CIVIL.Constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de moştenitor cu partaj succesoral

Pe rol fiind pronunţarea cauzei civile promovate de reclamanţii N. A.,  N. I.,  D. C.,  S. I.,  şi M. F.,  în contradictoriu cu pârâtele P. S.,  şi P. A.,  având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de moştenitor cu partaj succesoral nr.135/28.07.2011 emis de către Biroul Notarului Public Individual M. E., numai în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de  2565 mp situat în comuna B., satul M., judeţul B.

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc la data de 16.12.2013 când s-au pus concluzii pe fond, consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanţa ,pentru a se depune concluzii scrise, conform prevederilor art.396 alin.1 cod proc.civilă, a amânat pronunţarea la data de 20.12.2013, iar în urma deliberării a pronunţat următoarea hotărâre.

JUDECATA

1.Obiectul acţiunii.

 Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei la data de 24.09.2013 reclamanţii N. A.,N. I.,D. C.,S. I. şi M. F. au chemat în judecată pârâtele P. S. şi P. A. solicitând anularea parţială a certificatului de moştenitor numai în ceea ce priveşte suprafaţa de 2565 mp teren extravilan situat în comuna B.,satul M.,în tarlaua 27, anularea parţială a partajului succesoral, desfiinţarea actelor subsecvente,respectiv a contractului de vânzare-cumpărare ce vizează aceeaşi suprafaţă de teren,refacerea partajului succesoral în sensul ca terenul de 2565 mp să revină astfel-N. A.,S.I. şi M. F.,câte 500 mp şi N. I.,1065 mp, cu cheltuieli de judecată.

2.Motivarea în fapt şi în drept a acţiunii.

 2.1.În motivarea acţiunii reclamanţii au învederat că la data de 28.07.2011 s-a dezbătut succesiunea autorilor lor N. M. şi N. G.,eliberându-se certificatul de moştenitor cu partaj succesoral nr.135/28.07.2011, că moştenitori cu vocaţie succesorală sunt ei şi pârâta P. S., că în anul 1991,cu acordul autorului defunct N. G., au înfiinţat o cultură de viţă de vie pe suprafaţa de 2565 mp teren situat vis-a-vis de casa de locuit,respectiv N. Al.,S. I. şi M. F.,câte 500 mp iar N. I.,1065 mp,că în aceşti ani s-au aflat în posesia terenului,că celelalte terenuri arabile urmau a se împărţi într-o modalitate stabilită de părţi,că N. A. a înţeles să renunţe la partea cuvenită din casă,aceasta rămânând în proprietatea indiviză a celorlalţi moştenitori,conform lotului 7 din partaj,că la încheierea partajului în faţa notarului M. E. au avut convingerea,mai puţin pârâta P. S.,că în loturile fiecăruia se va regăsi terenul cultivat cu viţă de vie,conform posesiei , că în primăvara anului 2013 când au înţeles să deschidă cărţi funciar au avut surpriza să constate că terenul cu vie nu se regăseşte în loturile lor şi că astfel s-au aflat în eroare cu privire la consimţământul dat în faţa notarului,întrucât nu au cunoscut amplasamentul terenului,titlul de proprietate fiind în posesia pârâtei.

Au mai arătat reclamanţii că pârâta a acţionat cu rea credinţă şi că după descoperirea adevărului au convocat-o, în luna aprilie 2013 ,în faţa notarului pentru rectificarea actului,a fost de acord,au fost programaţi la data de 12.07.2013 dar nu s-a prezentat şi ,mergând la domiciliul ei,le-a adus la cunoştinţă că la data de 3.06.2013 a vândut terenul fiicei sale P. A. pentru înfiinţarea unei ferme de viţei.

De asemenea,reclamanţii au arătat că înţeleg să invoce lipsa consimţământului la încheierea acestui partaj,acesta fiind alterat de viciul de consimţământ eroare,având falsa reprezentare a realităţii,crezând că ceea ce au semnat cu privire la conţinutul loturilor înscrise la partaj va reprezenta înţelegerea lor,că pârâta a acţionat cu rea-credinţă,înstrăinând terenul fiicei sale la un preţ derizoriu şi că,în subsidiar,pârâta să fie obligată la plata sumei de 28.000 euro reprezentând contravaloarea viţei de vie şi  a lucrărilor executate cu aceasta până în prezent.

În drept au fost invocate prevederile art.1134,1206,1207,1143,1247,1254 cod civil.

2.2.La termenul de judecată din data de 25.11.2013 ,la interpelarea instanţei,în sensul că potrivit prevederilor art.91 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Noului cod civil,moştenirile deschise anterior intrării în vigoare a noului cod civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii,reclamanţii prin apărător au arătat că temeiul de drept al acţiunii îl constituie prevederile art.948,953,998,961 din vechiul cod civil,solicitând constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de moştenitor cu partaj succesoral nr.135/28.07.2011,în ceea ce priveşte suprafaţa de 2565 mp teren,precum şi art.19 alin.1 din Legea nr.136/1995, a fost precizată valoarea în lei a despăgubirii de 28.000 euro,respectiv 124.600 lei,precum şi temeiul juridic al acestui capăt de cerere,art.493 şi 1639 din vechiul cod civil, apărătorul pârâtelor fiind de acord – filele 120.121 dosar.

3.Înscrisuri ataşate în dovedirea acţiunii/alte probe solicitate.

3.1.În dovedirea acţiunii reclamanţii au depus înscrisuri-acte de identitate şi certificate de stare civilă,procurile autentice nr.3860/5.08.2013 şi nr.3861/5.08.2013,titlul de proprietate nr.19634/3/26.04.1993,certificatul de moştenitor cu partaj succesoral nr.135/28.07.2011,procese verbale şi certificat de informare emise de mediator C. R.-M.,schiţă cu aşezarea casei şi a terenului cu viţă de vie-filele 13-33.

3.2.S-a solicitat şi administrarea probei cu martorii S. P. şi A. I. şi a probei cu expertiză,probe respinse de instanţă ca nefiind utile cauzei , în sensul prevederilor art.255 alin.1 cod proc.civilă.

4.Poziţia pârâtelor faţă de cauza dedusă judecăţii/întâmpinări/răspuns la întâmpinări.

Prin rezoluţia judecătorului din data de 26.09.2013,în conformitate cu prevederile art.200 alin.1 cod proc.civilă, cererea şi înscrisurile anexate s-au comunicat pârâtelor, acestea formulând întâmpinare:

4.1.Prin întâmpinarea formulată pârâta P. S.  a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată cu motivarea că certificatul de moştenitor şi partajul sunt rezultatul acordului moştenitorilor participanţi la procedura succesorală notarială necontencioasă,că aşa zisa eroare putea fi preîntâmpinată prin lecturarea cu atenţie a actului de proprietate întrucât nu a determinat cu nimic pretinsa inocenţă a reclamanţilor,că aceştia nu s-au aflat în eroare,că prin acţiunea promovată îşi invocă propria culpă,prin declaraţiile date în faţa notarului manifestându-şi acordul de voinţă,neviciat,că nu neagă că autorul lor le-a permis să folosească terenul,aşa cum susţin în cererea de chemare în judecată,că chiar după încheierea partajului le-a lăsat terenul în folosinţă până la data la care va înţelege să se prevaleze de dreptul său de proprietate,că pentru terenul în litigiu nu s-a plătit impozit întrucât autorul lor a fost veteran de război,fiind scutit de la plata impozitelor şi că martorii solicitaţi a fi audiaţi nu au fost prezenţi la încheierea partajului.

A mai arătat pârâta că la data de 3.07.2013 a înstrăinat terenul de 3771 mp fiicei sale, P. A.,conform contractului de vânzare-cumpărare autentic nr.431,că tranzacţia este legală şi că a procedat astfel pentru a echilibra din timpul vieţii valoarea loturilor ce s-ar cuveni copiilor săi,iar în ceea ce priveşte cererea de despăgubire de 28.000 euro aceasta trebuie respinsă întrucât evaluarea convenţională a loturilor a avut în vedere toate caracteristicile terenurilor ce au făcut obiectul împărţelii.

A solicitat obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată şi administrarea probei cu înscrisuri,interogatoriu şi martorele B. N. şi I. C.,la această ultimă probă renunţând-filele 41.44.

S-a ataşat contractul autentic de vânzare-cumpărare nr.431/3.07.2013-filele 45-47 dosar.

4.2.Prin întâmpinarea formulată pârâta P. A. a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prevăzute de art.60 ind.1 lit.f din Legea nr.192/2006 iar,în subsidiar,respingerea ca neîntemeiată cu motivarea că a cumpărat terenul în litigiu,fiind cumpărător de bună credinţă,că la o dată anterioară decesului tatălui său au stabilit să dobândească averea pe linie maternă iar fraţii ei cea pe linie paternă,că mama sa a respectat această înţelegere,că reclamanţii nu s-au aflat în eroare cu privire la formarea loturilor de vreme ce trebuiau să manifeste diligenţa necesară cunoaşterii amplasamentului şi au consimţit la dezbaterea amiabilă a succesiunii-filele 51-53.

S-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi cu interogatoriu.

S-a ataşat acelaşi contract de vânzare-cumpărare-filele 55-57.

Proba cu interogatoriu, solicitată de ambele pârâte,s-a administrat la termenul de judecată din 16.12.2013,răspunsurile fiind consemnate pe formularele ataşate la filele 126-130.

4.3.Prin rezoluţia judecătorului din data de 22.10.2013 întâmpinările s-au comunicat reclamanţilor, la data de 4.11.2013 aceştia formulând răspuns prin care au susţinut acţiunea introductivă,iar în ceea ce priveşte excepţia invocată de pârâta P. S. au solicitat respingerea acesteia arătând că temeiul de drept îl constituie art.2 pct.1(2)din Legea nr.192/2006,că potrivit prevederilor art.21 cod proc.civilă judecătorul va recomanda părţilor medierea în litigiile prevăzute de art.60 ind.1 şi că doar în situaţia în care reclamantul,informat de posibilitatea soluţionării litigiului prin mediere,apreciază că este o procedură utilă procedează conform art.43 din lege şi solicită invitarea celeilalte părţi în vederea medierii,în cauză făcându-se dovada că reclamanţii au fost informaţi asupra procedurii medierii şi au încercat soluţionarea amiabilă a litigiului în raport cu partea direct interesată în partaj-filele 65-66.

4.4.La data de 3.12.2013 pârâta P. S. a formulat o completare la întâmpinare prin care a invocat excepţia de inadmisibilitate a capătului de cerere în despăgubiri al cărui temei juridic este îmbogăţirea fără justă cauză,cu motivarea că un atare temei se datorează numai unui fapt juridic licit şi voluntar care conduce la sporirea patrimoniului uneia dintre părţi în temeiul alteia,fără nici un temei juridic,în afara oricărui raport contractual,iar în speţă există o convenţie de împărţire a moştenirii,nefiind astfel vorba de o mărire a valorii fondului/patrimoniului său în detrimentul reclamanţilor-filele 122-123.

5.Măsuri ordonate de instanţă în temeiul prevederilor art.254 alin.5 cod proc.civilă.

S-a solicitat Biroului Notarial Individual M. E. să înainteze copia înscrisurilor ce au stat la baza emiterii certificatului de moştenitor cu partaj succesoral nr.135/2011, dosarul fiind înaintat prin adresa nr.883/19.11.2013-filele 81-110.

6.Asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii invocate de pârâte pe calea întâmpinărilor.

6.1.Pârâta P. A. a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acţiunii pentru încălcarea prevederilor art.60 ind.1 lit.f din Legea medierii nr.192/2006.

 Potrivit prevederilor art.2 alin.1 din lege, dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege,la art.2 alin.1 ind.2 prevăzându-se că  instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 60 ind.1 alin. (1) lit. a) - f),la lit.f)fiind înscrise litigiile a căror valoare este de sub 50.000 lei.

Aşa cum reiese din înscrisurile depuse la filele 30-32 dosar reclamanţii au încercat soluţionarea litigiului pe calea medierii în ceea ce o priveşte pe pârâta P. S.,nu şi în ceea ce o priveşte pe pârâta P. A..

Cum procedura de informare obligatorie privind avantajele medierii se poate desfăşura şi după declanşarea procedurii judiciare,în temeiul prevederilor art.227 cod proc.civilă şi art.61 alin.1 din Legea medierii nr.192/2006 instanţa a recomandat medierea şi în litigiul purtat cu pârâta P. A.,procedură ce a fost îndeplinită,pârâta neprezentându-se la convocarea mediatorului,aşa cum reiese din procesul verbal nr.33/6.12.2013-fila 125 dosar.

Aşa fiind,cum procedura a fost îndeplinită,excepţia invocată de pârâtă se va respinge ca neîntemeiată.

6.2.La rândul său pârâta P. S. a invocat, pe calea completării întâmpinării ,excepţia de inadmisibilitate a capătului de cerere în despăgubire având în vedere temeiul acesteia,respectiv îmbogăţirea fără justă cauză.

Şi această excepţie va fi respinsă ca neîntemeiată întrucât pârâta,prin avocat ales ,a achiesat la o atare motivare,la termenul de judecată din data de 25.11.2013, iar aceasta nu ţine de inadmisibilitatea unei acţiuni ci de temeinicie.

7.Situaţia de fapt şi de drept reţinută de instanţa de judecată.

 7.1.Reclamanţii şi pârâta P. S. au calitatea de succesori legali,descendenţi de gradul I, ai defuncţilor autori comuni N. M.,decedată la data de 1.04.2005 şi N. G.,decedat la data de 28.11.2010, succesiunea defuncţilor fiind dezbătută pe cale notarială în faţa notarului public M. E. care a emis certificatul de moştenitor cu partaj succesoral nr.135/28.07.2011 în dosarele succesorale conexe nr.159x160/2011-filele 28-29 dosar.

 În aceeaşi împrejurare succesorii au înţeles să partajeze prin bună învoială şi averea rămasă de pe urma celor doi defuncţi, fiecare dintre ei primind câte un lot valoric relativ egal ca suprafaţă de teren,respectiv câte 3.700 mp,cu excepţia pârâtei P. S. care a primit suprafaţa de 3.771 mp şi a reclamantului N. A. care a primit suprafaţa de 5.000 mp,reclamanţii N. I.,S. I.,M. F. şi D. C. şi pârâta P. S. rămânând în indiviziune asupra casei de locuit şi a terenului aferent de 1.529 mp-lotul 7 din contractul de partaj.

Moştenitorii au fost prezenţi în persoană în faţa notarului, au dat declaraţii de acceptare tacită a succesiunii defuncţilor şi au semnat atât încheierea finală din 28.07.2011 cât şi înscrisul prin care au convenit să împartă bunurile succesorale,înscris în care fiecare dintre ei şi-a scris personal terenul ce a dorit să-l primească,aşa cum deja am arătat pentru casă şi terenul aferent rămânând în indiviziune-filele 98-108.

7.2.Pe calea prezentei acţiuni reclamanţii solicită nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor cu partaj succesoral şi refacerea partajului, susţinând vicierea consimţământului lor la încheierea actului, prin eroare,respectiv că suprafaţa de 2565 mp teren arabil din tarlaua 27 ar fi trebuit cuprinsă în loturile 1,2,3 şi 6,respectiv N. A., S. I. şi M. F. câte 500 mp şi N. I. 1065 mp.

Conform partajului suprafaţa de teren de 2565 mp din tarlaua 27 a revenit în lotul nr.5 al pârâtei P. S.,care a mai primit şi o suprafaţă de 1.206 mp teren în tarlaua 22 parcela 224.

7.3.Potrivit prevederilor art.948 din vechiul cod civil,condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt capacitatea de a contracta,consimţământul valabil,un obiect determinat şi o cauză licită,iar potrivit prevederilor art.953 consimţământul nu este valabil,când este dat prin eroare,smuls prin violenţă,sau surprins prin dol 

Eroarea viciu de consimţământ reglementată de art.953 şi 954 ca falsă reprezentare ce cade, fie asupra calităţilor substanţiale ale obiectului actului (error in substantiam), fie asupra persoanei contractante (error in personam) atrage sancţiunea nulităţii relative a actului. În cazul erorii distructive de voinţă, ca falsă reprezentare ce cade fie asupra naturii actului ce se încheie (error in negotio), fie asupra identităţii obiectului (error in corpore) sancţiunea ce intervine este nulitatea absolută.

Eroarea invocată în speţă nu este error in corpore, situaţie in care o parte crede că tratează cu privire la un bun, pe când cealaltă parte are in vedere alt bun, pentru că această eroare nu se referă la identitatea obiectului, moştenitorii tratând cu privire la acelaşi bun, anume teren.

Pentru ca eroarea, viciu de consimţământ invocat de reclamanţi drept cauza de nulitate a actului contestat, sa duca la nulitatea actului, este necesar ca ea să fi fost cauza unica si determinantă a consimţământului.

Potrivit dispoziţiilor art.954 Cod civil, ignorarea sau greşita cunoaştere a realităţii constituie viciu de consimţământ în doua ipoteze: când cade asupra substanţei obiectului actului si când se refera la persoana care încheie actul.

Prevederea din art.954 Cod civil priveşte eroarea obstacol, distructivă de voinţă, care împiedica exprimarea valabila a consimţământului, făcând imposibil încheierea actului.

Prin substanţă se înţelege orice calitate esenţială a obiectului actului juridic, avută în vedere în principal la încheierea acestuia si a cărei lipsă, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi împiedicat formarea acordului de voinţă.

În speţă condiţiile impuse de textele de lege mai sus arătate nu sunt îndeplinite.

Astfel,reclamanţii şi pârâta P. S.,având aceeaşi calitate de succesori ai defuncţilor autori comuni,au fost prezenţi în faţa notarului, au semnat încheierea finală de partaj şi au scris personal actul de partaj voluntar prin care au primit loturile cuvenite,respectiv teren de aceeaşi categorie arabil şi relativ cu aceeaşi întindere.

Dacă la momentul încheierii contractului ar fi dorit ca suprafaţa de 2565 mp teren din tarlaua 27 să fie partajată,potrivit posesie,N. A.,S. I. şi M. F. câte 500 mp şi N. I. 1065 mp, şi-ar fi înscris aceste suprafeţe în lotul fiecăruia,ori, aşa cum deja am arătat,în contractul scris personal şi inserat apoi de notar în certificatul de moştenitor cu partaj succesoral,fiecare dintre aceştia au înţeles să preia câte o suprafaţă de teren de 3.700 mp formată din 2 amplasamente 2.500 mp şi respectiv 1.200 mp,iar reclamantul N. A. 5.000 mp pe un singur amplasament.

Susţinerile reclamanţilor în sensul că nu au citit titlul de proprietate întrucât a fost în posesia pârâtei şi nici actul de partaj şi că pârâta i-a indus în eroare nu pot fi primite de către instanţă,de vreme ce,aşa cum am arătat,suprafeţele de teren pe care le pretind au cu totul altă întindere decât cele pe care personal şi le-au scris în contract,fiecare dintre ei depunându-şi semnătura după fiecare lot,nefiind vorba de nicio eroare,la data încheierii contractului aceasta fiind voinţa lor liber exprimată.-fila 108 dosar.

Pe cale de consecinţă, capetele de cerere privind nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor ,anularea parţială şi refacerea partajului se vor respinge ca neîntemeiate.

7.4.Aceeaşi soluţie de respingere vizează şi capătul de cerere privind desfiinţarea actului subsecvent,respectiv a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.431/3.07.2013 de notarul public M. N. din cadrul Biroului Individual Notar Public M. N. cu sediul în oraşul P.,de vreme ce actul în temeiul căruia a fost încheiat nu a fost anulat.

7.5.Aşa după cum am arătat,în subsidiar,reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei P. S. la plata sumei de 28.000 de euro ,respectiv 124.600 lei, cu titlu de despăgubiri,reprezentând contravaloarea viţei de vie şi a lucrărilor efectuate cu aceasta,invocând principiul îmbogăţirii fără cauză iar ca temei juridic prevederile art.493 şi art.1639 cod civil.

Îmbogăţirea fără justă cauză,ca instituţie de drept,nu se regăseşte în legislaţia noastră,distinct,ca izvor de obligaţii de sine stătător,care să dea naştere la efecte proprii,la art. 493 cod civil instituindu-se o obligaţie de restituire,respectiv că proprietarul pământului care a făcut construcţii,plantaţii şi lucrări cu materiale străine,este dator să plătească valoarea materialelor, ea datorându-se unui fapt juridic licit şi voluntar care conduce la sporirea patrimoniului uneia dintre părţi în detrimentul alteia, fără nici un temei juridic, în afara oricărui raport contractual. Pentru restabilirea stării de fapt anterioară faptului juridic licit şi voluntar, cel sărăcit are dreptul să pretindă de la cel îmbogăţit să-i restituie valorile luate pe nedrept.

 Într-o atare situaţie trebuie îndeplinite anumite condiţii  de ordin material şi juridic,respectiv – de ordin material -  pârâtul şi-a mărit patrimoniul, lucru ce se poate datora dobândirii unor bunuri, a unor sume de bani, a unei creanţe, ori faptului că s-a folosit de un bun al reclamantului care i-a adus unele venituri ; sărăcirea patrimoniului reclamantului, care poate consta într-o sporire a pasivului său ori o micşorare a activului acestuia ; existenţa raportului cauzal între îmbogăţirea pârâtului şi sărăcirea reclamantului ; de ordin juridic - îmbogăţirea să nu se întemeieze pe o cauză legitimă ; absenţa unui alt mijloc juridic de apărare.

În cauza dedusă judecăţii aceste condiţii nu sunt îndeplinite. Este adevărat că reclamanţii N. A.,N. I.,S. I. şi M. Fl. au înfiinţat o cultură de viţă de vie pe suprafaţa de 2565 mp teren din  tarlaua 27, ce a aparţinut până la data decesului autorului lor N. G.,însă cu ocazia partajului voluntar nu s-a făcut referire la schimbarea categoriei de folosinţă a acestui teren,din teren arabil în teren cu vie,iar moştenitorii şi-au ales fiecare suprafeţele de teren care să le revină ,înţelegând ca acest teren să revină pârâtei.

Pe cale de consecinţă şi acest capăt de cerere va fi respins ca neîntemeiat.

8.Cheltuielile de judecată, potrivit prevederilor art.451 alin.1 şi art.453 cod procedură civilă.

 Cum acţiunea reclamanţilor se va respinge în tot ca neîntemeiată şi cum potrivit prevederilor art.453 alin.1 cod proc.civilă partea care pierde procesul va fi obligată,la cerere părţii care a câştigat,să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată,instanţa va obliga reclamanţii,în solidar,conform prevederilor art.455,la plata către  pârâta P. S. a sumei de 1.100 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat,1.000 de lei şi cheltuieli de transport,100 de lei-filele 136-137 dosar.

9.Comunicarea hotărârii.

Hotărârea se comunică  părţilor, potrivit prevederilor art.427 alin.1 cod procedură civilă.

10.Calea de atac.

Hotărârea este supusă căii de atac a apelului în termen de 30 de zile de la data comunicării,aşa cum prevede art.466  alin.1 şi 468 alin.1 cod proc.civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată excepţia de inadmisibilitate a acţiunii formulată pe cale de întâmpinare de pârâtele P. S. şi  P. A.

Respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanţii N. A., N. I., D. C., S. I.,  şi M. F., în contradictoriu cu pârâtele P. S., şi P. A.

Obligă reclamanţii ,în solidar,la plata către pârâta P. S. a sumei de 1.100 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 20 decembrie 2013.

Domenii speta

Spete similare