Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi se face în termen de 5 începând cu 1 ianuarie 2014

Sentinţă civilă 175 din 17.02.2016


Potrivit art. 41 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 165/2013, plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate prin HG nr. 401/2013, nu mai conţin dispoziţii care să permită, în cazuri excepţionale, temeinic motivate (cazuri medicale, cazuri sociale etc., dovedite prin înscrisuri), emiterea cu prioritate a titlurilor de plată, asa cum prevedeau dispoziţiile normative cuprinse în art. 182 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, abrogate prin art. 50 din Legea nr. 165/2013.

Analizând garanţiile oferite de noua legislaţie (dispoziţii de procedură clare şi previzibile, însoţite de termene imperative şi de un control jurisdicţional efectiv), în cauza Preda şi alţii împotriva României (Hotărârea din data de 29.04.2014), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a concluzionat că aceasta oferă în principiu un cadru efectiv şi accesibil, de natură să garanteze respectarea dreptului de proprietate în materia restituirii proprietăţilor într-o serie largă de situaţii. Curtea a estimat că sistemul de eşalonare a despăgubirilor instituit de noua lege se încadrează în marja largă de apreciere de care se bucură statele în alegerea soluţiilor economice, mai ales atunci când acestea trebuie să păstreze echilibrul bugetar între venituri şi cheltuieli. Cât priveşte termenele instituite, chiar dacă a constatat că ele pot conduce la finalizarea procesului de restituire peste un număr mare de ani, Curtea a considerat că această situaţie excepţională este inerentă, având în vedere complexitatea factuală şi juridică ce priveşte chestiunea restituirii bunurilor naţionalizate.

Sentinta civila nr. 175/17.02.2016 

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galati la data de 1x.0x.201x, reclamanta P.V. în contradictoriu cu pârâtele ANRP şi CCSD , a solicitat obligarea pârâtei CCSD să emită în favoarea sa decizia de acordare a titlului de despăgubire încorporând dreptul de creanţă al reclamantei împotriva Statului Român pentru terenul situat în Galaţi, str. A.I, nr. x, pentru suma de 2xx.xxx lei. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei ANRP ca, în termen de maximum 60 de zile de la emiterea titlului de despăgubire de către pârâta CCSD, să emită decizia de acordare a titlului de plată încorporând creanţa reclamantei asupra Statului Român în condiţiile art. 3 lit. h din Legea nr. 247/2005 pentru suma de 2xx.xxx lei despăgubiri în numerar. A mai solicitat reclamanta ca, potrivit art. 18 2 pct. 5 din HG nr. 128/2008, să fie emise cu prioritate toate titlurile de plată pentru sumele solicitate.

În motivare, reclamanta a arătat, în esenţă, că a solicitat Primăriei Municipiului Galaţi restituirea prin echivalent a imobilului, iar, în baza sentinţei civile nr. 1xx/1x.0x.200x, pronunţată de Tribunalul Galaţi, a fost emisă Dispoziţia nr. 2xxx/SR/1x.0x.200x prin care Primăria Galaţi i-a acordat despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005. Aceste despăgubiri au fost stabilite de către un evaluator la suma de 3xx.xxx lei.

În urma emiterii dispoziţiei menţionate, CCSD a emis Decizia nr. 4xxx/2x.0x.200x prin care a fost emis titlul de despăgubire în cuantum de 2xx.xxx lei în favoarea reclamantei.

Reclamanta a precizat că până în prezent nu a fost derulată procedura administrativă în vederea emiterii titlurilor de despăgubire şi de plată.

A apreciat reclamanta că, în condiţiile în care a aşteptat acordarea măsurilor reparatorii, într-o formă sau alta, de aproape 8 ani, soluţia solicitată evită o eventuală demarare a unui nou proces, după obţinerea titlului de despăgubire, în vederea emiterii titlurilor de plată şi de conversie.

În opinia reclamantei, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin. 7 prima teză din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Au fost invocate şi dispoziţiile art. 18 alin. 1 din acelaşi act normativ potrivit cărora, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea  Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite pe baza acestora şi pe baza opţiunilor persoanelor îndreptăţite un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată”.

A invocat reclamanta dispoziţiile art. 182 pct. 5 din HG nr. 128/2008 şi a subliniat că, în cazuri excepţionale, temeinic motivate (cazuri medicale, cazuri sociale, etc., dovedite prin înscrisuri), Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar din cadrul ANRP va putea emite cu prioritate titluri de plată pentru întreaga sumă solicitată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce o priveşte. În motivare, a arătat, în esenţă, că, potrivit OUG nr. 80/2007, Autoritatea Naţională pentru restituirea Proprietăţilor este cea care are atribuţii de a acorda despăgubiri în numerar în baza deciziilor conţinând titlul de despăgubire emis de către Comisia Centrală şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite.

A mai menţionat pârâtă că, în favoarea reclamantei, CCSD a emis Decizia nr. 4xxx/2x.0x.200x conţinând titlul de despăgubire în cuantum de 2xx.xxx lei, iar reclamanta a formulat o cerere de opţiune prin care a solicitat emiterea unui titlu de plată pentru suma de 2xx.xxx lei, înregistrată în evidenţele ANRP, urmând ca procedura emiterii titlurilor de plată să se realizeze conform dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 165/2013.

În opinia pârâtei, prin emiterea titlului de despăgubire, aceasta şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina sa de legiuitor.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea Naţională pentru restituirea Proprietăţilor a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce o priveşte cu privire la plata despăgubirilor şi excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar.

În susţinerea excepţiei necompetenţei materiale a instanţei, pârâta a arătat că reprezintă o autoritate aparţinând administraţiei publice centrale, conform art. 1 alin. 1 din HG nr. 572/2003 şi art. 23 din OUG nr. 96/2013, iar, în sensul art. 96 C.proc.civ., curţile de apel judecă, în primă instanţă, procesele şi cererile  în materie de contencios administrativ, potrivit legilor speciale.

Cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a arătat că reclamanta solicită să fie stabilită o obligaţie directă de plată a despăgubirilor în sarcina sa, iar, potrivit art. 41 alin. 4 din Legea nr. 165/2013, titlul de plată emis de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor se plăteşte de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 zile de la emitere.

A mai învederat pârâta că, în temeiul dispoziţiilor invocate, este competentă să emită titluri de plată ce vor deveni scadente după data de 01.01.2014, plata sumelor de bani fiind eşalonată pe o perioadă de 5 ani.

Cu referire la cererea de emitere a titlului de plată, pârâta a precizat că procedura incidentă în cauză este cea reglementată de Legea nr. 165/2013 care a instituit, conform dispoziţiilor art. 41 alin. 4 din lege şi art. 22 alin. 1 din Hotărârea nr. 401/2013 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 165/2013, emiterea unor titluri de plată ce vor deveni scadente după data de 01.01.2014, plata sumelor de bani fiind eşalonată pe o perioadă de 5 ani, dar nu înainte de realizarea procedurilor prevăzute de art. 21 din lege. S-a subliniat că titlurile de plată aferente titlurilor de despăgubire se emit în ordinea de înregistrare a dosarelor de opţiune.

A mai învederat pârâta că, la data de 2x.0x.201x, conform procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 165/2013, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a emis în favoarea reclamantei Titlul de plată seria ANRP nr. 000xxxx, în sumă de 5x.xxx lei, reprezentând prima tranşă de bani aferentă titlului de despăgubire. Au fost invocate dispoziţiile art. 22  alin. 2 din HG nr. 401/2013.

Pârâta a arătat că nu poate fi emis un titlu de plată pentru întreaga sumă cuprinsă în Decizia Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor din moment ce dispoziţiile Legii nr. 165/2013, coroborate cu Normele de aplicare, stabilesc emiterea a câte unui titlu de plată pentru fiecare dintre cele 5 tranşe.

A apreciat pârâta că Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar nu este o instituţie publică cu personalitate juridică care să acţioneze independent, ci doar o structură funcţională, având atribuţiile stabilite de lege. S-a menţionat că, prin Legea nr. 165/2013, s-au abrogat prevederile art. 141 şi următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 potrivit căruia funcţiona Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, iar potrivit HG nr. 572/2013, care a abrogat dispoziţiile HG nr. 361/2005, Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar nu mai există în structura ANRP.

Prin cererea formulată la data de 2x.0x.201x, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat introducerea în cauză a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor în temeiul  dispoziţiilor art. 17 alin. 2 şi art. 18 alin. 1 şi alin. 3 din Legea nr. 165/2013.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, reclamanta a reiterat argumentele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi a arătat că excepţia necompetenţei materiale a instanţei este întemeiată în opinia sa faţă de dispoziţiile art. 19 şi art. 20 din Legea nr. 247/2005 şi art. 96 alin. 1 C.proc.civ..

