Cheltuieli de judecată

DOSAR NR. X

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 4 X

Şedinţa publică de la: X

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE: X

JUDECĂTOR: X

GREFIER: X

Pe rol se află soluţionarea cererii de apel declarată de apelanta R X în contradictoriu cu intimatul X împotriva sentinţei civile nr. X pronunţată de Judecătoria Sectorului X Bucureşti în dosarul nr. X, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă apelanta prin consilier juridic X care depune delegaţie la dosar, intimatul prin avocat X care depune împuternicire avocaţială la dosar.

Procedură de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de şedinţă, care învederează obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum şi faptul că la data de 09.02.2016, prin serviciul registratură au fost înregistrate motivele apelului înaintate de către apelantă prin fax.

Apelanta, prin consilier juridic, depune motivele de apel în original, comunicând apărătorului intimatului un exemplar de pe acestea.

Intimatul, prin apărător, solicită lăsarea cauzei la ordine, pentru a lua cunoştinţă de motivele de apel comunicate la acest termen.

Tribunalul dispune lăsarea cauzei la ordine, pentru a da posibilitatea apărătorului intimatului de a lua cunoştinţă de motivele de apel.

La a doua strigare a cauzei, la ordine, la apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă apelanta prin consilier juridic X cu delegaţie la dosar, intimatul prin avocat X cu împuternicire avocaţială la dosar.

Tribunalul, considerând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, constată terminată cercetarea judecătorească  şi cauza în stare de judecată, astfel încât acordă cuvântul asupra cererii de apel.

Apelanta, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat, modificarea hotărârii instanţei de fond în parte, în sensul diminuării cheltuielilor de judecată acordare de către instanţa de fond.

Intimata, prin apărător, solicită respingerea apelului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală, având în vedere că la data încheierii contractului de asistenţă nu se cunoştea durata întinderii soluţionării litigiului, numărul termenelor ce se vor acorda, precum nici soluţia ce urma a se pronunţa în cauză. Arată că în calea de atac a apelului nu solicită cheltuieli de judecată.

Tribunalul reţine cauza spre soluţionarea apelului. 

T R I B U N A L U L

Prin sentinţa civilă nr. pronunţată de Judecătoria sectorului  X Bucureşti  a fost admisă excepţia puterii de lucru judecat si ca atare a fost respinsă cererea  astfel cum a fost precizata ca neîntemeiata, privind pe reclamanta X, în contradictoriu cu pârâtul X, fiind obligată reclamanta la plata catre parat a sumei de 5400 lei  cheltuieli de judecata.

S-a reţinut de instanţă să potrivit înscrisurilor depuse la dosar, pârâtul deţine în calitate de chiriaş, apartamentul nr. 1, situat la parterul imobilului din X, in baza contractului de închiriere nr. X din X, încheiat cu ICRAL X, a fişei suprafeţei locative închiriate şi a fişei de calcul, anexă la contract, care atestă că obiectul contractului de închiriere este doar locuinţa şi dependinţele acesteia.

Contractul a fost prelungit de drept în virtutea dispoziţiilor legilor speciale privind protecţia chiriaşilor (OUG 40/1999, Legea 241/2001, OUG 8/2004 si OUG 44/2009).

Începând cu anul 2008 reclamanta X a facturat chiria aferenta imobilului în temeiul OUG 9/2008 completata prin OUG 47/2008.

Prin notificarea nr. X, reclamanta X a adus la cunoştinţa paratului noul cuantum al chiriei pentru apartamentul nr. 1 din X, precum si baza de calcul care urma sa fie avuta in vedere si aplicata începând cu anul 2008, respectiv 3215,38 Euro.

La data de 20.08.2009, pârâtul a primit notificarea nr. 6052 prin care  a fost înştiinţat că apartamentului în care locuieşte îi revine şi o cota indiviză de teren de 1011,76 m.p, administrat de către reclamanta X, motiv pentru care urmează a se achita pentru folosinţa acestuia contravaloarea chiriei in raport de noile reglementari.

