Aplicarea în concret a criteriilor de verificare a legii penale mai favorabile. Incidenţa art. 15 alin. 2 din Constituţia României şi art. 3 Cod penal

DREPT PENAL

Aplicarea în concret a criteriilor de verificare a legii penale mai favorabile. Incidenţa art. 15 alin. 2 din Constituţia României şi art. 3 Cod penal

Deşi art. 336 alin. 1 Cod penal prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii (ale cărei limite sunt similare celor de la art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002), în condiţiile în care, raportat la criteriile de individualizare reţinute se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, starea de recidivă există atât potrivit legii noi cât şi celei vechi, nu se poate reţine că legea nouă este în concret mai favorabilă inculpatului. Astfel, în considerarea dispoziţiilor art. 15 alin. 2 din Constituţia României şi art. 3 Cod penal, va fi aplicabilă legea în vigoare la momentul săvârşirii faptelor.

- art. 15 alin. 2 din Constituţia României

- art. 3 Cod penal

Decizia penală nr. 41/A/27.01.2016

Dosar nr. 616/177/2014

Prin sentinţa penală nr. 82 din 19.06.2015 pronunţată de Judecătoria Aleşd, în baza art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969, a art. 5 Cod penal şi a art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul I. D. R. [fiul lui D. şi E., ns. la data de xx.xx.1972 în loc. O., jud. B., cetăţean român, recidivist, dom în O., str. S. E., nr.xx, ap.x, jud. B., fără forme legale în O. str. S. I., nr.xx, ap.x, jud. B., CNP xxxxxxxxxxxxx] pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 86/4 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 187/2012, s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 243/2008 a Tribunalului B., definitivă prin Decizia penală nr. 146/19.01.2010 a Î.C.C.J şi s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa pronunţată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în regim de detenţie pedeapsa rezultată de 3 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 66 alin 1 lit. a), b) Cod penal, i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori arestului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. 1 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal, i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 274 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleşd, din data de 27.02.2014, înregistrat la instanţă la 28.02.2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I. D. R., fiind acuzat de comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplic art. 37 lit. a) Cod penal din 1969 şi a art. 5 Cod penal.

S-a reţinut în cuprinsul rechizitoriului, faptul că la data de 19.08.2013 inculpatul I. D. R. a condus pe drumurile publice un autovehicul având o îmbibaţie alcoolică de 1,40 gr ‰, alcool pur în sânge.

Audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut şi regretat fapta comisă.

În şedinţa publică din data de 24.10.2014, inculpatul I. D. R., a recunoscut comiterea faptelor puse în sarcina sa, solicitând ca judecarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condiţiile art. 375 Cod penal. Această cerere a fost admisă de instanţă prin încheierea pronunţată la aceeaşi dată.

Examinând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală coroborate cu probele din cursul judecăţii instanţa a reţinut că în data 19.08.2013, în jurul orelor 18,41, organele de poliţie din cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere B., care desfăşurau activităţi de patrulare şi control a traficului rutier, au oprit pe DN1, în localitatea T., autoturismul marca Smart cu număr de înmatriculare xxxxxx, întrucât a fost înregistrat radar circulând cu o viteză de 62 km/oră.

S-a constatat că la volanul autoturismului se afla inculpatul I. D. R., care datorită faptului că emana un puternic miros de alcool a fost supus testării cu aparatul etilotest, acesta a indicând o concentraţie de 0,67 mg/ litru alcool pur în aerul expirat.

Pentru acest motiv inculpatul a fost condus la S.M.L. O., în vederea recoltării probelor biologice de sânge, ocazie cu care s-a constatat că inculpatul prezenta în sânge o alcoolemie de 1,30 grame/ mie alcool pur în sânge la prima probă, respectiv 1,10 grame/ mie alcool pur în sânge la a doua probă.

