Contestaţie creditor Legea nr. 77/2016 - stingerea unui credit prin darea în plată a tuturor imobilelor care constituie garanții pentru alte credite

I. PROCEDURA

A. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 24.06.2016 sub nr. 27726/299/2016, reclamanta BGSG a chemat în judecată pe pârâtul B.S.D. solicitând instanței să constatate neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate stabilite de Legea nr. 77/2016 şi, prin urmare, să respingă ca inadmisibilă Notificarea având număr de intrare 49583 din data de 14.06.2016, transmisă de pârât subscrisei, în temeiul art. 5 din Legea nr. 77/2016, în vederea stingerii, prin darea în plată a imobilului ipotecat, a obligațiilor izvorâte din Contractul de credit nr. 217/20.08.2007 şi din Contractul de credit nr. 45/13.03.2008.

În motivarea cererii, s-a arătat că în data de 20.08.2007, între BGSG, în calitate de împrumutător, şi B.S.D., în calitate de împrumutat, a fost încheiat Contractul de credit nr. 217, prin care Banca a acordat pârâtului un credit imobiliar în valoare de 40.000 Euro în vederea achiziţionării unui apartament situat în mun. Alexandria.

În vederea garantării executării obligaţiilor izvorâte din contractul de credit menţionat anterior, între Bancă, în calitate de Creditor ipotecar, şi B.S.D., în calitate de Debitor ipotecar, a fost încheiat Contractul de ipotecă aut. sub nr. 4361 din data de 20.08.2007. Obiectul contractului de ipotecă îl constituie apartamentul achiziţionat prin intermediul creditului acordat de Bancă, respectiv: Apartamentul nr. …, situat în mun. ..., identificat cu nr. cadastral ..., intabulat în Cartea funciară nr. ... a localităţii Alexandria, jud. Teleorman prin încheierea nr. 7817/2007 emisă de O.C.P.I. Teleorman.

Contractul de credit a fost modificat prin trei acte adiţionale. Prin actul adiţional nr. 1/10.10.2008, Banca a consimţit la înlocuirea obiectului ipotecii astfel încât Contractul de credit nr. 217/20.08.2007 nu va mai fi garantat cu imobilul situat în mun. Alexandria, descris mai sus, ci cu următorul bun: apartamentul nr. …, etaj …. şi …., situat în ..., înscris în Cartea funciară nr. ... a localităţii Sinaia, jud. Prahova prin încheierea nr. 46025/24.08.2007, eliberată de ANCPI-OCPI Ploieşti, având nr. cadastral ... (APARTAMENTUL NR. 1).

În mod corespunzător, între părţi a fost încheiat Contractul de ipotecă aut. sub nr. 2968/10.10.2008, având ca obiect apartamentul situat în Sinaia, descris anterior.

Prin Actul adiţional nr. 2/27.06.2011 la Contractul de credit nr. 217/20.08.2007 a fost dispusă reeşalonarea creditului şi, în mod corespunzător, a fost încheiat Actul adiţional aut. sub nr. 441/27.06.2011 la Contractul de ipotecă nr. 2968/10.10.2008 prin care a fost extinsă garanţia ipotecii la obligaţiile izvorând din actele adiţionale Contractului de credit.

Prin Actul adiţional nr. 3/23.10.2012, părţile Contractului de credit au convenit aducerea în garanţie a unui al doilea imobil, în vederea garantării executării obligaţiilor izvorâte din Contractul de credit nr. 217/20.08.2007.

În consecinţă, în data de 23.10.2012 a fost încheiat Contractul de ipotecă aut. sub nr. 2153, prin care părţile au dat naştere unui drept de ipotecă în favoarea Băncii asupra următorului imobil: Apartamentul nr. …, situat în ..., înscris în Cartea funciară individuală nr. ... a localităţii Bucureşti Sector 1, având număr cadastral ..., (APARTAMENTUL NR. 2).

În data de 13.03.2008, între BGSG, în calitate de împrumutător, şi B.S.D., în calitate de împrumutat, a fost încheiat Contractul de credit nr. 45, prin care Banca a acordat pârâtului un credit imobiliar în valoare de 150.000 Euro în vederea achiziţionării APARTAMENULUI NR. 1.