Paratul a transmis punctul sau de vedere  inregistrat la reclamanta sub nr 2752/2.02.2012, reclamanta transmitand la randul sau raspunsul inregistrat sub nr 1165/10.02.2012. In acest sens, au fost comunicatei fisele de calcul a chiriei  si au fost emise si comunicate facturile fiscale aferente perioadei ce face obiectul prezentei actiuni pentru suma de 80411,52 euro chirie pentru perioada 9.2010-8.2012 si 390456,17 lei penalitati  calculate pentru perioada 31.07.2010 pana la 3.05.2011.-f 139.

Instanţa a retinut ca prin sentinţa civilă X, Judecătoria sector X Bucureşti a respins acţiunea formulata de X, in contradictoriu cu  pârât X, pârât X ca neîntemeiată; a fost obligată  reclamanta la plata către pârât a sumei de 2003 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Apelul declarat împotriva acesteia a fost respins de Tribunalul Bucuresti ca neîntemeiat, prin decizia civila nr. X.

Instanţa a reţinut ca obiectul dosarului 26326/299/2010 l-a constituit  cererea de chemare in judecata formulata la data de 08.06.2010  prin care reclamanta X a solicitat instanţei obligarea paratului X la plata sumelor de 44.588,23 euro (echivalent a 188.073,15 lei) reprezentând chirie locuinţa pe perioada august 2008- septembrie 2009 si suma de  178.578,57 lei reprezentând penalităţi de întârziere, calculate pana la 31.08.2009si facturate pana la data de 30.09.2009.

Ulterior  X. a solicitat obligarea paraţilor la plata sumei de 71.317,63 euro reprezentând contravaloare chirie pentru perioada octombrie 2008- august 2010 si a sumei de 543.821,39 lei reprezentând penalităţi calculate până la data de  31.07.2010.

Sentinţa Judecătoriei Sectorului X si decizia civilă nr. X pronunţată de Tribunalul Bucuresti au  intrat în puterea de lucru judecat. În litigiul în care s-a pronunţat această sentinţa civila nr 10413/2012  au figurat aceleaşi părţi ca în prezenta cauză, care au vizat  pretentii –chirie locuinţa si teren solicitate de reclamanta  in baza aceluiaşi contract , diferita fiind doar perioada, in prezenta  fiind vorba de pretenţii ulterioare.

Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Acesta este şi cazul de faţă, chestiunea litigioasă din procesul de faţă - respectiv, dacă paratul datorează chirie pentru teren si  diferenţa chirei pentru locuinţa in privinţa acesteia reclamanta invocând  modificările survenite începând cu 1.03.2008 - fiind tranşată în mod irevocabil, între aceleaşi părţi prin decizia nr. X pronunţată de Tribunalul Bucuresti in dosarul X.

Astfel,  Tribunalul Bucuresti a reţinut ca paratul nu datorează chirie pentru suprafaţa de teren de 1011,76 mp, ci doar pentru locuinţa propriu-zisă şi pentru dependinţele acesteia, având in vedere, pe de o parte, faptul că această suprafaţă de teren nu a fost menţionată în cuprinsul contractului de închiriere nr. X din X, încheiat cu ICRAL X, a fişei suprafeţei locative închiriate sau a fişei de calcul, anexă la contract, ci a fost inclus în mod unilateral pe fişa de calcul comunicată  pârâului ulterior încheierii contractului de închiriere iar pe de alta parte , date fiind probele administrate , nu a avut şi nici nu are în administrare sau în proprietate terenul cu destinaţia de spaţiu verde pentru care a calculat chirie în sarcina paratului. Având în vedere că din chiar actele emanând de la reclamantă rezultă că aceasta recunoaşte caracterul nefondat al menţionării suprafeţei de 1011,76 mp reprezentând curte (în fapt reprezentând spaţiu verde) în cadrul suprafeţei închiriate de intimaţii-pârâţi, nu se poate reţine că pentru această suprafaţă se datorează chirie pentru perioada anterioară datei de 18.06.2013 când s-a procedat la eliminarea poz. 8 din anexa 2 la contract, respectiv curte şi grădină … în suprafaţă de 1011,76 mp, motiv pentru care sumele calculate cu titlu de chirie aferente acestei suprafeţe au fost în mod greşit calculate şi imputate intimaţilor-pârâţi, nefiind datorate.

