Respingerea propunerii de liberare din centrul de detenţie

Sentinţă penală 2799 din 05.05.2016


Prin sentinţa penală nr. 2799/12.08.2015, instanţa a dispus:

„În baza art. 517 alin. 2 Cod procedură penală şi art. 180 din Legea nr. 254/2013 respinge propunerea formulată de către Penitenciarul Iaşi privind liberarea din măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie pe durata de 2 ani şi 6 luni dispusă faţă de condamnatul M., în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 667/27.02.2014 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin necontestare la data de 11.03.2014.

În baza art. 181 alin.2 din Legea 254/2013 fixează  termen după expirarea căruia  propunerea va putea fi reînnoită, la data de 10.02.2016.”

Potrivit disp.art. 180 din Legea nr. 254/2013, după împlinirea vârstei de 18 ani, persoanele internate pot fi liberate dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de art.124 alin.1 Cod penal (în cazul măsurii educative a internării într-un centru educativ) şi, respectiv, art.125 alin.1 Cod penal (în cazul măsurii educative a internării într-un centru de detenţie). Potrivit disp.art. 125 alin.4 lit.b Cod penal, în cazul în care, pe durata internării, minorul a dovedit interes constant pentru însuşirea cunoştinţelor şcolare şi profesionale, a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puţin o jumătate din durata internării, instanţa poate dispune liberarea din centrul de detenţie, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.

În condiţiile în care privarea de libertate numitului M. a început la data de 12.09.2013, a fost executată mai mult de jumătate din durata stabilită de instanţă, fiind îndeplinită astfel condiţia fracţiei impusă de lege şi necesar a fi executată.

Totodată, prin raportare la menţiunile cuprinse în procesul – verbal nr. 25/22.06.2015 întocmit de către comisia pentru liberare condiţionată din cadrul Penitenciarului Iaşi şi în referatul de evaluare nr.116/RE/05.08.2015 întocmit de către Serviciul de Probaţiune Iaşi – instanţa a reţinut că pe durata executării sancţiunii penale privative de libertate, numitul M. a manifestat un comportament general de neadaptare la regulile mediului de detenţie (având patru sancţiuni disciplinare aplicate în perioada 24.01.2014 – 16.09.2014 pentru comiterea unor acte de violenţă îndreptate împotriva altor deţinuţi şi a unor acte de distrugere de bunuri), în prezent are o  atitudine de minimalizare a infracţiunii pentru care este condamnat şi tendinţa de autovictimizare în raport cu abaterile sale penale, iar consilierul de probaţiune care a realizat evaluarea  sa a apreciat existenţa unui risc ridicat de reiterare a conduitei infracţionale la ieşirea din penitenciar, în condiţiile în care tânărul nu are conturate planuri realiste de viitor, iar familia nu reprezintă un model comportamental prosocial.

Raportat la dispoziţiile legale mai sus menţionate, la natura infracţiunii pentru a cărei săvârşire s-a dispus sancţionarea penală a numitului M., la perioada efectiv executată, la perioada mare ce a mai rămas de executat până la împlinirea duratei totale a măsurii educative a internării într-un centru de detenţie ce a fost aplicată acestuia prin sentinţa penală nr.sentinţa penală nr. 667/27.02.2014 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin necontestare la data de 11.03.2014, la comportamentul adoptat de către acesta în mediul de detenţie, marcat de comiterea mai multor abateri disciplinare, la  menţiunile cuprinse în referatul de evaluare întocmit în cauză, anterior relevate, în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru a se dispune liberarea sa din centrul de detenţie.

Este necesar ca numitul M. să conştientizeze faptul că liberarea este doar o vocaţie şi că lipsa de procupare pe care o manifestă pentru reintegrare socială – concretizată în adoptarea unui comportamnet de neconformare la regulile mediului penitenciar -  îi diminuează şansele la eventuale ulterioare cereri de liberare.