Anulare act - Legea nr. 165/2013

Sentinţă civilă **** din 27.10.2016


Dosar nr. ….

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A-V-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. …./2016

Şedinţa publică de la …. 2016

Tribunal constituit din:

PREŞEDINTE:….

GREFIER:….

Pe rolul Tribunalului se află pronunţarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii …., … şi …, în contradictoriu cu pârâtele COM… şi …. având ca obiect „anulare act – Legea nr. 165/2015”.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 07.09.2016, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa a amânat pronunţarea la 14.09.2016, ulterior la 21.09.2016 şi la 28.09.2016, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă, deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 08.07.2014 pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a Civilă, sub nr. dosar ..., reclamanţii ..., ... şi ... au chemat în judecată pe pârâta ..., solicitând instanţei anularea parţială a Deciziei de validare parţială nr. ...– în ceea ce priveşte invalidarea Dispoziţiei nr. ... emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti (prin care a fost modificată Dispoziţia nr. …) pentru cota de ¾ din imobilele situate în Municipiul Bucureşti, ... şi str. ..., precum şi în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. 3 din Legea nr. 165/2013 cu referire la art. 24 alin. 2 din aceeaşi lege în privinţa măsurilor compensatorii cuvenite altor persoane decât titularii dreptului de proprietate; s-a solicitat, de asemenea, ca instanţa să dispună validarea în întregime a Dispoziţiei nr. …, evocată mai sus, respectiv compensarea prin puncte şi pentru cota de 3/4 din imobilele menţionate, cu reducerea, din punctajul stabilit, numai a despăgubirii încasate în anul 1987 de moştenitorii autorului ..., corespunzător cotei cuvenite numitei ..., precum şi obligarea pârâtei ... la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanţii au arătat că, prin Decizia nr. ..., a cărei anulare parţială se cere, s-a dispus validarea Dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. ... (prin care s-a modificat Dispoziţia nr. ...) numai în ceea ce priveşte cota de 1/4 din imobilele situate în ..., compus din teren în suprafaţă de 143 m.p. şi construcţie demolată în suprafaţă de 472,22 m.p. şi str. ..., compus din teren în suprafaţă de 216 m.p. şi construcţie demolată în suprafaţă de 176,07 m.p., stabilindu-se un număr total de puncte de 933.180, în favoarea reclamanţilor.

Prin aceeaşi decizie, la art. 2, s-a dispus invalidarea dispoziţiei de mai sus în ce priveşte cota de 1/4 din respectivele imobile, cu motivarea că, potrivit înscrisurilor existente la dosarul notificării, la momentul preluării imobilelor, proprietari ai acestora erau ... cu cota de 1/4 (numele acesteia fiind menţionat eronat ...sau ...) şi numitul ... (fiind menţionat eronat ...) cu o cotă de 3/4 , iar notificarea a fost depusă de ..., astfel încât notificatoarea nu poate beneficia de măsuri compensatorii decât pentru cota de 1/4 pe care o avea în proprietate la momentul deposedării, iar nu întregul drept, cum fusese recunoscut prin dispoziţia Primarului General.

În ceea ce priveşte numărul de puncte, s-a arătat  de către reclamanţi că, din valoarea totală a celor două imobile, stabilită potrivit prevederilor art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013, a fost dedusă valoarea despăgubirilor încasate în anul 1987, de 80.000 lei, actualizată.

S-a considerat că decizia de validare parţială este nelegală sub următoarele aspecte:

1. Soluţionând notificarea cu nr. …., în mod corect Primarul General al Municipiului Bucureşti a recunoscut calitatea de unică persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii pentru ..., în privinţa ambelor imobile, dat fiind că, dintre moştenitorii autorului ..., numai aceasta a formulat notificarea în condiţiile Legii nr. 10/2001; or, dacă în actele de preluare a imobilelor în proprietatea Statului (în anexa Decretului nr. …, poziţia nr. 41 şi în anexa Decretului nr. …) figura înscris autorul ..., notificarea formulată de ... nu a făcut referire la calitatea sa de proprietar, ci la calitatea de moştenitor al fostului proprietar deposedat abuziv de către Stat.

Erau aplicabile, aşadar, prevederile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, conform cărora de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de lege, profită ceilalţi moştenitori care au depus în termen cererea de restituire, iar cum celălalt moştenitor, ..., nu a formulat notificare, măsurile reparatorii se cuveneau a fi acordate integral moştenitoarei ..., care a urmat procedura stabilită de lege.

