Poprire asiguratorie

R O M Â N I A

DOSAR NR.X

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA X

Î N C H E I E R E NR. X

Şedinţa camerei de consiliu din 16.09.2016

Tribunalul constituit din :

PREŞEDINTE : X

GREFIER : X

Pe rol se află soluţionarea cauzei privind pe creditoarea X SRL  în contradictoriu cu debitoarea X SRL şi terţul poprit X, având ca obiect poprire asigurătorie.

Fără citare părţi.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Tribunalul, verificându-şi din oficiu competenţa, constată că este competent general, material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în raport de prevederile art.971 raportat la art.954 alin.1 din Noul Cod de procedură.

Tribunalul reţine cauza spre soluţionare.

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. X /3/2016, creditoarea X SRL  în contradictoriu cu debitoarea X SRL şi terţul poprit X, a solicitat să se dispună înfiinţarea unei popriri asigurătorii asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri incorporabile urmăribile datorate, în prezent şi în viitor, debitorului X SRL de către terţul X, până la concurenţa sumei de 368.557,63 lei.

În motivarea cererii, a arătat că deţine o creanţă împotriva debitorului în cuantum de 368.557,63 lei după cum rezultă din sentinţa civilă nr. X pronunţată de Tribunalul Bucureşti. A mai arătat faptul că debitorul nu a achitat datoria, la termenul scadent, astfel încât a depus o cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţei sub nr. X prin care a solicitat obligarea debitorului la restituirea sumei datorate. Tribunalul Bucureşti a admis cererea de chemare în judecată, iar debitorul X SRL a formulat apel împotriva sentinţei menţionate anterior. Până la soluţionarea definitivă a cererii de chemare în judecată, a fost promovată prezenta acţiune în scopul indisponibilizării sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri incorporabile urmăribile datorate debitorului de către terţul poprit sau pe care terţul poprit i le va datora în viitor, în temeiul raporturilor juridice existente între debitor şi terţ poprit. Debitorul a început împotriva terţului poprit executarea silită pentru suma de 231.000 euro. În data de 23.01.2014, faţă de societatea X SRL s-a deschis procedura generală a insolvenţei, prin Încheierea nr. X pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. X, prin care a fost numit în calitate de lichidator X. În data de 02.10.2014, prin Încheierea nr.X, Tribunalul Timiş a dispus intrarea societăţii X SRL în faliment. Totodată, având în vedere starea de fapt expusă anterior, s-a solicitat în principal, scutirea de la plata cauţiunii, şi, în subsidiar, stabilirea unei cauţiuni reduse şi eşalonarea acesteia.

În drept, au fost invocate prevederile art. 970 cu aplicarea art.953 Cod procedură civilă.

În dovedirea cererii, au fost depuse înscrisuri, în copie.

La data de 12.09.2016, reclamanta a depus precizări prin care a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată din dosarul nr. X are în vedere îmbogăţirea fără justă cauză, considerând că data scadentă este data fiecărei plăţi astfel cum rezultă din activitatea societăţii, iar pentru suma globală de 368.557,63 lei stabilind ca dată scadentă, data ultimei plăţi făcute (09.10.2014). A mai arătat că în data de 30.11.2011, a încheiat cu X SRL contractul înregistrat sub nr.77 prin care aceasta se obliga să îi pună la dispoziţie în vederea distribuirii publicaţii, precum şi anexele acestora. În baza acestui contract societatea a emis facturi către reclamantă. În titlu contractului intitulat exemplare nevândute, la punctul nr.2 s-a stabilit acordul cu privire la faptul că vânzarea va fi realizată sub forma protocoalelor de returnare şi facturilor de rambursare, iar la punctul 4 al aceluiaşi titlu stabileşte că distribuitorul va returna exemplarele nevândute la depozitul distribuitorului din Bucureşti, într-un termen de 35 de zile de la data scoaterii din vânzare. Creanţa împotriva debitorului în cuantum de 368.557,63 lei reiese din activitatea desfăşurată după deschiderea procedurii insolvenţei, respectiv 23.01.2014 şi până la intrarea în faliment, 02.10.2014. În această perioadă activitatea cu pârâta X SRL s-a derulat în baza contractului nr.77/30.11.2011. Ca atare, conform fişei de cont care are la bază facturile emise şi extrasele de cont anexate, rezultă că la încheierea activităţii societăţii ca urmare a intrării în faliment, pârâta îi datorează suma de 368.557,63 lei. Plăţile făcute de societatea X SRL către societatea X SRL comparativ cu facturile emisă de către aceasta sunt cu 368.557,63 lei mai mari. Debitorul nu a achitat datoria, astfel încât a fost depusă o cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.719/3/2015 prin care a solicitat obligarea debitorului la restituirea sumei datorate. Tribunalul Bucureşti a admis cererea de chemare în judecată iar debitorul X SRL a formulat apel împotriva sentinţei. Debitorul a început împotriva terţului poprit executarea silită pentru suma de 231.000 euro, sens în care au fost depuse la dosarul cauzei documentele transmise de către executorul judecătoresc, respectiv Cabinetul de Insolvenţă X. De asemenea, a mai precizat că temeiul juridic al cererii este art.970 raportat la art.953 alin.1 Cod procedură civilă.