În vederea garantării executării obligaţiilor izvorâte din contractul de credit menţionat anterior, între Bancă, în calitate de Creditor ipotecar, şi B.S.D., în calitate de Debitor ipotecar, a fost încheiat Contractul de ipotecă aut. sub nr. 896 din data de 13.03.2008. Obiectul contractului de ipotecă îl constituie APARTAMENTUL NR. 1.

Contractul de credit a fost modificat prin trei acte adiţionale.

Prin Actul adiţional nr. 1/10.10.2008 s-a amenajat instituţia scadenţei anticipate în ceea ce priveşte Contractul de credit nr. 217/20.08.2007.

Prin Actul adiţional nr. 2/27.06.2011 a fost consimţită reeşalonarea creditului şi, în mod corespunzător, între părţi a fost încheiat Actul adiţional aut. sub nr. 440/27.06.2011 la Contractul de ipotecă aut. sub nr. 896/13.03.2008 prin care a fost extinsă garanţia ipotecii la obligaţiile izvorând din actele adiţionale Contractului de credit.

Prin Actul adiţional nr. 3/23.10.2012 a fost consimţită o nouă reeşalonare a creditului şi a fost constituit al doilea drept de ipotecă în favoarea Băncii, în vederea garantării executării obligaţiilor izvorâte din Contractul de credit nr. 45/13.03.2008.

În consecinţă, între părţi a fost încheiat Contractul de ipotecă aut. sub nr. 2152/23.10.2012 prin care părţile au dat naştere unui drept de ipotecă în favoarea Băncii asupra APARTAMENTULUI NR. 2.

În data de 27.06.2011, între BGSG, în calitate de împrumutător, şi B.S.D., în calitate de împrumutat, a fost încheiat Contractul de credit nr. 48, prin care Banca a acordat pârâtului un credit în valoare de 85.610 Euro în vederea reeşalonării debitului izvorât din contractul de credit nr. 78/11.05.2007 şi a descoperitului autorizat de cont din data de 19.08.2005.

În vederea garantării executării obligaţiilor izvorâte din contractul de credit menţionat anterior, între Bancă, în calitate de Creditor ipotecar, şi B.S.D., în calitate de Debitor ipotecar, a fost încheiat Contractul de ipotecă aut. sub nr. 439 din data de 27.06.2011. Obiectul contractului de ipotecă îl constituie APARTAMENTUL NR. 2.

Prin Actul adiţional nr. 1/23.10.2012 la Contractul de credit, părţile au convenit reeşalonarea creditului şi crearea celui de-al doilea drept de ipotecă în favoarea Băncii în vederea garantării executării obligaţiilor izvorâte din Contractul de credit nr. 48/27.06.2011.

Prin urmare, între părţi a fost încheiat Contractul de ipotecă aut. sub nr. 2151/23.10.2012 prin care părţile au dat naştere unui drept de ipotecă în favoarea Băncii asupra APARTAMENTULUI NR. 1.

Întrucât debitorul nu şi-a executat obligaţiile izvorâte din contractele de credit încheiate cu Banca, având numeroase întârzieri la plată Banca a declarat scadenţa anticipată a creditelor, iar în prezent debitorul se află în procedura executării silite, nefiind, însă, adjudecat niciun imobil până la momentul redactării prezentei cereri de chemare în judecată.

În aceste împrejurări, la data de 14.06.2016, banca a primit din partea pârâtului două notificări. Prin Notificarea cu număr de intrare 8343/14.06.2016, debitorul înştiinţează Banca asupra intenţiei sale de a da în plată imobilul APARTAMENT NR. 2 în vederea stingerii obligaţiilor izvorâte din Contractul de credit nr. 48 din data de 27.06.2011.

Prin Notificarea cu număr de intrare 49583/14.06.2016, debitorul înştiinţează Banca asupra intenţiei sale de a da în plată imobilul APARTAMENT NR. I în vederea stingerii obligaţiilor izvorâte din Contractul de credit nr. 217 din data de 20.08.2007 şi din Contractul de credit nr. 45 din data de 13.03.2008.

