Infracţiuni de contrafacere. Respingerea plângerii împotriva soluţiei de renunţare la urmărirea penală

Prin încheierea nr. 239/26.11.2015, judecătorul de cameră preliminară a dispus:

În baza dispoziţiilor art. 341 alin. 6 lit. a Cod procedură penală respinge ca nefondată  plângerea  formulată de către petenta Automobile D.SA, împotriva ordonanţei procurorului emisă la data de 08.04.2015 în dosarul penal nr. 5554/P/2014 al Parchetului de pe lângă Iaşi, menţinută prin ordonanţa prim – procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi nr. 291/II/2/2015 emisă la data de 11.08.2015, acte pe care le menţine.»

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în esenţă, următoarele:

În plângerea formulată petenta, prin reprezentanţii săi legali, a invocat nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei dispuse prin ordonanţa mai sus menţionată faţă de numita P., - cercetată pentru comiterea infracţiunii prevăzută  şi pedepsite de art. 90 alin.1 lit.b din Legea nr.84/1998 în dosarul penal nr. 5554/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria  Iaşi –  în esenţă, susţinându-se că, deşi procurorul de caz a invocat dispoziţiile art. 318 alin.2 Cod procedură penală, din cuprinsul ordonanţei nu rezultă eforturile depuse de către suspectă pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.

S-a mai arătat de către reprezentanţii petentei că în plângerea penală adresată organelor de urmărire penală s-a solicitat identificarea şi tragerea la răspundere penală şi civilă a autorilor infracţiunii de contrafacere de marcă/desen industrial, aspect asupra căruia procurorul nu s-a pronunţat prin soluţia dispusă, există constituire de parte civilă pentru un prejudiciu material estimativ de 74.171 lei şi pentru un prejudiciu moral estimativ de 74.171 lei, aspect asupra căruia procurorul nu s-a pronunţat prin soluţia dispusă (sub acest aspect făcându-se  precizarea că această constituire de parte civilă vizează două entitati juridice: Automobile  D. S.A. şi R. SRL, aspect care rezultă de altfel, din plângerea penală formulată), precum şi împrejurarea că nu s-a reclamat faptul că la sediul IF P. Iaşi se comercializează produse care poartă marca D. şi marca R., însă care nu sunt autentice, fără certificate de conformitate, ci s-a precizat faptul că piesele analizate de către specialiştii proprii (ornament roată; capac roata) aduc atingere drepturilor de proprietate industrială deţinute de către Automobile D. SA pentru marca figurativă D. nr.R046044 şi pentru marca verbală D. nr. R046682 şi de către R.  pentru vehiculul L. faza 1 nr.065954, modelul 19 şi pentru marca R. nr.008535213, solicitându-se astfel identificarea şi tragerea la răspundere penală şi civilă a autorilor infracţiunilor de contrafacere marcă/desen industrial/comercializare produse contrafăcute.

Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că soluţia dispusă de către procurorul de caz este corectă, având în vedere lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală de cooperare cu organele de politie adoptată de către intimata P., modul si mijloacele de săvârşire a faptei pentru care s-au efectuat cercetări în dosarul penal nr.5554/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi.

În ceea ce priveşte critica inserată în cuprinsul plângerii ce formează obiectul prezentei cauze penale referitoare la împrejurarea că procurorul de caz nu a dispus asupra solicitării de identificare şi tragere la răspundere penală a autorilor infracţiunii de contrafacere de marcă/desen industrial, judecătorul de cameră preliminară a constatat că între momentul formulării plângerii şi momentul soluţionării prezentei cauze, prin ordonanţa prim – procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi  nr.291/II/2/2015 emisă la data de 11.08.2015 s-a dispus admiterea în parte a plângerii formulată în condiţiile art. 339 Cod procedură penală, infirmarea parţială a ordonanţei de renunţare la urmărire penala din data de 08.04.2015 din dosarul nr. 5554/P/2014, disjungerea cauzei şi trimiterea unui exemplar al prezente ordonanţe împreună cu copia dosarului, înregistrată sub un nou număr penal, la IPJ Iaşi - Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice în vederea efectuării de cercetări sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 90 alin. 1 lit. a Legea 84/1993, astfel încât nu se mai impune analizarea acestui aspect din ordonanţa contestată.

În ceea ce priveşte critica privind nesoluţionarea de către procurorul de caz a acţiunii civile ce a fost promovată în cadrul procesului penal de către reprezentanţii legali ai petentei, a constatat judecătorul de cameră preliminară că aceasta este neîntemeiată, în condiţiile în care,  în situaţia emiterii de către procuror a rechizitoriului, potrivit art.19-28 Cod procedură penală şi art. 397 Cod procedură penală, instanţei de judecată îi revine competenţa să soluţioneze acţiunea civilă alăturată acţiunii penale  în cadrul procesului penal; în situaţia în care cercetările organelor de urmărire penală se finalizează cu o dispoziţie de netrimitere în judecată – ca în speţa de faţă – persoana interesată are opţiunea de a se adresa instanţei civile în vederea reparării pagubei invocate, dispoziţiile legale neacordând procurorului competenţa de a soluţiona o astfel de cerere.

A constatat judecătorul de cameră preliminară că, potrivit art. 4 şi art. 5 Cod procedură penală, în desfăşurarea procesului penal organele judiciare trebuie să se asigure, pe bază de probe, aflarea  adevărului, cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului, care beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la stabilirea vinovăţiei printr-o hotărâre penală definitivă, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare interpretându-se în favoarea suspectului.

Domenii speta

Spete similare