Totodată, s-a reţinut ca paratul a achitat in întregime debitul datorat cu titlu de chirie pentru apartamentul nr. 1, situat la parterul imobilului din X, fără terenul în suprafaţă de 1011,76 mp, calculat prin raportare la dispoziţiile OUG 9/2008 inclusiv TVA.

Aşadar, cum in speţa, prin prezenta se solicita chirie aferenta terenului si locuinţei (diferenţa fata de calculul majorat de la 1.03.20108 ), reţinându-se anterior, printr-o hotărâre  irevocabila ca paratul nu datorează o astfel de chirie, iar cat priveşte chiria pentru locuinţa dispoziţiile legale care stabilesc modul de calcul corect (aspect ce atrage în cauză calcularea cuantumului chiriei prin raportare la dispoziţiile art. 1 din OUG 9/2008, sume achitate , instanţa a respins cererea formulată ca neîntemeiată (penalităţile având aceeaşi soluţie, dat fiind caracterul accesoriu).

 În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ. instanţa a dispus obligarea reclamantului la plata către pârât a sumei de 5400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu avocat.

La data de 06.01.2016 a declarat apel nemotivat reclamanta.

Prin motivele depuse la 10.02.2016 apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul diminuării cheltuielilor de judecată acordate de către instanţa de fond prin hotărârea apelată, pentru următoarele considerente:

Onorariul perceput de către avocatul părtii adverse apare ca fiind exagerat raportat la obiectul si durata acestui proces.

Avocatul  părţii pârâte a practicat onorarii mult prea mari, chiar exorbitante in raport de complexitatea cauzelor instrumentate si in raport de durata litigiilor.

Nu exista la dosarul cauzei, documente justificative privind orele prestate si nu rezulta in ce a constat activitatea avocaţilor, in concret.

Proporţionalitatea onorariului avocaţial trebuie coroborata cu valoarea ori complexitatea cauzei, aceasta fiind o chestiune de temeinicie, lăsata la aprecierea instanţei.

Sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecata de către parat, reprezentând onorarii avocaţiale sunt exagerate, in raport de onorariile avocaţiale practicate, nu se justifica in raport de munca prestata efectiv de avocat, au un vădit caracter voluntar si nu îndeplinesc cerinţa caracterului rezonabil.

Instanţa, pentru a proceda la o corecta aplicare a dispoziţiilor art.274 alin 3 Cod Proc Civ., va trebui sa analizeze, prin prisma dispoziţiilor legale menţionate, fiecare onorariu de avocat achitat de către reclamanta si fiecare document de plata depus la dosarul cauzei in funcţie de fiecare faza procesuala in parte, de numărul de termene din cadrul fiecărei faze,etc.

In  speţa de fata au fost acordate doar trei termene de judecata, cauza fiind soluţionata prin admiterea unei excepţii.

Cauza  ce face obiectul dosarului de fata a fost suspendata din data de 14.12.2012 si pana in data de 11.12.2015, pana la soluţionarea irevocabila a cauzei care a făcut obiectul dosarului nr. X, instanţa considerând ca de soluţionarea acestei spete depinde si soluţia, pe care de altfel a si pronunţat-o in dosarul de fata.

In dosarul nr. X, acesta fiind dosarul pana la a cărui soluţionare irevocabila, a fost suspendata cauza ce face obiectul dosarului de fata, paratul a fost reprezentat de acelaşi avocat.

Acest dosar a avut trei cicluri procesuale:

- la fond au fost acordate 8 termene de judecata, obiectul acestui dosar fiind pretenţii, reziliere si evacuare. Pentru primul ciclu procesual, onorariul perceput de către avocatul paratului a fost in cuantum de 2003 lei astfel cum rezulta din sentinţa pronunţata la fond, in acest dosar, respectiv, hotărârea nr. X;

- in al doilea ciclu procesual, respectiv in apel, asa cum rezulta din decizia pronunţata de către Tribunalul Bucureşti, nr. X, au fost acordate 9 termene de judecata, nefiind solicitat nici un onorariu avocaţial, nici in dosar si nici pe cale separata, motiv pentru care prezumam ca nu a fost încasat nici un onorariu;

- in calea de atac a recursului, asa cum rezulta din decizia nr. X, Curtea de Apel Bucureşti a cenzurat cheltuielile de judecata, respectiv onorariul perceput de acelaşi avocat ca fiind excesiv, reducându-l la 1000 Lei. Acest dosar a avut doar 2 termene de judecata.

Or, in condiţiile in care dosarul mai sus menţionat in baza căruia a fost suspendat prezentul, a avut per total, 19 termene de judecata, si a fost perceput un onorariu de 3000 lei, este inadmisibil, ca in speţa de fata, în care, practic avocatul părtii adverse nu a mai trebuit decât sa depună hotărârile pronunţate in dosarul in baza căruia a fost suspendat, sa fie perceput un onorariu de 5400 lei.

Apelanta solicită instanţei sa retina, ca însăşi Curtea de Apel a cenzurat, in calea de atac a recursului, onorariul avocatului părţii adverse.

De altfel si CEDO retine ca, cheltuielile de judecata efectuate in proces urmează sa fie recuperate de partea care are câştig de cauza numai in măsura in care constituie cheltuieli reale si necesare.

Munca avocatului trebuie să fie rezonabilă, adică să nu fie exagerată, de exemplu să nu fie prea multă sau prea scumpă. Munca avocatului poate să fie nerezonabilă atunci când, de exemplu, partea apelează la mai mulţi avocaţi pentru cercetarea speţei, în mod succesiv sau concomitent, ori atunci când angajează mai mulţi avocaţi pentru activităţile care trebuie realizate. Într-o astfel de situaţie munca avocaţilor este reală, este necesară, dar nu este rezonabilă. La fel, munca avocaţilor ar putea fi prea scumpă. Fireşte, avocaţii îşi stabilesc onorariile în funcţie de, în ultimă instanţă, piaţa serviciilor avocaţiale, având în vedere experienţa profesională, istoricul activităţii proprii, resursele de timp de care dispun şi pragul de acceptabilitate pentru client, însă un onorariu prea mare va putea fi apreciat ca fiind nerezonabil, faţă de circumstanţele speţei, aşa cum este in cazul de fata in care pentru o acţiune care nu are un grad de complexitate exagerat s-a perceput un tarif uriaş.

Având în vedere că suportarea de către partea care a căzut în pretenţii a onorariului avocaţial al părţii care a câştigat procesul este o veritabilă pretenţie cu caracter pecuniar, părţile au obligaţia să-şi dovedească pretenţiile, adică să justifice munca prestată de avocaţii din perspectiva criteriilor discutate supra: tipul activităţii, amplitudinea, complexitatea, realitatea, necesitatea, rezonabilitatea şi echitatea.

În  concluzie, sarcina probei potrivirii dintre onorariul avocaţial, pe de o  parte, şi valoarea litigiului şi munca prestată, pe de altă parte, revine părţii care pretinde celeilalte părţi plata onorariului avocaţial, revenind judecătorilor, sarcina de a aprecia cu înţelepciune cu privire la suportarea acestora de către părţile care cad în pretenţii, dând prin motivarea hotărârilor măsura înţelepciunii cuvenite, criterii ca necesitatea, realitatea, rezonabilitatea si complexitatea trebuind a fi avute in vedere la pronunţarea hotărârii, cu atât mai mult cu cat la dosar nu este depus nici măcar un înscris din care sa rezulte munca efectiv prestata, o situaţie a orelor efectiv efectuate precum si orice alt document din care sa rezulte ca sumele exorbitante pretinse sunt justificate, reale si necesare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 282 şi urm. Cod procedură civilă.

Intimata nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat în instnţă prin avocat şi a susţinut respingerea cererii.

Nu au fost administrate probe noi.

Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă,  tribunalul constată:

Cu prioritate, tribunalul constată că, prin prezenta cale de atac, a fost contestată modalitatea de soluţionare a capătului accesoriu de cerere privind cheltuielile de judecată, apelanta susţinând că onorariul avocaţial în cuantum de 5400 de lei este disproporţionat în raport de obiectul şi durata procesului.

În cauză, apelanta a susţinut că avocatul părţii adverse nu a depus documente justificative privind orele prestate şi activitatea prestată.