În cursul urmăririi penale, la solicitarea inculpatului s-a efectuat o expertiză privind calcularea retroactivă a alcoolemiei, din concluziile raportului de expertiză întocmit de I.M.L. T., rezultând că la data opririi în trafic alcoolemia inculpatului era de 1,40 grame la mie alcool pur în sânge, iar cantitatea de alcool declarată de inculpat (3 beri la 0,33 ml) nu este cea reală.

Această stare de fapt a fost reţinută de instanţă ca urmare a coroborării mijloacelor de probă reprezentând: Raport de expertiză (filele 3-4 dosar u.p), Proces verbal de constatare acte premergătoare (fila 12 dosar u.p.), Proces verbal de constatare (fila 14 dosar u.p.), Rezultat alcooltest (fila 17 dosar u.p.), Proces verbal prelevare probe (fila 18 dosar u.p.), Buletin de Analiză Toxicologică (fila 21 dosar u.p.), Cazier rutier (fila 23 dosar u.p.), CD -Aparat radar (fila 26 dosar u.p.), Declaraţiile martorilor T. Z. C., V. F. (filele 28-29 dosar u.p.) şi declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului I. D. R., de a conduce pe drumurile publice, un autovehicul în condiţiile descrise mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, text de lege în baza căreia instanţa făcând aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969, a art. 5 Cod penal, şi a art. 396 alin 10 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

La stabilirea legii penale mai favorabile, instanţa a avut în vedere cu prioritate atât limitele de pedeapsă în privinţa închisorii, identice în cazul ambelor reglementări instituite de art. 81 alin. 1 din OUG 195/2002 şi art. 336 alin. 1 Cod penal, cât şi prevederea, în cazul acesteia din urmă, a posibilităţii aplicării unei amenzi, această pedeapsă fiind alternativă.

La stabilirea stării de recidivă, instanţa a avut în vedere condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, aplicată prin sentinţa penală nr. 243/2008 a Tribunalului B., definitivă prin Decizia Penală nr. 146/19.01.2010 a Î.C.C.J., în condiţiile în care prezenta fapta a fost comisă înăuntrul termenului de încercare.

La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere fapta comisă de inculpat, pericolul social concret al acesteia, împrejurările în care aceasta a fost comisă, pe un drum public intens circulat, pe care se întâlneşte accidente de circulaţie provocate în principal de cauze similare cu cea în care se află inculpatul de faţă (consum de alcool), atitudinea de recunoaştere şi regretare a faptelor manifestată de inculpat precum şi existenţa antecedentelor penale, care a atras starea de recidivă la încadrarea juridică a prezentei fapte.

S-a reţinut că apărările formulate de inculpat în legătură cu situaţia că fapta sa, s-a datorat unor circumstanţe care se referă la problemele sale familiale, conducând în final la un abuz de alcool şi chiar la o tentativă de suicid, nu pot fi considerate împrejurări care să contribuie la atenuarea răspunderii sale penale, în contextul în care acesta anterior a fost condamnat la o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere, beneficiind într-o primă fază de clemenţa organelor judiciare, situaţie care nu a fost pe deplin conştientizată de inculpat, iar sancţiunea aplicată nu şi-a atins scopul conferit de lege.

Apelul declarat

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul I. D. R., solicitând, prin apărătorul său ales, admiterea apelului, aplicarea pedepsei principale a amenzii şi, pe cale de consecinţă, menţinerea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată anterior.

Asupra apelului declarat.

Verificând hotărârea apelată, prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, Curtea a reţinut următoarele:

În mod judicios instanţa de fond a procedat la judecarea inculpatului I. D. R. potrivit procedurii abreviate, prev. de art. 375 Cod procedură penală, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 349 alin. 2 şi art. 374 alin. 4 şi art. 375 Cod procedură penală, în condiţiile în care înainte de începerea cercetării judecătoreşti acesta a solicitat aplicarea procedurii recunoaşterii învinuirii, recunoscând în totalitate săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare, probele administrate în faza urmăririi penale fiind suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

