Prejudiciu moral. Cerere în despăgubiri. Instanţa competentă

- Legea nr. 287/2009 privind Codul civil: art. 252, art. 253 alin. (1), alin. (4)

 -Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, rep. : art. 94 pct. 1 lit. c) şi lit. k)

Obiectul cererii în reparaţii băneşti pentru prejudiciul moral suferit este evaluabil în bani, iar competenţa materială de soluţionare a unei asemenea cereri este dată de cuantumul pretenţiilor.

 (Secţia I civilă, Sentinţa civilă nr. 107 din 28 septembrie 2016, rezumată de judecător Florin Şuiu)

Prin sentinţa civilă nr. 989/25.05.2016, Judecătoria Reşiţa a declinat în favoarea Tribunalului Caraş-Severin competenţa de soluţionare a cererii prin care reclamanta A… a solicitat obligarea pârâtului B… la plata sumei de 2000 euro reprezentând daune morale cauzate de fapta pârâtului care a ameninţat-o cu moartea. 

Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 252 C. civ., orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, valori care reprezintă drepturi nepatrimoniale şi nu pot fi exprimate în bani. Pe de altă parte, în temeiul art. 253 alin. (4) C.civ., persoana prejudiciată prin încălcarea unui drept nepatrimonial poate cere despăgubiri sau o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul astfel cauzat, dar cuantificarea acestui prejudiciu nu semnifică faptul că litigiul este unul evaluabil în bani. În consecinţă, cum judecătoria este competentă să soluţioneze numai cererile evaluabile în bani, nu şi pe cele care decurg din încălcarea unui drept nepatrimonial neevaluabil în bani, instanţa a reţinut incidenţa normei de competenţă instituită de art. 95 C. pr. civ. care atribuie tribunalului plenitudine de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 2178/15.09.2015, Tribunalul Caraş-Severin a declinat, la rândul său, competenţa materială de soluţionare a acţiunii în favoarea judecătoriei şi a trimis cauza la Curtea de Apel Timişoara pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă astfel ivit. 

Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut în vedere că prejudiciul invocat de reclamantă provine din atingerea adusă  unor valori ale personalităţii umane şi poate da naştere obligaţiei de reparare în conformitate cu regulile răspunderii delictuale,situaţie în care încălcarea dreptului nepatrimonial reprezintă cauza cererii de chemare în judecată, iar obiectul îl reprezintă suma de bani solicitată ca valoare a prejudiciului; or, la acest obiect şi la valoarea lui trebuie să se raporteze instanţa, şi nu la natura dreptului încălcat.

Astfel investită, curtea de apel a reţinut că, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 2000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, reclamanta a invocat ameninţările şi afirmaţiile calomnioase ale pârâtului ca fapte cauzatoare de prejudicii.

Chiar dacă faptele astfel imputate sunt de natură a aduce atingere vreuneia dintre valorile avute în vedere de prevederile art. 252 Cod civil, iar aceste valori reprezintă drepturi nepatrimoniale, art. 253 alin. (1), (4) Cod civil dispune că „Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate… poate cere despăgubiri… pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat…”, situaţie în care însuşi cel ce invocă un asemenea prejudiciu procedează la cuantificarea acestuia şi, deci,la stabilirea valorii obiectului pricinii în sensul art. 194 lit. c) C. pr. civ., sens în care a şi procedat reclamanta în cauza de faţă, evaluând valoarea prejudiciului la 2000 euro.

În consecinţă, faţă de valoarea obiectului cererii şi având în vedere prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) C. pr. civ. Curtea a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii reclamantei în favoarea Judecătoriei Reşiţa.

Domenii speta

Spete similare