În opinia reclamantei termenele şi condiţiile impuse de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu sunt compatibile cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi cu dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, fiind adusă atingere dreptului său de a-i fi soluţionată cererea într-un termen rezonabil şi dreptului la respectarea bunurilor sale. A solicitat reclamanta ca, în temeiul art. 21 alin. 2 din Constituţia României, aceste texte convenţionale să fie aplicate cu prioritate prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Prin sentinţa civilă nr. 1xxx/0x.1x.201x, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale  şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Prin sentinţa civilă nr. 4x/1x.0x.201x, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 9xx/0x.1x.201x, instanţa a admis excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Galaţi şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi – Secţia I Civilă. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat din oficiu judecata cauzei şi s-a înaintat dosarul către Curtea de Apel Gaţi în vederea soluţionării conflictului de competenţă ivit.

Prin sentinţa nr. 2xx/1x.1x.201x, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi – Secţia I Civilă.

În şedinţa publică din data de 0x.0x.201x, instanţa a luat act de precizările formulate în cauză şi a dispus rectificarea citativului în sensul că, în locul Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor, a fost menţionată, în calitate de pârâtă, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Analizând actele şi lucrările cauzei,  instanta a reţinut următoarele:

La data de 17.05.2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Potrivit art. 50 alin. 1 lit. c din Legea nr. 165/2013, la data intrării în vigoare a legii se abrogă articolele 13, 14, 14^1, 14^2, 15 literele a) - d) şi f), articolele 16, 17, 18, 18^1, 18^2, 18^3, 18^4, 18^5, 18^6, 18^7, 18^8, 18^9 şi articolul 22 din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice dispoziţie contrară legii.

În consecinţă, având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată (1x.0x.2014), contrar susţinerilor reclamantei, dispoziţiile din cuprinsul Titlului VII al Legii nr. 247/2005 nu mai au incidenţă în cauză, raportul de drept dedus judecăţii fiind reglementat de dispoziţiile Legii nr. 165/2013.

Astfel, potrivit art. 41 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 165/2013, plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014, cuantumul unei tranşe neputând fi mai mic de 5.000 lei.

Conform art. 41 alin. 3 şi alin. 4 din Legea nr. 165/2013, pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite la alin. (1), Comisia Naţională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar titlul de plată se emite de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în condiţiile alin. (1) şi (2) şi se plăteşte de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

 Cu referire la calitatea procesuală pasivă a pârâtelor, s-a reţinut că, în speţă, cererea de chemare în judecată vizează Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (care a preluat conform art. 18 alin. 3 din Legea nr. 165/2013 atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor), în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea acesteia de a emite titlul de despăgubire şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la emiterea titlului de plată.

Calitatea procesuală pasivă presupune o identitate între subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii şi persoana chemată în judecată în calitate de pârât.

Faţă de prevederile art. 41 alin. 3 şi alin. 4 din Legea nr. 165/2013, instanţa a reţinut că atât Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, cât şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor au calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât, pe de o parte, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor are competenţa de a emite titlurile de despăgubire, iar, pe de altă parte, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor are competenţa de a emite titlurile de plată, ambele fiind subiecte pasive în raportul juridic dedus judecăţii, în cadrul procesual stabilit.

În consecinţă, pentru argumentele de mai sus, a respins, ca nefondate, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, instanţa a reţinut că, deşi, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, au fost făcute referire la atribuţiile acesteia, Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar nu a fost indicată ca pârâtă în cauză.

Or, potrivit art. 9 alin. 2 C.proc.civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

În consecinţă, constatând că Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar nu are calitate de parte în cauză, va respinge excepţia invocată cu referire la aceasta ca fiind fără obiect.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, a reţinut că, prin Decizia nr. 4xxx/2x.0x.200x, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul art. 13 alin. 1 şi al art. 16 alin. 7 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere Dispoziţia nr. 2xxx/1x.0x.200x, emisă de Primăria Municipiului Galaţi, a fost emis titlul de despăgubire în favoarea reclamantei P.V., în cuantum de 2xx.xxx lei.

