Obligație de a face. Obligarea pârâtului la înmatricularea autovehiculului și plata contravalorii amenzilor. Răspundere civilă delictuală.

Cuprins pe materii: Drept civil. Răspundere civilă delictuală. Vânzare autovehicul. Obligarea pârâtului la înmatricularea autovehiculului și plata contravalorii amenzilor.

Index alfabetic:

Înmatriculare autovehicul de noul cumpărător

Obligarea noului cumpărător al autovehiculului la plata amenzi,

Obligația de a face

Art. art. 17 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 11 alin. 2, 4 și 10 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 264 alin. 4 şi 5 din Codul fiscal

Cumpărătorul era cel care, în calitate de proprietar al autoturismului menţionat, avea obligaţia de a cere radierea autoturismului de pe numele reclamantului şi transcrierea acestuia pe numele său. Aceasta, deoarece conform art. 8 alin. 1 din Ordinul nr. 1501/2006 lit. i, transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza următoarelor documente: i) certificatul de înmatriculare al fostului proprietar, în care acesta a înscris transmiterea dreptului de proprietate. Este neîndoielnic faptul că în temeiul art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 şi art. 8 alin. 1 lit. a din Ordinul nr. 1501/2006 obligaţia de a solicita transcrierea revine noului proprietar, respectiv cumpărătorului. Reclamantul  nu avea posibilitatea de a formula cerere de radiere, pe baza depunerii certificatului de înmatriculare, a plăcuţelor cu număr de înmatriculare şi a cărţii de identitate a vehiculului, dat fiind că aceste acte au fost transmise de către reclamant în momentul transferului dreptului de proprietate asupra vehiculului şi prin urmare acestea nu mai sunt în posesia acestuia.

Judecătoria Liești, secția civilă, sentința civilă nr. 1235/18.12.2015

Prin acţiunea înregistrată la data de 11.05.2015 pe rolul Judecătoriei Liești, sub nr. 696/838/2015, reclamantul TA , în contradictoriu cu pârâții S.I. și Serviciul Public Comunitar Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Vrancea, solicitând instanţei să-l oblige pe pârâtul SI  să îndeplinească formalitățile necesare pentru transcrierea în evidențele Serviciul Public Comunitar Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Vrancea proprietății asupra autoturismului marca Opel Vectra, cu nr. de înmatriculare xxx, număr de de pe numele reclamantului, în calitate de vânzător pe numele pârâtului în calitate de cumpărător. Reclamantul a mai solicitat ca în situația în care pârâtul refuză sau nu poate efectua aceste formalități, instanța să autorizeze ca acesta să aducă la îndeplinire formalitățile privind transcrierea schimbării proprietarului autoturismului. Totodată, reclamantul a solicitat ca instanța să dispună radierea autoturismului de pe numele său din evidențele Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Vrancea.Reclamantul a mai solicitat ca instanța să-l oblige pe pârât la plata sumei de 125 lei, reprezentând contravaloarea sancțiunii contravenționale achitate ca urmare a faptului că a circulat cu autoturismul fără rovinietă valabilă.

Pârâtul legal citat, s-a prezentat în instanţă și a formulat întâmpinare la dosar, prin care a precizat că la data de 29.09.2011 a vândut autoturismul marca Opel Vectra, cu nr. de înmatriculare xxx către numitul CF .

Analizând actele şi lucrările dosarului din prisma dispozițiilor legale, reţine următoarele:

În fapt, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „Contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit” din data de 18.04.2009, reclamantul a vândut pârâtului Surel Ion autovehiculul marca Opel Vectra.  S-a menţionat în cuprinsul înscrisului că vânzătorul a primit suma de pentru preţul de 3000 euro.

Potrivit art. 1295 vechiul C.civ., vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este strămutată la cumpărător îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului și asupra preţului, deşi lucrul încă nu se va fi predat și preţul încă nu se va fi numărat.

Având în vedere că, în ceea ce priveşte vânzarea cumpărarea de autoturisme nu există reguli speciale, derogatorii de la dispoziţiile art. 1295 vechiul C.civ., instanţa, în temeiul art. 35 C.pr.civ., va constata că la data de 18.04.2009, reclamantul a vândut pârâtului autoturismul marca Opel Vectra.

