Dreptul de trecere. Ordonanță președințială

Potrivit schiţelor şi planşelor foto depuse la dosar, se pare că pe terenul identificat cu nr. top 118/2 a fost vechiul traseu şi că în prezent este singura cale care permite accesul apelantului de la drumul public spre terenul şi locuinţa sa.

În dosarul nr. 5722/182/2016 s-a înregistrat o acţiune în contradictoriu cu cele două Comisii de fond funciar şi Comuna Băiţa prin care reclamantul B. C. M. a solicitat anularea titlului de proprietate eliberat în favoarea pârâtei.

Raportat la poziţia procesuală a intimatei exprimate prin întâmpinarea, prin care se opune ca apelantul să treacă peste terenul său, reţinându-se că acesta a fost traseul folosit de apelant de ani de zile, că antecesoarea acestuia era întabulată în cartea funciară în indiviziune cu alţi coproprietari persoane fizice, se apreciază că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 998 NCPC

Prin sentinţa civilă nr. 5512 din 14.07.2016 pronunţată de Judecătoria Baia Mare s-a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul B. C. M. împotriva pârâtei D.A..

În considerentele sentinţei se arată că, în speţă, analizând condiţiile procedurii ordonanţei preşedinţiale prin prisma înscrisurilor depuse la dosar, instanţa a constatat că acestea nu sunt îndeplinite.

În primul rând, reclamantul nu a făcut dovada faptului că este moştenitor al numitei B. M., astfel încât, în această calitate să poată pretinde vreun drept de proprietate asupra imobilelor cu nr. top. 117, 118/2, 119/2 care i-au fost atribuite acesteia în indiviziune prin Decizia civilă nr. 1275/1973. Mai mult decât atât, din înscrisurile depuse la dosar nu reiese nici măcar faptul că reclamantul şi familia sa se află în posesia/folosinţa casei situată în Băiţa, str. 83, nr. 106 (fostul 225).

În al doilea rând, reclamantul nu a identificat numărul topografic pe care se află construită casă, pentru a se putea aprecia dacă terenul pe care se află această casă are caracter de loc înfundat sau nu.

Este adevărat faptul că prin Decizia civilă nr. 1275/1973 s-a atribuit în indiviziune numiţilor S.A., B. M., S. A., S. Z., T. V. imobilele având nr. top. 117, 118/2 şi 119/2 împreună cu supraedificatele de pe aceste terenuri, însă, din cuprinsul hotărârii nu reiese câte construcţii erau amplasate pe aceste terenuri, unde erau amplasate şi în ce modalitate au fost folosite de către coindivizari.

Nici din schiţa imobilului care face parte din decizia civilă nu reies aceste aspecte. Din analiza acesteia se poate observa că pe numărul topografic 117 este constuită o casă, însă acest teren are ieşire la drumul public. În plus, din Adeverinţa de radiere din data de 14.10.2011 rezultă că această casă nu mai există în prezent.

Totodată, prin cererea de chemare în judecată nu s-a arătat locul pe unde reclamantul doreşte instituirea dreptului de trecere pe terenul pârâtei.

Contrar celor susţinute de către reclamant, în CF nr. 252 Băiţa nu există nicio menţiune cu privire la modul în care s-a realizat accesul la imobilul cu privire la care reclamantul pretinde un drept de proprietate.

De asemenea, simpla menţiune din cuprinsul Deciziei civile nr. 1275/1973 prin care instanţa de recurs a indicat instanţei de fond ca în rejudecare să verifice dacă numitul D. V. ocupă suprafaţa de teren din spatele casei numitei S. A. în plus faţă de cota sa de proprietate şi dacă acea suprafaţă de 65,39 mp reprezintă drumul pe care circulă reclamanţii din cauză la teren, în special B. M. care-şi are locuinţa în spatele contrucţiilor lui T.V. şi S. A., nu este suficientă pentru instituirea unui drept de trecere.

Pe de o parte, astfel cum s-a menţionat anterior, din cuprinsul deciziei civile şi a schiţei nu rezultă unde sunt amplasate supraedificatele părţilor pentru a se putea identifica „locul din spatele casei numitei S. A.”. Pe de altă parte, suprafaţa de 65,39 mp, despre care reclamantul susţine că a avut destinaţie de drum de acces nu este identificată în nici un fel. Or, dreptul de trecere trebuie să se instituie astfel încât să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului care are acces la calea publică, condiţie care în speţă nu poate fi îndeplinită câtă vreme nu există o minimă identificare a locului pe unde ar urma să se facă trecerea.

Cu toate că, raportat la elementele concrete ale fiecărei cauze, stabilirea unui drept de trecere pe calea ordonanţei preşedinţiale nu ar fi inadmisibilă, totuşi, instanţa a reţinut că în cauza de faţă reclamantul nu a făcut dovada unei aparenţe de drept, motiv pentru care a respins cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel B. C. M. care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a  hotărârii apelate în sensul admiterii ordonanţei preşedinţiale aşa cum a fost formulată.

În motivarea apelului se arată că pe terenul înscris în CF 252 Băiţa nr. topo 118/2/1 s-a făcut accesul înspre proprietatea reclamantului de mulţi ani, că acest teren a fost deţinut în coproprietate de reclamant până în anul 2011 când, conform înscrierilor în cartea funciară, o parte din acest teren a fost trecut în proprietatea pârâtei D.A. conform titlului de proprietate 11548/2011 ca urmare a unei reconstituiri în baza Legii nr. 18/1991.

Până la pronunţarea unei hotărâri pe fondul cauzei s-a solicitat obligarea pârâtei să permită reclamantului şi membrilor de familie trecerea peste acest teren deoarece este singura posibilitate prin care se poate ajunge la gospodăria deţinută de reclamant, gospodărie moştenită de la mama în calitate de unic fiu al acesteia.

Raportat la poziţia pârâtei care s-a opus la admiterea cererii se impunea citarea părţilor pentru clarificarea tuturor aspectelor.

Intimata D.A. prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea apelului, a invocat excepţia netimbrării apelului.

Analizând apelul, tribunalul a constatat că apelantul are domiciliul în Băiţa la nr. 225 şi este fiul lui B. M. care a avut ultimul domiciliu în Băiţa la nr. 187. Prin decizia civilă 1275 din 23.11.1973 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 1295/1973 s-a atribuit în indiviziune, reclamanţilor din acel proces printre care se află şi mama apelantului, numita B. M., parcele cu nr. topo 117 în suprafaţă de 248 mp, cel cu nr. topo 118/2 –în suprafaţă de 2850 mp şi cel cu nr. top 119/2 în suprafaţă de 1409 mp.

Ulterior, din parcele cu nr. topo 118/2 pentru o parte din suprafaţa acestui teren s-a eliberat titlul de proprietate în favoarea intimatei pârâte, astfel că s-a îngrădit accesul apelantului şi a membrilor de familie spre terenul şi casa de locuit al acesteia.

Potrivit schiţelor şi planşelor foto depuse la dosar, se pare că pe terenul identificat cu nr. top 118/2 a fost vechiul traseu şi că în prezent este singura cale care permite accesul apelantului de la drumul public spre terenul şi locuinţa sa.

În dosarul nr. 5722/182/2016 s-a înregistrat o acţiune în contradictoriu cu cele două Comisii de fond funciar şi Comuna Băiţa prin care reclamantul B. C. M. a solicitat anularea titlului de proprietate eliberat în favoarea pârâtei.

Raportat la poziţia procesuală a intimatei exprimate prin întâmpinarea, prin care se opune ca apelantul să treacă peste terenul său, reţinându-se că acesta a fost traseul folosit de apelant de ani de zile, că antecesoarea acestuia era întabulată în cartea funciară în indiviziune cu alţi coproprietari persoane fizice, se apreciază că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 998 NCPC.

Domenii speta

Spete similare