Cauza a fost soluţionată fără citarea părţilor, în raport de prevederile art.954 alin.2 NCPC (republicat).

Tribunalului Bucureşti îi revine competenţa generală, materială şi teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art.954 alin.1 şi art.971 NCPC raportat la art.95 pct.1 NCPC.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

În raport de dispoziţiile art.953 alin.1 NCPC  creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată, el putând fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de instanţă.

Conform art.970 NCPC poprirea asigurătorie se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporabile, urmăribile datorate debitorului de  o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condiţiile stabilite la art.953.

In opinia instanței, creditoarea nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor instituite de art. 953 alin.1 NCPC si art. 970 NCPC rap. la art. 953 alin.1 NCPC pentru a se putea institui măsurările asigurătorii solicitate.

Astfel, se constata, in primul rând, ca societatea creditoare îşi fundamentează cererea de instituire a măsurii asiguratorii prin invocarea unei creanțe constatate in scris si exigibile, înțelegând sa se prevaleze de dispozițiile art. 970 NCPC rap. la art. 953 alin.1 NCPC.

Sub acest aspect, tribunalul retine ca noțiunea de act scris se refera la acel act care emana de la debitor sau care ii poate fi opus acestuia, act care dispune el însuși de putere probatorie suficienta pentru admiterea acțiunii. Actul scris reprezintă in aceasta materie actul constatator al creanței care releva elementele raportului juridic, in principal existenta datoriei si obligația debitorului de a plăti o suma de bani, fără intervenția altor elemente străine.

In cauza, creanța afirmata de creditoarea se refera la plata sumei de 368.557,63 lei, reprezentând  valoarea ce trebuie restituită de către debitoare in conformitate cu prevederile contractului nr. 77/30.11.2011 încheiat între părţi.

Aceasta creanța  nu este constatata prin act scris.

Sub acest aspect, tribunalul observă că societatea creditoare nu a prezentat contractul nr. 77/30.11.2011pe care s-au întemeiat pretenţiile sale.

Facturile depuse in susţinerea cererii de instituire a popririi asigurătorii nu se încadrează nici acestea in noțiunea de act scris. Astfel cum rezultă din conţinutul lor, facturile au fost emise de societatea X SRL, in calitate de furnizor, către societatea X SRL, in calitate de cumpărător. Prin menţiunile din cuprinsul acestor facturi nu este conturată in mod neechivoc obligaţia societăţii X SRL de plata a sumei de 368.557,63 lei.

Fişa contului nr. 4010010 reprezintă un act care emană in mod exclusiv de la societatea creditoare, iar extrasele de cont si ordinul de compensare fac dovada stingerii unor obligații de plată ce-i incumbau societăţii creditoare.

In opinia tribunalului, sentinţa civilă nr. X pronunţată de Tribunalul București - Secția X nu se încadrează în noţiunea de act scris, astfel cum a fost definită anterior, in măsura care nu este definitivă (împotriva acestei sentinţe a fost exercitată calea de atac a apelului de către X SRL, apelul înregistrat pe rolul Curţii de Apel București - Secția X fiind in etapa procedurii prealabile).

Având in vedere limitele cadrului procesual trasate de creditoare prin cererea precizatoare sub aspectul temeiului juridic, in considerarea principiului disponibilității, fata de prevederile art. 953 alin.1 NCPC si art. 970 NCPC  rap. la art. 953 alin.1 NCPC , instanța nu poate dispune înființarea a popririi in lipsa unui act scris.

Creditorului ii este conferita posibilitatea de a obține  instituirea măsurii asiguratorii in lipsa unui act scris numai in temeiul alin.2 al art. 953 având însă obligația de a depune, odată cu cererea de poprire,  o cauțiune de jumătate din valoarea reclamata, cerință care nu a fost îndeplinită de parte.

In considerarea celor expuse, tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea formulata de creditoare.

 PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Respinge cererea formulată de creditoarea X, înregistrată la registrul comerţului sub nr. X, cu sediul în X prin lichidator judiciar X din X, judeţul X în contradictoriu cu debitoarea X SRL, înregistrată la registrul comerţului sub nr. X, cu sediul în X, sector X şi terţul poprit X, CNP X, cu domiciliul în X, judeţul X, ca neîntemeiată.

Cu apel în 5 zile de la comunicare.

Apelul se depune la Tribunalul Bucureşti - Secţia X .

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16.09.2016.

PRESEDINTE, GREFIER,

Red.X./Dactilo.X.

Com….. ex/………….

Domenii speta

Spete similare