Reclamanta a apreciat că nu au fost îndeplinite condițiile art. 5 alin. 1 din Lege, respectiv art. 4 alin. 2, art. 4 alin. 1 lit. a, lit. c, lit. d.

Reclamanta a mai arătat au fost încălcate și alte dispoziții legale relevante, respectiv Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și Tratatul privind Uniunea Europeană.

Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată.

B. Apărări – întâmpinare – note scrise

Pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză, însă la primul termen de judecată, prin avocat, a formulat note scrise prin care a considerat că legea nu stabilește în sarcina consumatorului sarcina probei privitor la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, ci numai detalierea lor.

S-a mai arătat că voința intimatului-debitor este de a da în plată ambele imobile apartament, inclusiv imobilul-apartament situat în ....

S-a arătat că s-a strecurat o eroare materială prin neincluderea în cuprinsul notificării transmise a acestui apartament ca fiind bun pe care dorește să îl dea în plată. 

Pe cale de consecință, s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

C. Probe

În temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanţa a încuviinţat reclamantei administrarea probei cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă cauzei.

La termenul din 16.09.2016 instanța a respins proba cu expertiza tehnică solicitată de reclamantă ca nefiind utilă cauză, pentru motivarea arătată în încheiere. La același termen, instanța a respins proba cu interogatoriul pârâtului ca nefiind utilă cauzei.

D. Excepție de neconstituționalitate

La termenul din 16.09.2016 instanța a constatat admisibilă excepția neconstituționalității invocată de reclamantă, sesizând Curtea Constituțională a României, conform celor arătate în încheierea din acea ședință.

II. ÎN FAPT

În data de 20.08.2007, între BGSG, în calitate de împrumutător, şi B.S.D., în calitate de împrumutat, a fost încheiat Contractul de credit nr. 217, prin care Banca a acordat pârâtului un credit imobiliar în valoare de 40.000 Euro în vederea achiziţionării unui apartament situat în mun. Alexandria.

În vederea garantării executării obligaţiilor izvorâte din contractul de credit menţionat anterior, între Bancă, în calitate de Creditor ipotecar, şi B.S.D., în calitate de Debitor ipotecar, a fost încheiat Contractul de ipotecă aut. sub nr. 4361 din data de 20.08.2007. Obiectul contractului de ipotecă îl constituie apartamentul achiziţionat prin intermediul creditului acordat de Bancă, respectiv: Apartamentul nr. …, situat în mun. ..., identificat cu nr. cadastral ..., intabulat în Cartea funciară nr. ... a localităţii Alexandria, jud. Teleorman prin încheierea nr. 7817/2007 emisă de O.C.P.I. Teleorman.

Contractul de credit a fost modificat prin trei acte adiţionale. Prin actul adiţional nr. 1/10.10.2008, Banca a consimţit la înlocuirea obiectului ipotecii astfel încât Contractul de credit nr. 217/20.08.2007 nu va mai fi garantat cu imobilul situat în mun. Alexandria, descris mai sus, ci cu următorul bun: apartamentul nr. …, etaj … şi …., situat în ..., înscris în Cartea funciară nr. ... a localităţii Sinaia, jud. Prahova prin încheierea nr. 46025/24.08.2007, eliberată de ANCPI-OCPI Ploieşti, având nr. cadastral ... (APARTAMENTUL NR. 1).

În mod corespunzător, între părţi a fost încheiat Contractul de ipotecă aut. sub nr. 2968/10.10.2008, având ca obiect apartamentul situat în Sinaia, descris anterior.

Prin Actul adiţional nr. 2/27.06.2011 la Contractul de credit nr. 217/20.08.2007 a fost dispusă reeşalonarea creditului şi, în mod corespunzător, a fost încheiat Actul adiţional aut. sub nr. 441/27.06.2011 la Contractul de ipotecă nr. 2968/10.10.2008 prin care a fost extinsă garanţia ipotecii la obligaţiile izvorând din actele adiţionale Contractului de credit.

Prin Actul adiţional nr. 3/23.10.2012, părţile Contractului de credit au convenit aducerea în garanţie a unui al doilea imobil, în vederea garantării executării obligaţiilor izvorâte din Contractul de credit nr. 217/20.08.2007.

În consecinţă, în data de 23.10.2012 a fost încheiat Contractul de ipotecă aut. sub nr. 2153, prin care părţile au dat naştere unui drept de ipotecă în favoarea Băncii asupra următorului imobil: Apartamentul nr. …, situat în ..., înscris în Cartea funciară individuală nr. ... a localităţii Bucureşti Sector 1, având număr cadastral ..., (APARTAMENTUL NR. 2).

În data de 13.03.2008, între BGSG, în calitate de împrumutător, şi B.S.D., în calitate de împrumutat, a fost încheiat Contractul de credit nr. 45, prin care Banca a acordat pârâtului un credit imobiliar în valoare de 150.000 Euro în vederea achiziţionării APARTAMENULUI NR. 1.

În vederea garantării executării obligaţiilor izvorâte din contractul de credit menţionat anterior, între Bancă, în calitate de Creditor ipotecar, şi B.S.D., în calitate de Debitor ipotecar, a fost încheiat Contractul de ipotecă aut. sub nr. 896 din data de 13.03.2008. Obiectul contractului de ipotecă îl constituie APARTAMENTUL NR. 1.

Contractul de credit a fost modificat prin trei acte adiţionale.

Prin Actul adiţional nr. 1/10.10.2008 s-a amenajat instituţia scadenţei anticipate în ceea ce priveşte Contractul de credit nr. 217/20.08.2007.

Prin Actul adiţional nr. 2/27.06.2011 a fost consimţită reeşalonarea creditului şi, în mod corespunzător, între părţi a fost încheiat Actul adiţional aut. sub nr. 440/27.06.2011 la Contractul de ipotecă aut. sub nr. 896/13.03.2008 prin care a fost extinsă garanţia ipotecii la obligaţiile izvorând din actele adiţionale Contractului de credit.

Prin Actul adiţional nr. 3/23.10.2012 a fost consimţită o nouă reeşalonare a creditului şi a fost constituit al doilea drept de ipotecă în favoarea Băncii, în vederea garantării executării obligaţiilor izvorâte din Contractul de credit nr. 45/13.03.2008.

În consecinţă, între părţi a fost încheiat Contractul de ipotecă aut. sub nr. 2152/23.10.2012 prin care părţile au dat naştere unui drept de ipotecă în favoarea Băncii asupra APARTAMENTULUI NR. 2.

În data de 27.06.2011, între BGSG, în calitate de împrumutător, şi B.S.D., în calitate de împrumutat, a fost încheiat Contractul de credit nr. 48, prin care Banca a acordat pârâtului un credit în valoare de 85.610 Euro în vederea reeşalonării debitului izvorât din contractul de credit nr. 78/11.05.2007 şi a descoperitului autorizat de cont din data de 19.08.2005.

În vederea garantării executării obligaţiilor izvorâte din contractul de credit menţionat anterior, între Bancă, în calitate de Creditor ipotecar, şi B.S.D., în calitate de Debitor ipotecar, a fost încheiat Contractul de ipotecă aut. sub nr. 439 din data de 27.06.2011. Obiectul contractului de ipotecă îl constituie APARTAMENTUL NR. 2.

Prin Actul adiţional nr. 1/23.10.2012 la Contractul de credit, părţile au convenit reeşalonarea creditului şi crearea celui de-al doilea drept de ipotecă în favoarea Băncii în vederea garantării executării obligaţiilor izvorâte din Contractul de credit nr. 48/27.06.2011.

Prin urmare, între părţi a fost încheiat Contractul de ipotecă aut. sub nr. 2151/23.10.2012 prin care părţile au dat naştere unui drept de ipotecă în favoarea Băncii asupra APARTAMENTULUI NR. 1.

Întrucât debitorul nu şi-a executat obligaţiile izvorâte din contractele de credit încheiate cu Banca, având numeroase întârzieri la plată Banca a declarat scadenţa anticipată a creditelor, iar în prezent debitorul se află în procedura executării silite, nefiind, însă, adjudecat niciun imobil până la momentul redactării prezentei cereri de chemare în judecată.

În aceste împrejurări, la data de 14.06.2016, banca a primit din partea pârâtului două notificări. Prin Notificarea cu număr de intrare 8343/14.06.2016, debitorul înştiinţează Banca asupra intenţiei sale de a da în plată imobilul APARTAMENT NR. 2 în vederea stingerii obligaţiilor izvorâte din Contractul de credit nr. 48 din data de 27.06.2011.

Prin Notificarea cu număr de intrare 49583/14.06.2016, debitorul înştiinţează Banca asupra intenţiei sale de a da în plată imobilul APARTAMENT NR. I în vederea stingerii obligaţiilor izvorâte din Contractul de credit nr. 217 din data de 20.08.2007 şi din Contractul de credit nr. 45 din data de 13.03.2008.

III. ÎN DREPT

A. Reglementări incidente

În ce priveşte procedura aplicabilă prezentei cereri, instanţa reţine aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.

Cauza de faţă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 24.06.2016 prin urmare procedura se va desfăşura conform Codului de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013.

B. Soluţia instanţei

B.1.1. Aspecte preliminare privind condițiile impuse de Legea nr. 77/2016

În primul rând, trebuie statuat asupra condițiilor pe care un consumator trebuie să le îndeplinească pentru a se putea prevala de dispozițiile Legii nr. 77/2016 și pentru a putea da în plată un imobil contractat de la o instituție bancară.

Potrivit art. 4 alin. 1 pct. a, creditorul şi consumatorul trebuie să facă parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială, adică creditorul să fie o instituție bancară, iar persoana care dă în plată un anumit imobil în contul unui credit asumat trebuie să fie un consumator așa cum l-a definit Legea nr. 193/2000, respectiv OG nr. 21/1992.

În conformitate cu art. 4 alin. 1 pct. b cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit.

Astfel, nu orice credit asumat de un consumator și nascut în raport de o instituție bancară este supus prezentei legi, existând un prag superior limită peste care un consumator nu poate stinge împrumutul prin modalitatea prescrisă de prezenta lege.

Potrivit art. 4 alin. 1 pct. c creditul trebuie să fi fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă.

Analizând acest punct din lege, instanța constată că nu orice credit poate fi stins pe calea dării în plată, ci doar acel credit care a fost asumat în scopul îmbunătățirii sau achiziționării unui imobil de natură locuință.

În ceea ce privește conceptul de locuință, instanța apreciază că acesta se referă la natura locativă a imobilului ce urmează a fi supus dării în plată, însă spre deosebire de cele arătate de contestatoare atât prin cererea scrisă formulată, cât și prin concluziile orale instanța apreciază că nu se poate admite teza că locuința trebuie să fie strict a consumatorului, cât timp în ultima teza din punctul analizat se atestă că se poate da în plată ”cel puțin un imobil având destinația de locuință”.

Cum nu se poate admite că o persoana poate avea mai multe locuințe (poate avea mai multe reședințe, dar nu locuințe principale) instanța conchide, din interpretarea teleologică a articolului prezent, că legiuitorul a avut în vedere ipoteza în care creditul a fost acordat pentru achizionarea/îmbunătățirea unei locuințe, iar pentru garantarea creditului s-a oferit drept garanție nu doar imobilul obiect al contractului, ci și un alt imobil al unui fidejusor care locuiește în respectivul imobil.

Astfel, instanța consideră că ipoteza în care o persoană deține trei imobile și care toate au fost grevate cu ipotecă pentru garantarea unui credit nu va întruni condițiile cerute pentru darea în plată, căci nu se poate admite că una din locuințe este a consumatorului, iar celelalte imobile sunt locuința altor persoane, căci am ajunge la ipoteza nedorită în care un consumator dă în plată alte imobile care sunt închiriate unor terțe persoane, proprietatea consumatorului, dar locuințe pentru chiriași.

Cu alte cuvinte, instanța apreciază că se impune interpretarea că se poate da în plata un imobil cu destinația de locuință pentru consumator alături de alte imobile care au natura de locuință pentru fidejusorii care au garantat creditul cu propria lor locuință.

La art. 4 alin. 1 lit. d din Lege se atestă că este necesar ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru o infracțiune în legătură cu creditul pentru care solicită darea în plată.

O a cincea condiție se poate identifica la art. 4 alin. 2 din prezenta lege care atestă ipoteza în care creditul a fost garantat cu două sau mai multe bunuri, caz în care trebuie date în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului.

Această prevedere trebuie coroborată cu dispozițiile art. 1 alin. 3, art. 6 alin. 2, art. 6 alin. 3 și astfel se conchide că este nevoie de darea în plată a tuturor imobilelor prin care a fost garantat creditul, indiferent dacă sunt proprietatea debitorului prinicipal sau al altor garanți, cu acordul acestora din urmă.

În fine, instanța consideră că trebuie evidențiată și prevederea de la art. 11 din Legea nr. 77/2016 : ”În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată.”.

Acest articol are două roluri : pe de o parte, să evidențieze fără putință de tăgadă scopul urmărit de legiuitorul în edictarea legii, și anume de a degreva consumatorii de un credit asumat ale cărui condiții de executare au devenit deosebit de anevoios de suportat în urma modificării condițiilor generale economice și, pe de altă parte, de a atesta că prezenta lege se va aplica atât contractelor încheiate ulterior intrării sale în vigoare, dar și contractelor încheiate anterior intrării sale în vigoare.

Mai trebuie statuat că instanța nu consideră că art. 11 poate fi interpretat în sensul că instituie o a șasea condiție pentru darea în plată a unor imobile : o anumită stare de insolvabilitate născută strict din devalorizarea bunurilor imobile, cât și pentru echilibrarea riscurilor din contractele de credit. Astfel, instanța consideră că lipsa devalorizării efective a imobilului ce urmează a fi dat în plată nu poate constitui o opreliște pentru darea în plata a sa, căci legiuitorul nu a statuat această teza cu scopul de a bloca darea în plată a unor anumite imobile, ci tocmai pentru a statua rațiunea generală din spatele acestei reglementări.

În opinia instanței este fără putință de tăgadă că legiuitorul a urmărit protejarea consumatorilor care și-au asumat credite în perioada anterioară crizei economice globale care a afectat puternic valoarea imobilelor, dar și anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010 prin care s-a încercat eliminarea unor practici considerate de legiuitor ca fiind nelegale din partea instituțiilor bancare.

Dacă legiuitorul dorea să instituie o nouă condiție pentru darea în plată a imobilului aceea ca imobilul să se fi depreciat semnificativ, atunci putea să o facă prin introducerea la art. 4 a unor teze care să prevadă drept condiție eventuala iminenta sau vădita insolvabilitate a consumatorului în raport de imobilul dat în plată, iar nu introducerea unor teze generale la finalul legii prin care a încercat să exprime rațiunea aplicabilității legii de față și contractelor încheiate anterior intrării sale în vigoare.

În fine, trebuie precizat cu titlu preliminar și incidența Convenției Europene a Drepturilor Omului asupra raporturilor sociale deduse judecății.

Conform art. 1 pr. 1 din Convenție, ”orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.”

În ceea ce privește aplicabilitatea respectivului text asupra procedurii de față, guvernată de Legea nr. 77/2016, instanța consideră că, analizându-se în ansamblul ei, reglementarea permite unui consumator să ofere în plată creditorului său un imobil cu care a garantat o creanță.

Instanța apreciază că asupra respectivei creanțe creditorul are un adevărat drept de proprietate, nu în sensul unui drept real propriu-zis fiind un drept de proprietate ce grevează un drept personal, de creanță, ci în sensul în care statul are obligația pozitivă de a garanta creanțele de care beneficiază o anumită persoană prin oferirea unor mijloace juridice suficiente pentru asigurarea mecanismelor necesare urmăririi debitorului în caz de neplată, dar și obligația negativă de a nu interveni în relațiile contractuale dintre părți și astfel a-i răpi dreptul creditorului, cu excepțiile prevăzute de lege, excepții care trebuie să respecte condițiile statuate de Curtea Europeană în jurisprudența sa, printre care și condiția proporționalității.