Din cuprinsul acestor probe rezultă că la data 19.08.2013, în jurul orelor 18,41, organele de poliţie din cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere B. au oprit pe DN1, în localitatea T., autoturismul marca Smart cu număr de înmatriculare xxxxxx, întrucât a fost înregistrat radar circulând cu o viteză de 62 km/oră, la volanul acestuia fiind inculpatul I. D. R., care datorită faptului că emana un puternic miros de alcool a fost supus testării cu aparatul etilotest, acesta a indicând o concentraţie de 0,67 mg/ litru alcool pur în aerul expirat. Fiind condus la S.M.L. O., în vederea recoltării probelor biologice de sânge, s-a constatat că inculpatul prezenta în sânge o alcoolemie de 1,30 grame/ mie alcool pur în sânge la prima probă, respectiv 1,10 grame/ mie alcool pur în sânge la a doua probă.

Existenţa alcoolemiei peste limita legală a rezultat şi din expertiza privind calcularea retroactivă a alcoolemiei efectuată în cursul urmăririi penale, la solicitarea inculpatului, I.M.L. T. concluzionând că la data opririi în trafic alcoolemia inculpatului era de 1,40 grame la mie alcool pur în sânge, iar cantitatea de alcool declarată de inculpat nu este cea reală.

Aceste probe susţin dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în sensul art. 396 alin. 2 şi art. 103 alin. 2 teza a II - a Cod procedură penală.

În mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că, în drept fapta inculpatului anterior descrisă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe.

Ţinând cont de faptul că din cuprinsul copiei cazierului judiciar rezultă că inculpatul a săvârşit această faptă la data de 19.08.2013, adică înăuntrul termenului de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 243/2008 a Tribunalului B., definitivă prin Decizia Penală nr. 146/19.01.2010 a Î.C.C.J., prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pentru săvârşirea unor infracţiuni intenţionate, în mod judicios instanţa de fond a procedat, în baza art. 86 indice 4 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 187/2012, la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 243/2008 a Tribunalului B., definitivă prin Decizia penale nr. 146/19.01.2010 a Î.C.C.J alături de pedeapsa pronunţată în prezenta cauză.

 În raport de aceleaşi date, în mod judicios s-a reţinut şi incidenţa stării de recidivă postcondamnatorie.

În raport de toate aceste elemente concrete, în condiţiile în care fapta a fost săvârşită de inculpat la data de 19.08.2013, anterior intrării în vigoare a actualului Cod penal, în baza art. 5 Cod penal, Curtea a apreciat, contrar instanţei de fond, că legea veche este în concret mai favorabilă inculpatului.

Deşi art. 336 alin. 1 Cod penal prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii (ale cărei limite sunt de la 1 la 5 ani, similare art. 87 alin 1 din OUG nr. 195/2002), în condiţiile în care, în raport de criteriile de individualizare reţinute se impune aplicarea unei pedepse cu închisoare şi în condiţiile în care există starea de recidivă atât potrivit legii vechi cât şi potrivit legii noi, nu se poate reţine că legea nouă este în concret mai favorabilă inculpatului.

Într-o astfel de ipoteză, va fi aplicabilă legea în vigoare la momentul săvârşirii faptei, luând în considerare dispoziţiile art. 15 alin. 2 din Constituţie şi ale art. 3 Cod penal.

În consecinţă se impune a se reţine, în baza art. 5 Cod penal, încadrarea juridică prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

În privinţa criticilor de netemeinicie expuse, Curtea le-a apreciat ca fiind nefondate, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu o alcoolemie de 1,40 grame la mie, la o oră la care traficul este intens, cu o viteză peste cea legală, de către o persoană aflată în termenul de încercare, justifică aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare, care reprezintă de altfel minimul special rezultat din aplicarea prevederilor art. 396 alin 10 Cod procedură penală.

Nefiind constatate alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinţei apelate, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, s-a admis apelul declarat de apelantul inculpat I. D. R. împotriva sentinţei penale nr. 82 din 19.06.2015 a Judecătoriei Aleşd, pe care a modificat-o în parte, în sensul că în baza art. 5 Cod penal, a reţinut încadrarea juridică prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare