Fond funciar, inadmisibilitatea cererii de constatare a dreptului de proprietate în temeiul art. 23 al. 1 din Legea nr. 18/1991 r, în absenţa unei cereri prealabile de constituire a dreptului de proprietate, înregistrate la Comisia Locală de Fond Funciar.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova în data de 19.10.2015 sub nr. ***/215/2015 reclamanţii B I, Ţ G şi G V au solicitat în contradictoriu cu pârâţii B I, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR A COMUNEI CĂLĂRAŞI şi COMISIA JUDEŢEANĂ DOLJ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR constatarea nulităţii absolute parţiale a TDP nr. 18973/23.04.2015 emis pe numele pârâtului B I pentru suprafaţa de teren de 1557 mp situat în T 42 P 2185,2186 şi 2187, întrucât acesta nu era îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate şi constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă totală de 1971 mp (din măsurători) în temeiul art. 23 din Legea 18/1991 în calitatea de moştenitoare legale ale autorului B M.

În fapt, au arătat că în baza legii 18/1991 pârâtului B I în calitate de moştenitor legal al autorului B C, i s-a reconstituit dreptul de proprietate  şi asupra terenului intravilan curţi construcţii, arabil şi vii situat în T 42 P 2185, 2186 şi 2187, în Comuna Călăraşi, Jud. Dolj.

Reclamanţii precizează că terenul intravilan curţi construcţii din T 42 P 2185 în suprafaţă de 573 mp este aferentă casei de locuit pe care B M, fratele pârâtului B I, a construit-o cu reclamanta B I în anul 1961, iar terenul intravilan arabil din T 42 P 2186 în suprafaţă de 544 mp şi terenul intravilan vii din T 42 P 2187 în suprafaţă de 440 mp, reprezintă curtea şi grădina casei de locuit, pentru acest teren deţinând rol agricol şi fiscal separat de autorul B C, autorul lor B M, decedat în data de 22.07.2009.

Pârâtul B I nu a avut niciodată posesia acestui teren, acesta având casa de locuit pe terenul situat în t 40 P 1945 şi 1946.

În urma măsurătorilor cadastrale a reieşit că terenul aferent casei de locuit are o suprafaţă de 1971 mp.

Consideră că autorul lor era singurul îndreptăţit la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1557 mp şi în mod nejustificat a fost înscris în titlu de proprietate al pârâtului.

În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. III alin. 1 lit. a pct. ii) din Legea 169/1997 şi art. 23 din Legea 18/1991.

A ataşat la acţiune în copie conformă cu originalul TDP nr. 18973/23.04.2015, certificat fiscal, certificat de nomenclatură stradală, schiţa corpului de proprietate şi acte de stare civilă.

În data de 28.12.2015 Comisia Locală Călăraşi a formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

A arătat că la reconstituirea dreptului de proprietate s-a avut în vedere registrul agricol din anii 1956-1958 şi pădurea din anul 1948 acordată în echivalent arabil.

B I a solicitat prin cererea nr. 1306/29.01.1991 3,87 ha din care 0,20 ha intravilan, suprafaţă care se compune din 3,35 ha din registrul agricol al lui B C şi 0,52 ha pădure acordată în echivalent arabil, deci suprafaţa pentru care s-a eliberat TDP nr. 18973/23.04.2015.

Reconstituirea, în accepţiunea legii 18/1991 se face exclusiv la cerere, iar B M nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii 18/1991.

A precizat că stăpânirea terenurilor din titlu a fost notorie şi cunoscută între fraţi, nemulţumirile trebuiau invocate prin plângere împotriva hotărârii de validare conform art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991.

A anexat la întâmpinare cerere de reconstituire, anexa de validare şi registrul agricol.

În data de 02.02.2016 reclamanţii au formulat răspuns la întâmpinare prin care au arătat că nu era nevoie de cerere de reconstituire, întrucât dreptul de proprietate izvorăşte din lege.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 1971 mp teren intravilan în temeiul art. 23 din Legea 18/1991, instanţa constată că este întemeiată şi urmează să o respingă cu consecinţa respingerii capătului de cerere precizat privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1971 mp în temeiul art. 23 din Legea 18/1991, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Conform art. 248 CPC "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

Reclamanţii au învestit instanţa cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, dar şi pe dispoziţiile art. 35 teza I din noul CPC, solicitând constatarea existenţei dreptului lor de proprietate asupra terenului intravilan în suprafaţă de 1971 mp, reprezentând teren aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, apreciind că dreptul de proprietate este dobândit ope legis, potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991.

Potrivit art. 8 alin. 1 şi alin. 3 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face la cererea persoanei îndreptăţite, în speţa de faţă fiind vorba de stabilirea dreptului prin constituirea acestuia în temeiul art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.

Indiferent dacă este vorba de un caz de constituire sau de reconstituire a dreptului de proprietate, persoana îndreptăţită trebuie să se adreseze cu o cerere comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar, care este obligată să o soluţioneze, urmând a se parcurge întreaga procedură administrativă prevăzută de Legea nr. 18/1991, finalizată cu validarea propunerii comisiei locale printr-o hotărâre a comisiei judeţene, iar împotriva acesteia din urmă persoana interesată poate formula plângere la judecătoria competentă să o soluţioneze conform art. 53 alin. 2  din Legea nr. 18/1991.

Instanţa apreciază că sunt nefondate susţinerile reclamanţilor din cuprinsul acţiunii în sensul că nu este obligatorie procedura administrativă în vederea stabilirii dreptului de proprietate, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 potrivit cărora Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor, astfel că reclamanţi nu se pot adresa instanţei pe calea dreptului comun, printr-o cerere în constatarea existenţei dreptului de proprietate.

De asemenea, instanţa mai reţine că, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, În scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective a terenurilor celor îndreptăţiţi şi eliberării titlurilor de proprietate, în fiecare comună, oraş sau municipiu, se constituie, prin ordinul prefectului, o comisie condusă de primar, acesta reprezentând un alt argument legal că şi în cazurile de stabilire a dreptului de proprietate prin constituire, cum este situaţia în speţa de faţă, trebuie urmată procedura prealabilă administrativă, care se declanşează prin formularea unei cereri adresate comisiei locale de fond funciar.

Aşadar, reclamanţii pot depune oricând cerere la Comisia Locală Călăraşi, întemeiată pe dispoziţiile art. 23 alin. 1 şi art. 36 alin. 3, alin. 4 şi alin. 6 din Legea nr. 18/1991, deoarece în acest caz de constituire a dreptului de proprietate legiuitorul nu reglementează un termen expres de decădere prin dispoziţiile art. 36.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a capătului de cerere privind nulitatea absolută parţială a TDP 18973/23.04.2015 cu privire la suprafaţă de teren de 1557 mp situat în T 42 P 2185,2186 şi 2187, având în vedere că prin prezenta acţiune se va respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 1971 mp teren intravilan în temeiul art. 23 din Legea 18/1991, instanţa constată că este întemeiată şi urmează să o respingă cu consecinţa respingerii ca lipsit de interes a capătului de cerere privind nulitatea absolută parţială a TDP 18973/23.04.2015 cu privire la suprafaţă de teren de 1557 mp situat în T 42 P 2185,2186 şi 2187, pentru următoarele considerente:

Conform art. 32 alin. 1 lit. d CPC " Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes", iar potrivit art. 33 din CPC " Interesul trebuie să fie determinat, legitim ,personal, născut şi actual".

Prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă.

Excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie.

Întrucât instanţa va respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 1971 mp teren intravilan în temeiul art. 23 din Legea 18/1991, este evident că reclamanţii nu au folos practic cu privire la capătul de cerere privind nulitatea absolută parţială a TDP 18973/23.04.2015 cu privire la suprafaţă de teren de 1557 mp situat în T 42 P 2185,2186 şi 2187 în sensul scoaterii acestor terenuri din TDP întrucât în ipoteza admiterii acestui capăt de cerere şi acestora din TDP terenurile nu vor trece în patrimoniul reclamanţilor ci vor fi la dispoziţia Comisiei Locale Călăraşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere precizat privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1971 mp în temeiul art. 23 din Legea 18/1991.

Respinge capătul de cerere precizat privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1971 mp în temeiul art. 23 din Legea 18/1991 formulat de reclamantele B I, Ţ G, ambele domiciliate în Comuna Călăraşi, Str. **** şi G V, domiciliată în Comuna Călăraşi, Str **** în contradictoriu cu pârâţii B I, domiciliat în Comuna Călăraşi, ****, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR A COMUNEI CĂLĂRAŞI, cu sediul în Comuna Călăraşi, Jud. Dolj şi COMISIA JUDEŢEANĂ DOLJ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR cu sediul în Craiova, Str. Unirii nr. 19, Jud. Dolj, ca inadmisibil.

Admite excepţia lipsei de interes a capătului de cerere privind nulitatea absolută parţială a TDP 18973/23.04.2015 cu privire la suprafaţă de teren de 1557 mp situat în T 42 P 2185,2186 şi 2187.

Respinge capătul de cerere privind nulitatea absolută parţială a TDP 18973/23.04.2015 cu privire la suprafaţă de teren de 1557 mp situat în T 42 P 2185,2186 şi 2187 formulat de reclamantele B I, Ţ G, GV,  în contradictoriu cu pârâţii B I, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR A COMUNEI CĂLĂRAŞI, cu sediul în Comuna Călăraşi, Jud. Dolj şi COMISIA JUDEŢEANĂ DOLJ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR cu sediul în Craiova, Str. Unirii nr. 19, Jud. Dolj, ca lipsit de interes .

Cu drept de apel  în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei Craiova.

Pronunţată în şedinţa publică de la 13.05.2016.

Domenii speta

Spete similare