Cu alte cuvinte, instanța va trebuie să analizeze în situația în care constată că sunt întrunite condițiile impuse de art. 4 dacă respectiva restrângere a dreptului de proprietate asupra creanței născut în favoarea creditorului reprezintă o restrângere proporțională, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene. Aceasă analiză va fi efectuată în funcție de fiecare situație specifică în parte.

B.1.2. Aspecte preliminare privind sarcina probei

În ceea ce privește chestiunea sarcinii probei, instanța constată că din analiza acțiunii înaintate de reclamanta-creditoare și apărărilor formulate de pârâta-debitoare nu există un punct de vedere comun asupra acestor aspecte, reclamanta afirmând ca este de datoria consumatorului a face dovada întrunirii condițiilor enunțate de art. 4 și urm. din Legea nr. 77/2016, pe când pârâta atestând că este sarcina reclamantei a face proba aspectelor învederate.

Analizând această problema instanța consideră că nu există nicio rațiune pentru a deroga de la prevederile art. 249 C.p.c., sarcina probei fiind, în definitiv, o obligație a persoanei care face o afirmație în fața instanței de judecată.

În cauza de față este în sarcina reclamantei obligația de a face dovada că nu sunt întrunite condițiile art. 4 și urm. din Legea nr. 77/2016, reclamanta susținând că pârâtul nu întrunește condițiile impuse de lege pentru a urma procedura codificată în prezentul act normativ.

Chiar dacă ar părea că banca trebuie să facă dovada unui fapt juridic negativ, acela al întrunirii condițiilor Legii nr. 77/2016, instanța consideră că nu este cazul de o asemenea concluzie, căci reclamanta are la dispoziție numeroase posibilități probatorii pentru a dovedi, pe de o parte, că pârâtul nu este consumator, că nu deține locuința ce dorește să o dea în plată, că a fost condamnat pentru o infracțiune în legătură cu imobilul cu care consumatorul a garantat executare etc.

Mai mult decât atât, prin atitudinea procesuală a reclamantei care a solicitat administrarea probei cu expertiza tehnică de specialitate pentru a se estima valoarea actuală a imobilului, instanța apreciază că aceste aspecte îi sunt cunoscute reclamantei care recunoaște, astfel, tacit, că sarcina probei îi incumbă.

B.2. Analiza întrunirii condițiilor în cauza de față

Analizându-se înscrisurile depuse în probațiune de reclamantă și analizând situația faptică expusă mai sus, instanța consideră că nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 4 din Legea nr. 77/2016 și urmează a admite contestația cu următoarele motive.

În primul rând, instanța constată că dedusă judecății prezentei cauze este notificarea având număr de intrare 49583/14.06.2016 înaintată de pârât (f. 133).

Prin această notificare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 77/2016 pârâtul și-a manifestat voința de a da în plată imobilul situat în Sinaia, ... jud. Prahova, asupra cotei părți indivize de 12,60% aferentă spațiilor comune ale imobilului-bloc precum și asupra terenului de 56,22 mp aferent locuinței în vederea stingerii datoriei izvorâte din Contractele de credit nr. 217 din 28.08.2007, nr. 45 din 13.03.2008 și actele adiționale ulterioare.

La termenul din 11.08.2016 instanța a luat act de depunerea de către pârât a notelor scrise prin care a arătat că ”voința intimatului-debitor este de a da în plată ambele imobile apartament, inclusiv imobilul-apartament situat în ..., sector 1. (…) înțelegem să îndreptăm eroare prin omisiune din cuprinsul notificării transmise în sensul nemenționării și acestui apartament ca fiind bun pe care dorim să îl dăm în plată (…)”.

La termenul din 16.09.2016 instanța a opinat în sensul că această ”cerere de îndreptare eroare materială” nu va fi avută în vedere la momentul dezlegării pricinii, urmând a fi analizată notificarea așa cum a emanat de la pârâtul-debitor.

În acest sens, instanța învederează părților că obiectul acțiunii de față, reglementată de art. 7 din Legea nr. 77/2016, privește contestația creditorului împotriva actului de notificare așa cum a fost formulat la data înaintării sale către creditor.

Debitorul nu poate modifica, în cadrul prezentei contestații, cuprinsul notificării astfel încât să inclusă sau să excludă din cuprinsul său anumite imobile sau chiar anumite credite aflate în derulare, ci, în funcție de specificitatea fiecărei situații în parte, poate proceda la o nouă dare în plată ce va fi tratata disctinct.

În raport de aceste aspecte, instanța va analiza în continuare îndeplinirea condițiilor notificării așa cum a fost înaintată contestatoarei.

Astfel, instanța constată că pârâtul-debitor a urmărit darea în plată a unui imobil în contul a două contracte de credit, nr. 217, respectiv nr. 45.

Instanța constată că acest imobil este grevat cu mai multe sarcini fiind supus ipotecii atât în Contractul de credit nr. 217 din data de 20.08.2007, cât și în Contractul de credit nr. 45/13.03.2008, dar și în Contractul de credit nr. 48/27.06.2011.

Pentru stingerea oricăror credite, conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 77/2016, trebuie să fie date în plată toate imobilele cu care s-au garantat executarea obligațiilor din cuprinsul creditului respectiv.

Astfel, instanța consideră că nu au fost întrunite condițiile impuse de lege, creditele respective fiind garantate cu alt imobil : imobilul situat în Mun București, str. ....

Instanța mai învederează părților că și în ipoteza în care s-ar fi admis ”cererea de îndreptare a erorii materiale” sau dacă s-ar fi dat în plată în mod direct toate imobilele cu care s-a garantat executarea obligațiilor, nici atunci nu ar fi fost întrunite condițiile cerute de art. 4 din Legea nr. 77/2016, căci aceasta presupune ca un anumit credit să fie stins prin darea în plată a imobilelor cu care a fost garantat.

Or, în cauza de față, au fost încheiate între creditor și debitor 3 contracte de credit, toate fiind garantate cu două imobile.

Stingerea unui credit prin darea în plată a tuturor imobilelor nu poate fi admisă, căci ar lăsa fără garanții celelalte credite asumate, ceea ce, pe de o parte, nu poate fi admis fiind în contra voinței legiuitorului prin edictarea legii și, pe de altă parte, fiind o sarcină neproporțională și exagerată pentru creditor care s-ar vedea lipsit de toate garanțiile sale pentru celelalte credite.

De asemenea, dacă s-ar admite darea în plată a două sau mai multe credite garantate cu aceleași imobile am ajunge la aceeași concluzie nelegală în sensul în care consumatorul și-ar fi putut asuma oricâte credite, garantate cu aceleași imobile și astfel, în virtutea legii ar fi putut da în plată două imobile pentru a stinge oricâte credite, aspect ce se află în totală contradicție cu cele arătate în cuprinsul Legii nr. 77/2016.

În fine, reținând toate aceste aspecte, instanța consideră că notificarea având număr de intrare 49583/14.06.2016 nu întrunește condițiile impuse de Legea nr. 77/2016 pentru dare în plată și o va anula.

Tot în virtutea acestor aspecte, instanța nu va mai proceda la analiza restul criticilor edictate de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea privind pe contestatoarea BGSG cu sediul în …. şi cu sediul ales la …. în contradictoriu cu intimatul B.S.D. cu domiciliul în …. şi cu domiciliul ales  la ……

Anulează notificarea având număr de intrare 49583/14.06.2016, constatând că nu întrunește condițiile impuse de Legea nr. 77/2016 pentru dare în plată.

Cu drept de apel în 15 de zile de la comunicare, în temeiul art. 7 alin. 2 din Legea nr. 77/2016.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 30.09.2016.

PREŞEDINTE,

GREFIER,

Domenii speta

Spete similare