Potrivit art. 16 alin. 7 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (în vigoare la data emiterii deciziei), în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

Astfel, contrar susţinerilor reclamantei, în favoarea sa, a fost emis titlul de despăgubire reprezentat chiar de Decizia nr. 4xxx/2x.0x.200x, iar pretenţiile sale privind îndeplinirea obligaţiilor Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor în acest sens sunt nefondate.

Pe de altă parte, a reţinut că, potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

De asemenea, potrivit art. 22 alin. 1 şi alin. 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate prin HG nr. 401/2013, titlurile de plată aferente titlurilor de despăgubire se emit în ordinea de înregistrare a dosarelor de opţiune constituite la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi a titlurilor de despăgubire emise în condiţiile art. 41 din aceeaşi lege, iar pentru fiecare tranşă anuală, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică în 5 zile de la emitere Ministerului Finanţelor Publice şi persoanelor îndreptăţite.

În cauză, în baza Deciziei/Titlului de despăgubire nr. 4xxx/2x.0x.200x, în favoarea reclamantei au fost emise Titlul de Plată seria ANRP nr. 000xxxx/2x.0x.201x, pentru suma de 5x.xxx lei, reprezentând Tranşa I din suma stabilită conform Deciziei nr. 4xxx/2x.0x.200x şi Titlul de plată seria ANRP nr. 00xxxxx/0x.0x.201x, pentru suma de 5x.xxx lei, reprezentând Tranşa 2 din suma stabilită conform Deciziei nr. 4xxx/2x.0x.200x.

Astfel, contrar susţinerilor reclamantei, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi-a îndeplinit întocmai obligaţiile, aşa cum au fost acestea stabilite conform art. 41 din Legea nr. 165/2013 şi conform Normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate prin HG nr. 401/2013.

Reclamanta a invocat ca in cazuri excepţionale, temeinic motivate (cazuri medicale, cazuri sociale etc., dovedite prin înscrisuri), Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor va putea emite cu prioritate titluri de plată şi/sau titluri de conversie.

Dispoziţiile pct. 182.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aşa cum au fost acestea completate prin HG nr. 128/2008, nu mai sunt aplicabile în cauză, întrucât dispoziţiile normative cuprinse în art. 182 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, a căror aplicare o vizează, au fost abrogate prin art. 50 din Legea nr. 165/2013.

Este de remarcat că Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate prin HG nr. 401/2013, nu mai conţin dispoziţii similare celor invocate de reclamantă, respectiv dispoziţii care să permită, în cazuri excepţionale, temeinic motivate (cazuri medicale, cazuri sociale etc., dovedite prin înscrisuri), emiterea cu prioritate a titlurilor de plată.

În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, respectiv a dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, instanta a reţinut că sunt relevante considerentele Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţate în cauza Preda şi alţii împotriva României (Hotărârea din data de 29.04.2014). Analizând garanţiile oferite de noua legislaţie (dispoziţii de procedură clare şi previzibile, însoţite de termene imperative şi de un control jurisdicţional efectiv), Curtea a concluzionat că aceasta oferă în principiu un cadru efectiv şi accesibil, de natură să garanteze respectarea dreptului de proprietate în materia restituirii proprietăţilor într-o serie largă de situaţii.

Curtea a estimat că sistemul de eşalonare a despăgubirilor instituit de noua lege se încadrează în marja largă de apreciere de care se bucură statele în alegerea soluţiilor economice, mai ales atunci când acestea trebuie să păstreze echilibrul bugetar între venituri şi cheltuieli.

Cât priveşte termenele instituite, chiar dacă a constatat că ele pot conduce la finalizarea procesului de restituire peste un număr mare de ani, Curtea a considerat că această situaţie excepţională este inerentă, având în vedere complexitatea factuală şi juridică ce priveşte chestiunea restituirii bunurilor naţionalizate.

Pentru toate considerentele de mai sus, apreciind că argumentele Curţii Europene în cauza Preda şi alţii împotriva României sunt relevante şi pentru cauza de faţă, constatând că pârâtele şi-au îndeplinit obligaţiile prevăzute în legile succesive – Legea nr. 247/2005 şi Legea nr. 165/2013 –  şi că starea de sănătate a reclamantei nu poate constitui un argument în favoarea unei soluţii contrare, va respinge acţiunea, ca nefondată.