificare legislativă relevantă a constituit-o Ordonanța nr. 8/2013 de modificare a Codului fiscal (în vigoare de la 01.02.2013).

Relevante în acest sens sunt prevederile nou introduse ale art. 296^23 alin. 4), text ce are următorul conținut:

Persoanele care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor şi orice alte venituri din desfăşurarea unei activităţi dependente, venituri din pensii şi venituri sub forma indemnizaţiilor de şomaj, asigurate în sistemul public de pensii, persoanele asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale neintegrate în sistemul public de pensii, care nu au obligaţia asigurării în sistemul public de pensii, precum şi persoanele care au calitatea de pensionari ai acestor sisteme, nu datorează contribuţia de asigurări sociale pentru veniturile obţinute ca urmare a încadrării în una sau mai multe dintre situaţiile prevăzute la art. 296^21 alin. (1)."

Acest text a rămas în vigoare și pe parcursul anului 2014.

Coroborând această normă cu prevederile art. 296^21, rezultă în mod lipsit de echivoc faptul că persoanele care obțin venituri „din pensii” nu datorează contribuție de asigurări sociale  pentru veniturile obținute din convenții civile.

Așadar, statutul special al titularului unui venit din convenții civile constituie cauza legală de excludere de la plata contribuției de asigurări sociale.

Textul nu face nicio diferență în ceea ce privește tipul de pensie obținut de aceste persoane, circumstanțe în care nici interpretul nu poate face o astfel de distincție. Așadar, indiferent că este beneficiar al unei pensii pentru limită de vârstă sau pensie anticipată, persoana care are un astfel de statut nu datorează cotă de contribuție socială pentru veniturile obținute din convenții civile.

Se observă astfel o modificare deosebit de importantă față de situația juridică anterioară când, indiferent de statut, dacă o persoană obținea venituri din convenții civile ea trebuia să plătească contribuție de asigurări sociale, devenind automat, prin efectul legii, asigurat.

După intrarea în vigoare a Ordonanței nr. 8/2013, situația juridică legislativă s-a modificat substanțial, legiuitorul prevăzând că pensionarul nu trebuie să plătească contribuție pentru venitul obținut din convenții civile. Evident, neplătind contribuție, el nu poate beneficia de stagiu suplimentar de cotizare și nici nu poate fi considerat asigurat automat, prin efectul legii, astfel cum prevede art. 6 alin. 1 pct. I, lit. d).

Tribunalul a constatat că prin soluția legislativă introdusă prin Ordonanța nr. 8/2013, și anume, prin introducerea art. 296^23 alin. 4), categoria specială a pensionarilor a fost exclusă din categoria persoanelor la care se referă art. 6 alin. 1) pct. I, lit. d), nemaiputându-se considera că pensionarii care obțin venituri din convenții civile ar putea fi asigurați automat, prin efectul legii, atât timp cât nu au obligația de a plăti contribuție, iar perioada obținerii unor astfel de venituri nu constituie stagiu de cotizare.

Prin intrarea în vigoare a art. 296^23 alin. 4) din Codul fiscal  inserat prin Ordonanța nr. 8/2013 s-a realizat o abrogarea implicită parțială a prevederilor art. 6 alin. 1) pct. I, lit. d) din Legea nr. 263/2010 în sensul că din categoria persoanelor la care face referire acest text a fost exclusă (cel puțin) categoria pensionarilor, indiferent că aceștia sunt pensionari pentru limită de vârstă sau beneficiari ai unei pensii anticipate.

Așa cum rațiunea introducerii lit. d) a art. 6 alin. 1) pct. I din Legea nr. 263/2010 a fost aceea că persoanele care obțineau venituri din convenții civile erau obligate să plătească contribuție de asigurări sociale, beneficiind astfel de stagiu de cotizare, tot astfel, ca urmare a excluderii obligației de plată a contribuției de către pensionari rezultă că aceștia au fost excluși implicit, dar lipsit de echivoc, din categoria persoanelor la care se referă lit. d) a art. 6 alin. 1) pct. I din Legea nr. 263/2010.

Reclamantul avea în anul 2014 statut de pensionar anticipat, nu avea obligația de a plăti contribuție de asigurări sociale (de altfel, nici nu a plătit societatea cu care a avut încheiat contractul astfel de contribuții) și nu făcea astfel parte din categoria persoanelor reglementate la art. 6 alin. 1) pct. I, lit. d) din Legea nr. 263/2010, astfel cum acest text a fost modificat implicit prin Ordonanța nr. 8/2013 după cum s-a arătat mai sus.

În aceste condiții, reclamantului nu îi puteau fi aplicabile prevederile art. 114 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 263/2010, neputându-se reține incompatibilitatea dintre statutul de pensionar anticipat și deținător al unor venituri dintr-o convenție civilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel CTP, considerând-o netemeinică şi nelegală. În mod eronat, instanţa a înlăturat dispoziţiile legii speciale şi au primat interpretarea sistematică şi teleologică, fără a ţine cont de dispoziţiile imperative ale Legii 263/2010.

A susţinut că reclamantul a fost pensionat anticipat şi s-a regăsit în situaţia prevăzută de art. 6 alin. 1 pct. I lit. d din Legea 263/2010, respectiv de persoană care realizează venituri în baza unei convenţii încheiate potrivit Codului civil.

Modificările intervenite în legislaţia fiscală, deşi au fost de natură a modifica şi dispoziţiile Legii 263/2010, nu au lărgit baza de calcul a cotei de contribuţii la asigurări sociale de stat şi nu au intervenit asupra motivelor de suspendare sau a celor care au reglementat sfera cumulului pensiei cu venituri realizate de asiguraţi.

Prin hotărârea pronunţată, instanţa a lipsit de efecte juridice dispoziţiile art. 114 şi 118 din Legea 263/2010. Ca efect al legilor speciale, fiscală şi de pensii,  pensionarul anticipat, care se regăseşte în situaţia de a fi asigurat în baza unei convenţii civile, realizând venituri în acest sens se află în incompatibilitate, legea specială fiind aplicabilă sub aspectul suspendării, nefiind permis cumulul decât celor exceptaţi.

Obligaţia pensionarului anticipat este să solicite, potrivit art. 119, suspendarea de la plată a pensiei anticipate şi apoi, asigurat în baza unei convenţii civile să realizeze venituri, caz în care plătitorul de venit e obligat să reţină şi să vireze cota de cota de contribuţie socială.

A solicitat admiterea apelului, şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

În drept, a invocat art. 466 Cod de procedură civilă.

Intimatul a formulat întâmpinare, nemotivată în drept, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că venitul brut realizat în anul 2014 a fost de 732 lei. Având în vedere că art. 6 alin. 1 pct. IV din Legea 263/2010, prevede că pensia se suspendă în condiţiile în care persoana a obţinut un venit brut pe an calendaristic egal cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, pentru egalitate de tratament şi identitate de raţiune, în vederea respectării art. 16 din Constituţie, se impune aplicarea prin analogie a acestei limite şi în cazul său. Apelanta a fost de rea credinţă, nu l-a notificat în timp util, prin obligarea la restituire îi sunt încălcate drepturile fundamentale, la un nivel de trai decent şi la pensie.

Apelul este întemeiat.

Prima instanţa a reţinut corect că din interpretarea art. 114 alin. 1 lit. b) și ale art. 6 alin. 1) pct. I, lit. d) din Legea nr. 263/2010, rezultă că o persoană, beneficiară a unei pensii anticipate parţiale, nu poate cumula pensia cu venituri obţinute din convenţii civile, indiferent de cuantumul sumei obţinute din această convenţie, că reclamantul s-a aflat în situația juridică descrisă în aceste texte pe perioada ianuarie-noiembrie 2014, neavând dreptul să beneficieze de pensie dat fiind faptul că avea statut de beneficiar al unei pensii anticipate.

Interpretarea sistematică şi teleologică folosită de instanţă priveşte regimul juridic al contribuţiei de asigurări sociale, nu şi cel al cumulului dintre pensia anticipată parţială şi veniturile obţinute din convenţii civile.

În urma acestei interpretări, Tribunalul a concluzionat că prin intrarea în vigoare a art. 296^23 alin. 4) din Codul fiscal  inserat prin Ordonanța nr. 8/2013 s-a realizat o abrogarea implicită parțială a prevederilor art. 6 alin. 1) pct. I, lit. d) din Legea nr. 263/2010. Or, potrivit art. 65 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, abrogarea trebuie să fie expresă. Numai în cazuri deosebite, în care la elaborarea şi adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma că acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite, potrivit art. 67 din aceeaşi lege. În cauză, întrucât Ordonanța nr. 8/2013 a vizat doar modificarea Codului fiscal, a sferei veniturilor pentru care se datora contribuţia de asigurări sociale, nu se poate considera că a existat o situaţie deosebită care să conducă la modificarea/abrogarea parţială implicită a unei legi organice, Legea nr. 263/2010, în ceea ce priveşte cumulul pensiei cu alte tipuri de venituri.

Reclamantul se află în situaţia prevăzută de art. 6 pct. 1 lit. d. (persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din drepturi de autor şi drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 13^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi din contracte/convenţii încheiate potrivit Codului civil), şi nu în situaţia prevăzută în art. 6 pct. IV, convenţiile civile fiind reglementate expres la litera d. Aplicarea legii nu se poate face prin analogie. Cât timp pentru situaţia persoanelor care realizează venituri din convenţii civile, legiuitorul nu a prevăzut un plafon până la care cumulul cu pensia anticipată parţială este permis, nu este posibil introducerea acestui plafon prin analogie. Pensia încasată este necuvenită, indiferent cât de mici sunt veniturile obţinute din convenţii civile.

Cunoscând chiar din cuprinsul deciziei că potrivit art. 114 alin. 1 lit. b din Legea 263/2010 că pensia anticipată parţială se suspendă pe perioada cât pensionarul se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni, reclamantul avea obligaţia, potrivit art. 119 din aceeaşi lege să comunice casei teritoriale de pensii în evidenţele căreia se află, orice schimbare în situaţia proprie, de natură să conducă la modificarea condiţiilor în funcţie de care i-a fost stabilită sau i se plăteşte pensia, în termen de 15 zile de la data apariţiei acesteia.

Prin urmare, este culpa reclamantului că nu a anunţat că realizează venituri din convenţii civile. Nu era obligaţia Casei de pensii să verifice permanent situaţia reclamantului. Periodic, atunci când datele sunt obţinute de la ANAF, se face verificarea în evidenţele Casei de Pensii.

Deşi cuantumul debitului este ridicat, garanţiile constituţionale invocate de intimatul reclamant în întâmpinare sunt respectate în legislaţia noastră prin stabilirea unor modalităţi de executare care permit achitarea în timp a acestuia.

Faţă de considerentele expuse, în baza art. 480 cod de procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba sentinţa, în sensul că va respinge ca nefondată contestaţia.

Domenii speta

Spete similare