Litigiu privind funcţionarii publici statutari

Titlu: litigiu privind funcţionarii publici statutari

Domeniu asociat: cereri

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA nr.123/2015

Şedinţa publică din 02 februarie 2015

Pe rol pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din 23 ianuarie 2015, privind acţiunea promovată de reclamantul CVS, în contradictoriu cu MA, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici statutari.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.

Mersul dezbaterilor şi cuvântul părţilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din data de 23 ianuarie 2015, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 02.02.2015.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 03 septembrie 2013 sub nr……., reclamantul CVS a chemat în judecată MA,  solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Ordinul MA nr. ....... prin care s-a dispus sancţionarea sa disciplinară cu „diminuarea drepturilor salariate pentru funcţia îndeplinită cu 10%, pe o perioadă de 2 luni” pentru „încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţiile stabilite prin lege”, abatere disciplinară prevăzută de art. 57, lit. k) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului şi art. 12, alin. 1, lit. k din O nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M, ambele cu modificările şi completările ulterioare.

În motivarea cererii, reclamantul a apreciat că măsura luată împotriva sa este netemeinică şi nelegală având în vedere că, în cuprinsul ordinului de sancţionare s-a reţinut că cercetarea disciplinară a fost declanşată în baza Raportului de Control al MA nr..........., cuprinzând rezultatul verificărilor aspectelor sesizate de numitul RM. A arătat faptul că, pe parcursul cercetării disciplinare declanşată împotriva sa nu i-a fost prezentat nici un act de sesizare cu privire la faptele reţinute în sarcina sa drept abateri disciplinare, sesizare care să fi fost făcută de persoanele presupus lezate sau care să rezulte din memoriul adresat MA de către numitul RM.

Ori, conform prevederilor art. 19 din O. nr.400/2004, cercetarea prealabilă se efectuează în scopul stabilirii existenţei sau inexistenţei unei abateri disciplinare cu privire la aspecte care au fost sesizate sau despre care s-a luat la cunoştinţă în mod direct, iar sesizările anonime nu se iau în considerare.

Aspectele sesizate de numitul RM, pe lângă faptul că nu s-au confirmat, au fost de o cu totul altă natură decât cele pentru care s-a dispus sancţionarea sa şi nu are cunoştinţă în ce împrejurări s-a dispus extinderea cercetărilor pentru alte fapte decât cele sesizate. De altfel, în cuprinsul declaraţiei date de numitul RM în data de 07.08.2013, acesta a afirmat că demersurile pe care le-a efectuat împotriva sa, au fost consecinţa unor influenţe exercitate asupra sa de către alte persoane.

De asemenea, în cuprinsul actului administrativ de sancţionare s-a menţionat că starea de fapt reţinută în raportul de cercetare prealabilă a fost confirmată de acesta pe parcursul cercetării.

În realitate, aşa cum a arătat şi în rapoartele întocmite în cadrul procedurii de cercetare prealabilă, nu este adevărat că a adresat unor subalterni expresii necuviincioase şi neconforme cu statutul profesiei de poliţist. Prin faptele sale nu a făcut decât, în baza prerogativelor pe care i le conferă funcţia pe care o ocupă, să atragă atenţia unor poliţişti că au un comportament necorespunzător cu privire la ţinuta de serviciu, atitudinea faţă de superiori sau relaţionarea cu diferite persoane, suspecte de comiterea unor fapte antisociale.

Concluziile raportului de cercetare s-au bazat exclusiv pe declaraţiile unor poliţişti cărora le-a atras atenţia, anterior, cu privire la săvârşirea unor fapte neconforme cu statutul profesiei de poliţist. În aceste condiţii, ar fi fost normal ca susţinerile acestor persoane să nu fie apreciate drept probe incontestabile în stabilirea vinovăţiei sale, ci să fie privite sub rezerva că ele pot ascunde un grad mare de subiectivism.

Potrivit dispoziţiilor art. 62 alin.2 din O. nr. 400/2004, actul administrativ de sancţionare trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, „motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de poliţist în timpul cercetării prealabile şi în faţa consiliului de disciplină”.