Întrucât pârâtul nu s-a adresat (la data perfectării vânzării) serviciului specializat din cadrul Poliţie şi ulterior Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, pentru radierea autoturismului de pe numele vânzătorului şi înscrierea pe numele său, acest autoturism figurează în continuare în proprietatea reclamantului.

În privinţa radierii autoturismului de pe numele reclamantului, instanţa constată că potrivit prevederilor art. 17 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002: radierea din evidenţă a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condiţiile legii.

Potrivit prevederilor art. 11 alin. 2, 4 și 10 din O.U.G. nr. 195/2002: (…)

(2) Înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulaţie până la scoaterea definitivă din circulaţie a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiţii, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi presupune următoarele operaţiuni:

a) înscrierea în evidenţele autorităţilor competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar;

b) transcrierea în evidenţele autorităţilor competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul. (…)

(4) În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţilor competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operaţiuni şi emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului. (…)

(10) Proprietarul sau deţinătorul mandatat al unui vehicul este obligat să solicite autorităţii competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a oricărei modificări a datelor de identificare a vehiculului respectiv sau, după caz, ale proprietarului, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 264 alin. 4 şi 5 din Codul fiscal (în forma în vigoare începând cu data de 17 iulie 2006): (…)

(4) Orice persoană care dobândeşte/înstrăinează un mijloc de transport sau îşi schimbă domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligaţia de a depune o declaraţie fiscală cu privire la mijlocul de transport, la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale pe a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile inclusiv de la modificarea survenită.

(5) Înstrăinarea unui mijloc de transport, prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport respectiv nu are stinse orice creanţe fiscale locale, cu excepţia obligaţiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale unde este înregistrat mijlocul de transport, cu termene de plată scadente până la data de întâi a lunii următoare celei în care are loc înstrăinarea. Atestarea achitării obligaţiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale. Actele prin care se înstrăinează mijloace de transport cu încălcarea prevederilor prezentului alineat sunt nule de drept.

Din textele de lege mai sus citate rezultă clar că atât vânzătorului, cât şi cumpărătorului le revin sarcini pentru ca înstrăinarea unui autovehicul, valabil făcută între părţi, să devină opozabilă şi faţă de terţi.

Din adeverința emisă de Serviciul impozite și taxe locale Focșani a rezultat faptul că reclamantul s-a adresat autorităților competente pentru radierea fiscală a autoturismului, însă având în vedere refuzul pârâtului de a se prezenta la serviciul specializat din cadrul Poliţie şi ulterior Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, procedura administrativă a rămas fără rezultat.

Reclamantul a solicitat prin cererea sa de chemare în judecată obligarea pârâtului - cumpărător la radierea din circulaţie a autoturismului achiziţionat, în caz contrar urmând ca sentinţa să ţină loc de titlu opozabil organelor în drept a efectua radierea, invocând dispoziţiile art. 11 alin. 4 din OUG nr.195/2002.

Aşadar, cumpărătorul era cel care, în calitate de proprietar al autoturismului menţionat, avea obligaţia de a cere radierea autoturismului de pe numele reclamantului şi transcrierea acestuia pe numele său (art. 17 alin. 2 şi art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002). Aceasta, deoarece conform art. 8 alin. 1 din Ordinul nr. 1501/2006 lit. i, transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza următoarelor documente: i) certificatul de înmatriculare al fostului proprietar, în care acesta a înscris transmiterea dreptului de proprietate. Este neîndoielnic faptul că în temeiul art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 şi art. 8 alin. 1 lit. a din Ordinul nr. 1501/2006 obligaţia de a solicita transcrierea revine noului proprietar, respectiv cumpărătorului.

Această obligaţie nu a fost îndeplinită, situaţie de natură a prejudicia pe reclamantul fost proprietar. Pe de altă parte, evidenţele în discuţie, atestând împrejurări care nu mai corespund realităţii, sunt apte de a determina şi alte situaţii neplăcute, atât pentru reclamant, cât şi pentru autorităţi.

Instanţa reţine că reclamantul  nu avea posibilitatea de a formula cerere de radiere, pe baza depunerii certificatului de înmatriculare, a plăcuţelor cu număr de înmatriculare şi a cărţii de identitate a vehiculului, dat fiind că aceste acte au fost transmise de către reclamant în momentul transferului dreptului de proprietate asupra vehiculului şi prin urmare acestea nu mai sunt în posesia acestuia.