Prin decizia criticată s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. …/2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. …, în ceea ce priveşte calitatea notificatoarei ..., de unică persoană îndreptăţită, în accepţiunea art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, instanţele reţinând aplicabilitatea art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 tocmai pentru că, pentru imobilele în discuţie, nu au fost formulate alte notificări; astfel, nu numai problema calităţii de persoană îndreptăţită a notificatoarei a intrat în puterea lucrului judecat, ci şi întinderea dreptului, recunoscându-i-se acesteia întregul drept, pentru ambele imobile;  prin controlul de legalitatea recunoscut Comisiei pârâte de către lege, aceasta nu poate cenzura aspecte ce au fost cercetate de o instanţă de judecată şi care au primit deja o dezlegare definitivă, intrând în puterea lucrului judecat.

2. Prin aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. 3 din lege (care trimit la dispoziţiile art. 24 alin. 2), decizia criticată dă expresie unei discriminări contrare Constituţiei, nefiind permisă instituirea unui regim special, întemeiat pe o distincţie nejustificată între persoanele care au dobândit, prin moştenire legală sau testamentară, dreptul de proprietate de la adevăraţii proprietari cărora le-au fost preluate abuziv imobilele şi persoanele care au dobândit astfel drepturi prin acte cu titlu oneros sau gratuit.

Regimul instituit prin dispoziţiile art. 24 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 165/2013 creează, pe de altă parte, şi o impozitare indirectă, împovărătoare şi contrară regulilor Statului de drept, ceea ce justifică o dată în plus neaplicarea sa pentru cazul în speţă.

De altfel, în legătură cu aceste texte de lege, reclamanţii au înţeles să formuleze, printr-un memoriu separat, excepţia de neconstituţionalitate, cerându-se Curţii Constituţionale să constate neconcordanţa cu Constituţia a dispoziţiilor art. 24 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 165/2013.

3. Greşit s-a dedus, din valoarea punctajului stabilit, întreaga despăgubire, în cuantum de 80.000 lei, actualizată, primită în anul 1987, în condiţiile în care aceste despăgubiri nu au fost încasate numai de către ..., ci de către toţi moştenitorii autorului .... Acest aspect, arată reclamanţii, rezultă din declaraţia autentificată sub nr. …2008, dar mai ales din cuprinsul deciziei civile nr. …1987 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. … având ca obiect partaj succesoral. Prin această hotărâre, instanţa a atribuit în lotul notificatoarei, printre alte bunuri, valoarea despăgubirilor de 80.000 lei, cu obligarea acesteia la plata unei sulte către coindivizarul ....

Prin urmare, nu întreaga valoare a despăgubirii i-a revenit, în final, notificatoarei ..., ci numai partea ce i s-a cuvenit din moştenirea autorului ...; este injust, în aceste condiţii, ca notificatoarea să suporte diminuarea valorii măsurilor reparatorii cu întreaga valoare a despăgubirii de care a beneficiat integral, echitabil fiind ca aceasta să suporte numai o cotă de 1/4 (20.000 lei) corespunzător cotei succesorale ce îi revenea, cu atât mai mult dacă soluţia de validare parţială a dispoziţiei s-ar menţine de către instanţă numai pentru cota de 1/4, aşa cum a decis ....

În drept, acţiunea a fost întemeiată generic pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 165/2013.

Pentru dovadă, a fost solicitată proba cu înscrisuri şi expertiză tehnică prin care să se verifice corectitudinea punctajului stabilit.

Prin cererea completatoare, depusă la 14.07.2014, reclamanţii au solicitat instanţei ca, recunoscând reclamanţilor de persoane îndreptăţite, în calitate de succesori în drepturi ai autoarei ..., la măsuri reparatorii pentru întreaga valoare a imobilelor, să dispună obligarea pârâtei ... emiterea unei decizii de validare în întregime a Dispoziţiei nr. …..2009, precum şi la emiterea deciziei de compensare prin puncte şi pentru restul de 3/4 din valoarea imobilelor, cu scăderea despăgubirilor încasate în anul 1987 numai în cotă de ¼, iar nu a întregii valori a despăgubirilor.

Cererea completatoare a avut în vedere faptul că, deşi dispoziţiile art. 35 alin. 3 din Legea nr. 165/2013 atribuie Tribunalului plenitudine de competenţă în privinţa stabilirii existenţei şi întinderii dreptului şi în privinţa formei de reparaţie, s-ar putea, totuşi, interpreta că hotărârea astfel emisă de instanţă nu poate substitui decizia de validare şi de compensare prin puncte.

Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată; reluând istoricul dosarului de despăgubire nr. …/CC, pârâta a arătat că, prin sentinţa civilă nr. … a Curţii de Apel Bucureşti, irevocabilă prin decizia civilă nr. …2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost obligată … să emită titlul de despăgubire pentru imobilele în litigiu, în favoarea persoanei îndreptăţite ... în termen de 6 luni de la pronunţarea deciziei.

Având în vedere soluţia instanţei de judecată, arată pârâta, a fost emisă decizia de validare parţială nr. ..., în temeiul art. 17 alin. 1 lit. a, art. 21, art. 23, art. 32 şi art. 41 alin. 5 din Legea nr. 165/2013.

Cât priveşte drepturile dobândite de reclamanţi de la moştenitorul persoanei îndreptăţite – ..., prin contractul de cesiune nr. … 2013 şi actul adiţional autentificat sub nr. 121, pârâta a arătat că a respectat dispoziţiile art. 24 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 165/2013, numărul de puncte stabilite fiind calculat potrivit acestor prevederi legale, iar, referitor la motivele ce au determinat invalidarea parţială a dispoziţiei Primarului General, pârâta a arătat că această soluţie a fost propusă prin Referatul de verificare a dosarului de despăgubiri întocmit de Secretariatul Comisiei potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, apreciindu-se că nu s-a făcut dovada proprietăţii pentru cota de 3/4 din dreptul solicitat cu privire la cele două imobile, asupra cărora notificatoarea nu putea justifica, potrivit actelor succesorale după autorul ... decât o cotă de 1/4 pentru care s-a dispus validarea parţială prin decizia contestată; astfel, potrivit certificatului de moştenitor din 29.06.1988, în urma decesului fostului proprietar – ..., au rămas ca moştenitori soţia supravieţuitoare – ..., cu o cotă de 1/4 din moştenire, şi ... – fiu, cu o cotă de 3/4 din moştenire.

Aşadar, arată pârâta, la momentul preluării abuzive, în anul 1985, notificatoarea se afla în indiviziune cu ..., neputând obţine măsuri reparatorii decât pentru cota ce îi revenea – de 1/4, e care o deţinea la momentul preluării abuzive, fără a face dovada că i-ar fi revenit şi restul, în cotă de 3/4 din dreptul asupra imobilelor. Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, coproprietare ale imobilului solicitat, dreptul acestora se stabileşte în cote-părţi ideale, potrivit dreptului comun, iar dacă numai o parte din foştii proprietari au solicitat restituirea, decizia se va limita numai la cotele ideale cuvenite acestora (punctul 4.1 din Normele Metodologice), pentru care legea le recunoaşte calitatea de persoane îndreptăţite în înţelesul art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001; sarcina probei dreptului de proprietate la momentul preluării abuzive aparţine solicitantului care a formulat notificarea, cu înscrisurile la care se referă Normele Metodologice pentru aplicarea unitară a legii, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, iar notificatoarea nu a completat dosarul cu acte doveditoare în privinţa dobândirii dreptului şi pentru cota de 3/4 din imobilele notificate.

Cât priveşte despăgubirile încasate la data de 28.11.1987, de către moştenitorii autorului, s-a precizat că, prin declaraţia autentică din 17.12.2008, chiar notificatoarea a recunoscut că a încasat aceste despăgubiri pentru cele două imobile, iar valoarea despăgubirii a fost actualizată potrivit art. 1 din Titlul II al O.U.G. nr. 184/2002, prin raportare la coeficientul de actualizare aferent anului 1987 (cursul oficial leu-dolar la data preluării abuzive, în 1987 fiind 4,07 lei /1 dolar, iar rezultatul a fost actualizat la data de 10.04.2014, prin utilizarea cursului de schimb oficial comunicat de B.N.R., de 3,2356 lei/1 dolar). Evaluarea a avut în vedere grila notarilor publici pentru anul 2013, imobilele fiind situate în zona 46-A3, iar valoarea a fost stabilită corespunzător cotei de 1/4, separat pentru terenuri şi construcţii, pârâta explicând elementele de calcul care au condus la numărul total de puncte stabilit prin decizia contestată, din care s-a scăzut valoarea actualizată a despăgubirilor primite, în acord cu dispoziţiile art. 21 alin. 7 din Legea nr. 165/2013, rezultând suma finală de 933.180 puncte.

În fine, s-a arătat că plafonarea despăgubirii reclamanţilor reprezintă voinţa legiuitorului şi întrucât preţul plătit de aceştia (280.000 euro) depăşeşte suma stabilită potrivit art. 21 alin. 6 şi 7 din Legea nr. 168/2013, numărul de puncte acordat nu poate depăşi valoarea ce i s-ar fi cuvenit persoanei îndreptăţite.