Contrar celor susţinute de apelantă, tribunalul reţine că intimata pârâtă probează onorariul avocaţial prin chitanţa nr. 936/2012, nefiind necesară depunerea unor înscrisuri suplimentare privind activităţile prestate, care, de altfel, rezultă din actele de procedură întocmite în cauză.

Partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil.

Realitatea cheltuielilor ţine de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă şi indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia şi concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obţine serviciul avocatului în funcţie de calitatea acestuia, considerată ca o garanţie a succesului său.

Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu natura activităţii efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenţa litigiului şi/ sau reputaţia celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate. De asemenea, tot subscris caracterului rezonabil, ele trebuie să fie şi previzibile, adică să fie la timp recunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta să aibă dreptul a le contesta şi combate.

Conţinutul cheltuielilor de judecată este reglementat de dispoziţiile art. 274 alin. 2 şi 3 C. proc. civ.

Astfel, judecătorii nu pot micşora cheltuielile de timbru, taxe de procedură şi impozit proporţional, plata experţilor, despăgubirea martorilor, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat va dovedi că le-a făcut. Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

În cazul de faţă, valoarea pricinii nu ar putea determina reducerea onorariului avocaţial, având în vedere valoarea obiectului pricinii care este de 50.257, 20 euro la care se adaugă suma de 390.456,17 lei.

Totodată, reprezentantul pârâtului a întocmit întâmpinarea şi s-a prezentat în instanţă la fiecare termen susţinând interesele pârâtului.

În mod neîntemeiat susţine apelanta că onorariul apare ca exorbitant în raport de obiectul cererii. În primul rând, ceea ce interesează este valoarea cererii, deci miza litigiului, nu obiectul în sine. În al doilea rând,  partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care se constată necesitatea şi caracterul lor rezonabil. Instanţa reţine că pârâtul a fost îndreptăţit a apela la serviciile unei case de avocatură, având în vedere că sunt mai multe cereri formulate împotriva sa, aşa cum rezultă din cauza dedusă judecăţii. 

Împrejurarea că pricina a fost soluţionată prin admiterea excepţiei puterii de lucru judecat, deci modul în care a fost tranşat litigiul, nu reprezintă un criteriu care să permită reducerea onorariului avocaţial, atâta timp cât apărările pârâtului au vizat şi fondul litigiului.

Instanţa nu ar putea aprecia asupra caracterului rezonabil al onorariului în raport de actele de procedură întocmite în dosarul nr. X deoarece dispoziţiile art. 274 alin. 3 cpc stabilesc în mod clar, limitativ care sunt criteriile de verificare a acestui caracter. De asemenea, cenzurarea de către o altă instanţă de judecată a cheltuielilor dintr-un litigiu conex nu obligă instanţa din prezenta cauză să diminueze onorariul.

Contrar celor susţinute de apelantă, tribunalul reţine că onorariul nu este unul nerezonabil sau mult prea scump, ci unul adecvat valorii pricinii şi actelor de procedură îndeplinite, astfel cum s-a arătat anterior. Împrejurarea că, ulterior repunerii cauzei pe rol, nu au mai fost administrate alte înscrisuri, nu are nicio înrâurire asupra modalităţii de stabilire a onorariului, instanţa raportându-se la actele de procedură întocmite până la momentul soluţionării cauzei.

Munca prestată de avocat nu este singurul criteriu legal, astfel încât, în raport de considerentele expuse, tribunalul reţine că prima instanţă a făcut o corectă apreciere asupra onorariului datorat, apelul fiind nefondat.

În drept, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 297 şi 174 cpc, art. 3 din legea nr. 76/2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

 ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelanta-reclamanta X, cu sediul în X, împotriva sentinţei civile nr. 24044/11.12.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului X Bucureşti în dosarul nr.X,  în contradictoriu cu intimatul-pârât X, cu domiciliul în  X, ca nefondat.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi X.

PREŞEDINTE  JUDECĂTOR  GREFIER

Red. X

Dact. X

Ex.4/ X

Judecător fond -  X

Judecătoria sectorului X  Bucureşti – dosar nr. X

Comunicat……………….

Ex…………………..

Domenii speta

Spete similare