Ordonanță președințială. Suplinire acord părinte pentru ca minorii să călătorească în străinătate împreună cu celălalt părinte, iar în temeiul art. 17 alin. 2 din Lg nr. 248/2005 suplinire acord în vederea emiterii paşaportului simplu electronic pt minori

Hotărâre - din 30.09.2015


Cuprins pe materii: Ordonanță președințială. Suplinire acord părinte pentru ca minorii să călătorească în străinătate împreună celălalt părinte, iar în temeiul art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005. Suplinire acord în vederea emiterii paşaportului simplu electronic pentru minori.

Index alfabetic:

Ordonanță președințială

Suplinire acord părinte

Cât priveşte caracterul vremelnic al măsurii solicitate, instanţa reţine că acesta presupune, pe de o parte, conţinutul reversibil al acesteia şi pe de altă parte, durata limitată temporar, condiţie neîndeplinită în prezenta cauză. Având în vedere că reclamanta nu a precizat cererea sa sub aspectul scopului cert al călătoriei şi perioadei de efectuare a deplasării, rezultă că aceasta intenţionează să se stabilească definitiv cu minorii în această ţară, iar nu pe o perioadă determinată.

Art. 18 alin. 2 din Legea 272/2004, art.  17 alin. 2 din Legea 248/2005

Judecătoria Liești, secția civilă,  încheierea din data de 30.09.2015

Prin cererea înregistrată la data de 25.08.2015, pe rolul Judecătoriei Lieşti, sub nr. 1243/838/2015, reclamanta TL a chemat în judecată pe pârâtul TAC, solicitând pe calea ordonanţei preşedinţiale pronunţarea unei hotărâri prin care în temeiul art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, să se suplinească acordul pârâtului pentru ca minorii TFG și TLA să călătorească în străinătate împreună cu reclamanta, iar în temeiul art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005, să se suplinească acordul pârâtului în vederea emiterii paşaportului simplu

Pârâtul, legal citată, nu a depus întâmpinare.

Analizând cererea, prin prisma susţinerilor părţilor, a probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale incidente în cauza, instanţa reţine următoarele:

În fapt, din relaţia de căsătorie a reclamantei TL cu pârâtul TAC au rezultat minorii TFG și TLA.

Prin sentinţa civilă nr. 9493 din 29.09.2014, pronunţată de Judecătoria Galaţi, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părţi prin acord, s-a stabilit ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra celor doi minori să se facă de către ambii părinţi, iar locuinţa acestora să fie la bunicii materni.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta locuieşte în Spania, într-un apartament închiriat şi este angajată pe o perioadă determinată ca şi chelneriţă.

În drept, potrivit art. 997 alin.1 din Codul de procedură civilă „ Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Potrivit alin. 5 „pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt”.

Ordonanţa preşedinţială, prin esenţa ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică şi fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aştepte desfăşurarea procedurii de drept comun.

Dispoziţiile art. 997 C.pr.civ., invocate drept temei al cererii, prevăd necesitatea îndeplinirii cumulative a condiţiilor privind urgenţa măsurii ce se solicită a fi luată de instanţă, neprejudecarea fondului dreptului şi caracterul vremelnic al măsurii ordonate

Totodată, potrivit art. 18 alin. 2 din Legea 272/2004 “deplasarea copiilor în ţară şi în străinătate se realizează cu înştiinţarea şi cu acordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acestui acord se soluţionează de către instanţa judecătorească”, iar conform art.  17 alin. 2 din Legea 248/2005  „ Emiterea paşaportului simplu electronic pentru minor, în situaţia în care există neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinţi se află în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 17^1 alin. (1) lit. e), se efectuează numai după soluţionarea acestor situaţii de către instanţa de judecată, care se pronunţă în condiţiile legii.”.

Referitor la urgenţă, instanţa reţine că legiuitorul nu defineşte acest concept, ci doar indică situaţiile ce pot face necesară o intervenţie a justiţiei şi anume, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul executării. Mai mult, condiţia urgenţei trebuie apreciată şi în considerarea intervalului de timp scurs de la producerea faptului prejudiciabil şi până la introducerea cererii de ordonanţă preşedinţială.

Din documentele depuse la dosar de reclamantă nu rezultă prejudiciul la care s-ar expune minorii în lipsa admiterii prezentei acţiuni. Având în vedere că  există o hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit că este în interesul superior al minorilor să locuiască la bunicii materni şi că în prezenta cauză nu s-a dovedit o modificare a circumstanţelor avute în vedere la pronunţarea respectivei hotărâri, instanţa apreciază că urgenţa nu este îndeplinită.

Condiţia neprejudecării fondului presupune soluţionarea cererii în baza verificării şi constatării existenței unei aparențe de drept, fără a se stabili măsuri care presupun soluţionarea definitivă a fondului. Faţă de situaţia de fapt existentă în speţă, instanţa apreciază că această condiţie nu este îndeplinită.

Astfel, prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat suplinirea acordului pârâtului pentru ca minorii să călătorească în străinătate, fără a preciza însă scopul şi durata vizitei. Faţă de probatoriul administrat şi de susţinerile acesteia, instanţa constată că, de fapt, reclamanta doreşte ca minorii să părăsească ţara pentru a locui permanent în Spania.

Având în vedere că luarea unei astfel de măsuri implică modificarea mediului de creştere a copiilor, inclusiv mediul educaţional şi echivalează cu lipsirea părintelui nerezident de drepturile părinteşti prin punerea acestuia în imposibilitate de a exercita autoritatea părintească, în cauză se impune o analiză a condiţiilor dezvoltării acestora în noua locaţie pentru a se stabili dacă măsura ce se solicită a fi dispusă este în interesul minorilor, analiză ce nu se poate face decât în cadrul unui litigiu de drept comun.

Aparenţa de drept este în favoarea reclamantului dacă poziţia acestuia în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanţa preşedinţială, este preferabilă din punct de vedere legal în condiţiile unei sumare analizări a situaţiei de fapt.

Având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 9493 din 29.09.2014, pronunţată de Judecătoria Galaţi, s-a stabilit ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra celor doi minori să se facă de către ambii părinţi, iar locuinţa acestora să fie la bunicii materni, instanţa apreciază că reclamanta justifică aparenţa dreptului.

Cât priveşte caracterul vremelnic al măsurii solicitate, instanţa reţine că acesta presupune, pe de o parte, conţinutul reversibil al acesteia şi pe de altă parte, durata limitată temporar, condiţie neîndeplinită în prezenta cauză. Având în vedere că reclamanta nu a precizat cererea sa sub aspectul scopului cert al călătoriei şi perioadei de efectuare a deplasării, rezultă că aceasta intenţionează să se stabilească definitiv cu minorii în această ţară, iar nu pe o perioadă determinată.

Faţă de aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate aşa cum sunt prevăzute de art. 997 din Codul de procedură civilă, instanţa urmează a respinge acţiunea civilă, având ca obiect „ordonanţă preşedinţială ” formulată de reclamanta TL în contradictoriu cu pârâtul TAC.