Lovire sau alte violenţe. Amânarea aplicării pedepsei. Achitare ca urmare a aplicării principiului in dubio pro reo.

Prin sentinţa penală nr. 2459/10.07.2015, instanţa a dispus:

„  I) În baza art. 396 alin. 1 şi alin.4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal stabileşte pedeapsa de 4(patru) luni  închisoare în sarcina inculpatului D., fără antecedente penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”  prev. şi ped. de art.193 alin.2 Cod penal cu aplicarea disp.art. 75 alin.2 lit.b Cod penal coroborat cu disp.art. 76 alin.1 Cod penal.

În baza art. 83 alin. 1 Cod penal dispune amânarea aplicării pedepsei închisorii de 4(patru) luni închisoare stabilită inculpatului D. prin prezenta sentinţă penală pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 84 Cod penal(...).

 II)  În baza disp.art. 396 alin.5 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit.c Cod procedură penală dispune achitarea inculpatului C., fără antecedente penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”  prev. şi ped. de art.193 alin.2 Cod penal(…)”.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat, în esenţă, următoarele:

La data de 29.03.2014, în jurul orei 2215, pe fondul unor discuţii în contradictoriu legate de situaţia unei moşteniri, inculpatul D. i-a aplicat persoanei vătămate D.C. mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în zona feţei şi a corpului, cauzându-i leziuni fizice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 21-23 de zile de îngrijiri medicale.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a faptei ce a format obiectul cercetării judecătoreşti în prezenta cauză penală (sub acest aspect, instanţa va avea în vedere împrejurarea că persoana vătămată şi inculpatul D. au exercitat acte de violenţă reciproce), precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, împrejurarea că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, este o persoană cu educaţie, integrată social, cu posibilităţi ridicate de conştientizare a gravităţii faptei comise şi a consecinţelor negative ale implicării sale într-o activitate infracţională, aspecte esenţiale pentru formarea unei atitudini responsabile pe viitor faţă de valorile sociale protejate de legea penală.

În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, instanţa a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 83 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, acesta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de către inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin.2 Cod penal, iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Faţă de situaţia de fapt reţinută şi anterior expusă, constând că leziunile fizice menţionate în certificatul medico – legal nr. 6171/04.04.2014 emis de către Institutul de Medicină Legală Iaşi nu au fost cauzate persoanei vătămate D.C.  printr-o agresiune exercitată asupra sa de către inculpatul C. la data de 29.03.2014, în baza disp.art. 396 alin.5 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit.c Cod procedură penală instanţa a dispus achitarea acestuia. Potrivit art. 52 Cod procedură penală, care consacră prezumţia de nevinovăţie, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. În cazul în care probele referitoare la vinovăţie nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăţia inculpatului, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, soluţia ce se impune este achitarea acestuia de către instanţa de judecată. Probele administrate în ambele faze procesuale creează dubii cu privire la vinovăţia inculpatului C., dubii ce sunt în favoarea acestuia, vinovăţia neputând fi stabilită pe bază de presupuneri, care nu au valoarea probantă şi nu pot înlătura prezumţia de nevinovăţie consacrată de art. 4 Cod procedură penală, art.23 din Constituţia României şi art.6 paragraf 2 din CEDO.

 Înfăptuirea justiţiei cere ca hotărârea ce urmează a fi pronunţată să nu se întemeieze pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă în ceea ce priveşte fapta dedusă judecăţii. Chiar dacă în cauza de faţă s-au administrat  probe în sprijinul învinuirii şi nu au fost identificate alte probe la a căror administrare să se procedeze, persistă îndoiala în ce priveşte vinovăţia inculpatului C., situaţie în care soluţia ce se impune a fi dispusă este de achitare a acestuia.

Domenii speta

Spete similare