La rândul său, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanţii au reiterat, în esenţă, argumentele cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, cu unele nuanţări în sensul că la momentul realizării partajului între moştenitorii autorului ..., cele două imobile nu se mai găseau în masa partajabilă fiind deja preluate de către Stat, iar la apariţia Legii nr. 10/2001, ambii moştenitori au fost de drept repuşi în termenul de acceptare a succesiunii pentru aceste două imobile, potrivit art. 4 alin. 3 din Lege;  dacă numai unul a urmat procedura, acesta va beneficia şi de cotele celor ce nu au urmat-o. Dacă autoarea ... a beneficiat de despăgubirile primite în anul 1987 doar în proporţia cotei sale de 1/4, tot în aceeaşi cotă trebuie să suporte şi deducerea despăgubirii ce i se cuvine pentru cele două imobile; nu are importanţă faptul că, prin declaraţia notarială, autoarea a recunoscut faptul că a încasat despăgubirile în sumă de 80.000 lei, în condiţiile în care, în urma partajului, acest activ patrimonial a intrat în lotul său.

În fine, s-a arătat, de către reclamanţi, că plafonarea despăgubirilor în baza calităţii de cesionari a beneficiarilor prezintă interes numai pentru ipoteza în care instanţa va valida întregul drept de proprietate, înlăturând invalidarea cotei de 3/4.

Printr-o nouă cerere completatoare, depusă la primul termen de judecată (03.12.2014), reclamanţii au înţeles să extindă cadrul procesual şi să cheme în judecată şi pe pârâta ...(...), în calitatea acesteia de Secretariat al ..., care îndeplineşte atribuţiile legale de analiză a existenţei şi întinderii dreptului şi propune Comisiei măsurile de validare ori invalidare, potrivit art. 21 alin. 5, 6 şi 8 din Legea nr. 165/2013 şi art. 6 alin. 3 din regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei, ceea ce impune ca hotărârea pronunţată în cauza de faţă să îi fie opozabilă.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta ...a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei, argumentată pe calitatea acestei instituţii de autoritate a administraţiei publice centrale, potrivit art. 1 alin. 1 din H.G. nr. 572/2013, ceea ce atrage competenţa de primă instanţă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia Contencios Administrativ (art. 95 pct. 1 C.pr.civilă).

De asemenea, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că obligaţia de a emite decizia de validare aparţine doar ..., nefiind cerută în acţiune îndeplinirea obligaţiilor la care se referă dispoziţiile art. 31 şi art. 41 din Legea nr. 165/2013, de către ...(emiterea titlului de plată).

În subsidiar, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 07.01.2015, Tribunalul a respins excepţiei necompetenţei materiale şi a unit cu fondul cauzei excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ….

Tribunalul a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză tehnică judiciară evaluatorie, prin care să se verifice modalitatea de încadrare pe grila notarilor publici a imobilelor în litigiu şi stabilirea numărului de puncte.

Dosarul administrativ de despăgubire a fost înaintat, de către ..., în copie certificată, fiind ataşat la filele 76-150 vol. I, 1-130 vol. II, iar raportul de expertiză a fost întocmit de către expertul … (f. 5-22 vol. III, completat la filele 52-77 şi 98-104 vol. III).

Reclamanţii au argumentat printr-un memoriu, depus la dosar la 01.06.2016 (f. 92-94 vol. III), excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. 1-4 din Legea nr. 165/2013, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea acesteia; pârâta ... şi-a expus punctul său de vedere în această chestiune prin memoriul depus la dosar la data de 07.09.2016.

Asupra solicitării de sesizare a Curţii Constituţionale Tribunalul s-a pronunţat prin încheiere separată.

Examinând cauza, susţinerile şi apărările părţilor, din perspectiva probelor administrate, Tribunalul reţine:

Cercetată prioritar, potrivit art. 248 alin. 1 C.pr.civilă, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta ..., aceasta este întemeiată.

Într-adevăr, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, completată ulterior, nu s-a solicitat îndeplinirea vreunei obligaţii pe care legea să o stabilească în sarcina pârâtei ..., operaţiunile juridice de emitere a deciziilor de validare şi de aprobare a punctajului şi a deciziilor de compensare prin puncte fiind date de lege în competenţa exclusivă a pârâtei ... (art. 17 alin. 1 lit. a şi b, art. 21 alin. 8 din Legea nr. 165/2013), împrejurarea că, în procesul de finalizare a stabilirii de măsuri reparatorii, pârâta ..., care asigură Secretariatul .., are propriile atribuţii, de verificare a dosarelor din punct de vedere al existenţei şi întinderii dreptului de proprietate (art. 21 alin. 5) şi de evaluare a imobilelor (art. 21 alin. 6) şi, respectiv, de a propune Comisiei validarea ori invalidarea dispoziţiilor emise de entităţile învestite (art. 21 alin. 8), nu conferă acestei pârâte calitate procesuală pasivă, întrucât nu îndeplinirea acestor atribuţii se cere, în concret, în acţiune, iar argumentul opozabilităţii hotărârii îşi pierde şi el relevanţa, dat fiind că finalitatea urmărită de reclamanţi (validarea în totalitate a dispoziţiei Primarului General şi reconsiderarea valorii despăgubirilor primite la expropriere) depăşeşte deja momentul procedural în care pârâta ...îşi exercită atribuţiile mai sus amintite.

Aşadar, excepţia ridicată va fi admisă, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamanţilor faţă de această pârâtă, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Asupra fondului dreptului dedus judecăţii, Tribunalul are în vedere, dintru început, că, aşa cum concret au sesizat reclamanţii, chestiunea referitoare la recunoaşterea calităţii de persoană îndreptăţită a solicitantei ... era deja câştigată cauzei, prin efectul hotărârilor judecătoreşti pronunţate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013; prin sentinţa civilă nr. …2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă, irevocabilă prin decizia civilă nr. …2008 a Curţii de Apel Bucureşti (filele 40-45 vol. I), a fost obligată Primăria Municipiului Bucureşti să emită dispoziţie motivată privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele construcţii demolate, situate la ambele adrese menţionate în notificarea nr. …2001 şi cu privire la care entitatea învestită nu se pronunţase prin Dispoziţia cu nr. ….2007, emisă doar pentru terenurile de sub construcţiile demolate.

Analizând aceleaşi documente depuse la dosarul notificării, existente şi la dosarul cauzei de faţă (act primar de proprietate al autorului ..., actele de preluare în proprietatea Statului, certificatul de moştenitor şi celelalte acte de stare civilă, adresa cu nr. ….2003 a Primăriei Municipiului Bucureşti – Direcţia Patrimoniu, Evidenţa Proprietăţii şi Cadastru), instanţele au stabilit că notificatoarea ... este unica persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele de la cele două adrese poştale, ca moştenitoare a fostului proprietar, specificând în mod explicit incidenţa dispoziţiilor art. 4 alin. 1 şi art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, în legătură cu efectele neformulării notificării de către ceilalţi moştenitori (coproprietari).

Or, a reconsidera aceste chestiuni de drept, deja tranşate prin hotărârea judecătorească irevocabilă în cadrul controlului de legalitate efectuat de Secretariatul Comisiei în procedura administrativă reglementată de art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, peste sau în contra aspectelor verificate şi reţinute de instanţe, conduce la renegarea autorităţii de lucru judecat, inacceptabilă din perspectiva principiului supremaţiei legii în statul de drept şi separării puterilor în stat.

Acesta este sensul reglementării art. 21 alin. 5 şi 8 din Legea nr. 1465/2013 asupra căruia s-a oprit Curtea Constituţională în cuprinsul deciziei nr. 686/2014, iar analiza asupra aceloraşi chestiuni nu mai suscită nicio altă interpretare, de vreme ce situaţia de fapt şi de drept în speţă a rămas neschimbată.

Prin urmare, Tribunalul va reţine ca atare calitatea notificatoarei ... de unică persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în condiţiile stabilite de art. 21 din Legea nr. 165/2013 (compensare prin puncte), înlăturând apărările pârâtei ... în legătură cu legalitatea şi oportunitatea verificării calităţii de persoană îndreptăţită asupra cotei de 3/4 din imobilele notificate.

Drept consecinţă, măsurile reparatorii (compensarea prin puncte) se cuvin a fi stabilite pentru imobilele considerate în întregime (în cotă de 1/1), tot astfel impunându-se şi validarea Dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. ..., privită împreună cu Dispoziţia nr...., pe care o modifică; acţiunea reclamanţilor este, aşadar, întemeiată sub acest aspect şi urmează a fi admisă, tribunalul anulând Decizia contestată, cu nr. ..., în ceea ce priveşte invalidarea dispoziţiei entităţii învestite şi obligând, în plenitudinea de jurisdicţie stabilită prin dispoziţiile art. 35 alin 3 din Lege, pe pârâta ... la emiterea unei noi decizii, de validare în totalitate a dispoziţiei amintite, pentru cota de 1/1 din dreptul de proprietate al notificatoare.

