Jurisprudenţă cedo. Efecte în dreptul intern

- Hotărârea Rotescu împotriva României

- Hotărârea Preda şi alţii împotriva României

- Legea nr. 165/2013: art. 1, art. 3

- Legea nr.10/2001, rep.: art.22

Statuând asupra căilor de atac puse la dispoziţia persoanelor îndreptăţite de Legea nr. 165/2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu adaugă la legislaţia internă în ce priveşte măsurile reparatorii.

(Secţia I civilă, Decizia civilă nr. 244 din 21 septembrie 2016, rezumată de judecător Florin Şuiu)

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş la 28.08.2015 reclamanta A… a chemat în judecată pârâţii Municipiul B…. şi Primarul Municipiului B..., solicitând instanţei să anuleze Dispoziţia nr. 6/.2015 emisă de pârâtul primar prin care s-a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 165/2013 coroborată cu Legea nr. 10/2001 cu privire la imobilul înscris în CF nr. 2 – apartament preluat cu despăgubiri de stat în aplicarea Decretului nr. 223/1974 - şi să dispună obligarea pârâţilor la emiterea unei dispoziţii de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent corespunzătoare diferenţei dintre valoarea despăgubirilor încasate pentru apartamentul sus menţionat actualizată cu rata inflaţiei şi valoarea reală de piaţă a apartamentului.

În motivare, a arătat că nu a formulat notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001 ci, prin acţiunea înregistrată în dosar nr. x/2002 la Judecătoria Timişoara la 14.08.2002 (irevocabil respinsă) a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de înstrăinare a apartamentului în temeiul Legii nr. 112/1995, constatarea nulităţii deciziei de preluare în lipsa unui titlu valabil şi  rectificarea cărţii funciare în sensul reînscrierii dreptului său de proprietate.

Ulterior soluţionării irevocabile a cauzei în faţa instanţelor naţionale, a formulat plângere la CEDO în dosarul nr. 20788/2005 (Kutschan v. România). Prin decizia pronunţată în dosarul nr. 6524/35 dată în soluţionarea cererii formulată de Constantin Rotescu împotriva României şi a altor 440 de cereri, printre care şi a sa, plângerea a fost a declarată ca fiind inadmisibilă şi s-a stabilit că (şi) reclamanta are la îndemână calea prevăzută de legislaţia internă (Legea nr. 165/2013) pentru a continua procedura de obţinere a măsurilor reparatorii prin echivalent, cale ce nu a fost epuizată.

A mai arătat că aplicarea acestei deciziei este prioritară faţă de dreptul intern, astfel că în mod greşit a stabilit primarul pârât prin dispoziţia atacată că nu este îndreptăţită la măsurile reparatorii solicitate prin notificare, faţă de considerentele deciziei CEDO fiind nerelevantă împrejurarea că Legea nr. 165/2013 nu conţine o dispoziţie expresă de prelungire a termenului stabilit de Legea nr. 10/2001 pentru depunerea notificărilor.

Prin decizia civilă nr. 344/22.02.2016, Tribunalul Timiş a respins acţiunea astfel formulată, reţinând că instanţa europeană nu completează legea naţională şi nu obligă instanţele naţionale la repunerea în termen sau prelungirea termenului de depunere a notificărilor şi că prin hotărârea invocată de reclamantă s-a făcut trimitere la Legea nr. 165/2013 ca fiind o cale de atac internă ce poate da eficienţă unei cereri de restituire, însă numai dacă cererea (notificarea) a fost făcută în termen legal; or, reclamanta a formulat notificare în baza Legii 10/2001 în 19.09.2014 (mult peste termenul legal), astfel că în mod corect entitatea notificată a emis dispoziţia de respingere a notificării.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta care a solicitat schimbarea ei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, reiterând în motivare, în esenţă, susţinerile din primă instanţă şi invocând greşita interpretare dată de tribunal prevederilor legilor reparatorii şi hotărârii instanţei europene. 

Astfel investită, Curtea de apel a reţinut că, prin decizia dată la 13.05.2014, instanţa europeană a drepturilor omului a respins ca inadmisibile cererea formulată de petentul Constantin Rotescu împotriva României şi celelalte cereri conexate, inclusiv pe cea a reclamantei din prezenta cauză având în vedere  că „…reclamanţii … au introdus în faţa instanţelor interne diverse acţiuni în temeiul legislaţiei privind restituirea proprietăţilor…” şi că  „La 12 octombrie 2010, Curtea a adoptat o hotărâre-pilot în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României … precizându-i statului … că se impunea adoptarea unor noi măsuri în vederea prelucrării mai eficiente a cererilor de restituire. (3) La 15 mai 2013, a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, care stabileşte diverse proceduri puse la dispoziţia solicitanţilor care doresc soluţionarea cererilor de restituire. (4) Pe baza observaţiilor şi comentariilor părţilor, referitoare la noile căi de atac prevăzute de Legea nr. 165/2013, la 29 aprilie 2014, Curtea a constatat, în hotărârea pronunţată în cauza Preda şi alţii împotriva României … că mecanismul stabilit de noua lege oferea o serie de căi de atac eficiente, care trebuiau să fie epuizate de solicitanţii ale căror capete de cerere priveau una din următoarele situaţii: existenţa unor titluri de proprietate concurente asupra aceluiaşi imobil; anularea titlului de proprietate, asociată cu lipsa oricărei despăgubiri; emiterea unei hotărâri definitive prin care se confirmă dreptul la despăgubiri, fără stabilirea unei sume; neplata despăgubirii stabilite într-o hotărâre definitivă şi neadoptarea, o perioadă prelungită, a unei decizii privind cererea de restituire … în hotărârea pronunţată în cauza Preda şi alţii împotriva României … s-a hotărât că Legea nr. 165/2013 prevede un cadru pentru soluţionarea capetelor de cerere formulate de reclamanţi în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 ... Prin urmare, în ciuda faptului că acest cadru a devenit disponibil după introducerea cererilor … reclamanţii aveau obligaţia să recurgă la aceste cereri, în măsura în care utilizarea lor nu constituia o sarcină excesivă … (10) Având în vedere constatările din cauzele menţionate anterior … şi în măsura în care situaţiile de fapt descrise în acestea reprezintă, de asemenea, temeiul prezentelor cereri, … art. 35 § 1 le impune reclamanţilor din prezentele cauze să se prevaleze de noua cale de atac internă, prin introducerea unei acţiuni interne în temeiul Legii nr. 165/2013 …”

Din hotărârea astfel pronunţată, instanţa de apel a reţinut că instanţa europeană consideră că, pentru soluţionarea cererilor formulate în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1, căi de atac eficiente sunt oferite de Legea nr. 165/2013 potrivit căreia „ (1) Imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură. (2) În situaţia în care restituirea în natură … nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite … de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 …” (art.1),  în înţelesul acestui act normativ (şi cu relevanţă în cauză) termenul de „cereri” semnificând „notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001…” (art.3 pct.1). Or, legea face trimitere la cererile de restituire formulate  (şi) în temeiul Legii nr. 10/2001 (act normativ în temeiul căruia reclamanta s-a adresat pârâţilor solicitând măsuri reparatorii) fără a stabili,însă, noi termene pentru formularea de notificări şi fără a le prelungi pe cele acolo prevăzute.

Nu este exclusă de plano posibilitatea ca inclusiv notificarea reclamantei din 19.09.2014 să fie soluţionată în temeiul Legii nr. 165/2013, însă aceasta nu ca urmare a hotărârii CEDO mai sus - arătată, ci ca urmare a unei eventuale constatări a existenţei de motive temeinic justificate în sensul art. 186 C. pr. civ. care să fi împiedicat petenta să se adreseze autorităţii administrative în interiorul termenului legal, însă existenţa unor astfel de motive nu au fost invocate în cauză.

A mai constatat instanţa că prin hotărârea Rotescu contra România s-au reiterat statuările din cauza Preda şi alţii împotriva României în care s-a hotărât că Legea nr. 165/2013 prevede un cadru accesibil şi,în principiu, eficient pentru soluţionarea cererilor formulate de reclamanţi în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 şi că, faţă de constatările din acele cauze şi în măsura în care situaţiile de fapt acolo descrise reprezintă, de asemenea, temei al cererilor conexate, art. 35 § 1 le impune reclamanţilor care le-au formulat să introducă o acţiune internă în temeiul Legii nr. 165/2013.

Or, reclamanta apelantă nu numai că nu a obţinut anterior constatarea nevalabilităţii titlului statului şi nici câştig de cauză într-o cerere în revendicare, dar nici nu a invocat în prezentul litigiu că ar avea un bun sau o speranţă legitimă în sensul prevăzut de Convenţie, astfel că, în condiţiile în care nu a formulat notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, nu poate invoca în favoarea sa prevederile Legii nr. 165/2013 referitoare la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Pentru aceste considerente, în baza art. 480 alin. (1) C. pr. civ., Curtea a respins apelul reclamantei. 

Domenii speta

Spete similare