Ordonanță președințială

Decizie 129 din 11.02.2016


În cazul ordonanței președințiale incidența autorității de lucru judecat, pe lângă exigențele identității  de părți, obiect și cauză,  este condiționată și de nemodificarea împrejurărilor de fapt care au justificat soluționarea primei ordonanțe președințiale.

Prin Sentinţa Civilă nr. 1 din data de 11 ianuarie  2016, Judecătoria TM a admis excepţia de autoritate de lucru judecat invocată din oficiu de instanţă și a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta BEM, împotriva pârâtului TAC,  întrucât există autoritate de lucru judecat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că nu s-au modificat împrejurările care justifică temeiul cererii de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta BEM,  în cadrul  dosarul 1531/329/2015 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr.658/05.10.2015, pentru  a se  formula o altă cerere, având  acelaşi obiect, cauză şi între aceleaşi părţi cu privire la chestiunea tranşată şi care  statuează asupra  împrejurărilor identice relatate  de reclamantă în cadrul  prezentei cauze cât şi în cadrul dosarului  civil nr.1531/329/2015 astfel încât în cauză există  autoritate de lucru judecat atât  în ceea ce priveşte considerentele  cât şi împrejurările pe care  cererea se întemeiază  şi care au fost soluţionate prin sentinţa civilă nr.658 din data de 05 octombrie 2015 pronunţată de Judecătoria TM, în ceea ce priveşte chestiunea litigioasă.

 Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta BEM solicitând admiterea căii de atac, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, apelanta a arătat că în ultima perioadă a căsătoriei a locuit în Spania cu pârâtul și minora, iar după desfacerea căsătoriei domiciliul minorei a fost stabilit la ea, în Spania, unde a continuat să locuiască separat de pârât. În vara anului 2015 apelanta a venit cu minora în România iar de atunci și până în momentul actual nu mai poate scoate minora din țară întrucât are nevoie de acordul expres al pârâtului pentru procurarea pașaportului de călătorie. Apelanta a arătat  că minora este înscrisă la Școala din Spania unde au început cursurile din 15.09.2015, iar în prezent a început să uite limba spaniolă.

 Apelanta a mai susținut că instanța de mod în mod greșit a constatat că în speță există autoritate de lucru judecat, deoarece ordonanța președințială prin natura sa nu rezolvă decât vremelnic situațiile juridice, astfel încât nu se poate vorbi de autoritate de lucru judecat. 

 În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 și urm. C.pr.civ.

În probațiune, apelanta a solicitat proba cu înscrisuri.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Verificând legalitatea şi temeinicia Sentinţei apelate, prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:

Din cererea de apel formulată, tribunalul reține că esențiala critică adusă hotărârii atacate este legată problema incidenței în cauză a autorității de lucru judecat. 

În virtutea autorității de lucru judecat, care reprezintă o aplicație specială a principiului securității juridice, chestiunile litigioase dintre părți care au fost tranșate de către instanță în mod definitiv nu mai pot fi repuse în discuție de către aceleași părți în cadrul unui nou demers judiciar având același obiect.

Astfel, potrivit art. 431 rap la art. 430 alin. 1 C.pr.civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

În aceste condiții, pentru a opera efectul negativ al autorității de lucru judecat, tribunalul apreciază că se impune existența unei identități de părți, obiect și cauză, iar verificarea acestei corespondențe în prezentul litigiu se va face prin raportare la cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 1531/329/2015 pe rolul Judecătoriei TM soluționat prin Sentința civilă nr. 658 din 05.10.2015, definită prin neapelare.

În cadrul dosarului nr. 1531/329/2015, calitatea de părți o au BEM – reclamantă și TAC – pârât, obiectul este complinirea consimțământului pârâtului pe cale de ordonanță președințială pentru procurarea pașaportului de călătorie pentru minora TML, iar cauza (situația de fapt calificată juridic) este reprezentată de relațiile întemeiate pe autoritatea părintească.

Cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 1531/329/2015 a fost soluționată definitiv prin  Sentința civilă nr. 658 din 05.10.2015, prin care a fost respinsă ca nefondată cererea de ordonanță președințială  formulată de reclamantă.

În prezentul litigiu, calitatea de părți o au BEM – reclamantă și TAC – pârât, obiectul este complinirea consimțământului pârâtului pe cale de ordonanță președințială pentru procurarea pașaportului de călătorie pentru minora TML, iar cauza (situația de fapt calificată juridic) este reprezentată de relațiile întemeiate pe autoritatea părintească.

În aceste condiții, tribunalul apreciază că, în mod evident, există o identitate de părți, obiect și cauză între prezentul litigiu și cel soluționat prin Sentința civilă definitivă nr. 658 din 05.10.2015 pronunțată în dosarul nr. 1531/329/2015, astfel încât, în cauză, este incidentă autoritatea de lucru judecat a acestei din urmă hotărâri. Se poate chiar observa că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în prezenta cauză (f.4 dosar fond) este identică din punct de vedere al conținutului și al formei cu cererea de chemare în judecată formulată de aceeași reclamantă în dosarul nr. 1531/329/2015 (f. 4 dosar 1531/329/2015 atașat).

Având în vedere că identitatea de părți, obiect și cauză a fost dovedită, instanța de fond în mod corect a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea de ordonanță președințială formulată în cauză, întrucât nu se mai pot repune în discuție între părți anumite chestiuni de fapt și de drept care au fost soluționate definitiv de către o instanță de judecată.

Tribunalul apreciază ca neîntemeiată apărarea apelantei potrivit căreia autoritatea de lucru judecat nu ar putea opera în prezenta cauză întrucât ordonanța președințială prin natura ei nu rezolvă decât vremelnic situațiile juridice, neputând avea autoritate de lucru judecat.

Într-adevăr, potrivit  art. 1001 alin. 1 C.pr.civ. ordonanța președințială nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul dreptului, iar apărarea apelantei ar fi fost întemeiată dacă în cadrul prezentului litigiu nu ar fi formulat tot o cerere de ordonanță președințială ci o cerere de chemare în judecată de drept comun prin care să se pună în discuție fondul pretenției și nu numai luarea unei măsuri vremelnice cu neprejudecarea fondului.

Însă, în speță de față, reclamanta a formulat tot o cerere de ordonanță președințială având același obiect, părți și cauză ca și în dosarul 1531/329/2015, astfel încât susținerile apelantei sunt lipsite de temei, întrucât art. 1001 alin. 1 C.pr.civ. prevede în mod clar și expres că hotărârea pronunțată în cadrul unei ordonanțe președințiale are autoritate de lucru judecat față de o altă cerere de ordonanță președințială, dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o.

În aceste condiții, incidența autorității de lucru judecat, pe lângă exigențele identității de părți, obiect și cauză, în cazul ordonanței președințiale, este condiționată și de nemodificarea împrejurărilor de fapt care au justificat soluționarea primei ordonanțe președințiale.

Cu privire la acest aspect, tribunalul constată că apelanta-reclamantă nu a dovedit în nici un fel (așa cum îi revenea în sarcină potrivit art. 249 C.pr.civ.), și nici măcar nu a susținut vreodată în cadrul prezentei cereri de ordonanță președințială, că s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere la soluționarea cererii de ordonanță președințială pronunțată în dosarul nr. 1531/329/2015. Din contră, se poate lesne constata că cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă în prezenta cauză (f.4 dosar fond) este identică din punct de vedere al conținutului și al formei cu cererea de ordonanță președințială formulată de aceeași reclamantă în dosarul nr. 1531/329/2015 (f. 4 dosar 1531/329/2015 atașat).

Având în vedere toate aceste aspecte, tribunalul apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală, motiv pentru care a respins ca neîntemeiat apelul formulat.