În ceea ce priveşte problema deducerii, din despăgubirea stabilită prin puncte, a valorii despăgubirii încasate de notificatoare, tribunalul are în vedere explicaţiile date de reclamanţi în cuprinsul răspunsului la întâmpinare (f. 42 vol. I), anume că notificatoarea a beneficiat de aceste despăgubiri doar în proporţia cotei sale de 1/4 din moşteni rea autorului, cuvenindu-se ca şi deducerea despăgubirii să i se aplice în aceeaşi proporţie; această configurare a problemei de drept propusă de reclamanţi nu este, însă, susţinută de probele dosarului, care relevă, dimpotrivă, că notificatoarea a primit în întregime suma de 80.000 lei pentru imobilele expropriate de la cele două adrese poştale, sumă ce i-a fost atribuită în lot prin partajul dispus prin decizia civilă nr. …1987 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. …./1987, aşa cum notificatoarea a specificat în cuprinsul declaraţiei autentificate sub nr. …./17.12.2008 (filele 91-92 vol. III). Împrejurarea că, prin hotărârea de partaj, notificatoarea a fost obligată la plata unei sulte către celălalt copartajant - ..., nu întemeiază pretenţia reducerii cuantumului sumei ce se deduce din valoarea despăgubirii potrivit art. 21 alin. 7 din Legea nr. 165/2013, întrucât sulta se stabileşte pentru echilibrarea valorică a loturilor, în raport de cotele succesorale şi de întreaga masă partajabilă, iar pe de altă parte (şi acest aspect este deosebit de important), ceea ce i s-a atribuit notificatoarei în lot (despăgubirea de 80.000 lei) reprezintă chiar echivalentul valoric al bunurilor ce nu mai existau în natură la data partajului şi efectul acestei atribuiri consolidează retroactiv calitatea acestei moştenitoare de proprietar exclusiv al bunurilor în echivalentul valoric dobândit de la Stat în urma exproprierii (efectul declarativ al partajului), cu excluderea drepturilor celuilalt copartajant în legătură cu acele bunuri (imobile expropriate, în locul cărora soţia defunctului a primit despăgubirile de la Stat).

Aceasta reprezenta şi situaţia juridică a notificatoarei, de a fi singura persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru cele două imobile notificate, dreptul concurent sau vocaţia celuilalt moştenitor în cotă de 1/3 din acele imobile încetând definitiv odată cu rămânerea definitivă a hotărârii de partaj. Singurul efect, aşadar, al plăţii sultei, de către notificatoare, care a primit în lot despăgubirea de 80.000 lei în locul celor două imobile, rămâne acela al consolidării caracterului exclusiv al dreptului său, ea fiind socotită ca având aceeaşi situaţie cu însuşi proprietarul expropriat care a primit o despăgubire, ce trebuie dedusă integral, în expresie actualizată, din cuantumul punctajului acordat, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. 7, deja evocate.

Prin urmare, tribunalul nu are un temei legal şi nici raţiuni de echitate să reconsidere valoarea despăgubirii ce se va deduce (scădea) din valoarea punctajului, exprimată în lei, cum greşit consideră reclamanţii, solicitarea cu acest obiect urmând a fi respinsă, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte verificarea corectitudinii numărului de puncte stabilit prin decizia criticată, raportat la încadrarea imobilelor pe grila notarială, tribunalul va avea în vedere că această cerere nu a fost explicit formulată în acţiune şi în completarea ulterioară a acesteia, ci numai în cuvântul în dezbateri s-a solicitat expres validarea pentru valoarea stabilită prin expertiză; în acţiunea iniţială şi în completarea acesteia, reclamanţii au justificat pretenţia lor de a se reconsidera numărul de puncte numai din perspectiva recunoaşterii dreptului lor şi pentru restul de 3/4 din valoarea imobilelor, precum şi din perspectiva solicitării de a se scădea despăgubirile încasate în anul 1987 numai în cotă de ¼, iar nu a întregii valori a despăgubirilor. Nu s-a învederat, aşadar, o aplicarea greşită a metodei de calcul raportat la grila notarilor publici, prin urmare nicio încălcare a legii nu se poate reţine sub acest aspect.

În fine, referitor la solicitarea de a nu se aplica dispoziţiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, tribunalul are în vedere, mai întâi, că, la momentul soluţionării cauzei, acesta reprezintă dreptul pozitiv intern, în vigoare, dispoziţiile respective nefiind declarate neconstituţionale şi nici abrogate ori suspendate printr-un alt act normativ.

