CIVIL.Obligarea pârâtului la remiterea alocaţiei de stat încasată pe teritoriul statului italian

Pe rol fiind pronunţarea cauzei civile promovate de reclamanta-pârâtă A. D., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant P. F., având ca obiect obligarea pârâtului la remiterea alocaţiei de stat pentru minora  P. G.  R., în sumă de  3.790 euro, încasă pe teritoriul statului italian, pentru perioada  01.12.2010-iunie  2013, precum şi a cererii reconvenţionale  formulată de  pârâtul-reclamant-în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă, având ca obiect reducerea pensiei de întreţinere stabilită prin sentinţa civilă nr.170/6.02.2013.

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc la data de 12.05.2014 când părţile au pus concluzii pe fond, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanţa, pentru ca părţile să formuleze şi să depună concluzii scrise, în temeiul prevederilor art.396 alin.1 cod proc.civilă ,a amânat pronunţarea la data de 19.05.2014, iar în urma deliberării a pronunţat următoarea hotărâre.

JUDECATA:

1.Obiectul acţiunii.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei la data de 1.-08.2013 reclamanta A. D. a chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâtul P. F. solicitând obligarea acestuia la remiterea sumei de 3.790 euro reprezentând alocaţia de stat cuvenită minorei P. G.-R., şi încasată de acesta de la statul italian în perioada 1.12.2010 - iunie 2013.

 2.Motivarea în fapt şi în drept a acţiunii.

În motivarea acţiunii reclamanta a învederat că pârâtul este tatăl minorei,căsătoria fiind desfăcută prin sentinţa civilă nr.170/6.02.2013 pronunţată în dosarul nr.89/282/2013,locuinţa minorei fiind stabilită la locuinţa sa, că începând cu data de 1.12.2012 a convenit ca pârâtul să încaseze alocaţia de stat pentru minoră din Italia, conform Regulamentului CE 1408/71,alocaţie ce se acordă şi pentru o perioadă anterioară de 3 ani de la data depunerii dosarului,respectiv din anul 2010,scăzându-se suma de 10 euro alocaţia de stat încasată în România până la momentul suspendării acesteia şi că nici până în acest moment sumele cuvenite minorei nu i-au fost achitate.

A mai arătat reclamanta că, alocaţia de stat este un drept al minorei şi că, suma solicitată a fost determinată astfel:pentru perioada 1.2.2010-1.12.2012, 120 euro/lună,respectiv 2.880 euro, iar pentru perioada 1.12.2012-iunie 2013, 130 euro/lună,respectiv 910 euro, total 3.790 euro.

 În drept au fost invocate prevederile art.1345 cod civil.

3.Înscrisuri depuse în dovedirea acţiunii;alte probe administrate.

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei,certificatul de naştere pentru minoră,sentinţa civilă nr.170/2013 şi adeverinţa nr.211443/28.06.2013-filele10-14.

Ulterior, a depus la dosar şi alte înscrisuri, ataşate la filele 42-44 şi 144-145, şi i s-a încuviinţat şi administrarea probei cu interogatoriul pârâtului,prin mandatar,conform prevederilor art.356 cod proc.civilă,înscrisul fiind ataşat la fila 90 dosar.

4.Poziţia pârâtului faţă de cauza dedusă judecăţii/întâmpinarea şi cererea reconvenţională.

 4.1.Prin rezoluţia judecătorului din data de 7.08.2013 cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate s-au comunicat pârâtului,conform prevederilor art.201 alin.1 cod proc.civilă,cu menţiunea ca în termen de 25 de zile să formuleze şi să depună întâmpinare,

La data de 2.09.2013 pârâtul a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională-filele 18-21.

 4.2.Pe cale de întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii şi a arătat că are rezidenţa în Italia,că a încasat anumite sume de bani cu titlu de prestaţie familială,în temeiul art.73 din Regulamentul CE 1408/71, că suma este plătită de angajator pentru întreţinerea familiei,soţ,soţie,fiică, că invocă excepţia de inadmisibilitate a acţiunii faţă de temeiul juridic invocat,respectiv art.1345 cod civil, că sumele încasate în Italia nu pot constitui o îmbogăţire fără justă cauză,fiind încasate pentru munca prestată într-un stat membru al Comunităţii Europene.

Pe fondul cauzei se impune respingerea acţiunii întrucât potrivit datelor comunicate de angajator a încasat sume de bani ca prestaţie familială,sume folosite pentru întreţinerea familiei,reclamanta fiind cea care folosea banii depuşi în contul său,ultima operaţiune fiind din 10.01.2013,conform extrasului de cont ataşat, că în acel cont au fost virate atât salariul cât şi sumele din prestaţia familială.

4.3.Pe cale reconvenţională a solicitat reducerea pensiei de întreţinere stabilită prin sentinţa civilă nr.170/2013 de la suma de 700 lei lunar la un procent de 25 la sută din venitul minim,începând cu data de 1.09.2013, cu motivarea că de la data respectivă i-au încetat raporturile de muncă din contractul nr.368.

În drept au fost invocate prevederile art.205,209 cod proc.civilă,art.531 alin.1 şi 529 alin.2 cod civil.

5.Înscrisuri ataşate în apărare;alte probe administrate.

Pârâtul a depus înscrisuri,respectiv un extras de cont,adresa emisă la data de 13.05.2013 de Giacobone SPA,contractul de muncă nr.368/2001 din 8.03.2013-filele 23-27.

Ulterior,pârâtul a depus şi alte înscrisuri ataşate la filele 57-73 şi 135-143, şi i s-a încuviinţat şi proba cu interogatoriul reclamantei,înscrisul fiind ataşat la filele 55-56.

6.Răspunsul pârâtei la întâmpinare/întâmpinarea la cererea reconvenţională.

6.1.Prin rezoluţia judecătorului din data de 2.09.2013 întâmpinarea şi cererea reconvenţională s-a comunicat pârâtei,conform prevederilor art.201 alin.2 cod proc.civilă.

La data de 20.09.2013 pârâta a depus răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cererea reconvenţională formulată de reclamant-filele 37-39.

6.2.Cu privire la excepţia de inadmisibilitate a acţiunii a arătat că aceasta trebuie respinsă întrucât temeiul juridic invocat este corect de vreme ce reclamantul a încasat sume de bani care nu i se cuveneau,nefiind rezultatul muncii depuse.

Cu privire la apărările făcute pe fondul cauzei acestea sunt neîntemeiate întrucât pârâtul a încasat sume de bani cu titlu de prestaţie familială şi după desfacerea căsătoriei,nefiind astfel folosite pentru întreţinerea familiei, banii pe care i-a ridicat din contul pârâtului proveneau din salarii şi nicidecum din prestaţia familială,că sumele au fost încasate pentru perioadele indicate în acţiune şi nu pe cele reieşite din înscrisul depus la dosar.

6.3.În ceea ce priveşte cererea reconvenţională a solicitat respingerea acesteia motivat de faptul că pensia de întreţinere de 700 de lei a fost stabilită prin acord, pentru că la data divorţului pârâtul nu lucra,că acesta a lucrat permanent pe perioade determinate şi că solicitarea de reducere a pensiei este o răzbunare.

7.Soluţionarea excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii.

Excepţia invocată de pârât pe calea întâmpinării a fost respinsă de instanţă prin încheierea şedinţei publice din data de 21.10.2013-filele 47-48.

 8.Probe ordonate de instanţă în temeiul prevederilor art.254 alin.5 cod proc.civilă.

După punerea în discuţia părţilor,instanţa a încuviinţat administrarea ,pe calea comisiei rogatorii internaţionale,conform Regulamentului CE 1206/2001,a probei cu înscrisuri,respectiv s-a solicitat să se comunice sumele încasate de pârât cu titlu de prestaţie familială în baza contractului de muncă nr.368/2001,respectiv să se precizeze datele la care au fost încasate sumele şi în ce cont au fost virate, răspunsul fiind comunicat de Tribunale Ordinario di Aosta - filele 77-82 şi 106-133.

De asemenea,s-a procedat la reinterogarea reclamantei,înscrisul fiind ataşat la fila 134 dosar.

 9.Situaţia de fapt şi de drept reţinută de instanţa de judecată.

9.1.Părţile în proces au avut calitatea de soţi,căsătoria lor fiind desfăcută irevocabil prin sentinţa civilă nr.170/6.02.2013 pronunţată în dosarul nr.89/282/2013-filele 11-14.

Potrivit hotărârii judecătoreşti,locuinţa minorei P. G.-R.,născută la data de  11.11.2009,a fost stabilită la mamă,în persoana reclamantei-pârâte din prezenta cauză,tatăl,pârâtul-reclamant din cauză, fiind obligat să plătească o pensie lunară de întreţinere de câte 700 de lei.

9.2.Potrivit legislaţiei din România minora a beneficiat de alocaţie de stat pentru copii,drept suspendat începând cu data de 1.12.2012 întrucât tatăl l-a solicitat în Italia unde desfăşura o activitate profesională,aşa cum reiese din adeverinţa nr.211443/28.06.2013 eliberată de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Buzău-fila 14 dosar.

9.3.Pârâtul-reclamant lucrează de mai mulţi ani în Italia,pe baza unor contracte de muncă pe perioadă determinată,ultimul  fiind cel cu nr.368/2011 din 8.03.2013,pentru perioada 11.03-31.08.2013(fila 27) şi, potrivit înscrisului depus de acesta la fila 25 dosar, Societatea de construcţii Giacabone SPA din localitatea Courmyeur(AO) Italia i-a plătit, pentru familia compusă din soţ,soţie şi copil,sume de bani,respectiv de la 18.05.2011 până la 30.06.2011-137,50 euro/lună, de la 28.05.2012 până la 30.06.2012-137,50 euro/lună şi de la 1.07.2012 până la 30.04.2013-123,35 euro/lună, fiind vorba de prestaţia familială de care beneficiază lucrătorii unui stat membru al Uniunii Europene ce îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul altui stat membru,conform Regulamentului CEE 1408/71.

De asemenea, potrivit înscrisului datat 19.03.2014, ce emană de la aceeaşi societate,comunicat instanţei pe calea comisiei rogatorii internaţionale de către Tribunale Ordinario di Aosta,pârâtul-reclamant a încasat şi suma de 1.728,85 euro,pentru perioada 8.04.2013-9.09.2013,cu titlu de prestaţie familială,sumă virată împreună cu salariile-fila 124 dosar.

9.4.Potrivit prevederilor art.1 lit.u) I din Regulamentul CEE 1408/71 din 14.06.1971, „prestaţii familiale” reprezintă toate prestaţiile în natură sau în numerar destinate acoperirii cheltuielilor familiale, în cadrul legislaţiei prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (h), cu excepţia alocaţiilor speciale de naştere menţionate în anexa I, textul de sub art.4 alin.1 prevăzând că regulamentul se aplică tuturor legislaţiilor referitoare la raporturile de securitate socială care se referă la:lit.h) prestaţiile familiale.

De asemenea,potrivit prevederilor art.1 lit.f) din acelaşi Regulament,în sensul Regulamentului „membru de familie” reprezintă orice persoană definită sau recunoscută ca membru de familie sau desemnată ca membru al gospodăriei de legislaţia în temeiul căreia se acordă prestaţiile.

Art.73 alin.1 din Regulament prevede că,un lucrător care face obiectul legislaţiei unui stat membru,altul decât Franţa,are dreptul la prestaţii familiale prevăzute de legislaţia primului stat pentru membrii de familie care îşi au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru,ca şi când şi-ar avea reşedinţa pe teritoriul primului stat.

Din coroborarea prevederilor Regulamentului reiese în mod indubitabil că sumele plătite de angajator pârâtului-reclamant reprezintă prestaţie familială,cuvenită membrilor familiei,în speţă soţ,soţie şi copil ,şi nicidecum o alocaţie de stat cuvenită numai copilului,în sensul legii naţionale.

9.5.Din extrasele de cont depuse de pârâtul-reclamant la filele 57-72 reiese că în perioada 13.05.2011-10.01.2013 reclamanta-pârâtă a retras din contul pârâtului-reclamant suma totală de 13.047 euro, situaţie confirmată de aceasta la interogatoriul din 12.05.2014-fila 134, sumele în valută depuse de angajator în contul angajatului incluzând, atât salariul cât şi sumele cu titlu de prestaţie familială,aşa cum se arată în înscrisul comunicat pe calea comisiei rogatorii internaţionale de la fila 124 dosar.

Aşa fiind,este evident că,atât reclamanta-pârâtă,în calitate de soţie,cât şi minora au beneficiat din plin de sumele încasate de pârâtul-reclamant cu acest titlu.

9.6.Aşa cum deja am arătat,pârâtul-reclamant a încasat cu titlu de prestaţie familială şi suma de 1.728,85 euro,pentru perioada martie 2013-august 2013,conform aceluiaşi înscris la care am făcut referire la pct.precedent, dar o atare situaţie de fapt nu îndreptăţeşte reclamanta-pârâtă să pretindă această sumă pentru minoră,aşa după cum şi-a restrâns acţiunea la termenul de judecată din 12.05.2014.

Divorţul părţilor s-a pronunţat la data de 6.02.2013,locuinţa minorei fiind stabilită la cea a mamei iar tatăl fiind obligat la pensie de întreţinere,  reclamanta-pârâtă având acces la contul pârâtului-reclamant până la data de 10.01.2013 când a retras suma de 500 de euro-fila 23.

Din înscrisul depus la fila 73 dosar reiese că reclamanta-pârâtă a încasat în ţară alocaţia de stat cuvenită minorei până în luna decembrie 2012,respectiv câte 42 de lei lunar,în luna iulie 2013 încasând suma de 252 lei ce reprezintă alocaţia de stat pentru 6 luni anterioare,respectiv ianuarie-iunie 2013,situaţie confirmată de aceasta pe calea interogatoriului dar şi prin concluziile scrise depuse la dosar-filele 134 şi 149.

Încasând în ţară alocaţia de stat pentru minoră reclamanta-pârâtă nu este îndreptăţită să solicite de la pârâtul–reclamant şi o altă sumă,cu acest titlu,aşa după cum deja am arătat,acesta încasând de la angajatorul din Italia nu alocaţie de stat pentru copil ci sume cu titlu de prestaţie familială cuvenită tuturor membrilor de familie.

În situaţia în care pârâtul-reclamant a încasat sume de bani care nu i se cuveneau,având în vedere divorţul soţilor şi stabilirea locuinţei minorei la mamă,este posibil  să fie obligat la restituire. De altfel,o atare împrejurare a fost evocată de apărătorul pârâtului-reclamant,atât la judecata în fond cât şi prin concluziile scrise,prin care a solicitat reluarea judecăţii pentru a se pune în discuţie înscrisurile depuse în acest sens şi care atestă că este obligat la restituirea sumei primită în anul 2013 cu titlu de alocaţie,cerere pe care instanţa nu a primit-o având în vedere că din înscrisul tradus şi ataşat la fila 166 nu reiese că suma de 722 de euro pe care trebuie să o restituie reprezintă prestaţie familială.

9.7.Pe baza considerentelor mai sus arătate,reţinând că acţiunea reclamantei-pârâte,aşa cum a fost restrânsă ,este neîntemeiată instanţa o va respinge.

9.8.În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant prin care a solicitat reducerea pensiei de întreţinere de la suma de 700 de lei la un procent de 25 la sută din venitul minim,instanţa reţine că prin hotărârea de divorţ acesta a fost obligat să plătească minorei Gabriela-Raissa suma de câte 700 de lei lunar cu începere de la data introducerii acţiunii-10.01.2013 şi până la împlinirea de către minoră a vârstei majoratului.

 Potrivit considerentelor hotărârii,la stabilirea cuantumului obligaţiei de întreţinere,instanţa a avut în vedere acordul părţilor(fila 3 alineatul ultim).

 Instanţa reaminteşte că potrivit prevederilor art.403 cod civil, în cazul schimbării împrejurărilor,instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori,că potrivit prevederilor art.527 alin.1,poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace şi că potrivit prevederilor art. 529 alin.1  întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.

De asemenea,instanţa reaminteşte că potrivit prevederilor art.531 alin.1 cod civil,dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte,instanţa de tutelă,potrivit împrejurărilor,poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei.

În cauza dedusă judecăţii condiţiile legale mai sus arătate nu sunt îndeplinite întrucât pârâtul-reclamant nu a dovedit,mai presus de orice dubiu,că nu mai are posibilitatea de a achita suma de câte 700 lei lunar datorată pentru întreţinerea minorei.

 Este adevărat că la data de 31.08.2013 au încetat efectele contractului de muncă nr.368/2001 din 8.03.2013,acesta fiind încheiat pe perioadă determinată,însă,aşa cum reiese din întregul material probator administrat în cauză,pârâtul-reclamant,de la data la care lucrează în Italia,a avut încheiate contracte de muncă succesive pentru perioade determinate şi drept urmare a realizat venituri .

Pârâtul-reclamant este rezident în Italia unde locuieşte şi în prezent şi este puţin probabil să locuiască într-un stat străin şi să nu realizeze venituri pentru a-şi asigura întreţinerea.

Mai mult decât atât,aşa cum deja am reţinut,la data la care pensia de întreţinere s-a stabilit la suma de câte 700 de lei lunar instanţa nu a avut în vedere o medie a veniturilor anterioare ale pârâtului-reclamant,ci a luat act de învoiala soţilor în acest sens.

 9.9.Aşa fiind,cum instanţa nu poate reţine că în situaţia materială a pârâtului-reclamant au intervenit schimbări majore care să determine reducerea cuantumului pensiei de întreţinere datorate minorei,cererea reconvenţională va fi respinsă ca neîntemeiată.

 10.Cheltuielile de judecată.

Cum acţiunea reclamantei-pârâte va fi respinsă ca neîntemeiată,nefiind întrunite cerinţele impuse de prevederile art.453 alin.1 rap.la art.451 alin.1 cod proc.civilă,instanţa va respinge cererea de obligare a pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, luând act totodată,că acesta din urmă nu a solicitat cheltuieli de judecată.

11.Comunicarea hotărârii.

Hotărârea se comunică  părţilor potrivit prevederilor art.427 alin.1 cod procedură civilă.

12.Calea de atac.

Hotărârea este supusă căii de atac a apelului în termen de 30 de zile de la data comunicării, aşa cum prevede art.466  alin.1 şi 468 alin.1 cod proc.civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă restrânsă formulată de reclamanta-pârâtă A. D.,  în contradictoriu cu pârâtul-reclamant P. F., precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă.

Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei-pârâte de obligare a pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Ia act că pârâtul-reclamant nu a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii.

Domenii speta

Spete similare