Civil - revendicare imobiliară - +revendicare imobiliară

Decizie 831 din 14.10.2015


R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILA NR.831

Sedinta publica de la data de 14 Octombrie  2015

Asupra apelului civil de fata:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea la data de 28.06.2013 sub nr. xxxx/327/2013, reclamantele VDM si BND au chemat în judecata pe pârâtul GGT, solicitând:revendicarea fâsiei de teren în suprafata de 29,30 mp., ocupata de pârât;stabilirea liniei de hotar;obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.

În fapt, s-a aratat ca fâsia de teren revendicata constituie parte a proprietatii reclamantelor, dobândita prin mostenire de la NZP si este situata în ......

Cu ocazia demararii procedurilor de intabulare a proprietatii, reclamantele au constatat ca suprafata de teren în discutie a fost intabulata de pârât. Acesta a procedat la îngradirea terenului, prin montarea unei porti si prin plantarea de butasi de vie pe fâsia de teren revendicata.

În drept, actiunea a fost întemeiata pe dispoz. art.563 Cod civ.

La data de 04.12.2013, reclamantele au modificat cadrul procesual, solicitând chemarea în judecata a pârâtilor VCG si MCC, aratând ca nu mai înteleg sa se judece cu pârâtul GGT (pag.54-55 vol.I).

Prin Încheierea de sedinta din data de 04.12.2013, s-a luat act de renuntarea reclamantelor la judecata în contradictoriu cu pârâtul GGT.

Pârâtii VCG si MCC au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea actiunii în revendicare, admiterea cererii de granituire si obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecata, învederând urmatoarele:

Titlul pârâtilor este reprezentat de contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2209/04.11.2009 la BNP NGL, vânzatori fiind GGT si GLV care si-au rezervat dreptul de uzufruct viager. Imobilul înstrainat este format din constructii amplasate pe un teren în suprafata de 1232 mp, teren dobândit de vânzatori astfel: cota de 1/3 din dreptul de proprietate a fost dobândita de GGT, ca bun propriu din perspectiva dreptului familiei, pe cale succesorala de la autorul sau GRN (Certificat de mostenitor nr. 89/06.06.2003) si titlul de proprietate nr. 92439/26.11.2003 emis de Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea; cota de 2/3 din dreptul de proprietate a fost dobândita de vânzatori ca bun comun, prin cumparare de la GGG si BCM (Contract de vânzare-cumparare aut. sub nr. 576/25.02.2004 la BNP NGL).

Titlul de proprietate mentionat mai sus a fost emis în favoarea numitilor GGG, BCM si GGT, în calitate de mostenitori ai defunctului GRN, acesta la rândul sau fiind mostenitorul primului proprietar, GGG, care a achizitionat imobilul în anul 1914. Cu prilejul procedurii de eliberare a titlului de proprietate s-a întocmit documentatia cadastrala, receptionata de Cartea Funciara. Imobilul are nr. cadastral 4251 si este intabulat în C.F. nr. 30369 a localitatii .....

Titlul de proprietate initial al familiei G, potrivit actului din 1914, avea o suprafata de 1300 mp. Astazi suprafata a fost restrânsa, în principal datorita masuratorilor efectuate cu instrumente mai precise si, pe de alta parte, datorita lucrarilor de sistematizare (largirea strazilor T si N) care s-au desfasurat în ....., în anii 70). Efecte similare, de diminuare a întinderii fondurilor aflate în proprietate s-au produs cu privire la toate imobilele aflate în acea zona.

Cu referire stricta la fâsia de teren revendicata, s-a aratat ca aceasta a fost în permanenta, în posesia pârâtilor sau a autorilor acestora. Iesirea de pe proprietate s-a facut întotdeauna de pe strada N si nu de pe strada T. Poarta de acces de pe strada N apartine pârâtilor în timp ce gardul de piatra este al reclamantelor. Spre proprietatea G, reclamantele au avut un gard din lemn care trasa limita proprietatii si care a fost demontat în urma cu mai multi ani, ramânând numai o portiune, în dreptul portii, care închidea accesul spre proprietatea lor.

În al doilea rând, reteaua de alimentare cu apa a pârâtilor a fost facuta înainte de razboi si refacuta pe acelasi aliniament, odata cu modernizarea retelei stradale de alimentare cu apa (2009-2010), când a fost montat camin si apometru. Reteaua este amplasata chiar pe fâsia de teren în discutie si constituie o dovada în plus a proprietatii pârâtilor.

Plantarea butasilor de vie s-a facut cu mult timp în urma (nu în urma acapararii fondului, astfel cum pretind reclamantele) chiar pe proprietatea pârâtilor si ca o dovada a acesteia.

În sedinta publica din data de 04.06.2014, s-a extins cadrul procesual si cu privire la uzufructuarii GGT si GLV, acestia dobândind calitatea de pârâti.

GGT si GLV au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea actiunii în revendicare, admiterea cererii de granituire si obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecata, învederând aceleasi considerente ca si pârâtii VCG si MCC.

Solutionând cauza, Judecatoria Tulcea prin sentinta civila nr.1548 din 20 mai 2015 a respins  actiunea în revendicare formulata de catre reclamantele VDM si BND, în contradictoriu cu pârâtii VCG, MCC, GGT si GLV,  ca nefondata.

A admis actiunea în granituire si a stabilit linia de hotar dintre imobilele situate în .... nr.16 si respectiv nr.18, pe aliniamentul 4-19 asa cum a fost indicat în planul de situatie atasat raportului de expertiza tehnica judiciara întocmit de expertul  BGP (pag.194 vol.I).

În temeiul art.455 Cod proc.civ., a obligat pârâtii VCG si MCC, în solidar, la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, catre reclamante.

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut privitor la actiunea în revendicare imobiliara ca, potrivit art.563 alin.1 Cod civ. - proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o alta persoana care îl detine fara drept, iar conform art.44 alin.2 din Constitutia României -  proprietatea privata este garantata si ocrotita în mod egal de lege, indiferent de titular.

Prin urmare, ocrotirea dreptului de proprietate nu se poate pretinde decât în limitele acestuia si de la orice persoana care îl detine fara drept.

Actiunea în revendicare reprezinta mijlocul procesual prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau, cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.

Referitor la dreptul de proprietate al reclamantelor potrivit certificatului de mostenitor nr.130/06.11.1998 întocmit de BNP NGL si a certificatului de mostenitor nr.54/16.09.2010 întocmit de BNPA MPC - reclamantele VDM si BND, au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ...., str. N nr.16, prin mostenire legala de la antecesorii NZP si NDA. Acestia din urma, detineau imobilul în baza certificatului de mostenitor nr.259/23.09.1998 întocmit de BNP LTR, prin mostenire legala de la defuncta NRI si care la rândul ei, l-a dobândit prin actul de vânzare din data de 08.03.1928.

În actul de proprietate, imobilul este descris ca având "latimea lânga str.T, de 15 metri si 50 cm., în fund 19 metri si 50 cm. si lungimea de 43 metri".

Referitor la dreptul de proprietate al pârâtilor  prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.2209/04.11.2009 la BNP NGL, pârâtii VCG si MCC au cumparat, de la GGT si GLV (care si-au rezervat dreptul de uzufruct viager), imobilul din ...., str.N nr.18 format dintr-o suprafata de 1231,03 mp. Acest imobil are nr.cadastral 4251 si este întabulat în cartea funciara nr.30369 a mun.Tulcea, provenita din conversia de pe hârtie a cartii funciare 11635/N a mun.Tulcea; este identificat conform fisei corpului de proprietate receptionata la OCPI sub nr.4449/01.09.2003. 

Conform expertizei judiciare întocmita de expert BGP:

-proprietatea reclamantelor, situata în str.N nr.16 are o suprafata totala de 676 mp. (cu 77 mp. mai mica decât suprafata de 753 mp.-rezultata din actul de proprietate din 1928 si cu 124 mp. mai mica decât suprafata de 800 mp.-înscrisa în certificatele de mostenitor)

-proprietatea pârâtilor are suprafata de 1232 mp (suprafata identica cu cea indicata în actul de proprietate, si sensibil egala cu cea rezultata din masuratorile cadastrale ce au stat la baza intabularii -1231,03 mp.)

Astfel, s-a retinut ca, suprafata revendicata de reclamante nu se regaseste în posesia pârâtilor.

S-a aratat ca, este adevarat ca, reclamantele detin o suprafata mai mica de teren, cu 77 mp. Proprietatea acestora este diminuata pe toate laturile. Desi în actul de proprietate se face vorbire de o lungime de 43 m., din masuratori a rezultat o lungime de 41,45 m.(pe latura sudica) si 40,61 m.(pe latura nordica). Latimea era de 15,50 m.(lânga str.T) iar din masuratori a rezultat 14,47 m. si respectiv 19,50 m.(lânga proprietatea reclamantilor) iar din masuratori a rezultat 18,44 mp.

Cu toate acestea, nicio portiune din suprafata de teren lipsa din proprietatea reclamantelor, nu se regaseste ca fiind ocupata de pârâti.

Aceasta s-a datorat faptului ca, expertul a efectuat masuratorile aferente proprietatii pârâtilor, functie de reperele si coordonatele topografice, receptionate la OCPI, la momentul intabularii dreptului de proprietate.

Nemultumirea reclamantelor este oarecum întemeiata întrucât, în fapt, dreptul de proprietate asupra imobilului, este diminuat. Cu toate acestea, nu pot avea câstig de cauza pe calea actiunii în revendicare întrucât pârâtii nu detin o suprafata de teren mai mare decât cea care rezulta din actele de proprietate (iar aceasta ultima chestiune este de esenta actiunii în revendicare).

Privitor la actiunea în granituire a retinut prima instanta ca, în sens material, dreptul la actiune bazat pe dispozitiile art. 560 Cod civ., circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoana care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului sau, stabilirea hotarului real ce separa fondurile învecinate si marcarea acestuia prin semne materiale vizibile.

Având în vedere planul de situatie atasat raportului de expertiza tehnica judiciara întocmit de expertul  BGP (pag.194 vol.I), prima instanta a stabilit  linia de hotar pe aliniamentul 4-19.

În ceea ce priveste solicitarea partilor privind cheltuielile judiciare, prima instanta a retinut urmatoarele:

Reclamantii au efectuat cheltuieli judiciare în valoare totala de 5815,70 lei, dupa cum urmeaza: 902,70 lei, privind onorariul expertului judiciar; 913 lei, reprezentând taxa judiciara de timbru; 4000 lei, onorariu avocat.

Pârâtii, nu au facut nicio dovada în privinta cheltuielilor judiciare efectuate în aceasta cauza.

Pe cale de consecinta, având în vedere ca actiunea reclamantelor a fost admisa în parte, doar cu privire la actiunea în granituire care profita proprietarilor imobilelor limitrofe aflate în litigiu, în temeiul art.455 Cod proc.civ., prima instanta a obligat pârâtii VCG si MCC, în solidar, la plata sumei de 300 lei, catre reclamante.

Împotriva acestei sentinte civile, în termen legal au formulat apel reclamantele VDM si BND, criticând-o sub aspectul nelegalitatii si al netemeiniciei.

Astfel, aratat apelantele ca, în ceea ce priveste constatarea instantei de fond din hotarârea atacata, aceasta este total nejustificata atâta vreme cât, desi prin obiectivele la expertiza tehnica s-a trasat sarcina expertului sa configureze terenurile reclamantelor si ale pârâtilor dupa titlurile de proprietate, expertul nu a raspuns complet la obiectivul nr. 1 din expertiza, la configuratia terenului pârâtilor, tinând seama de titlul lor de proprietate, dar în ceea ce  priveste pe reclamante nu a respectat lungimea terenului de 43 m. Cu toate ca a constatat ca în realitate terenul reclamantelor are o lungime mult mai mica,expertul a refuzat categoric sa configureze lungimea dupa titlul de proprietate din 1928.

Desi s-au formulat obiectiuni la expertiza si s-a solicitat instantei de fond sa puna în vedere expertului sa raspunda complet la primul obiectiv al expertizei, ceea ce s-a si dispus, expertul în raspunsul la obiectiuni nu da nici o rezolvare, mentionând doar ca punctele din aliniament precizate de instanta în adresa pentru a raspunde la obiectiuni si anume 1-19-18-17 au fost gresit indicate. S-a staruit a se reveni cu adresa, indicându-se aliniametul corect 4-19, însa instanta de fond a respins cererea formulata, mentionând ca expertul tehnic a raspuns complet la obiectiuni, iar cererea este nejustificata.

În aceasta situatie s-a solicitat admiterea efectuarii unei alte expertize, însa instanta a respins cererea si despre acest aspect nu se mai face vorbire deloc în actele procedurale întocmite.

Precizeaza apelantele ca, în ceea ce priveste granituirea instanta de fond a stabilit linia de hotar pe aliniamentul 4-19 din expertiza BGP si schita de plan, dându-le o anumita suprafata de teren din terenul proprietatea pârâtilor, dar nu se stabileste cât, în concret, situatie în care actiunea în revendicare este întemeiata în parte si nu trebuia respinsa. Expertului tehnic trebuia sa i se ceara sa dimensioneze suprafata terenului din spatele locuintei reclamantelor, care se afla în posesia pârâtilor.

De altfel, instanta de fond s-a limitat doar la situatia stabilita de expertiza tehnica, fara a mai lua în consideratie si celelalte probe din dosar, respectiv interogatorii si declaratiile martorilor BTM si DVN, înlaturându-le fara nici un fel de motivare.

Desi expertul tehnic nu a raspuns la obiectivele 1 si 2 stabilite de instanta de fond si nu a masurat cei 43 de metri, cât era lungimea terenului proprietatea reclamantelor, rezultata din actul de vânzare-cumparare din 1928, oprindu-se nejustificat doar la lungimea de 41,45 m, obiectiunea formulata a fost respinsa, cu toate ca numai astfel se putea stabili daca între proprietatile partilor exista vreo suprapunere de teren.

Prin urmare, au mai precizat apelantele ca, în aceasta situatie trebuia valorificata declaratia martorei BTM si raspunsurile la interogatoriu ale pârâtului GGT la întrebarile 5,7 si 10 din care rezulta ca strada T nu a suferit sistematizari prin exproprierea unor suprafete de teren din proprietatile învecinate si ca în spatele constructiei reclamantelor a existat un gard despartitor al proprietatilor, între zidul casei si gard existând o portiune de teren si ca în prezent gardul nu mai exista, iar zidul casei este hotar despartitor.

Cum, pârâtii nu au facut nici o proba contrara din care sa rezulte o alta situatie de fapt, concluzia care se desprinde indubitabil este aceea ca portiunea revendicata se gaseste în terenul proprietatea pârâtilor. Din acest punct de vedere trebuia apreciata la reala valoare declaratia martorei BTM, care a aratat ca cunoaste terenurile proprietatea partilor de foarte mult timp si stie ca accesul spre terenul proprietatea pârâtilor se facea printr-un culoar foarte îngust pe care nu putea trece nici o caruta, dar în prezent culoarul are o latime mult mai mare.

Din aceasta declaratie rezulta clar ca largirea culoarului nu s-a putut face decât prin acapararea unei portiuni de teren din proprietatea reclamantelor.

Totodata se arata ca, în aceste conditii nici linia de hotar stabilita de expert nu este corecta, deoarece nu se respecta lungimea de 43 m. a terenului reclamantelor, în conditiile în care aceasta lungime nu s-a modificat în decursul timpului, fara a se da nici o eficienta planului zonal depus la dosar din care rezulta ca hotarul de est al proprietatii pârâtilor nu era constituit dintr-o linie dreapta de la strada si pâna la final, ci în dreptul proprietatii reclamantelor era reliefat un intrând în proprietatea lor, dar acestui aspect instanta de fond nu i-a acordat nici o atentie.

De asemenea, au mai sustinut apelantele ca, instanta de fond a facut o gresita stabilire a cheltuielilor de judecata, ce s-au acordat, obligând pârâtii sa le plateasca doar 300 lei din totalul de 5.815,70 lei, în timp ce legal, cheltuielile pentru granituire sunt suportate în mod egal de catre proprietarii riverani.

În consecinta, apelantele solicitat admiterea apelului si schimbarea în tot a hotarârii atacate, în sensul admiterii în totalitate a actiunii, cu consecinta obligarii pârâtilor sa lase în deplina posesie si proprietate terenul în suprafata de 29,30 mp si sa se stabileasca hotarul pe aliniamentul real. 

De asemenea, apelantele solicitat obligarea pârâtilor în solidar la plata cheltuielilor de judecata. 

În drept, apelantele au invocat dispozitiile art.466 si urm. Cod proc.civ., art.480 alin.2, art.482 coroborat cu art.453 alin.1 Cod proc.civ.

În termen procedural intimatii VCG, MCC,  GGT si GLV, au formulat întâmpinare (filele27-30) prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata,  aratând în esenta ca hotarârea atacata este legala si temeinica. 

Analizând cauza în raport de criticile sustinute în  apel, precum si sentinta civila atacata, tribunalul constata ca apelul este nefondat potrivit celor ce succed.

Se cuvine a fi observat ca potrivit certificatului de mostenitor nr.130/06.11.1993 întocmit de Biroul Notarului Public NGL si a certificatului de mostenitor nr.54/16.09.2010  întocmit de Biroul Notarilor Publici Asociati MPC-apelantele VDM si BND, au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ...., str. N, nr.16, prin mostenire legala de la NZP si NDA. Imobilul era detinut de catre ultimii doi în temeiul certificatului de mostenitor nr.259/23.09.1998 emis de B.N.P. LTR prin mostenire legala de la defuncta NRI care, la rândul ei, l-a dobândit prin actul de vânzare din data de 08 martie 1928.

Se mai cuvine a fi observat si faptul ca, în actul de proprietate  se precizeaza ca imobilul are latimea lânga strada T de 15 metri si 50 centimetri, în fund 19 metri si 50 centimetri si lungimea de 43 metri.

La rândul lor, prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.2209/04.11.2009 de Biroul Notarului Public NGL, intimatii VCG si MCC au cumparat de la numitii GGT si GLV imobilul situat în ...., str. N, nr.18, format dintr-o suprafata de 1231,03 mp. Respectivul imobil are numar cadastral 4251, este intabulat în cartea funciara nr. 30369 a Municipiului Tulcea, provenita din conversia de pe hârtie a cartii funciare nr.11635/N a Municipiului Tulcea, este identificat conform fisei corpului de proprietate receptionata de O.C.P.I.  sub nr.4449/01.09.2003.

Potrivit concluziilor raportului de expertiza BGP, întocmit în prima instanta, proprietatea apelantelor are în prezent suprafata de 676 mp, cu 77 mp mai putin decât suprafata de 753 mp calculata din dimensiunile laturilor stipulate în actul de vânzare-cumparare din 08 martie 1928 si cu 124 mp mai mica decât suprafata  de 800 mp stipulata în certificatul de mostenitor nr.130 din 06 noiembrie 1998 si nr.54/16.09.2010.

Proprietatea intimatilor are în prezent suprafata de 1232 mp suprafata sensibil egala-cu un mp mai mare-cu suprafata stipulata în titlul de proprietate nr.92439 din 26 noiembrie 2003 si în contractul de vânzare-cumparare nr.2209 din 04 noiembrie 2009.

În ceea ce priveste sustinerile apelantelor potrivit carora în speta s-ar fi impus efectuarea unei noi expertize topografice întrucât expertul desemnat nu a raspuns la obiectivul 1 si 2 stabilit de instanta de fond, acestea nu pot fi primite de maniera în care au fost facute.

Se cuvine a fi observat faptul ca expertul tehnic nu poate fi tinut, în sensul aratat, de dimensiunile laturilor proprietatii apelantelor, dimensiuni precizate într-un titlul de proprietate datând din anul 1928. Aceasta, în conditiile în care, la acea epoca, nu existau instrumente de masurare de rigoarea celor existente astazi. Or, utilizând instrumente de masurare mult mai precise expertul topograf a reliefat situatia existenta în prezent la fata locului.

Esentiala, în cauza, este observarea faptului ca, potrivit raportului de expertiza topografica întocmit în cauza, suprafata revendicata de apelante nu se regaseste în posesia intimatilor.

Nici critica legata de eventuala revalorificare a declaratiilor martorilor BTM si DVN nu poate fi primita de maniera în care a fost facuta, necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauza.

În ceea ce priveste critica legata de o eventuala stabilire gresita a cheltuielilor de judecata datorate de pârâtii reclamantelor aceasta este neîntemeiata, în conditiile în care actiunea reclamantelor a fost admisa numai în parte, doar cu privire la actiunea în granituire care profita tuturor proprietarilor imobilelor limitrofe pârâtii datorând cheltuieli de judecata, asupra carora prima instanta a apreciat.

Fata de toate aceste considerente si în temeiul dispozitiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedura Civila, instanta urmeaza a respinge apelul ca nefondat si a pastra hotarârea atacata ca  legala si temeinica. 

1