Astfel, a arătat faptul că, în cuprinsul ordinului de sancţionare nu se regăsesc aceste motive, fiind făcută doar menţiunea că ele rezultă din raportul de cercetare prealabilă şi încheierea consiliului de disciplină. În opinia sa, aceste menţiuni nu pot suplini obligaţia prevăzută de lege, aceea de a fi precizate expres, în cuprinsul actului administrativ de sancţionare, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de acesta.

Totodată, reclamantul a menţionat faptul că, în cuprinsul ordinului de sancţionare se reţine ca element de vinovăţie faptul că, în cazurile date, nu a uzat de posibilitatea legală de a dispune măsuri disciplinare. A arătat faptul că, în conformitate cu prevederile art.15 lit. a din O. nr. 400/2004, şeful este obligat să atragă atenţia poliţiştilor din subordine asupra respectării îndatoririlor profesionale şi civice care le revin, tocmai pentru prevenirea comiterii de abateri disciplinare.

Sub acest aspect,  reclamantul a apreciat că a procedat corect atunci când a atras atenţia verbal unor poliţişti cu privire la faptul că nu respectă anumite ordine sau dispoziţii. În acelaşi context, a menţionat că neregulile imputate de el acestor poliţişti privesc, strict, îndatoriri de serviciu, apreciind că încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina sa este complet eronată.

Astfel, cu toate că s-au reţinut în sarcina sa presupuse fapte de comportare necorespunzătoare şi necuviincioasă faţă de subalterni, aceste fapte au fost considerate ca fiind încălcări ale unor prevederi referitoare la „îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege”, fapte care, dacă ar fi adevărate, ar avea şi alte consecinţe în ceea ce priveşte statutul său profesional.

În consecinţă, faţă de motivele invocate, a solicitat admiterea acţiunii şi anularea Ordinului ……..

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 10 alin. 1 şi alin. 3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public.

În susţinerea acţiunii a solicitat ca emitentul actului administrativ să depună la dosar documentele de cercetare administrativă.

În baza art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

În temeiul dispoziţiilor art. 205 Cod de procedură civilă, MA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat că, prin Ordinul ….  comisarul şef de poliţie CVS, la acea dată inspector şef al IP, a fost sancţionat cu „diminuarea drepturilor salariate pentru funcţia îndeplinită cu 10% pe o perioadă de 2 luni”, în conformitate cu prevederile art. 57 lit. k, art. 58 lit. b, art. 59, art. 60, art. 61 alin. 3, din Legea nr.360/2002 privind Statutul poliţistului, art. 17 lit. b) din Ordinul Ministrului nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din MA, ambele cu modificările şi completările ulterioare, Raportului de cercetare prealabilă nr. ……, încheierii Consiliului Superior de Disciplină nr. … din 31.07.2013.

Actul de sesizare l-a constituit Raportul CCM nr….din 03.07.2013 cu rezultatul verificării aspectelor sesizate de catre numitul RM, din judeţul …., în memoriul nr. ….., aspect consemnat în cuprinsul actului administrativ de sancţionare, în Raportul de cercetare prealabilă nr. …., în încheierea CSD nr. …., în procesul verbal de prezentare a conţinutului actului de sesizare din 08.07.2013, precum şi în Raportul explicativ al ofiţerului în cauză din data de 08.07.2013.

De asemenea a făcut precizarea că abaterea disciplinară reţinută în sarcina reclamantului a constat în „încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţiile stabilite prin lege”, prevăzută de art.57 lit. k din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi art. 12 alin.1 lit. k din Ordinul Ministrului nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.., ambele cu modificările şi completările ulterioare, şi a constat în următoarele fapte:

 La data de 29.05.2013, agentul principal de poliţie CDR, aflându-se la camera personalului din serviciu de zi pe subunitate, la PMM, neobservându-l pe şeful IP, comisarul şef de poliţie CVS, a fost apostrofată cu unele expresii necuviincioase de către acesta, prin adresarea unor cuvinte şi expresii redate în actul de sesizare, de natură a leza demnitatea şi onoarea poliţistei. Situaţia de fapt a fost confirmată inclusiv de către ofiţerul în cauză, precizând că expresiile folosite au fost pentru a-i reproşa agentului de poliţie comportamentul, adică lipsa salutului adresat superiorului considerând că agentul de poliţie are probleme de adaptare la locul de muncă şi este afectat de faptul că nu mai exercită atribuţii de secretariat la sediul secţiei de poliţie. Aspectul este confirmat şi de agenţii şef de poliţie VC şi SG - personal din serviciu de zi pe subunitate.

CSD a concluzionat în încheierea nr. ….. că există vinovăţie în comiterea acestei fapte de către ofiţerul în cauză, întrucât, chiar dacă agentul de poliţie nu a prezentat salutul regulamentar, şeful i avea posibilitatea legală de a dispune măsuri disciplinare conform normelor legale interne incidente, fără a recurge la atitudinea spontană sus-menţionată, constând în adresarea de expresii necuviincioase şi neconforme cu statutul profesiei de poliţist.

La data de 03.06.2013, cu ocazia unei şedinţe organizate la sediul PMM, comisarul şef de poliţie CVS a folosit expresii necuviincioase faţă de agentul principal de poliţie CDR, conform celor precizate în actul de sesizare, respectiv RCC nr. …… cu rezultatul verificării aspectelor sesizate de către numitul RM, în memoriul nr. ……

În Raportul de cercetare prealabilă nr. …. s-a precizat că situaţia de fapt a fost confirmată inclusiv de către comisarul şef de poliţie CVS, pe timpul cercetării prealabile, precizând că expresiile folosite au fost pentru a-i reproşa agentului principal de poliţie CDR comportamentul. Aspectul sesizat este confirmat de către agenţii şef principal de poliţie PV, GCD, FV, subcomisarul de poliţie PB şi comisarul şef de poliţie TC.

CSD a concluzionat în încheierea nr. ….. că există vinovăţie în comiterea acestei fapte de către ofiţerul în cauză, întrucât, chiar dacă agentul de poliţie nu a avut un comportament corespunzător, şeful inspectoratului avea posibilitatea legală de a dispune măsuri disciplinare conform normelor legale interne incidente, rezumându-se la aspectele strict profesionale.

La data de 03.06.2013, la sediul PMM, cu ocazia unei şedinţe organizată de şeful IP, acesta a afirmat că lucrătorii de poliţie „sunt obedienţi interlopilor şi traficanţilor de droguri din oraşul M”. CSD a concluzionat că există vinovăţie pentru faptul că a adus acuze poliţiştilor la modul general, acuzaţia nefiind susţinută de probe materiale în sensul expresiei folosite.

Prin încheierea nr. S…, membrii CSD au constatat vinovăţia poliţistului şi au propus cu unanimitate de voturi sancţionarea disciplinară cu „diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 10% pe o perioadă de 2 luni”.

În drept, comisarul şef de poliţie CVS a încălcat următoarele prevederi legale, astfel: art. 41 lit. e din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „poliţistul este dator să fie respectuos, cuviincios şi corect faţă de şefi, colegi sau subalterni”; art. 13 - comportamentul poliţistului - din Codul de etică şi deontologie al poliţistului, aprobat prin H.G. nr.991/2005, care stabileşte că „poliţistul trebuie să se comporte civilizat şi să se dea dovadă de amabilitate şi solicitudine, adoptând o atitudine politicoasă şi fermă” şi „poliţistul trebuie să dovedească stăpânire de sine, capacitate de comunicare, abilităţi de gestionare a situaţiilor conflictuale...”; capitolul B pct. 6.2. din fişele postului nr. ….. şi nr. …. anexe la R.O.F. al IP nr. …. din 15.09.2011. Sancţiunea disciplinară a fost propusă avându-se în vedere gradul de vinovăţie al poliţistului conferit de responsabilitatea sa, în calitate de şef al IP.

De asemenea, la formularea propunerii, CSD a avut în vedere art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, respectiv activitatea anterioară a poliţistului, împrejurările în care abaterile au fost săvârşite, cauzele, gravitatea şi consecinţele acestora. Motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate pe timpul cercetării prealabile şi în faţa CSD de către comisarul şef de poliţie CVS constau în probele administrate şi precizările expres menţionate în Raportul de cercetare prealabilă nr. …. şi în încheierea CSD nr.…., în care se menţionează numele celor care au confirmat aspectele sesizate, cu precizarea că documentele în cauză i-au fost aduse la cunoştinţă ofiţerului pe bază de semnătură.

De asemenea, s-a precizat că, prin raportul de cercetare prealabilă nr. … din 19.07.2013 şi încheierea CSD nr. ….. s-au stabilit faptele care s-au confirmat/infirmat precum şi existenţa/inexistenţa vinovăţiei în comiterea respectivelor fapte, iar în baza faptelor reţinute a fost emis actul administrativ de sancţionare.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, s-a precizat că, atât Raportul de cercetare prealabilă nr. …. din 19.07.2013, cât şi încheierea CSD nr. …., au stabilit că abaterea disciplinară săvârşită de ofiţer a fost „încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţiile stabilite prin lege”, prevăzută de art. 57 lit. k din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi art. 12 alin.1 lit. k din Ordinul ministrului nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A., ambele cu modificările şi completările ulterioare şi a constat în faptele reţinute în sarcina ofiţerului potrivit documentelor menţionate mai sus, aspecte preluate ca atare şi în cuprinsul actului administrativ de sancţionare.

Totodată, s-a precizat şi faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din O. nr.400/2004, şeful unităţii răspunde de asigurarea unui nivel ridicat al disciplinei personalului şi de ordine interioară în structura pe care o conduce, din această prevedere reieşind că şeful unei structuri este obligat să fie primul care respectă atât prevederile legale, cât şi normele de etică şi conduită ale poliţiştilor.

Mai mult decât atât, în condiţiile în care nelegalitatea unui act administrativ trebuie să se  reflecte în încălcarea uneia sau mai multor prevederi legale cuprinse în actele normative în baza şi executarea cărora a fost emis, iar reclamantul nu indică în ce fel actul contestat contravine acestor prevederi şi nu face dovada aprecierilor cu privire la nelegalitatea sa, motivarea cererii constând doar în exprimarea nemulţumirii faţă de faptul că împotriva sa s-a dispus o măsură disciplinară, este evident că acţiunea acestuia este neîntemeiată.

Faţă de cele învederate anterior, pârâta a solicitat să se constate că O. nr. …. din 23.08.2013 este temeinic şi legal, fiind emis cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile în materie, motiv pentru care se impune respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

În susţinerea apărărilor formulate, instituţia pârâtă a arătat că înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri, motiv pentru care, în susţinerea întâmpinării depune, în copie, OM nr. …., 3 (trei) file, nesecret; adresa nr…… din 28.08.2013, 2 (două) file, nesecret; Raport din …., 4 (patru) pagini, nesecret; Raportul CCM nr….. cu rezultatul verificării aspectelor sesizate de către numitul RM, din judeţul Gorj, în memoriul nr….., 18 (optsprezece) pagini, nesecret; procesul-verbal de prezentare a conţinutului actului de sesizare din 08.07.2013, 1 (una) nesecret; contestaţia împotriva Ordinului ministrului nr…., 3 (trei) pagini, nesecret; adresa nr. …. din 10.09.2013, 1 (una) filă, nesecret, precizând faptul că documentele clasificate care au stat la baza emiterii ordinului contestat vor fi depuse la CDC al Tribunalului Gorj, la solicitarea acestei instanţe.

În temeiul dispoziţiilor art. 223 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, a fost administrată proba cu înscrisuri, iar la termenul din data de 12 decembrie 2014, tribunalul, din oficiu, a pus în discuţia părţilor, aplicabilitatea Deciziei nr. …… a Curţii Constituţionale, în cauza de faţă.

Analizând contestaţia dedusă judecăţii prin prisma motivelor de motivele de fapt şi de drept invocate de părţi şi raportat la materialul probator administrat în cauză,  tribunalul o reţine ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul CVS a solicitat anularea Ordinului MA nr. ….,  prin care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 57, lit. k) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului şi art. 12, alin. 1, lit. k din O. nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din MA, ambele cu modificările şi completările ulterioare, constând în „diminuarea drepturilor salariate pentru funcţia îndeplinită cu 10%, pe o perioadă de 2 luni”.

Referitor la actul administrativ contestat de reclamant, respectiv O MA nr. ….., tribunalul reţine că acesta a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 57 lit. k, art. 58 lit. b, art. 59, art. 60, art. 61 alin. 3 din Legea nr. 360/2002 şi ale Ordinului Ministrului Administrației şi internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Ordinul MA nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din MA a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 59, alin. 2, art. 60 alin. 1 şi 62, alin. 3 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului conform cărora procedura cercetării prealabile a polițiștilor şi competenţele de aplicare a sancțiunilor disciplinare polițiștilor, se reglementează prin ordin al ministrului administrației şi internelor iar comisiile de disciplină îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului de interne.

Prin Decizia CC nr. 392/2014 a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de EFD în Dosarul nr. ……. al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, constatându-se că prevederile art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului sunt neconstituționale.

În ceea ce privește aplicabilitatea în cauza dedusă judecăţii a Deciziei CC nr. 392/2014, aspect ce a fost pus în discuția părților la termenul de judecată din data de 12 decembrie 2014, acestea exprimându-și punctele de vedere prin înscrisul  aflat la filele 1-2 din volumul V al dosarului – pârâta şi oral prin apărătorul ales – reclamantul, tribunalul reţine că în conformitate cu dispozițiile art. 147, alineat 4 din Constituția României,  deciziile CC se publică în Monitorul Oficial al României, de la data publicării acestea fiind general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Conform jurisprudenței CCR aplicarea pentru viitor a deciziilor Curţii vizează, în mod primordial, situaţiile juridice pendinte, deci cele care nu au devenit facta praeterita ca urmare a necontestării lor, prin cauze pendinte înţelegându-se cea în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, indiferent dacă până la momentul publicării în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea aceasta a fost soluţionată definitiv şi irevocabil, cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile, precum şi în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus menţionată, altele decât cea în care a fost pronunţată decizia CC, soluţionate definitiv prin hotărâre judecătorească, în această ipoteză decizia constituind temei al revizuirii.

Astfel, în Deciziile nr. … din 13 martie 2012 şi nr. …. din 29 martie 2012, CC a reţinut că, întrucât deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, instanţele judecătoreşti vor aplica aceste decizii numai în cauzele pendinte la momentul publicării acestora, cauze în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile, precum şi în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data publicării, în această ultimă ipoteză, decizia pronunţată de CC constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește cauza dedusă judecăţii, se reţine ca aceasta a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 03.09.2013, astfel că la momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei CC nr. …. se afla pe rolul instanței de judecată şi pe cale de consecinţă, conform jurisprudenței CCR exemplificată anterior, această decizie este aplicabilă în cauză.

Analizând Decizia CC nr. ….., tribunalul observă că prin aceasta s-a constatat că prevederile art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului sunt neconstituționale, în considerentele deciziei reținându-se că polițistul este funcționar public civil, cu statut special, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, şi că, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din aceeași lege, polițistul este investit cu exercițiul autorităţii publice, în considerarea acestor prevederi legale statutul sau juridic cunoscând elemente derogatorii de la dispozițiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, polițistul fiind subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naștere, se execută şi încetează în condiții speciale şi de aceea, aspectele esențiale ce vizează cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul polițistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, respectiv Legea nr. 360/2002.

Curtea a reținut de asemenea că răspunderea disciplinară, conform art. 4 alineat (2) si capitolului IV din Legea nr. 360/2002, se referă la modul de executare a raporturilor de serviciu şi, în condițiile angajării acestei răspunderi, este afectată executarea raportului de serviciu, putându-se ajunge chiar la încetarea acestuia, astfel că răspunderea disciplinară, ținând de statutul polițistului, trebuie reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) litera j) din Constituție, prin lege organică, respectiv Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, lege specială în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

În ceea ce privește dispozițiile legale criticate, respectiv art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) si ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, Curtea a reținut că acestea nu numai că nu reglementează procedura disciplinară prealabilă, aplicarea sancțiunilor disciplinare sau activitatea consiliului de disciplină, ci deleagă reglementarea acestor aspecte importante ministrului de resort care este abilitat să adopte ordine, ajungându-se așadar la situația ca un aspect esențial care vizează executarea şi/sau încetarea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ, care, de altfel, în cazul de faţă, nici măcar nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, ceea ce este de natură să confere un caracter iluzoriu posibilităților autorului excepției de neconstituționalitate de a se apăra în mod eficient.

În aceste condiții, s-a reținut că persoana cercetată disciplinar nu cunoaște regulile după care se desfășoară procedura, având în vedere că actul administrativ nu este accesibil şi deci nici opozabil. Normele privind cercetarea disciplinară trebuie să respecte anumite cerințe de stabilitate şi previzibilitate. Or, delegarea de atribuții de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp.

Astfel, se constată că în considerentele Deciziei nr. ….., CC a reținut pe de o parte că răspunderea disciplinară a polițistului ţine de statutul acestuia şi prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 73 alin. (3) litera j) din Constituție trebuie reglementată prin lege organică, iar pe de altă parte că reglementarea procedurii disciplinare a polițistului printr-un act administrativ, în speţă O nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din MA, act ce nu a fost publicat în Monitorul Oficial, este de natură să confere un caracter iluzoriu posibilităților polițistului cercetat disciplinar de a se apăra în mod eficient, acesta nefiind în măsură să cunoască regulile după care se desfăşoară procedura, având în vedere că actul administrativ nu este accesibil şi deci nici opozabil.

În ceea ce privește considerentele deciziilor CC, tribunalul reţine că în interpretarea dispozițiilor art. 147, alineat 4 din Constituția României potrivit cărora, de la data publicării, deciziile CC sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, CC a statuat în jurisprudența sa că ,,Puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci şi deciziile CC, se atașează nu numai dispozitivului ci şi considerentelor pe care se sprijină acestea. Astfel, atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor CC sunt general obligatorii, potrivit art. 147, alineat 4 din Constituție şi se impun cu aceeași forţă tuturor subiectelor de drept.,, (Decizia CC nr. ….)

Mai mult, prin Decizia nr. …., CC a reținut că ,,nici o altă autoritate publică, fie ea şi instanţă judecătorească, nu poate contesta considerentele de principiu rezultate din jurisprudența CC, acestea fiind obligate să le aplice în mod corespunzător, respectarea deciziilor acesteia fiind o componenta esențiala a statului de drept”.

Pe cale de consecință, ținând seama de considerentele Deciziei nr. …., instanța retine că O nr. ….. contestat în prezenta cauză este lovit de nulitate, fiind emis în urma unei proceduri reglementate printr-un act administrativ ce nu respectă statutul profesiei şi care nu conferă polițistului cercetat disciplinar garanțiile respectării dreptului la apărare.

Faţă de toate considerentele ce preced, tribunalul va admite contestaţia formulată de reclamantul CVS, şi va anula Ordinul MA nr….. din 23.08.2013.

Având în vedere motivul de nulitate reţinut, tribunalul nu va mai proceda la analizarea celorlalte motive de nelegalitate ale actului administrativ atacat, invocate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite contestaţia formulată de reclamantul CVS, având …., împotriva Ordinul MA nr. … din 23.08.2013, în contradictoriu cu MA, având sediul în …….

Anulează O MA nr. …… din 23.08.2013.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 02 februarie 2015, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare