Anulare act administrativ

Sentinţă civilă 616/2015 din 22.05.2015


Titlu: anulare act administrativ

Domeniu asociat: cereri

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA nr. 616/2015

Şedinţa publică din 22 mai 2015

Pe rol fiind pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din 15.05.2015 privind acţiunea promovată de reclamanta SC I în contradictoriu cu pârâţii CL- PM, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.

Mersul dezbaterilor şi cuvântul părţilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din data de 15.05.2015, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 22.05.2015, la solicitarea reprezentanţilor părţilor pentru a formula concluzii scrise.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Contencios Administrativ şi Fiscal, la data de 04.03.2014 sub nr. ……., reclamanta SC I în contradictoriu cu pârâţii CL- PM, a solicitat anularea dispoziţiei nr. …. emisă de PM, de respingere a contestaţiei a deciziei de impunere nr. ….. şi a raportului de inspecţie fiscală nr. … emis de CL-DV.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, urmare a controlului efectuat de către inspectorii din cadrul DV s-a stabilit că societatea reclamantă nu are declarată clădirea edificată conform autorizaţiei nr….., drept pentru care societatea datorează suma de 42.759,33 lei.

Astfel, organele de control au stabilit că data la care se consideră clădirea dobândită este data expirării autorizaţiei de construcție în cazul în care aceasta nu a fost prelungită. În acesta situaţie se consideră că impozitul trebuia plătit începând cu data le 30.10.2011 data expirării valabilităţii autorizaţiei nr. …….. fiind invocat art. 254 alin. 8 lit. c din Legea nr. 571/2003.

În ceea ce priveşte acest aspect, reclamanta a arătat că, în baza autorizaţiei nr. ………. a început construcția unei clădiri cu destinaţia spaţii de cazare. Autorizaţia a fost emisă în baza proiectului nr …... Ulterior emiterii autorizaţiei nr. ……, dat fiind faptul că s-a constatat că nu pot fi respectate limitele de proprietate după ce s-a constatat că lăţimea terenului în fapt nu corespunde cu cea din actele şi planurile cadastrale, s-a făcut un nou proiect cu nr. 9/2009, situaţie în care a fost nevoie de emiterea unei noi autorizaţii pentru aceeaşi construcţie, care de fapt a înlocuit din punct de vedere al efector juridice, autorizaţia emisă în anul 2006.

Sub aceste aspecte, se poate observa din cuprinsul celor două proiecte că lăţimea construcţiei din planul de situaţie efectuat pentru autorizaţia nr. ….. era de 19,50 ml, iar în planul de situaţie efectuat pentru autorizaţia nr. ….. este de 17,7 ml ceea ce corespunde cu execuţia fizică măsurată actual. Acest aspect a fost făcut cunoscut pârâtei prin adresa nr. ……

Astfel, emiterea autorizaţiei nr. …… a lipsit de efecte juridice autorizaţia nr……. iar autorizaţia nr. ……. este autorizaţie valabilă.

În ce priveşte aplicarea art. 254 alin. 8 lit. c din Legea nr. 571/2003, reclamanta a învederat că până la data de 01.01.2012, data dobândirii clădirilor construite în baza Legii nr. 50/1991 era data terminării lucrărilor pentru care s-a emis autorizaţia de construcţie. Ulterior datei de 01.01.2012 prin intrarea în vigoare a OUG nr. 30/2011 care modifică Codul fiscal, data dobândirii pentru clădirile nefinalizate în termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilităţi este data expirării termenului de valabilitate a autorizaţiei.

Raportat la incidenţa legii asupra situaţiei de fapt, reclamanta a considerat că aplicarea art. 254 alin. 8 lit. c din Legea nr. 571/2003, unor situaţii de fapt existente anterior intrării în vigoare a legii este nelegală şi încalcă principiul neretroactivităţii legii civile.

Un alt aspect pe care îl învederează reclamanta este că în cuprinsul raportului de inspecţie fiscală sunt cuprinse elemente care nu sunt supuse impozitării, respectiv toate achiziţiile înregistrate în contul 231, calcul impozitului s-a făcut la suma de 1.033.318,95 lei sumă înscrisă în cont debitor 231 „Investiţii în curs de execuţie” sumă în care sunt cuprinse toate achiziţiile şi investiţiile făcute de SC I de la 01.01.2006-30.09.2013, care sunt şi altele decât cele privitoare la construcţia H.

Practic, organele de control au supus imobilul impozitării la valoarea de 1.033.318,95 lei ca şi cum singura autorizaţie în baza căreia se efectuează lucrarea este autorizaţia nr. ……, fără să aibă în vedere că această autorizaţie, începând cu data de 03.07.2009 a fost înlocuită, că în valoarea cuprinsă în cont 231 sunt cuprinse elemente ce nu sunt supuse impozitării, că autorizaţia în baza căreia se efectuează lucrările este încă valabilă.

Mai mult, reclamanta a arătat că în contul respectiv sunt cuprinse şi alte investiţii în alte locaţii pentru care de asemenea există autorizaţie valabilă.

Faţă de considerentele expuse mai sus, reclamanta a solicitat admiterea contestaţiei, anularea dispoziţiei nr. …… de respingere a contestaţiei emisă de PM şi anularea deciziei de impunere nr……. şi raportului de inspecţie fiscală nr. ….. emise de CL.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 205 şi următoarele din Codul de procedură fiscală, Legea nr. 71/2003 şi OUG nr. 30/2011.

În dovedirea contestaţiei, reclamanta înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri, martori şi expertiza de specialitate, ataşând în copie, raportul de inspecţie fiscală nr. …..; dispoziţia nr. …….; lista cont 231; autorizaţii de construire; proiect de execuţie nr. …. şi  nr. …..; extras registru comerţului; CI administrator, adresa nr. …..; deciziei de impunere nr. ….. şi taxa judiciară de timbru.

În temeiul dispoziţiilor art. 205 Cod procedură civilă, pârâta CL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică şi nefondată.

În susţinerea întâmpinării,  pârâta a arătat că, prin acţiunea adresată instanţei, s-a solicitat ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună anularea Dispoziţiei nr. ….. emisă de PM, a Deciziei de impunere nr. ….. şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. … emise de DV.

Astfel, în urma verificării efectuate la SC I s-a constatat că societatea nu avea declarată construcţia situată în ,……… construcţie realizată în baza autorizaţiei de construire nr. ……..

Conform Raportului de inspecţie fiscală nr. ….., impozitul pe clădiri a fost stabilit în conformitate cu prevederile art. 253 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal care dispune „în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii. Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare.”.

Astfel, la data de 01.01.2008 societatea avea înregistrat în soldul contului de investiţii 231 „Imobilizări în curs” valoarea de 127.257,88 reprezentând cheltuieli efectuate în baza autorizaţiei de construire nr……... Obiectivul acestei autorizaţii a fost acela de a construi „Spaţii de cazare, împrejmuire teren” în ……., cu termen de execuţie a lucrărilor la data de 26.10.2011, dată la care societatea avea înregistrat în soldul contului de investiţii 231 valoarea de 1.033.318,95.

Ulterior, în urma dobândirii unui teren în suprafaţă de 266 mp situat în ……., prin actul de vânzare-cumpărare nr. …, societatea a solicitat o nouă autorizaţie de construire nr. …, pentru „modificare proiect în timpul execuţiei şi extindere la parter”, cu termen de execuţie a lucrărilor la data de 03.07.2014.

Când s-a obţinut a doua autorizaţie de construire, lucrarea în baza primei autorizaţii era începută, stadiul lucrărilor efectuate fiind consemnate de proiectant în Memoriul tehnic - Proiect nr. ….., însuşit prin semnătură şi ştampilă, referitor la situaţia existentă: „construcţia se află în faza de execuţie, având structura de rezistenţă executată în totalitate, iar lucrările de zidărie pentru închideri şi compartimentări sunt în faza de execuţie. Structura de rezistenţă este alcătuită din cadre de beton armat, compusă din stâlpi, grinzi şi planşee”.

Conform pct. 31 alin. 6 lit. a din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin noţiunea de „acoperiş” se înţelege partea de deasupra care acoperă şi protejează o clădire de intemperii, indiferent de materialul din care este realizat; planşeul este asimilat acoperişului.

La data încheierii Raportului de inspecţie fiscală societatea nu întocmise procesul-verbal la terminarea lucrărilor de construcţii şi declaraţia privind valoarea reală a lucrărilor executate în baza autorizaţiei de construire nr. …., motiv pentru care s-a procedat la impozitarea valorii imobilului conform art. 254 alin. 8 lit. c din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, „atât în cazul persoanelor fizice, cât şi în cazul persoanelor juridice, pentru clădirile executate potrivit Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează: c) pentru clădirile ale căror lucrări de construcţii nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii autorizaţiei, în condiţiile legii, la data expirării acestui termen şi numai pentru suprafaţa construită desfăşurată care are elementele structurale de bază ale unei clădiri, în speţă pereţi şi acoperiş. Procesul-verbal de recepţie se întocmeşte la data expirării termenului prevăzut în autorizaţia de construire, consemnându-se stadiul lucrărilor precum şi suprafaţa construită desfăşurată în raport cu care se stabileşte impozitul pe clădiri”.

Potrivit art. 54 din Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, „(1) Autorizaţia de construire îşi pierde valabilitatea prin: c) modificarea condiţiilor, datelor sau conţinutului documentaţiei care a stat la baza emiterii autorizaţiei. (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) este necesară emiterea unei noi autorizaţii de construire/desfiinţare”.

Raportat la aceste prevederi legale, la data emiterii autorizaţiei de construire nr. ……., autorizaţia de construire nr. ….. şi-a pierdut valabilitatea, societăţii reclamante revenindu-i obligaţia de a efectua recepţia lucrărilor efectuate în baza acesteia din urmă, lucru ce nu s-a întâmplat.

În ceea ce priveşte aplicarea prevederilor art. 254 alin. 8 lit. c din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, reclamanta este în eroare, întrucât, deşi alin. 8 a fost introdus prin O.G. nr. 30/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, această prevedere legală se regăseşte, încă din anul 2004, în H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Mai mult decât atât, conform dispoziţiilor art. 76 alin. 2 lit. b) din Ordinul nr. 839/2009 (şi anterior conform art. 71 alin. 2 lit. b) din Ordinul nr. 1.430/2005) pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, „Toate construcţiile proprietate particulară se declară, în vederea impunerii, la organele financiare teritoriale sau la unităţile subordonate acestora, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum si ale art. 39 din Lege. Data dobândirii clădirii, în vederea impunerii, se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, pct. 62 privind Capitolul II - Impozitul şi taxa pe clădiri al Titlului IX- Impozite şi taxe locale din Legea privind Codul fiscal nr.571/2003, cu modificările şi completările ulterioare”.

De asemenea, conform prevederilor pct. 61 alin. 1 din H.G. nr. 44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal „Prin expresia clădire dobândită se înţelege orice clădire intrată în proprietatea persoanelor fizice sau a persoanelor juridice”. Alin. 1 al pct. 62 lit. c) din acelaşi act normativ reţine că, pentru clădirile executate potrivit Legii nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările ulterioare, data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează: „pentru clădirile ale căror lucrări de construcţii nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii autorizaţiei, în condiţiile legii, la data expirării acestui termen şi numai pentru suprafaţa construită desfăşurată, care are elementele structurale de bază ale unei clădiri, în speţă, pereţi şi acoperiş. Procesul-verbal de recepţie se întocmeşte la data expirării termenului prevăzut în autorizaţia de construire, consemnându-se stadiul lucrărilor, precum şi suprafaţa construită desfăşurată, în raport de care se stabileşte impozitul pe clădiri”.

În ceea ce priveşte impozitarea construcţiilor, pârâta a menţionat că, întrucât autorizaţia de construire nr. ...... expirase, societatea reclamantă avea obligaţia depunerii unei declaraţii privind valoarea lucrărilor de construcţie la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale, conform art. 267 alin. 14 lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, întocmindu-se astfel procesul verbal de recepţie a lucrărilor şi defalcând cu această ocazie construcţiile edificate în construcţii supuse impozitării şi construcţii scutite.

Prin urmare, nu este culpa instituţiei pârâte că reclamanta nu a respectat dispoziţiile legale, încercând astfel să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale.

De altfel, autorizaţia de construire nr. … nu poate fi asimilată unei prelungiri a autorizaţiei de construire nr. …., deoarece nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii acesteia în conformitate cu Legea nr. 50/1991 art. 7 alin. 7, care prevede: „în cazul în care lucrările de construcţie nu pot fi începute ori nu pot fi executate integral la termenul stabilit, investitorul poate solicita autorităţii emitente prelungirea autorizaţiei cu cel puţin 15 zile înaintea expirării acesteia. Prelungirea valabilităţii autorizaţiei se poate acorda o singură dată şi pentru o perioadă nu mai mare de 12 luni”.

Pârâta a mai precizat că din analiza evidenţei contabile s-a constatat că la data de 31.10.2011, în baza celor două autorizaţii de construire societatea avea înregistrat în contul 231 „Imobilizări corporale în curs” valoarea de 1.033.318,95 lei, valoare care nu a fost defalcată pe cheltuielile ocazionate cu fiecare autorizaţie în parte.

Astfel, în conformitate cu prevederile legale (art. 91 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare „Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel”), s-a procedat la impozitarea valorii de 1.033.318,95 înregistrată în soldul contului 231 începând cu data de 30.10.2011, data expirării autorizaţiei de construire nr. ……, rezultând o diferenţă suplimentară la impozitul pe clădiri în sumă de 41.643,33 lei, din care impozit pe clădiri în sumă de 33.583,33 lei şi majorări de întârziere în sumă de 8.060 lei.

În drept, pârâta şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art.205 din Codul de Procedură Civilă şi ale celorlalte acte normative invocate mai sus.

Având în vedere motivele de fapt şi de drept expuse, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică şi nefondată.

În temeiul dispoziţiilor art. 201 Cod procedură civilă, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că pârâta invocă faptul că, întrucât s-a lucrat pe două autorizaţii, la data expirării primei autorizaţii, practic trebuia declarată partea din construcţie.

În acest sens, reclamanta a considerat că aceeaşi construcţie cu acelaşi titular nu se poate construi în baza a doua autorizaţii.

Raportat la situaţia de fapt prezentată şi în cuprinsul contestaţiei, emiterea autorizaţiei nr. ……. s-a datorat unor neconcordante ale limitelor de proprietate, aspect ce a condus la schimbarea proiectului de aşa natură încât a fost necesară emiterea unei noi autorizaţii, dar care are ca şi obiect acelaşi obiectiv şi care practic a lipsit de efecte juridice autorizaţia nr. …….

Pârâta a menţionat că la data obţinerii autorizaţiei nr. ….., lucrarea în baza primei autorizaţii era începută fiind în faza de execuție, aspect rezultat şi din proiectul nr. …..

Acest lucru vine şi confirmă că este vorba despre o singură lucrare care până la un moment dat a fost executată în baza unei autorizaţii valabile, care a fost înlocuită sub aspectul efectelor juridice, de către cea de-a doua autorizaţie.

Reclamanta a precizat faptul că la data emiterii celei de-a doua autorizaţii, lucrările efectuate în baza primei nu erau finalizate, aspect ce rezultă din cuprinsul proiectului tehnic nr. …… în care, referitor la situaţia existentă proiectantul face menţiunea „construcţia se afla în execuţie”.

Procesul verbal de terminare a lucrărilor se face la data finalizării construcţiilor pentru care s-a emis autorizaţia. Or, autorizaţia nr. ......a fost emisă pentru spaţii de cazare, lucrări ce nu sunt finalizate nici în prezent

În ce priveşte aplicarea art. 254 alin. 8 lit. c din Legea nr.571/2003, reclamanta a precizat că punerea în aplicare a unui text de lege se face pe baza normelor metodologice aprobate şi care sunt ulteriore apariţiei textului de lege.

Or, atâta timp cât textul de lege este în vigoare începând cu data 01.01.2012, în nici un caz nu se poate reţine că a avut norme metodologice valabile încă din 2004.

În ce priveşte valoarea la care s-a calculat impozitul „respectiv de 1.033.318,95 lei, pârâta face menţiunea că atâta timp cât nu a fost defalcată aceasta reprezintă baza de calcul.

În acest sens, reclamanta consideră că societatea nu este obligată, prin legea contabilităţii, să defalce cheltuielile pentru investiţii în curs.

Mai mult, aceste cheltuieli trebuie înregistrate corect, conform legii contabilităţii şi nu în funcţie de cerinţele fiecărui organ de control.

Astfel, consideră că organul de control avea obligaţia să identifice cu exactitate, care este valoarea construcţiilor ce le consideră că trebuia impozitate, la această dată, prin verificarea în teren şi pe baza devizelor şi în niciun caz să aplice impozitarea la valoarea din cont 231.

Or, în această situaţie a considerat că este vorba despre o aplicare greşită a legii şi sub aspectul modului de identificare a valorii supusă impozitării.

În ce priveşte cele învederate în întâmpinarea depusă cu privire la sustragerea de la plata impozitelor, reclamanta a precizat în mod expres, că societatea nu s-a sustras niciodată de la plata obligaţiilor fiscale şi locale, dovada fiind faptul că nu a înregistrat niciodată restanţe la plata obligaţiilor bugetare, deşi este înfiinţată din anul 1994, are declarate toate imobilele pe care le deţine şi la care a plătit impozitele stabilite de instituţiile abilitate.

Examinând contestaţia dedusă judecăţii în raport de motivele de fapt şi de drept invocate de părţi şi prin prisma materialului probator administrat în cauză, tribunalul o reţine ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

La data de 26.10.2006, la cererea reclamantei SC I, PM a emis autorizaţia de construire nr. ……. prin care a fost autorizată executarea lucrărilor de construire pentru spaţii cazare, împrejmuire teren, în localitatea ……., lucrări în valoare de 1.154.000 lei, în baza proiectului pentru autorizare a executării lucrărilor de construire nr. …., elaborat de SC PVD. ARH. PV.

Ulterior, la data de 03.07.2009, a fost emisă autorizaţia de construire nr. ….., prin care, la cererea reclamantei SC I, a fost autorizată executarea lucrărilor de construire pentru „modificare proiect în timpul execuţiei şi extindere la parter” a imobilului menţionat în  autorizaţia nr. ….., lucrări în valoare de 360.340 lei, în baza documentaţiei tehnice – DT, pentru autorizare lucrări de construcţii nr…….., elaborată de SC P. PV.

În urma controlului efectuat de inspectorii fiscali din cadrul DV în perioada 14.11.2013 – 19.11.2013, în vederea verificării modului de calculare, evidenţiere şi virare a impozitelor şi taxelor datorate bugetului local la SC I, a fost întocmit raportul de inspecţie fiscală nr. …….., în care s-a reţinut că la data de 31.10.2011, în baza celor două autorizaţii de construire societatea avea înregistrată în componenţa contului de investiţii 231 „Imobilizări corporale în curs” valoarea de 1.033.318,95, valoare pe care nu a defalcat-o cu cheltuielile celor două autorizaţii.

Drept urmare, echipa de control a procedat la impozitarea valorii de 1.033.318,95 înregistrată în soldul contului 231 „Imobilizări corporale în curs”, începând cu data de 30.10.2011 – data expirării autorizaţiei de construire nr. ……, stabilind o diferență suplimentară la impozitul pe clădiri în sumă de 41.643,33 lei din care impozit pe clădiri în sumă de 33.583, 33 lei şi majorări de întârziere în sumă de 8.060 lei.

În temeiul acestui raport de inspecţie fiscală, DV, a emis Decizia de impunere nr. ……., privind creanţele datorate bugetului local în anul 2013 de către SC I, pentru suma totală de 42.759,33 lei, compusă din suma de 34.699,33 lei debit şi suma de 8.060 lei accesorii.

Împotriva acestor acte administrativ fiscale, reclamanta SC I a formulat contestaţia înregistrată sub nr. ….., contestaţie care a fost respinsă prin Dispoziţia nr. ….., emisă de PM.

Nemulţumită de modul de soluţionare a contestaţiei sale, reclamanta s-a adresat instanţei de contencios administrativ solicitând anularea dispoziţiei de soluţionare a contestaţiei nr. …., precum şi anularea deciziei de impunere nr. .. şi a raportului de inspecţie fiscală nr. …...

Analizând legalitatea şi temeinicia actelor administrativ fiscale contestate de către reclamantă, tribunalul constată că respectivele acte au fost emise cu încălcarea unor dispoziţii legale cu caracter imperativ, încălcare ce atrage nulitatea acestora.

Astfel, tribunalul reţine că potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. 15 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii (forma în vigoare la data de 03.07.2009 - data emiterii autorizaţiei de construire nr. 470/2009), în situaţia în care în timpul executării lucrărilor şi numai în perioada de valabilitate a autorizaţiei de construire survin modificări de temă privind lucrările de construcţii autorizate, care conduc la necesitatea modificării acestora, titularul are obligaţia de a solicita o nouă autorizaţie de construire, potrivit prevederilor prezentei legi.

Totodată, art. 52 alin. 1 lit. c din Ordinul nr. 1430/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, (forma în vigoare la data de 03.07.2009 - data emiterii autorizaţiei de construire nr. 470/2009) statuează că autorizaţia de construire/desfiinţare îşi pierde valabilitatea prin modificarea condiţiilor, datelor sau conţinutului documentaţiei care a stat la baza emiterii autorizaţiei, situaţie în care este necesară emiterea unei noi autorizaţii de construire/desfiinţare.

În ceea ce priveşte impozitul pe clădiri, tribunalul reţine că potrivit art. 254 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 (forma în vigoare la data de 03.07.2009) privind codul fiscal, orice persoană care dobândeşte, construieşte sau înstrăinează o clădire are obligaţia de a depune o declaraţie fiscală la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în a cărei rază de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii, înstrăinării sau construirii.

De asemenea, potrivit alin. 6 al aceluiaşi articol, orice persoană care extinde, îmbunătăţeşte, demolează, distruge sau modifică în alt mod o clădire existentă are obligaţia să depună o declaraţie în acest sens la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste modificări.

Referitor la clădirile executate potrivit Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii ale căror lucrări de construcţii nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii autorizaţiei, în condiţiile legii, pct. 62. 1 lit. c din HG n. 44/2004pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (forma în vigoare la data de 03.07.2009), prevede că atât în cazul persoanelor fizice, cât şi în cazul persoanelor juridice, pentru aceste clădiri, data dobândirii clădirii se consideră data expirării termenului prevăzut în autorizaţia de construire şi numai pentru suprafaţa construită desfăşurată care are elementele structurale de bază ale unei clădiri, în speţă pereţi şi acoperiş.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale menţionate, tribunalul reţine că în situaţia în care o autorizaţie de construire şi-a pierdut valabilitatea mai înainte de finalizarea lucrărilor de construcţii, persoana titulară datorează impozit pe clădiri de la data pierderii valabilităţii autorizaţiei de construire şi numai pentru suprafaţa construită desfăşurată care are elementele structurale de bază ale unei clădiri, în speţă pereţi şi acoperiş.

Or, în cauza dedusă judecăţii, se observă că autorizaţia de construire nr. ….. emisă pe numele reclamantei pentru o perioadă de 5 ani, şi-a pierdut valabilitatea la data de 03.07.2009 – data emiterii celei de a doua autorizaţii, cu nr. ….. (emisă ca urmare a modificării conţinutului documentaţiei care a stat la baza emiterii primei autorizaţiei) şi nu la data de 30.10.2011, aşa cum în mod eronat susţine pârâta. 

Drept urmare, având în vedere că, aşa cum rezultă atât din procesul verbal de inspecţie fiscală, întâmpinare şi memoriul tehnic întocmit pentru emiterea autorizaţiei de construire nr. ….., la data de 03.07.2009 construcţia se afla în faza de execuţie având structura de rezistenţă alcătuită din cadre de beton armat, compusă din stâlpi, grinzi şi planşee executată în totalitate, reclamanta datora impozit pe respectiva clădire de la această dată, respectiv la valoarea de inventar rezultată din contul 321 la data de 03.07.2009.

De altfel, chiar pârâta recunoaşte prin întâmpinare(fila 67) că autorizaţia de construire nr. ............şi-a pierdut valabilitatea la data emiterii autorizației de construire nr. …….., reclamantei revenindu-i obligaţia de a efectua recepţia lucrărilor efectuate în baza primei autorizaţii, lucru care însă nu s-a întâmplat.

În aceste condiţii, modalitatea în care a procedat pârâta la emiterea deciziei de impunere nr. ….., respectiv de a impozita clădirea la valoarea de inventar la data de 30.10.2011, care în mod eronat a fost considerată ca fiind data la care şi-a pierdut valabilitatea autorizaţia de construire nr. …, apare ca fiind nelegală, la data respectivă, în valoarea de inventar fiind cuprinse şi lucrări de construcţii executate în baza autorizaţiei de construire nr.  …, care era încă în vigoare.

Pentru toate considerentele ce preced, tribunalul urmează să contestaţia dedusă judecăţii şi să anuleze dispoziţia nr. .. emisă de PM, decizia de impunere nr. …… şi raportul de inspecţie fiscală nr. …… emise de DV.

Totodată, în temeiul art. 453 Cod de procedură civilă, pârâţii vor fi obligaţi şi la plata a 2.050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu experţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite contestaţia formulată de reclamanta SC I, având ….. în contradictoriu cu pârâţii PM, având sediul în şi DV, având sediul în ……

Anulează Dispoziţia nr. ….. emisă de PM, Decizia de impunere nr. …. şi raportul de inspecţie fiscală nr. …. emise de DV

Obligă pârâţii la plata a 2.050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu experţi.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 22 mai 2015, la Tribunalul Gorj.