Civil.plangere contravenţională depăşire viteză- imposibilitatea identificării nr. de înmatriculare în înregistrarea video "IN dubio pro REO"

Hotărâre 2 din 05.05.2016


PLANGERE CONTRAVENŢIONALĂ

DEPĂŞIRE  VITEZĂ- IMPOSIBILITATEA IDENTIFICĂRII NR. DE ÎNMATRICULARE ÎN ÎNREGISTRAREA VIDEO "IN DUBIO PRO REO"

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 04.01.2016 sub nr. /200/2016, petentul Alexandru a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie seria PBZX din data de 21.12.2015, încheiat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN BUZĂU- SERVICIUL RUTIER, solicitând anularea procesului-verbal, ca nelegal şi netemeinic.

În motivarea în fapt a plângerii contravenţionale, petentul a arătat, în esenţă, că situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal nu corespunde realităţii.

A învederat, de asemenea, că nu a avut reprezentarea faptului că se deplasa prin localitate, în momentul în care a fost oprit de agentul de poliţe. Totodată, a arătat că locul săvârşirii faptei nu poate fi identificat clar în procesul-verbal, deoarece în cele două locuri în care este menţionat numele localităţii, acesta este indescifrabil.

În drept, petentul a invocat dispoziţiile O.G. nr.2/2001.

A solicitat judecata cauzei în lipsă.

În dovedire, a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal contestat.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, conform art.19 din O.U.G. nr.80/2013.

La data de 28.01.2016, prin serviciul Registratură, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând admiterea plângerii formulate şi învederând că din vizionarea înregistrării video care surprinde abaterea nu se poate observa numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de petent.

A fost depus la dosarul cauzei, odată cu întâmpinarea, un C.D. conţinând buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, atestatul operatorului radar şi înregistrarea video a presupusei fapte contravenţionale, precum şi un extras privind cazierul contravenţional al petentului.

De asemenea, intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Sub aspectul probatoriului, în temeiul art. 258 alin. 1) raportat la art. 255 C. proc. civ. şi art. 341 alin. 2) C. proc. civ., au fost încuviinţate pentru ambele părţi proba cu înscrisuri şi proba cu înregistrarea video pe suport C.D., apreciindu-se că acestea sunt utile, pertinente şi concludente.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria PBZX din data de 21.12.2015, încheiat de un agent constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliţie Judeţean Buzău, petentul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 630 lei, pentru încălcarea art. 108 alin. 1) lit.c) pct.3 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, constând în aceea că la data de 21.12.2015, ora 16:20, conducând autoturismul cu număr de înmatriculare CT-08-SXH pe DN1B E577 în localitatea Săhăteni, jud. Buzău, a fost înregistrat de aparatul radar montat pe autospeciala MAI 34577, cu viteza de 86 km/h.

Potrivit art.108 alin.1 lit.c pct.3 din O.U.G. nr.195/2002, se sancţionează cu 4 puncte de penalizare, săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai, a faptei constând în „depăşirea cu 31 - 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic”.

Conform dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, înainte de a proceda la analizarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal contestat, instanţa are obligaţia de a verifica dacă plângerea contravenţională a fost formulată în termenul legal. În cauza de faţă, procesul verbal contestat i-a fost înmânat petentului în data de 21.12.2015, sub semnătură, iar plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 04.01.2016, fiind respectat, aşadar, termenul de 15 zile prevăzut de lege.

Analizând actul de constatare a contravenţiei sub aspectul legalităţii sale, instanţa constată ca procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale imperative referitoare la formă şi conţinut, prevăzute de art. 16 şi art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Astfel, procesul-verbal de constatare a contravenţiei cuprinde data şi locul unde a fost încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele de identificare ale petentului; respectiv numele şi domiciliul acestuia, descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, precum şi termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea. Contrar susţinerilor petentului, locul săvârşirii faptei (localitatea Săhăteni) a fost menţionat în procesul-verbal.

De asemenea, procesul-verbal contestat poartă semnătura olografă a agentului constatator, în acord cu dispoziţiile art.17 din O.G. 2/2001, neexistând niciun motiv de nulitate, care să poată fi constatat.

Analizând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanţa constată următoarele:

În interpretarea dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravenţională se încadrează în noţiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectarea tuturor garanţiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumţiei de nevinovăţie a persoanei acuzate de săvârşirea unei astfel de fapte. Obligaţia respectării prezumţiei de nevinovăţie este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităţilor statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).

Pe de altă parte, procesul-verbal se bucură de o prezumţie de legalitate şi temeinicie. A conferi forţă probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumţiei de nevinovăţie, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăţiei” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcţionarea autorităţilor statului, făcând extrem de dificilă sancţionarea unor fapte antisociale, minore ca şi gravitate, dar extrem de numeroase.

Instanţa aminteşte că procesul-verbal de contravenţie, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forţă probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că procesul-verbal contestat reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatările personale ale agentului de poliţie aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Cu toate acestea, în ceea ce priveşte înregistrarea vitezei, aceasta se realizează cu mijloace tehnice omologate şi certificate metrologic, potrivit dispoziţiilor art.108 alin.1 lit.c pct.3 din O.U.G. nr.195/2002.

Prin urmare, în cazul concret dedus judecăţii, procesul-verbal de contravenţie nu poate face dovada realităţii celor inserate în conţinutul său prin el însuşi, acesta trebuind a fi însoţit, în mod obligatoriu fie de planşe foto de tip captură-cadru din înregistrarea video ori chiar de C.D.-ul cu înregistrarea video a faptei, de buletinul de verificare metrologică care să ateste că mijlocul tehnic folosit de agentul de poliţie îndeplineşte condiţiile legale de utilizare precum şi de atestatul operatorului radar pentru lucrătorul de poliţie care a manevrat cinemometrul în momentul efectuării înregistrării.

În jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut că în materie contravenţională, persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să i se permită să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde realităţii, însă aceasta nu trebuie să fie pusă în situaţia în care i-ar fi imposibil în mod obiectiv să aducă dovada contrară.

Având în vedere acest considerent, instanţa reţine că sub aspectul sarcinii probei, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art.249 C.proc.civ. aceasta revenindu-i intimatului, contestatorul găsindu-se în mod obiectiv în imposibilitatea dovedirii unei situaţii de fapt contrare celei reţinute în actul contestat.

În consecinţă, în materia depăşirii limitelor de viteză, contravenientul se afla în imposibilitatea absolută şi obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenţie, în aceasta situaţie, sarcina probei revenindu-i organului constatator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotare, săvârşirea contravenţiei.

Vizualizând înregistrarea video, se poate observa faptul că numărul de înmatriculare al autovehiculului filmat nu se poate distinge cu claritate, fiind echivocă astfel reţinerea contravenţiei în sarcina petentului.

Prin urmare, făcând aplicarea principiilor "in dubio pro reo" (dubiul profită învinuitului) şi "in dubio quod minimum in dubio quod mistrius" (în caz de îndoială se ia în considerare ceea ce este mai puţin împovărător), instanţa va anula procesul-verbal de contravenţie seria PBZX nr. 025855 din data de 21.12.2015 şi toate măsurile şi sancţiunile dispuse prin acesta, apreciind că organul constatator nu a probat dincolo de orice dubiu, săvârşirea faptei de către petent.