Prin urmare, înlăturarea aplicării lor, de către instanţă, nu este permisă decât din perspectiva existenţei unei contradicţii între acest text de lege şi vreunul dintre drepturile fundamentale ale Omului ocrotite de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dispoziţiile dreptului internaţional ratificate de România având prioritate asupra dreptului intern, potrivit art. 20 din Constituţia României.

Astfel privit, textul de lege în discuţie ar putea reprezenta o ingerinţă într-un drept recunoscut de Convenţia Europeană, anume dreptul la respectarea proprietăţii private, garantat de art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie; ori de câte ori (cum este şi cazul reclamanţilor) dreptul a fost dobândit cu respectarea legilor în vigoare, adică are o bază suficientă în dreptul intern, inclusiv din perspectiva unei jurisprudenţe constante, el dobândeşte valenţele unui bun în accepţiunea art. 1 din Protocolul nr. 1 şi se bucură de protecţie ca atare.

În concret, nu există raţiuni pentru care Tribunalul să nu poată privi dreptul reclamanţilor, dobândit cu titlu oneros, prin contractul de cesiune de creanţă autentificat sub nr. 120/21.02.2013 modificat prin actul adiţional din 26.02.2013 (filele 100-104 şi 125-126 vol. I), ca fiind un bun în accepţiunea Convenţiei, de vreme ce operaţiunea de cesionare este permisă de legislaţia în vigoare (chiar şi cu titlu gratuit) şi există, de principiu, o deplină recunoaştere a acestor operaţiuni în circuitul juridic general precum şi în practica judiciară, sub condiţia de a nu fi, în mod particular, încheiate în frauda legii; actul reclamanţilor nu oferă nici un indiciu că ar fi fost încheiat în frauda legii şi el şi-a produs pe deplin efecte între părţi încă înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, care aduce limitarea de care de plâng reclamanţii.

Trebuie precizat că, înainte de intervenţia legiuitorului prin dispoziţiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, cesionarii ori subdobânditorii de astfel de drepturi se bucurau de aceleaşi drepturi ori, după caz, de aceeaşi vocaţie de a dobândi măsuri reparatorii ca şi titularii notificărilor, iar după modificarea legislativă operată prin Legea nr. 165/2013, deşi se menţine calitatea de persoane îndreptăţite, recunoscută şi cesionarilor sau subdobânditorilor de drepturi izvorâte din formularea notificărilor (art. 1 alin. 3), s-a instituit o dublă limitare: acestor dobânditori nu li se mai recunoaşte posibilitatea dobândirii în natură a imobilelor notificate (ca excepţie de la regula restituirii în natură consacrată în art. 1 alin. 1), dar şi limitarea ori plafonarea numărului de puncte ce pot fi acordate acestei categorii de persoane, după algoritmul de calcul stabilit de art. 24 alin. 1-3 din lege.

În aceste condiţii, tribunalul reţine că, prin maniera de modificare legislativă intervenită, dreptul reclamanţilor dobândit în condiţii legale anterior, a suferit o ingerinţă.

Ingerinţa trebuie considerată, însă, legală, întrucât ea este prevăzută printr-un act normativ emis de autoritatea legiuitoare, care, în concret, a fost accesibil reclamanţilor şi a fost, în acelaşi timp, şi previzibil, legea fiind adoptată ca urmare a pronunţării, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a Hotărârii în cauza Maria Athanasiu şi alţii împotriva României, în anul 2010.

În continuare, pentru ca ingerinţa să fie considerată conformă drepturilor recunoscute de Convenţie, ea trebuie să aibă o justificare întemeiată pe un interes general şi să fie proporţională, în raport cu scopul propus şi efectele produse în planul drepturilor individuale.

Sub acest aspect, tribunalul împărtăşeşte punctul de vedere exprimat de Curtea Constituţională prin decizia nr. 197/03.04.2014, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. 2-4 din Legea nr. 165/2013, în sensul în care limitarea adusă prin modificarea legislativă păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate din perspectiva scopului propus şi a efectelor asupra drepturilor individuale, garantate de Convenţie, iar plafonarea impusă prin textele de lege în discuţie nu creează un dezechilibru patrimonial semnificativ asupra reclamanţilor în raport de valoarea despăgubirii ce s-ar fi cuvenit titularei, în cotă de 1/1 şi nu echivalează cu o nouă expropriere.

Tribunalul are în vedere că, în principal, Curtea Europeană de la Strasbourg a recunoscut statelor o marjă de apreciere substanţială în adoptarea unor soluţii legislative în plan economic şi social, Statul fiind mai bine plasat sub aspectul cunoaşterii propriilor realităţi economice şi sociale şi alegerii soluţiilor adecvate în raport de interesul general (cauzele Maria Athanasiu şi alţii împotriva României, Ionel Pamfilie împotriva României şi multe altele).

Privită în raport cu textul art. 14 din Convenţia Europeană, care interzice discriminarea, reglementarea cuprinsă în art. 24 alin. 2-4 din Lege satisface, în opinia Tribunalului, exigenţele Convenţiei, statul având justificarea interesului general în marja de apreciere recunoscută, alegând instituirea unui regim juridic diferit, care nu este neapărat şi discriminatoriu; între o categorie şi cealaltă de persoane îndreptăţite există diferenţe pe care chiar persoanele implicate şi le-au asumat, semnând convenţia de transfer al drepturilor, ce reprezintă cel mai adesea un compromis acceptat atât de fostul proprietar, care preferă să îşi obţină o valorificare certă şi rapidă a dreptului realizat încă în procedura administrativă (chiar dacă la o valoare mai mică decât cea pe care ar putea-o dobândi la finele procedurii administrative, dar într-o perioadă de timp incertă ca întindere), cât şi de către dobânditor, care îşi asumă de la început un risc, o şansă de câştig şi pierdere, prin simplul fapt al nefinalizării procedurii administrative pe care o preia, cunoscută fiind şi instabilitatea legislativă.

Prin urmare, legiuitorul fiind preocupat (legitim, de altfel) de reducerea unor cheltuieli, inclusiv printr-o plafonare a despăgubirilor care să nu afecteze în substanţă dreptul, nu a urmărit (şi nici nu a creat, în realitate) o discriminare între o categorie şi cealaltă de persoane îndreptăţite, fiind, totodată, în legitimitate să prevină tranzacţiile speculative prin mai multe subdobândiri succesive ale aceloraşi drepturi; ţinând, în esenţă, de opţiunea părţilor de a încheia astfel de contracte, efectele lor nu intră în sfera protecţiei instituite de art. 14 din Convenţia Europeană.

O concordanţă a dispoziţiilor art. 24 din lege cu Constituţia României, din orice perspectivă ar fi privită, nu poate fi analizată de tribunal, fiind atributul exclusiv al Curţii Constituţionale, potrivit Legii nr. 47/1992.

Faţă de cele reţinute, tribunalul va respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamanţilor de înlăturare de la aplicare a dispoziţiilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, pe care pârâta ... le va avea, în continuare, în vedere la emiterea noii decizii de validare pentru întregul drept recunoscut reclamanţilor asupra celor două imobile notificate de antecesoarea lor.

Acţiunea urmează a fi, aşadar, admisă în parte, în limitele şi cu argumentele precizate, reclamanţii fiind îndreptăţiţi la compensarea prin puncte corespunzător întregului drept (determinat ca întindere prin cele două dispoziţii ale Primarului General, necontestate, dar şi prin contractul încheiat ci moştenitorul notificatoarei), dar cu limitările aduse prin aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 165/2013.

În privinţa cheltuielilor de judecată constând în plata onorariului de expert, cererea reclamanţilor de acordare a acestora va fi respinsă, faţă de dispoziţiile cuprinse în art. 453 alin. 2 C.pr.civ., expertiza nefiind utilă pentru acea parte din pretenţiile deduse judecăţii care au fost admise.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta ...cu sediul în mun. Bucureşti, …., şi respinge, în consecinţă, acţiunea reclamanţilor faţă de această pârâtă, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii ..., …. şi …., toţi cu domiciliul procesual ales în mun. Constanţa, …., judeţul Constanţa, în contradictoriu cu pârâta ..., cu sediul în mun. Bucureşti, …..

Anulează Decizia de invalidare parţială nr. ... cu privire la măsura invalidării parţiale, pentru cota de 3 din imobilele situate în mun. Bucureşti, …. şi Str. ….

Obligă pe pârâta ... să emită decizie de validare în totalitate a Dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. …2009, de completare a Dispoziţiei nr. …2007 şi să dispună compensarea prin puncte cu privire la întregul drept (cotă de 1/1) asupra celor două imobile.

Respinge, ca neîntemeiate, capătul de cerere privind reducerea valorii deductibile a despăgubirilor încasate, capătul de cerere privind înlăturarea de la aplicare a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 165/2013, precum şi capătul de cerere privind contestarea punctajul în raport de grila notarilor publici.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată constând în onorariul de expert.

Supusă numai apelului, în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Bucureşti.

Pronunţată în şedinţa publică de la 28 septembrie 2016.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Red., tehnored. … / …/ 27.10.2016 / 7 ex.