Astfel, reclamantul - în calitate de fost proprietar al autovehiculului se afla (şi se află şi în prezent) în imposibilitatea obiectivă de a solicita radierea din circulaţie a autovehiculului, atâta timp cât, odată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare a transmis, pe lângă dreptul de proprietate şi toate documentele acestuia: carte de identitate, certificat de înmatriculare, etc., documente absolut indispensabile atât radierii, dar şi înmatriculării pe proprietarul cumpărător.

Reclamantul avea obligaţia legală de a preda dobânditorului cartea de identitate a vehiculului. Această obligaţie este prevăzută de dispoziţiile art. 10 alin. 5 din OG nr. 78/2000: „La înstrăinarea vehiculului, ultimul proprietar al acestuia are obligaţia de a transmite dobânditorului cartea de identitate a vehiculului". Singura posibilitate de realizare a intereselor reclamantului şi de a se asigura conformitatea cu realitatea a evidenţelor pârâtei este admiterea prezentei acţiuni.

Împrejurarea că la rândul său, pârâtul a înstrăinat autoturismul unui terţ este lipsită de relevanţă în cauză, în condiţiile în care transcrierile se înregistrează, în mod logic, succesiv, fără a se sări peste unul dintre proprietarii succesivi, astfel că, în speţă, nu poate fi transcris bunul direct pe numele terţului, având în vedere că între reclamantul fost proprietar şi terţul cumpărător nu există niciun raport juridic.

Instanţa a reţinut că reclamantul a fost sancţionat întrucât a circulat cu autoturismul cu în data de 03.06.2014, pe DN 22 km 286+300 m, fără a deține rovinietă valabilă, motiv pentru care a fost sancționat conform art. 8 alin. 1, 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România.

Astfel, potrivit art. 8 alin. 1, 2 din OG nr. 15/2002 fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenţionale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2 și se sancționează cu amendă conform articolului 7 din acelaşi act normativ stabileşte că „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile, precum şi a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români.

Din interpretarea sistematică a acestor texte legale rezultă că are calitatea de contravenient deţinătorul menţionat în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau poate folosi autovehiculul în baza unui drept legal, acesta trebuind să facă dovada achitării taxei de drum. În acest sens sunt prevederile art. 1 alin. 6 din Regulamentul pentru aplicarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România potrivit OG nr. 15/2002 (Ordinul 769/01.10.2010).

Reclamantul a fost sancționat contravențional cu suma totală de 250 lei, conform  procesului verbal seria R14 nr. 0129391/03.09.2014.

Prin pasivitatea sa, pârâtul a provocat reclamantului un prejudiciu.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, şi respectiv existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa şi imprudenţa cu care a acţionat.

Această dispoziţie legală specială nu reprezintă altceva decât o aplicaţie a dreptului comun în materie de răspundere civilă delictuală prevăzut de art. 1357 Cod civil, potrivit căruia cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare.(procesul verbal de contravenție este din anul 2014, prin urmare se vor aplica dispozițiile Noului Cod Civil).

Din actele aflate la dosar, instanţa reţine că reclamantul a dovedit în mod cert evenimentul produs - fapta ilicită. Instanța constată că a fost dovedit prejudiciul produs reclamantului, din înscrisuri rezultând că amenda contravențională pentru sancțiunea aplicată prin procesul verbal seria R14 nr. 0129391/03.09.2014 a fost de 250 lei. Raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu cauzat nu poate subzista din moment ce fapta ilicită nu poate fi imputată pârâtului, ci unei alte persoane, care însă nu a fost chemată în judecată în prezenta cauză. Vinovăţia pârâtului în producerea pagubei nu poate fi analizată având în vedere că fapta ilicită săvârșită la data de 03.06.2014 nu poate fi pusă în sarcina pârâtului.

Prin urmare, instanţa apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale față de pârât și pe cale de consecință nu capătul de cerere privind pretențiile bănești urmează a fi respins.

În considerarea celor expuse, instanţa va admite, în parte, acţiunea și  va respinge capătul de cerere privind pretențiile bănești, ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare